MINISTERUL AGRICULTURII ŞI ALIMNTAŢIEI

AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Catedra
Biologie vegetală

BOTANICA

Îndrumar metodic pentru lucrările de laborator la botanică.

Secția frecvenţă redusă

Pentru specialitățile:
613.1 – Agronomie
615.1 – Horticultură
616.1 – Silvicultură și grădini publice
617.1 – Viticultură și vinificație

Chişinău - 2016
 Tehnica securităţii la efectuarea lucrărilor de laborator
laborator la botanică.
La lucrul în laborator sunt admiși studenţii, care au trecut instruirea la
tehnica securităţii pentru efectuarea lucrărilor de laborator ce se îndeplinesc în
prezenţa profesorului catedrei. Pentru evitarea accidentelor, incendiilor şi altor
cazuri nedorite în laborator se interzice îndeplinirea fără supraveghere. E interzis
folosirea aparatelor electrice ce nu au priză cu pământul, fără fir nul, cu prize şi
întrerupătoare defectate; de lăsat fără supraveghere aparatele conectate la reţeaua
electrică.
În timpul efectuării preparatelor anatomice temporare cu ajutorul lamei,
briciului sau a bisturiului tăierile se efectuează de la sine şi în direcția opusă
poziției mâinii. Pentru a evita rănirea cu lamele ele vor fi folosite cu atenție, nu vor
fi utilizate bucăţi din ele. În cazul provocării rănilor ele se vor spăla cu alcool sau
prelucra cu soluție de iod de 1%.
În cazul afectării cu curentul electric, inițial se deconectează sursa de energie din
rețea, apoi se izolează victima şi i se acordă primul ajutor medical (respirație
artificială, utilizarea apei amoniacale etc.)
După acordarea primului ajutor, e necesar de adresat la medic.
 Structura celulei vegetale.
Însărcinări.
1. A pregăti un preparat citologic din epiderma tunicii (solz cărnos) de
ceapă (Allium cepa L.), a-1 examina microscopic, a dese na celula şi a nota
constituenții ei principali.
Materialele necesare: bulbi de ceapă; picurătoare cu apă (pipetă), soluție
de iod în iodură de potasiu; lame port-obiect de sticlă; lamele; pensetă; bisturiu sau
lamă de ras; hârtie de filtru; ace de disecție.
Îndeplinirea lucrării. Tăiem cu bisturiul sau lama de ras o bucățică
(5x5mm) de solz cărnos de ceapă, care reprezintă o modificare a frunzei. Cu
ajutorul pensetei sau a acului de preparare scoatem epiderma de pe solz (tunică)
din partea concavă, o punem pe lamă port-obiect într-o picătură de apă şi o
acoperim cu lamelă.
Pentru a vedea mai bine organele celulei coloram preparatul cu o picătură
de soluție de iod în iodură de potasiu. Pentru aceasta la marginea lamelei picurăm
cu pipeta o picătură de colorant iar în partea opusă a lamei punem o fâșie îngustă
de hârtie de filtru. Hârtia absoarbe apă de sub lamelă iar în locul ei pătrunde soluție
de iod. Iodul colorează proteinele în galben, deci va colora citoplasmă şi nucleul.
Nucleul care conține mai mulţi proteine se va colora mai pronunțat.
Examinarea microscopică a preparatului o începem cu obiectivul mic (8x)
apoi cu obiective mai mari (20x, sau 40x) studiem mai detaliat o celulă. Vedem
clar membrana incoloră a celulei. Cel mai mare volum din celulă îl ocupă
vacuolele cu sucul celular, în celula matură observăm o singură vacuolă, mai rar 2
sau mai multe. Celula tânără conține mai multe vacuole mici (figura 2). Se observă
bine citoplasmă situată parietal, delimitată de peretele celular printr-o membrană
plasmatică numită plasmalemă şi de vacuole tot printr-o membrană numită
tonoplast. În citoplasmă este înglobat nucleul de formă sferică sau lenticulară cu 1-
3 nucleoli.
După ce am studiat structura celulei o desenăm şi notăm părţile ei
componente: membrană, citoplasmă, vacuolele, nucleul cu nucleoli (Figura 1).
 Capitolul I Celula vegetală

Tema: Structura celulei vegetale

1________________________

2________________________

3_______________________

4________________________

5________________________

Figura 1. Structura celulei în epiderma solzului cărnos de ceapă Allium cepa

A. ______________________________________________
B. ______________________________________________

1______________________________

2______________________________

3______________________________

4______________________________
 Figura 2. Ontogeneza celulei
Figura 3. Structura celulei (schemă) văzută la microscopul electronic
1_________________________
2_________________________
3_________________________
4_________________________
5_________________________
6_________________________
7_________________________
8_________________________
9_________________________
10________________________
11________________________
12____________________________
13____________________________
14____________________________
15____________________________
16____________________________
17____________________________
18____________________________
19____________________________
20____________________________
21____________________________

gura 4. Structura cloroplastului
A____________________________
1_______________________
2_______________________
3_______________________
4_______________________
5_______________________
6_______________________
Figura 5. Tipuri de plastide
Fi
B____________________________
1_______________________
2_______________________
3_______________________
4_______________________
5_______________________
6_______________________
7_______________________
8_______________________
9_______________________
a.___________________________
b. ___________________________
c. ___________________________
d. ___________________________
1________________________
2________________________
3________________________
4________________________
5________________________
6________________________
7________________________
8________________________
 1________________________
2________________________
3________________________
4________________________

