7.1. Floarea: definiţia, originea, funcţia.

Floarea apare la angiosperme şi este organ generativ, care conform teoriei

foliare a savantului german Goethe este un lăstar modificat cu creştere limitată. El
a publicat în 1790 lucrarea „ Metamorfozele plantelor” în care a încercat sî explice
provenienţa florii la plantele contemporane.
Floarea este un organ pentru formarea sporilor şi gameţilor iar elementele
florii reprezintă frunze modificate.
După teoria florii adevărate susţinută de Bessey, Hallier, Anber, Parkin
floarea este un con(sporifer) modificat, la care vârful axului s-a transformat în
receptacul, iar frunzele în sepale, petale, stamine şi carpele.
După această teorie floarea la angiosperme derivă din gimnosperme primitive
(Bennettitales), care aveau flori hermafrodite, în formă de con şi înzestrate cu
periant. Cele mai primitive angiosperme sunt Magnoliaceae, Ranunculaceae,
Rosaceae. Alt argument de primitivitate este prezenţa traheidelor în lemnul
Magnoliaceelor.
7.1.1.Morfologia și structura internă a florii
Florile la angiosperme sunt unisexuate sau bisexuate (hermafrodite 75-78%).
O floare tipică e alcătuită din: receptacul, înveliş floral şi organe de
reproducere.
Receptaculul sau axul florii şi reprezintă partea dilatată a pedunculului pe care
sunt aşezate în sens acropetal 5 sau 4 verticile de frunze modificate (sepale, petale,
stamine, carpele)
Învelişurile florale sunt Caliciul format din sepale, Corola constituită din
petale.
Organele de reproducere sunt reprezentate prin stamine totalitatea cărora
formează Androceul şi carpele care formează Geniceul.
Dispoziţia pieselor foliare este caracteristică pentru anumite grupuri de plante,
se disting trei tipuri de flori: spirociclice, la care elementele florii sunt dispuse pe
receptacul după o linie spiralată ca la Magnoliaceae, Ranunculaceae, hemiciclice –
învelişul floral e dispus în verticil iar organele reproducătoare – în spirală (Caltha,
Ranunculus, Trollius), ciclice – la majoritatea angiospermelor. Părţile foliare se
dispun pe mai multe cercuri concentrice. După numărul cercurilor dintr-o floare
pot fi: monociclice (Salix, Fraxinus), diciclice, triciclice (Acer), tetraciclice
(Ligustrum, Euonymus), pentaciclice (Geranium).
După numărul pieselor florale ce alcătuiesc un ciclu floral pot fi: dimere,
trimere, tetramere, pentamere, hexamere, polimere.
Receptaculul poate avea diverse forme: de cupă, numit hipatiu la ( măceş -
Rosa canina, cireş - Prunus avium) de disc ( fragi -Fragaria vesca), de butelie (
ghiocel -Galanthus nivalis), conic ( piciorul cocoşului -Ranunculus), plat (
miresuică - Spirea).
Periantul sau învelişul floral e compus din caliciu şi corolă;
- periant dublu alcătuit din ambele componente;
- periant simplu (Perigon) are elemente asemănătoare;
 Perigonul poate fi petaloid (Galanthus - ghiocel, Convollaria - lăcrămioră,
Scilla - viorele), sepaloid (Lizula –mălaiul cucului, Rumex - ştevie, Urtica -
urzică).
Sepalele perigonului pot fi libere (Scilla bifolia- viorele, Lilium martagon-
crin ) sau concrescute (Convollaria - lăcrămioară , Muscari - muscăriţă,
Polygonatum – pecetea lui Solomon).
La unele specii perigonul e alcătuit din frunzişoare înguxte şi păroase, sau
peri lungi Eriophorum – bumbăcăriţă, la alte specii lipseşte complet ( salcie -
Salix, frasin –Fraxinus, nuc - Juglans).
Caliciu reprezintă totalitatea sepalelor obişnuit verzi. Sepalele pot fi colorate
( în cazul caliciului petaloid la lalea- Tulipa, stînjenel- Iris). Sepalele libere
formează caliciul dialisepal – Brassicaceae, Ranunculaceae, Rosaceae, Apiaceae.
Sepalele concrescute formează caliciul gamosepal – Campanulaceae,
Gentianaceae, Lamiaceae, Primulaceae, Solanaceae.
Caliciul gamosepal poate fi: tubulos ( garofiţe), infundibuliform ( ciuboţica
cucului), campanulat ( ghinţură), urceolat (măsălăriţă), globulos (guşa
porumbelului - Silene).
Gamopetală petale concrescute – Asteraceae, Boraginaceae, Lamiaceae,
Primulaceae. Corola alcătuită din petale libere e dialipetală – Ranunculaceae,
Rossaceae, Brasicaceae, Apiaceae.
