EVOLUȚIA METODELOR DE ÎNVĂȚARE Metoda genetică a fost cunoscută de demult.
Încă în secolul al XVI-lea,
A SCRISULUI
În sistemul de predare- învăţare a scrisului s-au evidenţiat asa metode ca: a
conturării, lineară, ritmică, genetică, metoda lui Karster.
1. Învăţarea caligrafiei prin metoda conturării (sau metoda stig-mografică)
se limita la conturarea literelor tipărite prin punctaj în caiete speciale sau
marcate de către învățător cu stiloul sau creionul. Metoda s-a introdus în
şcoli în secolul al XIX-lea şi se baza pe ideea că conturarea, deşi mecanică, a
modelelor frumoase, într-un sfîrşit, se va încununa cu obţinerea unui scris
correct.
Metoda a fost criticată, mai întîi de toate, pentru faptul că nu contribuia la
învățarea conştientă a scrisului, ci se baza pe exerciții mecanice ce stopau
dezvoltarea intelectuală.
Această metodă are efect în condiţiile lucrului de perfectare a scrisului
elevilor din clasele a III-IV-a.
Pentru evitarea efectului negativ în învățarea scrisului, metoda conturării se
utiliza limitat şi doar în scopuri speciale.
2. Metoda lineară îşi are începutul în trecutul îndepărtat. Ea se baza pe
distanţele egale și exacte între elementele literelor, proporțiile exacte ale
înălțimii şi volumului literelor, ale componentelor lor.
Literele şi cuvintele puteau fi scrise prin utilizarea unei rețele auxiliare, care
determina înălțimea scrisului, înclinarea lui, distanțele dintre elemente etc.
Plasa - rețea s-a implementat în 1857 în şcolile din Germania. Către sfîrşitul
secolului al XIX-lea, această metodă a fost abandonată în aceeaşi Germanie,
deoarece s- a constatat că plasa oblică afectează negativ văzul, limitează
independenţa elevilor, stopează formarea cîmpului vizual.
Această metodă nu a fost acceptată ca unică. S-a observat că, folosindu-se
plasa oblică, solidarea mişcării incorecte a mîinii de-a lungul rîndului şi a
poziţiei elevii tineau, la scris, caietul în poziție verticală, ceea ce ducea la
consolidarea mișcării incorecte a corpului la scriere.
3. Metoda genetică se baza pe îvățarea literelor în ordinea de la litera cu
caracter simplu la litera cu caracter graphic complicat.
pentru prima dată, această metodă a fost formulată de pictorul german
Durrer, care a demonstrat că literele sunt alcătuite dintr-un numar stabilit de
linii de bază. Această metodă a fost implementată de Pestalozzi. Toţi
specialiştii cu experienţă avansată înţelegeau că e imposibilă predarea -
învățarea scrisului separat de citire. De aceea, metoda genetică se utiliza în
şcolile noastre numai după elevii învățau să scrie literele în ordinea studierii
lor la citire.
Această metodă e recomandată pentru perioadele abecedară şi postabecedară.
4. Metoda ritmică constă în scrierea sub numărare, într-un ritm,tempou unic
pentru toți elevii.
Unii metodişti făceau abuz de această metodă, considerînd că ea contribuie la
formarea abilităţilor de scriere caligrafică. Ulterior, s-a demonstrat că metoda
ritmică are avantaje şi dezavantaje. Această metoda e comodă pentru
organizarea lucrului întregii clase, ea sporeşte interesul pentru activitatea de
scriere, dezvoltă mişcarea fină,oculomotorie a mîinii, contribuie la sporirea
vitezei scrisului. Totodată, la folosirea îndelungată a acestei metode, elevii
obosesc repede, se plictisesc, pierd interesul pentru învățare.
5. O altă metodă de formare a abilităţilor de scriere o constituie metoda
exerciţiilor speciale pentru dezvoltarea mișcărilor mîinii: degetelor, şi
antebraţului. Această metodă a intrat în istoria caligrafiei ca metoda
englezului Karster, care a descris-o la începutul secolului al XIX-lea. La
implementarea acestei metode, se obțin mişcări libere, sigure și rapide ale
mîinii: inițial, scrierea a 19 elemente, ulterior, - a literelor legate printr-o
suită de elemente auxiliare. Aceste exerciţii sînt necesare pentru dezvoltarea
capacităţii de a stabili direcția, spațiul, pentru dezvoltarea mişcări lejere şi
libere a mîinii.
Sistemul de exerciții inventat de Karster e util și pentru maturi, în scopul
perfectării scrisului și obținerii vitezei lui.
Metodele descrise sînt traditionale în predarea - învățarea caligrafiei, însă
nici una din ele nu s-a afirmat ca metodă unică. Cele mai eficiente rezultate
se obţin la îmbinarea rațională a diferitor metode la diferite etape ale învăţării
scrisului.