Figura 6. Structura mitocondriei

Figura 7. Aparatul Goldgi

1________________________
2________________________
3________________________
4________________________
 Tema: ŢESUTURI VEGETALE

Ţesuturi vegetale sunt grupări permanente de celule asemănătoare ca formă

şi structură, ce au aceiași origine, îndeplinesc funcţii vitale comune şi sunt inter-
independente.
Ţesuturile proprii plantelor superioare, după criteriile morfologice şi
funcționale, se împart în 6 grupe principale: generatoare (meristematice,
formative), fundamentale (parenchimatice, de nutriție, asimilatoare), protectoare
(de apărare, de acoperire), mecanice (de susținere), conducătoare şi secretoare.
Scopul lucrării. Studierea practică a ţesuturilor protectoare primare şi
secundare. Determinarea funcției şi locul aflării lor în plantă. Familiarizarea cu
structura şi funcţiile țesutului mecanic de diferite tipuri: colenchim, sclerenchim şi
sclereide. Familiarizarea practică cu structura anatomică a țesuturilor
conducătoare, fasciculelor libero-lemnoase închise şi deschise.
1. Ţesuturi protectoare.
Însărcinări.
A studia structura epidermei cu stomate la frunza de mazăre (Pisum
sativum L.) şi porumb (Zea mays L.).
A studia structura peridermului pe preparatul permanent al secțiunii
transversale ai unei ramuri de soc (Sambucus nigra L.).
Materialele necesare: frunze de mazăre şi porumb proaspete sau fixate,
rămurele de soc, preparate permanente cu secțiuni transversale a ramurii de soc.

2. Ţesuturi mecanice.
Însărcinări.
1. A pregăti preparatul din secţiunea transversală prin peţiolul frunzei de
sfeclă (Beta vulgaris L.) şi a studia structura colenchimului.
2. A studia structura fibrelor liberiene de in (Linum L.) şi ale reprezenta
grafic.
3. A studia sclereidele din mezocarpul fructului de păr pădureţ (Prunus
pyraster Burosd) şi a le reprezenta grafic.
Materialele necesare: peţioli ai frunzelor de sfeclă proaspeţi sau în stare
fixată , tulpini macerate de in, fructe de păr pădureţ.

3. Ţesuturile conducătoare. Fasciculele libero-lemnoase.

Însărcinări.
1. A studia structura fascicolului colateral deschis într-o secţiune
transversala prin tulpina de cucurbeţică (Aristolochia clematitis L.) a desena şi
însemna cambiu fascicular, elementele histologice ale liberului şi lemnului.
2. A studia structura fasciculului colateral inclus în secţiune transversală
prin tulpină de porumb (Zea mays L.) a desena şi a indica toate elementele
histologice liberului şi lemnului.
Materiale necesare: preparate permanente cu secţiune transversală prin
tulpina de porumb (Zea mays L.) şi cucurbeţică (Aristolochia clematitis L.).
 Capitolul II. Țesuturile vegetale
Tema: Structura și funcțiile țesuturilor vegetale

Figura 8. Meristeme în conul de creștere a tulpinei

A___________________________
B ___________________________ 1________________________
C ___________________________ 2________________________
D ___________________________ 3________________________

a._______________________
b. _______________________
c. _______________________
d. _______________________

Figura 9. Diferențierea meristemelor

Figura 10. Structura epidermei 1________________________
2________________________
3________________________

A____________________
B____________________
C____________________

a.____________________
b. ____________________
c. ____________________
d. ____________________
e. ____________________

1_____________________
2_____________________
3_____________________
4_____________________
5_____________________

Figura 10.1. Structura stomatei

 Figura 11. Periderma pe suprafața ramurii de soc (Sambucus nigra)

1________________________
2________________________
3________________________
4________________________
5________________________
6________________________
7________________________

A________________________
B________________________

Figura 12. Țesuturi mecanice: sclerenchim

Figura 12. Țesuturi mecanice: colenchim.

A________________________
1________________________
2________________________
3________________________
4________________________
B________________________
C________________________
1________________________
2________________________

1________________________
2________________________
3________________________
4________________________
5________________________

Figura 13. Ontogeneza la vasele conducătoare

Figura 14. Tipuri de vase conducătoare
1________________________ 5________________________
2________________________ 6________________________
3________________________ 7________________________
4________________________ 8________________________

1________________________
2________________________

Figura 15. Tuburi ciuruite cu celule anexe

 1________________________
2________________________
3________________________
4________________________
5________________________
6________________________
7________________________
8________________________
9________________________

Figura 16. Fascicul conducător libero-lemnos închis

A________________________
B________________________
C________________________

1______________________
2______________________
3______________________
4______________________
5______________________
6______________________
7______________________
8______________________

Figura 17. Fascicul conducător libero-lemnos deschis (bicolateral)

 A________________________
1_____________________
B________________________

Figura 18. Ţesuturi fundamentale

1_____________________
2_____________________

Figura 19. Ţesuturi de secreție. Laticifere

Figura 20. Ţesuturi de secreție. Glande secretoare A________________________
B________________________
C________________________
D________________________
E________________________
 CAPITOLUL III Organele vegetative ale plantelor
Tema: Structura anatomică a rădăcinii.