Se întâlnesc şi flori apetale sau ahlamideice la nuc , arin, mesteacăn ,
carpen, fag, stejar. La florile involte (bătute) numeroasele petale provin din
stamine transformate numite staminodii şi numai rar din carpele ( bujor, măceş,
trandafir).
Floarea situată pe peţiol e numită peţiolată, fără peţiol – sesilă.
Organele de reproducere ale florii sunt staminele (microsporofilele) şi
carpelele (macrosporofilele).
Androceul e alcătuit din totalitatea staminelor dintr-o floare. O stamină e
compusă din 2 părţi: una sterilă – filament şi fertilă – anteră, partea ce uneşte
filamentul de anteră e numit conectiv. Filamentele au formă cilindrică sau lăţită,
pot fi simple sau ramificate la ricin, bifurcate la alun egale ca lungime sau inegale.
Filamente inegale a staminelor formează androceu didinam întîlnit la
Lamiaceae aşa specii ca corovatica , levăţica, minta din Scrophulariaceae linăriţa,
degetarul, stejărelul au 2 filamente lungi şi 2 mai scurte,, Brasicacee – androceul
este tetradinam din 4 stamine cu filamente lungi + 2 cu filamente scurte (varză,
ridichioară, rapiţă, ridiche).
Când staminele sunt libere androceul e numit dialistemon ca la Fabacee
(mazăre, sulfină, linte, fasole), androceul cu staminele unite prin filament este
gamostemon. Androceul gamostemon poate fi monodelf – când staminele
formează un singur mănunchi (mături); diadelf – stamine concrescute în 2
mănunchiuri – salcîm alb, fasole; alte Fabacee, triadelf – cu 3 mănunchiuri –
Pojarniţă şi alte Hypericaceae; poliadelf (lămâi).
Mai rar anterele sunt concrescute prin filamente cu tubul corolei gamopetale
cartof, ciboţica cucului, corovatică.
 Filamentul staminal are structură anatomică asemănătoare cu a peţiolului
frunzei, are 1 fascicul conducător, cu puţine elemente liberiene.
Antera – partea fertilă alcătuită mai des din 2 loje sau teci, fiecare cu 2 saci
polinici (microsporangii).
Gineceul reprezintă partea feminină a florii şi e alcătuit din totalitatea
carpelelor (macrosporofilelor) din floare. El poate fi monocarpelar – dintr-o
singură carpelă Poacee, Fabacee, Fagaceae; bicarpelar – la Apiaceae, Brasicacee,
Boraginaceae, Lamiaceae; tricarpelar – Iridaceae, Liliaceae; pentacarpelar –
Caryophyllaceae, Primulaceae; pluricarpelar – Papaveraceae, Ranunculaceae,
multe Rosaceae.
Gineceul monocarpelar este şi monolocular, cel pluricarpelar poate fi
monolocular (Primula, Viola) plurilocular (Lilium, Tulipa). În floare carpelele pot
fi libere şi gineceul e apocarp (Ranunculaceae, Crassulaceae, Rosaceae) când
carpele sunt unite între ele (majoritatea angiosperme) gineceul este cenocarp
(sincarp).
Gineceul a luat naştere prin răsucirea şi concreşterea carpelelor, formând o
cavitate numită ovar cu rol de protecţie a ovulelor.
Părţile gineceului: ovar, stil, stigmat. Ovarul este partea bazală lărgită a
geniceului, prevăzut cu o cavitate interioară (cavitate ovariană), uni- sau
pluriloculară.
După poziţia pe care o ocupă pe receptacul şi raportul cu celelalte verticile
florale, ovarul poate fi: superior, inferior şi semiinferior.
Ovarul superior este situat pe receptacul deasupra locului de fixare a
periantului iar florile cu astfel de ovar se numesc hipogine (Ranunculaceae,
Brassicaceae, Fabaceae, Liliaceae).
Ovar inferior – este situat sub nivelul de fixare al învelişurilor florale, florile
suntnumite epigene (Malus, Pyrus).
Ovar semiinferior – ocupă poziţia intermediară, ocupând pe receptacul partea
lui mediană, iar florile sunt perigene.
Zona internă a peretelui ovarului, pe care sunt aşezate ovulele se numeşte
placentă, iar modul de dispunere placentaţie.
Stilul e prelungirea ovarului are lungimi diferite, cînd stilele sînt egale
fenomenul e numit homostilie; inegale – heterostilie.
Uneori stilul lipseşte la mac, la piciorul cocoşului, lalea sau e foarte lung la
porumb. Stilul inserat la baza ovarului e numit ginobazic tătănesă, mierea ursului,
nu-mă-uita şi alte specii din familia Boraginaceae.
Stigmatul este partea terminală a gineceului, cu rol de captare a grăunciorilor
de polen, având forme variate: foliaceu şi corolat, filiform şi lung, lobat, plumos,
avînd suprafaţa acoperită parţial sau total de papile secretoare de substanţe, care
vor reţine şi vor stimula creşterea grăunciorului de polen.