TEMPERAMENTUL

Obiective:

prezentarea abordarii pavloviene privind relatia dintre tipurile de a.n.s. si temperamente;

surprinderea raportului psihologic/fiziologic in caracterizarea temparamentelor;

exemplificarea unor limite ale prezentarilor temperamentelor.

Cuvinte cheie:
Dinamico-energetic; forta; mobilitate; echilibru; coleric; sanguinic; flegmatic; melancolic.
1. Definitia si clasificarea temperamentelor
Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii care se exprima cel mai pregnant in
conduita. Dintre cele trei laturi ale personalitatii (temperament, aptitudini, caracter), temperamentul este cea
care poate fi cunos 212f54c cuta cel mai usor, tocmai datorita multitudinii si varietatii manifestarilor sale.
Toate trasaturile comportamentale evidentiaza unele particularitati ale dinamicii activitatii psihice (mai
accelerata sau mai domoala, mai uniforma sau mai neuniforma) si ale energiei ei (prezenta unui surplus sau a
unui deficit de energie). Ele nu apartin doar unui anumit proces psihic, doar unei anumite conduite, ci intregii
personalitati; nu se manifesta sporadic, intamplator, ci sunt stabile si cu manifestare continua in viata psihica
a individului.
1.1. Trasaturile activitatii nervoase superioare (a.n.s.) si temperamentale
Excitatia si inhibitia se caracterizeaza prin trei insusiri esentiale: forta (capacitatea de lucru a sistemului
nervos, a celulelor corticale), mobilitatea (viteza cu care cele doua procese se inlocuiesc unul pe altul),
echilibrul (predominarea unuia sau altuia dintre ele, sau echilibrul lor). Pornind de la aceste insusiri
innascute ale excitatiei si inhibitiei, Pavlov stabileste patru tipuri de activitate nervoasa superioara (a.n.s.)
comune pentru om si animal, carora le asociaza cele patru temperamente cunoscute.
Intre tipul de activitate nervoasa superioara si temperament exista o mare legatura, fapt care a permis
definirea temperamentului ca fiind manifestarea tipului de a.n.s. in sfera activitatii psihice. Desi aceste doua
notiuni sunt strans legate, ele nu trebuie confundate. Tipul este o notiune fiziologica, temperamentul una
psihologica; tipul are o sfera mai larga decat temperamentul, pentru ca el nu se manifesta doar in sfera
activitatii psihice, ci si in alte forme de activitate ale organismului (respiratie, circulatie, digestie etc.), in
schimb temperamentul are un continut mai bogat.
Desi clasificarea lui Pavlov se bazeaza pe un criteriu mai solid decat altele (Kretschmer de exemplu), nici
ea nu este scutita de unele neajunsuri. Astfel, ea stabileste doar extremele, nu si diversele grade de trecere de
la o extrema la alta. Apoi, in stabilirea celor patru tipuri nu sunt luate in considerare toate cele trei
caracteristici ale proceselor nervoase (la coleric sunt considerate doar doua insusiri, la melancolic doar una).
1.2. Criterii psihologice de clasificare
Desi temperamentul este manifestarea tipului de activitate nervoasa superioara in sfera activitatii psihice, nu
trebuie sa intelegem ca intre tip si temperament exista o coincidenta, o identitate, ci o corespondenta. Adica,

doi oameni care sunt identici din punct de vedere al tipului de a.n.s. vor avea, in linii mari, acelasi
temperament, insa de nuante diferite. De exemplu, doi indivizi pot avea acelasi tip puternic, echilibrat, mobil,
dar la unul echilibrul proceselor nervoase este precar iar mobilitatea excesiva, in timp ce la altul echilibrul
este foarte mare, dar mobilitatea este mica, aproape de inertie, unul va fi sanguinic cu nuante de coleric, iar
altul tot sanguinic, dar cu nuante de flegmatic. Mai mult decat atat, aceeasi insusire de tip poate fi
transfigurata diferit in diverse trasaturi temperamentale. De exemplu, neechilibrul excitativ poate aparea la
un anumit nivel ca incordare, impulsivitate, haos afectiv, conduita anarhica, iar la un alt nivel ca spirit de
initiativa, impetuozitate in creatie, efervescenta afectiva legata de scopuri inalte. Aceasta, deoarece tipul nu
se manifesta direct in sfera activitatii psihice, ci este mediat de ansamblul legaturilor temporare.