Scopul lucrării: Cercetarea structurii anatomice a rădăcinii la plantele

mono- şi dicotiledonate, evidențierea deosebirilor şi modului de formare a
rădăcinilor de diferite tipuri.
Însărcinări.
A studia şi a desena.
1. Tipuri morfologice de rădăcini
2. Zonele de creştere a vărfului rădăcinii
3. Structura anatomică primară a rădăcinii de stânjenel (Iris L.,).
4. Structura anatomică secundară a rădăcinii de dovleac (Cucurbita pepo L.
5. Structura anatomică rădăcinilor tuberizate la ridiche (Raphanus sativus
L.) morcov (Daucus carota L.) şi sfeclă (Beta vulgaris L.).
Materiale necesare: preparate permanente cu secțiunea transversală a
rădăcinii de stângenel (Iris L.), dovleac , morcov (Daucus carota HoffL.) ridiche şi
sfeclă.

1________________________
Figura 21. Tipuri morfologice de rădăcini
2________________________
3________________________
4________________________
5________________________
 1________________________
2________________________
3________________________
4________________________
5________________________
6________________________
7________________________
8________________________

Figura 22. Zonele de creştere a vărfului rădăcinii

1________________________
2________________________
3________________________
4________________________
5________________________
6________________________
7________________________
8________________________
9________________________

Figura 23. Structura anatomică primară a rădăcinii la stângenel (Iris sp.)

 1______________________
2______________________
3______________________
4______________________
5______________________
6______________________
7______________________

Figura 24. Apariția cambiului în rădăcină

1______________________
2______________________
3______________________
4______________________
5______________________
6______________________
7______________________

Figura 25. Structura anatomică secundară a rădăcinii la dovleac (Cucurbita

maxima)
 1______________________
2______________________
3______________________
4______________________
5______________________
6______________________
7______________________

Figura 26. Structura rădăcinilor tuberizate

 Tema: STRUCTURA ANATOMICĂ A TULPINII.
Scopul lucrării: Studierea structurii anatomice a tulpinii la plantele
ierboase monocotiledonate, dicotiledonate şi lemnoase, depistarea deosebirilor şi
modului de formare a ţesuturilor tulpinii.
Însărcinări:
1. A examina tipuri de ramificație a tulpinii.
2. A examina tipuri de secțiune transversală prin tulpină
3. Tipuri de tulpini cu diversă orientare în spațiu
4. A studia la microscop structura primară a tulpinii de porumb.
5. A studia structura secundară a tulpinii de curcubețică.
6. A studia structura anatomică secundară a tulpinii la plantele lemnoase.
Materialele necesare: Preparate permanente ale secțiunii transversale în
tulpina de porumb (Zea mays L.), curcubețică (Aristolochia clematitis L.), tei (Tilia
sp.), măr (Malus sp.).

1______________________
Figura 27. Tipuri de ramificaţii a tulpinii.
2______________________
3______________________
4______________________

Figura 28. Tipuri de secțiune transversală
prin tulpină
Figura 29. Orientarea tulpinii în spațiu
a______________________
b______________________
c______________________
d______________________
e______________________
f______________________
g______________________
h______________________
i______________________
j______________________
k______________________
l______________________
m_____________________
n______________________
1______________________
2______________________
3______________________
4______________________
5______________________
6______________________
Figura 30. Structura anatomică a tulpinii (pai) la plantele monocotiledonate

A______________________
1______________________
2______________________
3______________________
4______________________
5______________________
6______________________
B______________________
1______________________
2______________________
3______________________
4______________________
5______________________
6______________________

1______________________
2______________________
3______________________
4______________________

Figura 31. Structura anatomică a tulpinii (porumb) la plantele monocotiledonate

 I______________________
I______________________
2___________________
2___________________
3___________________
3___________________
4___________________
4___________________
5___________________
5___________________
6___________________
6___________________
7___________________
7___________________
8___________________
8___________________
9___________________
9___________________
10__________________
10__________________
11__________________
11__________________
12__________________
12__________________
II_____________________
II_____________________
1___________________
1___________________
7___________________
7___________________
8___________________
8___________________
9___________________
9___________________
10__________________
10__________________
12__________________
12__________________

Figura 32. Structura anatomică a tulpinii la plantele dicotiledonate (tip fasciculat)

A- secțiune la nivelul apariției procambiului
B- la nivelul apariției cambiului
C- la nivelul structurilor formate

