Diferenta dintre CARACTER

si
TEMPERAMENT
Alexandru Raluca-Marina

Busila Ionut

Doana Vasile-Bogdan
Caracterul reprezintă nucleul întregii personalităţi umane.
Temperamentul desemnează ansamblul manifestărilor psiho-
comportamentale ale particularităţilor sistemului nervos central
(SNC). Spre deosebire de caracter (latura relaţională şi valorică
a personalităţii), temperametul reprezintă latura dinamico-
energetică a personalităţii.
 TEMPERAMENTUL

Temperamentul are baze puternice în ereditatea individuală,

dar caracterul este construit prin educaţie. Altfel spus,
temperamentul este înnăscut (genotip) şi nu poate fi modificat
sau schimbat. În cel mai bun caz, putem atenua trăsăturile
negative sau evidenţia trăsăturile pozitive ale temperamentului
prin intermediul educaţiei şi culturii. Spre deosebire de acesta,
caracterul se formează (fenotip) pe tot parcursul vieţii, prin
intermediul societăţii, valorilor morale și educaţiei.
Hipocrate vorbeşte despre patru tipuri de temperamente:
sangvinic (predominanţa sângelui), coleric (predominanţa bilei
galbene), melancolic (predominanţa bilei negre) şi flegmatic
(predominanţa limfei). Nu există temperamente pure. Fiecare
personalitate umană este un ansamblu de caracteristici
temperamentale, dominat de un anumit tip temperamental. De
exemplu, temperamentul sangvinic poate fi dominant
(sociabilitate, dinamism, superficialitate, dorinţă de schimbare
etc.), prezentând însă şi influenţe colerice (voinţă puternică,
impulsivitate)
Spre deosebire de temperament care poate fi doar modelat,
caracterul este structurat. Această structură include forma şi
conţinutul. Temperamentul este inclus în formă, alături de
voinţă, deprinderi şi obiceiuri. Conţinutul cuprinde motive,
constrângeri, atitudini, concepţia personală despre lume şi
viaţă. Conţinutul caracterului se exteriorizează prin
intermediul formei acestuia.
Temperamentul nu este influenţat de conştiinţă, pe când
caracterul evoluează prin intermediul afectivităţii şi motivaţiei.
Nu există temperament bun sau temperament rău. Conştiinţa
are are un rol important în formarea caracterului, dar
temperamentul nu are valoare morală.
Voinţa nu poate modifica temperamentul şi de aceea nu suntem
răspunzători pentru temperamentul pe care îl avem. În schimb, voinţa
contribuie esenţial la formarea şi dezvoltarea caracterului prin
alegerea valorilor pe care le urmăm, prin opţiunea pentru anumite
comportamente, gesturi, pentru limbaj, pentru modul în care mergem,
mâncăm sau ne îmbrăcăm. De aceea, fiinţa umană este direct
responsabilă pentru ceea ce este ea sau pentru caracterul dobândit.