PSIHOLOGIA PERSONALITĂŢII

CURSUL 5

APTITUDINILE
TITULAR CURS
Lect.univ.dr. DOINIȚA BENTU
 DEFINIRE
 Aptitudinile reprezintă însuşirile psihice şi fizice, relativ stabile,
care-i permit omului să efectueze cu succes anumite forme
de activitate.
 Este latura instrumentală a pesonalității.
 În sens larg - termenul de aptitudine exprimă potenţialul
adaptativ general al individului uman, pe baza căruia el
reuşeşte să facă faţă, mai mult sau mai puţin bine, multitudinii
situaţiilor şi solicitărilor externe şi să-şi satisfacă stările de
necesitate.
 În sens restrâns - termenul de aptitudine este aplicat numai
omului şi el desemnează un asemenea potenţial instrumental-
adaptativ care permite celui ce-l posedă realizarea, într-unul
sau mai multe domenii de activitate recunoscute social a
unor performanţe superioare mediei.
 CONDIȚII
 Condiţiile îndeplinite pentru ca o însuşire psihică să devină
aptitudine:
 să fie individuală, diferenţiatoare în planul performanţei (şi nu
comună, asemănătoare celorlalţi oameni – de exemplu, a
merge, a mânca etc.);
 să asigure efectiv finalitatea activităţii (însuşirile psihice individuale
care opresc sau împiedică activitatea nu sunt aptitudini – de
exemplu, nervozitatea, lenea etc.);
 să asigure realizarea activităţii la un nivel calitativ superior (şi nu
mediu, stereotipizat – cunoştinţe, priceperi, deprinderi);
 să dispună de un înalt grad de operaţionalitate şi eficienţă (deci
interesează nu însuşirile în sine, ci nivelul lor de dezvoltare –
aptitudinea presupunând un nivel superior de dezvoltare a
însuşirilor psihice -, şi nici însuşirile considerate izolat, separate
unele de altele, ci modul lor de îmbinare, de organizare internă
într-un tot unitar).
 Schema structuralĂ
 veriga informaţională – un ansamblu organizat de reprezentări,
cunoştinţe, idei, înţelegeri şi interpretări despre domeniul obiectiv al
activităţii;
 veriga procesual-operatorie – sistem închegat de operatori şi
condiţii logice care se aplică elementelor informaţionale pentru
realizarea modelului mental al produsului ce se propune a fi obţinut;
 veriga executorie – include acţiuni şi procedee mentale şi motorii
de punere în aplicare şi de finalizare a modelului;
 veriga dinamogenă sau de autoîntărire – reprezentată de motivaţie
şi afectivitate;
 veriga de reglare – se delimitează două secvenţe: una de selectare
şi orientare valorică, în care rolul principal revine sistemului atitudinal
şi alta de coordonare, optimizare şi perfecţionare reprezentată de
funcţia evaluativ-critică a conştiinţei şi de voinţă, care dă măsura
capacităţii de mobilizare şi perpetuare a efortului pentru a
surmonta obstacolele, dificultăţile şi eşecurile.
 talentul
Forma calitativ superioară de manifestare
a aptitudinilor complexe
Se deosebeşte de aptitudine prin gradul
înalt de dezvoltare a aptitudinilor şi mai
ales prin îmbinarea lor corespunzătoare,
ceea ce face posibilă creaţia de valori noi
şi originale.
 geniul
o formă mai înaltă de dezvoltare a
aptitudinilor, care se manifestă într-o activitate
creatoare de înaltă însemnătate istorică
pentru societate şi care, de asemenea, se
manifestă în diferite domenii cum ar fi: ştiinţa,
tehnica, arta etc.
 ÎNNĂSCUt/DOBÂNDIT
 Aptitudinile au la bază anumite dispoziţii individuale native ce sunt premisele naturale ale
aptitudinilor: particularităţile diferiţilor analizatori, ale dinamicii activităţii nervoase
superioare, ale relaţiei dintre primul şi al doilea sistem de semnalizare, dar și o constituţie
fizică mai robustă care-l fac pe om mai apt pentru anumite forme de activitate profesională
sau sportivă.
 La naştere, există o serie de predispoziţii, de potenţialităţi, care devin realităţi numai dacă
sunt raportate la condiţiile favorabile ale mediului intern şi extern.
 Pentru ca aptitudinile să se formeze şi să se dezvolte este necesară o activitate intensă şi
organizată în domeniul respectiv, însuşirea cunoştinţelor şi deprinderilor adecvate. Interesele
constituie un puternic stimul pentru dobândirea de noi cunoştinţe, îmbogăţirea vieţii psihice
pentru dezvoltarea aptitudinilor. Prin urmare, deşi aptitudinile depind de dispoziţii, ele sunt
totdeauna un rezultat al dezvoltării, al exercitării lor într-o activitate sau alta.
 Pe baza cercetărilor efectuate până în prezent, se poate formula ipoteza că, în cea mai
mare parte, structura unei aptitudini se datoreşte deopotrivă eredităţii şi mediului şi numai o
mică parte acţiunii „separate” a unuia sau a altuia din cei doi factori.
 CLASIFICAREA APTITUDINILOR
 Aptitudinea generală - aptitudinea care este solicitată şi intervine în orice fel
de activitate a omului sau în rezolvarea unor clase diferite de sarcini.
 Sub denumirea de aptitudini generale se reunesc mai multe funcţiuni psihice,
care, pe de o parte sunt implicate în toate formele de activitate, iar pe de
altă parte, sunt proprii tuturor oamenilor: memoria, imaginaţia şi inteligenţa.
 Aptitudine generală - inteligenţa, ea subsumând atât memoria, cât şi
imaginaţia.
 În cadrul aptitudinilor generale mai sunt incluse şi capacitatea de învăţare şi
spiritul de observaţie.
 Cunoaşterea comună ne prezintă inteligenţa drept capacitate generală de
adaptare la mediu, de găsire a soluţiilor optime în situaţii noi, inedite.
 Aptitudinile speciale sunt structuri instrumentale ale personalităţii care asigură
obţinerea unor performanţe deasupra mediei în anumite sfere particulare de
activitate profesională.
CLASIFICAREA APTITUDINILOR SPECIFICE
 Clasificarea aptitudinilor speciale se face după genul activităţii în cadrul
căreie se manifestă:
 - aptitudini artistice – pentru literatură, muzică, pictură, sculptură, actorie
etc.;
 - aptitudini ştiinţifice – pentru matematică, fizică, astronomie, biologie etc.;
 - aptitudini tehnice – pentru proiectarea, producerea şi întreţinerea a tot
ceea ce înseamnă maşină;
 - aptitudini sportive – pentru atletism, gimnastică, pentru jocul cu mingea
etc.;
 - aptitudini manageriale – organizare, administraţie, conducere-comandă;
 - aptitudini pedagogice – de a face materialul accesibil elevilor, de a
cunoaşte şi înţelege psihologia elevului, limbaj clar şi expresiv, de a face
munca instructiv-educativă mai eficientă etc.