Examinând cu ochiul liber preparatul permanent al secțiunii transversale

prin tulpina de curcubețică observăm scoarţa primară bine diferențiată. Studiem
preparatul mai detaliat cu ajutorul obiectivului mic al microscopului începând de la
periferie spre centru. Sub epidermă distingem colenchimul, parenchimul scoarței şi
endodermul cu grăuncioare de amidon (teaca amiliferă). Cilindrul central este
înconjurat de un inel sclerenchimatic (figura 32). Găsim fascicolele conducătoare,
determinăm tipul lor şi modul de amplasare în tulpină, indicăm cambiul fascicular
(vascular) şi inter-fascicular. Comparăm cu structura tulpinii la porumb. Găsim
deosebirile.
Figura 32. Structura anatomică a tulpinii la plantele dicotiledonate (tip mixt)
A - secțiune la nivelul apariției procambiului
B - la nivelul apariției cambiului
C - la nivelul structurilor formate
I______________________
2___________________ II_____________________
3___________________ 1___________________
4___________________ 8___________________
5___________________ 9___________________
6___________________ 10__________________
7___________________ 11__________________
8___________________ 12__________________
9___________________ 13__________________
10__________________ 15__________________
11__________________
12__________________
13__________________
14__________________
15__________________
Figura 33. Structura anatomică a tulpinii la plantele dicotiledonate lemnoase
(tip nefasciculat)
A - secțiune la nivelul apariției procambiului
B - la nivelul apariției cambiului
C - la nivelul structurilor formate
1______________________ 10__________________
2___________________ 11__________________
3___________________ 12__________________
4___________________ 13__________________
5___________________ 14__________________
6___________________ 15__________________
7___________________ 16__________________
8___________________ 17__________________
9___________________ 18__________________
 Tema: MORFOLOGIA ŞI METAMORFOZA FRUNZEI.
Scopul lucrării: Studierea morfologiei şi metamorfozelor frunzelor.
Acumularea îndeletnicirilor pentru determinarea corectă a tipurilor de frunze.
Familiarizarea cu principalele metamorfoze a frunzelor.
Însărcinări
A studia şi a desena după material ierbarizat:
1. Forma limbului frunzelor simple.
2. Marginea limbului.
3. Tipurile de frunze după gradul de inciziuni a limbului.
4. Tipuri de frunze compuse.
5. Nervațiile limbului. Dispoziția frunzelor pe lăstar.
6. Metamorfozele frunzei.
Materiale necesare: frunze de plop (Populus pyramidalis Roz.), lăcrimioară
(Convolaria majalis L.); salcie (Salix acutifolia); pochivnic (Asarum europaeum);
săgeata-apei (Sagittaria sagitilifolia L.); volbură (Convohns arvensis L.); pătlagină
(Plantago L.); lobodă (Chepodium L.); liliac (Syringa vulgaris L.); ulm (Ulmus L.);
urzică (Urtica L.); silnic (Glechoma L.); arțar (Acer platanoides L.); coacăz (Ribes
nigrum L.); salcâm alb (Robinia pseudoacacia L.); dracila (Berberis vulgaris L.);
trifoi (Trifolium L.); castan porcesc (Aesculus hippocastanum L.); mazăre (Pisum
sativum L.); măzăriche (Vicia cracca L.).

Figura 34. Frunze simple, întregi

1___________________________
2___________________________
3___________________________
4___________________________
5___________________________
6___________________________
7___________________________
8______________________________
9______________________________
10_____________________________
11_____________________________
12_____________________________
13_____________________________
14_____________________________
Figura 35. Marginea frunzelor simple
1___________________________
2___________________________
3___________________________
4___________________________
5___________________________
6___________________________
7___________________________

Figura 36. Frunze simple cu inciziuni mari ale marginei

1___________________________
6___________________________
2___________________________
7___________________________
3___________________________
8___________________________
4___________________________
9___________________________
5___________________________
Figura 37. Nervațiunile frunzei

1___________________________ 4___________________________
2___________________________ 5___________________________
3___________________________

Figura 38. Frunze compuse

1___________________________ 5___________________________
2___________________________ 6___________________________
3___________________________ 7___________________________
4___________________________ 8___________________________
Figura 39. Aranjarea frunzelor pe lăstar

a___________________________
b___________________________
c___________________________

Figura 40. Structura anatomică a frunzei la porumb (Zea mays).

1___________________________ 4___________________________
2___________________________ 5___________________________
3___________________________ 6___________________________
Figura 41. Structura anatomică a frunzei la plantele dicotiledonate (Camellia)
1___________________________ 6___________________________
2___________________________ 7___________________________
3___________________________ 8___________________________
4___________________________ 9___________________________
5___________________________
__
Structura frunzei de camelie (Camellia L.) se studiază la mărimea mică a
microscopului. Preparatul permanent trebuie aranjat astfel, ca în câmpul de vedere
să se observe nervura principală şi o parte de mezofil. Partea superioară a frunzei
să fie sus, iar cea inferioară în partea de jos a câmpului de vedere, aceasta se
determină după poziția stomatelor. Evidențiem epiderma superioară cu cuticulă,
epiderma inferioară cu stomate. Mezofilul alcătuit din parenchim palisadic şi
lacunos, fasciculul libero-lemnos. Distingem dispoziția floemului şi xilemului.
Figura 41.1. Structura anatomică a frunzei la plantele dicotiledonate

1___________________________
2___________________________
3___________________________
4___________________________
5___________________________
6___________________________
7___________________________
8___________________________
9___________________________
10__________________________
11__________________________
12__________________________

_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
Figura 42. Structura anatomică a frunzei la gimnosperme (Pinus sylvestris)
1___________________________ 6___________________________
2___________________________ 7___________________________
3___________________________ 8___________________________
4___________________________ 9___________________________
5___________________________ 10__________________________
5a__________________________

La conifere frunza are structura specifică. Epiderma este evident cutinizat,

stomatele sunt dispuse în ambele epiderme, sub epidermă se găseşte hipodermul.
Mezofilul este cutat şi străbătut de canale rezinifere. În centrul limbului se află
endodermul ce înconjoară parenchimul de transfuzie în care sunt amplasate 2
fascicole libero-lemnoase unite prin sclerenchim. De desenat şi indicat elementele
structurale.
 Capitolul IV. Organele generative ale plantelor
Tema: Structura florii şi inflorescenţele.
Scopul lucrării:
1. Studierea structurii florii, aprecierea tipurilor. Alcătuirea formulei şi
diagramei florii.
2. Studierea principalelor tipuri de inflorescențe: monopodiale şi
simpodiale. Evidențierea particularităților structurale şi morfologice.
Însărcinări.
A analiza din punct de vedere morfologic florile de mazăre (Pisum sativum
L.) şi măr domestic (Malus domestica Bork) a alcătui formula şi diagrama florii.
Materiale necesare: Flori fixate sau proaspete de Pisum sativum, Malus
domestica Bornk, Ranunculus acris L., Cerasus vulgaris Mill.
Ierbar cu inflorescenţele următoarelor plante: traista-ciobanului
(Capssella-bursa pastoris L. Medic.), mierea-ursului (Pulmonaria oficinalis L.),
păr (Pyrus comunis L.), măr (Malus domestica Borh.), pătlagina (Plantago L.),
vișin (Cerasus vulgaris Mile.), mesteacăn (Betula L.), trifoi (Trifolium L.), păpădie
(Taraxacum officinalis Wigg.), rocoțea (Stelaria graminea L.), secară (Secale
sereale L.),morcov (Daucus carota L.), coada şoarecelui (Achillea millifolium L.),
alior (Euphorbia L.), mei (Panicum miliaceum L.).

1______________
2______________
3______________
4______________
5______________
6______________
7______________
8______________
9______________
10_____________
11_____________
12_____________
13_____________
14_____________
15_____________
Figura 43. Structura florii 16_____________
Figura 44. Poziţia ovarului în floare
Figura 45. Tipuri de periant
A___________________________
B___________________________
C___________________________
D___________________________
E___________________________
F___________________________
G___________________________
H___________________________
I___________________________
1___________________________
2___________________________
3___________________________
4___________________________
1___________________________
2___________________________
3___________________________
4___________________________
5___________________________
6___________________________
7___________________________
8___________________________
9___________________________
_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________

Tema: Reproducerea sexuată la angiosperme

Figura 46. Microsporogeneza, formarea gametofitului masculin

Macrosporogeneza, formarea gametofitului femenin la angiosperme
1___________________________ 4___________________________
2___________________________ 5___________________________
3___________________________ 6___________________________
Figura 47. Fecundarea dublă la angiosperme

A_______________________________________________________________
a___________________________ b________________________________
B_______________________________________________________________
C_______________________________________________________________
1___________________________ 6___________________________
2___________________________ 7___________________________
3___________________________ 8___________________________
4___________________________ 9___________________________
5___________________________ 10__________________________
Tema: Tipuri de inflorescențe

Figura 48. Inflorescențe monopodiale simple 4__________________________

1___________________________ 5__________________________
2___________________________ 6__________________________
3___________________________ 7__________________________
_

Figura 49. Inflorescențe monopodiale compuse

1___________________________ 3___________________________
2___________________________ 4___________________________
Figura 50. Inflorescențe simpodiale
A___________________________ B___________________________
1___________________________ C___________________________
2___________________________
3___________________________

_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________
 Tema: TIPURI DE FRUCTE ŞI SEMINŢE.
Scopul lucrării:
1. Studierea principalelor tipuri de fructe: uscate şi cărnoase, dehiscente,
indehiscente.
2. Studierea structurii seminţei şi germenului la plantele mono- şi
dicotiledonate. Evidențierea particularităților seminţelor cu endosperm şi
perisperm, specificului germinării.
Materiale necesare: fructe proaspete sau conservate (uscate sau fixate la
următoarelor specii de plante : alun (Corylus avellana L.) cânepă (Cannabis sativa
L.), stejar (Quercus L.), floarea-soarelui (Helianthus annus L.), grâu (Triticum
vulgaris Vili.), frasin (Fraxinus excelsior), arțar (Acer L.), negruşcă (Nigella
damascena L.), piciorul cocoşului (Ranunculus repens L.), salcâm alb (Robinia
pseudoacaxia L.), ridiche (Raphunus sativus L.), varză (Brassica olearacea L.),
punguliţa (Thlaspi arvense L.), in (Linum usitatisimum L.), mac (Papaver L.),
masălăriţă neagră (Hyascyamus niger L.). Fructe conservate: tomate
(Lycopersicum esculentum Mill.), prune (Primus domestica L.), vișine (Cerasus
vulgaris Mill.), mure (Rubus caesius L.), castraveți (Cucumis sativus L.), agriș
(Grossularia reclinata), măr (Malus domestica Borh.). Preparate permanente cu
secțiunea transversală prin cariopsă de secară, grâu, arz, ovăz, seminţe de fasole,
mazăre. Plantule de grâu şi de fasole.

1__________________
2__________________
3__________________
4__________________
5__________________
a________________
b________________
c________________

Figura 51. Tipuri de fructe

 1__________________
2__________________
3__________________
4__________________
_________
5__________________
6__________________
7__________________

Figura 52. Tipuri de fructe

Figura 53. Tipuri de fructe

1_______________________ 7________________________
2_______________________ 8________________________
3_______________________ 9________________________
4_______________________ 10_______________________
5_______________________ 11_______________________
6_______________________ 12_______________________
 1_________________
2_________________
3_________________
4_________________
5_________________

Figura 54. Tipuri de fructe

A_________________
1_________________
2_________________
3_________________
4_________________
5_________________
B_________________
1_________________
2_________________
3_________________
4_________________

Figura 55. Structura seminţe

Privind la lumină preparatele permanente cu secțiunea transversală prin
cariopsa gramineelor a lua cunoștința de raportul dintre embrion şi endosperm. La
exterior cariopsa e acoperită cu câteva straturi de celule, formând pericarpul şi
coaja seminţei. Endospermul e compus din celule parenchimatice, pline cu amidon,
iar stratul exterior conține grăuncioare aleuronice. În embrion trebuie găsită
radicula embrionară (una sau mai multe), tulpiniţă, frunzulițele şi o parte foarte
importantă, scutişorul, care reprezintă unicul cotiledon la graminee (fîgura55).
Se va atrage atenția numărului de radicule embrionare, coleoptil – prima
frunzuliţă în formă de căpăcel.
Privind sămânţa de fasole muiată în apă din timp la exterior se poate
observa, că e acoperită cu tegument seminal. Pe partea concavă a găsi cicatricea şi
orificiul seminal.
După înlăturarea tegumentului vedem două cotiledoane şi embrionul.
Privim şi desenăm embrionul cu radicula lui, gemula şi cotiledoanele. (figura 55).
1_________________________
2_________________________
3_________________________
4_________________________
5_________________________
6_________________________

Figura 56. Structura germenilor la plantele Dicotiledonate

1___________________________
2___________________________
3___________________________
4___________________________
5___________________________

Figura 57. Structura germenilor la plantele Monocotiledonate

 SISTEMATICA PLANTELOR
Tema: Algele-Algae
Scopul lucrării. Familiarizarea cu clasificarea algelor, cu aspectul
general şi structura celulară a algelor albastre (Cyanophyta) şi diatomee
(Diatomophyta).
Însărcinări
1. A studia şi desena aspectul exterior si structura celulei l a Oscilatoriei
(Oscilatoria princeps).
2. A studia şi desena aspectul exterior şi structura celulară l a Pinularia
(Pinnularia viridis).
3. Algele verzi - Chlorophyta, a examina şi desena aspectul exterior şi procesul
de conjugare la mătasea broaștei –Spirogira
4. Algele verzi, clasa Charophyceae, a examina şi desena aspectul exterior şi
organele de reproducere la Chara fragilis.

Materiale necesare: Oscilatoria şi Pinularia în vase cu apă, preparate de

Spirogira și Chara fragilis

Figura 58. Structura celulelor algelor albastre
(schema văzută la microscopul electronic)
1___________________________
2___________________________
3___________________________
4__________________________
5___________________________
6___________________________
7___________________________
8___________________________
9___________________________
10__________________________
11__________________________
 A__________________________
B__________________________
C__________________________
1___________________________

Figura 59. Algele albastre (Cyanophyta)

1___________________________
2__________________________
3__________________________
__________________________

Figura 60. Algele verzi (Chlorophyta), Spirogira

 A__________________________
B__________________________
C__________________________
1___________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5___________________________
6___________________________
7___________________________
8___________________________

Figura 61. Algele diatomee, Dyatomophyta. Pinularia viridis

A__________________________
B__________________________
1__________________________
2__________________________
3__________________________

Figura 62. Algele verzi, clasa Charophyceae, Chara fragilis.

 Tema: CIUPERCILE INFERIOARE – MYCOPHYTA (FUNGI)

Scopul, lucrării: A lua cunoștință de clasificarea ciupercilor.

Familiarizarea cu structura miceliului, cu modul de înmulțire a ciupercilor
inferioare.
Diviziunea Mycophyta cuprinde circa 100000 specii care în funcţie de
structura talului şi modul de înmulțire se împart în 5 clase:
1.Arhimicete — Arhimycetes; 2.Ficomicete — Phycomycetes (formează grupa
ciupercilor inferioare); 3.Ascomicete — Ascomycetes; 4.Basidiomicete —
Basidiomycetes; 5.Ciupercile imperfecte — Deuteromycetes (formează grupa
ciupercilor superioare).
Însărcinări
Cercetați şi desenați procesul de formare a zoo-sporilor la Plasmopara
viticola (Mana viței de vie), structura miceliului, formarea sporilor şi zigogamia la
Mucor rnucedo L (Mucegaiul alb).
Materiale necesare: frunze de viţă de vie infectate de Plasmopara viticola,
pâine infectată cu Mucor mucedo şi preparat permanent – cu procesul sexuat –
zigogamia.

1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5__________________________
6__________________________
7__________________________
8__________________________

Figura 63. Ciupercile inferioare, Clasa Zygomicetales, Mucor mucedo

 1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________

Figura 64. Ciupercile inferioare, Ordinul Oomycetes

Tema: CIUPERCILE SUPERIOARE

Clasa Ascomicete — Ascomycetes

Scopul lucrării. A lua cunoștință de particularităţile caracteristice ale

ciupercilor din clasa Ascomicete – Ascomycetes. Familiarizarea cu formarea
diferitelor corpuri de fructificare: cleistoteciu circular, închis; periteciu – în formă de
butelie, semiînchis; apoteciu – în formă de cupă (farfurie), deschis.
Conform prezenţei sau lipsei corpurilor de fructificare ascomicetele se împart
în două subclase: Gimnoasce (Hemiascomycetidae) – corpuri de fructificare lipsesc,
ascele se formează nemijlocit pe miceliu; Carpoasce (Euascomycetidae) – corpuri
de fructificare sunt prezente.
Însărcinări
Studiați structura şi modul de înmulțire: a drojdiei de bere periciclului şi
cornului secarei.
Materiale necesare: drojdii de bere cultivare în mediu nutritiv, spice de
secară cu scleroții, preparat permanent cu peniciliu.
Subclasa Hemiascomycetidae,
Ordinul Plectascales,

a__________________________
b__________________________
c__________________________
d__________________________
e__________________________

Figura 65. Drojdia de bere- Saccharomyces cerevisiae

Ordinul Perisporales
A__________________________
B__________________________
1__________________________
2_________________________
3__________________________
4__________________________

Figura 66. Peniciliu nortatum, Aspergillus niger

Ordinul Pyrenomycetes,

Figura 67. Claviceps purpurea
1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
A__________________________
B__________________________
C__________________________
D_________________________
E_________________________
F__________________________

Tema: CIUPERCILE SUPERIOARE

Clasa Bazidiomicete — Basidiomycetes
Scopul lucrării. A cunoaşte clasificarea şi particularităţile morfologice şi
biologice caracteristice basidiomicetelor.
Basidiomicetele se împart în 2 subclase:
Subclasa Holobazidiomicete — Holobasidiomycetidae.
Subclasa Fragmobazidiomicete — Phragmobasidiomycetidae.
Însărcinări: 1. Studiați şi desenați corpurile de fructificare la holobazidiomicete cu
himenofor lamelar şi tubular.
2.Studiaţi şi desenați schematic ciclul de dezvoltare a ruginii grâului (Puccinia
graminis L.).
 Materiale necesare: corpuri de fructificare la ciuperca de câmp (Agaricus
campestris) şi mânătarcă (Boletus edulis), frunze de dracilă cu ecidii şi picnidii,
tulpini şi frunze de graminee cu uredospori şi teleutospori.

Clasa Basidiomycetes, Subclasa Holobasidiomycetes.

Figura 68. Agraricus campestris, Boletus edulis

A__________________________
B__________________________
1___________________________
2___________________________

Subclasa Phragmosidiomycetidae, Ordinul Uredinales

A__________________________
1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5__________________________
6__________________________

Figura 69. Puccinia graminis

 Tema: DIVIZIUNEA BRYOPHYTA – BRIOFITELE
(MUŞCHII)
Briofitele se împart în 10 clase dintre care cele mai răspândite sunt 2 clase:
Hepaticopsida (mușchi hepatici) si Bryopsida (mușchi frunzoşi). Ultima clasă
cuprinde ordinele Andreaeales, Polytricales şi Sphagnales.
Scopul lucrării: A cunoaşte aspectul exterior şi ciclul de dezvoltare a
Briofitelor.
Însărcinări
1. Studierea aspectului exterior al talului masculin şi feminin la
Marchantia polymorpha (Marchantia —fierea pământului) şi ciclul ei de
dezvoltare.
2. Studierea aspectului exterior la Polytrichum commune (mușchiul de
pământ), structurii sporogonului (sporofitului) şi al ciclului de dezvoltare.
Materiale necesare. Plante conservate de marşanţie, ierbar cu mușchi,
preparate permanente (fixe) cu secțiunea longitudinală prin sporogonul muşchiului
de pământ.

Figura 70. Marchantia polymorpha

1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
4a_________________________
5__________________________
6__________________________
6a_________________________
 1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5__________________________
6__________________________
7__________________________
8__________________________
Figura 71. Polytrichum commune

Tema: DIVIZIUNEA PTERIDOPHYTA

 Scopul lucrării. A cunoaşte aspectul exterior al sporofitului şi
gametofitului la Lycopodium clavatum (brădişor), Equisetum arvense (coada
calului).
Însărcinări
1. A desena aspectul exterior (sporofitul şi gametofitul) la Lycopodium
clavatum (brădişor).
2. A desena aspectul exterior (sporofitul cu lăstari de pri măvară şi vară) la
Equisetum arvense, structura sporului
Materiale necesare. Ierbar cu Lycopodium clavatum, Equisetum arvense
(cu lăstari de vară şi primăvară). Preparate fixe cu secțiune prin spiculețul de
Lycopodium clavatum, Equisetum arvense.

A__________________________
B__________________________
1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5__________________________

Figura 72. Lycopodium clavatum

 1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5__________________________
6__________________________
7__________________________

Figura 73. Equisetum arvense

DIVIZIUNEA PTERIDOPHYTA, CLASA PTEROPSIDA,

Scopul lucrării. A cunoaşte aspectul exterior al ferigilor şi ciclurilor de
dezvoltare.
Însărcinări
1. A studia aspectul exterior la Ferigă bărbătească.
2. A cerceta la microscop structura sorilor în secțiune.
3. A studia aspectul exterior al Peștișoarei.
4. A cerceta și desena ciclul de dezvoltare la ferigi.
Materiale necesare. Ierbare cu exemplare de ferigă - Dryopteris filix
mas preparate fixe cu secțiune prin sori, plante fixate, ierbar cu Peștișoare —
Salvinia natans.
Figura 74. Dryopteris filix-mas
1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5__________________________
Ordinul Hydropteridales
6__________________________
7__________________________
8__________________________
9__________________________
1__________________________
2__________________________
3__________________________
Figura 75. Salvinia natans
 Tema: DIVIZIUNEA (GYMNOSPERMATOPHYTA) GIMNOSPERME
Scopul lucrării. Familiarizarea cu specificul dezvoltării, sporofitului şi
gametofitului feminin şi masculin, a seminţei la Gimnosperme.
Însărcinări
1. A studia pe preparatul-permanent (la mărimea mică a microscopului)
structura conului masculin la Pinus silvestris L. (Pinul silvestru).
2. La mărimea mare a microscopului se studiază structura polenului
(gametofitul masculin) la pin.
3. A studia structura conului feminin, aspectul morfologic al
megasporofilei cu două ovule.
Materiale necesare. Ramuri cu conuri masculine şi feminine de Pin silvestru,
preparate permanente ale secțiunii transversale prin conul masculin de pin, polen,
conuri feminine proaspete sau conservate în formalină.

Figura 76. Pinus sylvestris

1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5__________________________
6__________________________
7__________________________
8___________________________
___
9___________________________
10__________________________
11__________________________
12__________________________
13__________________________
14__________________________
15__________________________
16__________________________
 Tema: DIVIZIUNEA ANGIOSPERME
(ANGIOSPERMATOPHYTA)
Scopul lucrării: Familiarizarea cu procesul de dezvoltare ontogenetică la
plantele cu flori.
Însărcinări
1. De cercetat și desenat ciclul biologic la plantele superioare cu flori.
2. De dat caracteristica plantelor din clasele Dicotilidonate și
monocotiledonate.

Figura 77. Ciclul de dezvoltare la Angiosperme

1__________________________
2__________________________
3__________________________
4__________________________
5__________________________
6__________________________
7__________________________
8___________________________
9___________________________
10__________________________
11__________________________
12__________________________
13__________________________
A__________________________
 Caracteristica Angiospermelor
Clasa Dicotiledonate Clasa Monocotiledonate
1.Embrion 1. Embrion
1. 1.
2.Flori 2.Flori
2. 2.
3.Frunze 3.Frunze
3. 3.
4.Lăstar 4.Lăstar
4. 4.
4. 4.
4. 4.
5.Rădăcina 5.Rădăcina
5. 5.
5. 5.

Terna: METODICA DETERMINĂRII ŞI

TEHNICA IERBARIZĂRII PLANTELOR
Scopul lucrării. Familiarizarea studenţilor cu metodele, modul determinării
plantelor şi tehnica ierbarizării lor. Studenţii vor lua cunoștință de ordinea descrierii
plantelor şi modul de folosire a determinatorului în scopul determinării oricărei
specii de plantă.

Însărcinări
Descrierea morfologică şi determinarea cu ajutorul determinatorului a
speciilor de plante ce aparțin diferitelor clase, familii, genuri.
Materiale necesare: Lupă de buzunar (6*), pensetă, ac de preparare, briceag
sau bisturiu, determinator V. Ciocârlan, «Flora ilustrată a României» voi. L şi 2;
Ştiinţa 1992; T. C. Gheideman «Opredeliteli vâsşâh rastenii Moldavscoi SSR»
Chişinău, 1975. Plante vii, cu rădăcină, tulpină, frunză, flori, fructe din familia
Liliaceae – Lalea (Tulipa), Ceapa ciorii (Gagea Iutea L. Ker Gawl.), familia
Rosaceae - Măr (Malus domestica L.), Cununiță (Spirea ulmifolia Scop.); Fragi
(Fragaria).

Modul de executare a lucrării

Determinarea, plantelor cu ajutorul determinatorului.
Determinarea unei plante este procesul de stabilire a apartenenței sistematice
a taxonului în cauză. Ea începe cu cea mai înaltă treaptă sistematică – Diviziunea
(Phylum), apoi se trece consecutiv la unități inferioare: clasă, ordin, familie, gen,
specie etc. şi se efectuează cu ajutorul determinatorului.
 Pentru a efectua corect acest procedeu e necesar a analiza şi descrie
morfologic planta în stare proaspătă, neofilită.

Schema descrierii unei plante

1. Caracteristica generală; forma vitală: ierburi, arbuşti, arbori (anuală,
perenă, bienală).
2. Rădăcina: sistemul radicular: pivotant, fasciculat; metamorfoze: rădăcini
tuberizate, contractile.
3. Tulpina: simpla sau ramificată. Ramificația: dihotomică monopodială,
simpodială. Orientarea tulpinii – erectă, târâtoare, urcătoare; creșterea, consistența
tulpinii — ierboasă, lemnoasă; forma — cilindrică, comprimată; metamorfoza —
rizomi, tuberculi, bulbi, spini, cârcei, cladodii.
4. Frunza: dispoziția frunzelor pe tulpină — alternă, apusă, verticilată,
frunze peţiolate sau sesile, simple sau compuse; forma limbului — rotundă, eliptică,
oblongă, ovată, alungită, lanceolată liniar-aciculară etc.; marginea frunzei —
întreagă, dințată, serată, crenată, situată, fidată, partită, sectată cu sau fă ră
stipele; nervația — reticulată, paralelă, arcuită; metamorfoze: cârcei, spini, filodii.
5. Floarea: actinomorfă, zigomorfă, asimetrică.
Periantul: simplu — petaloid sau sepaloid, dublu sau lipsește:
Caliciul: din sepale libere sau concrescute (dialisepal, gamosepal). Numărul
sepalelor, forma, culoarea.
Corola: din petale libere sau concrescute, (dialipetal, gamopetal); numărul
petalelor, forma, culoarea.
Androceul — numărul staminelor; stamine libere sau concrescute (modul de
concreștere). Alte particularități.
Gineceul – numărul carpelelor, stigmatelor, pistilurilor: carpele libere (gineceu
apocarp) sau concrescute (gineceu cenocarp), numărul de loji. Poziţia ovarului:
superioară, inferioară, medie. Formula florii se alcătuiește după analiza ei folosind
semnele convenționale:
P — perigon; Ca — caliciu; Co — corolă; A — androceu; G — gineceu.
Numărul elementelor florale se indică prin cifră. In cazul când numărul lor
este mai mare de 12 se indică semnul (∞). Elementele florii concrescute se indică
prin paranteze ( ). Poziţia ovarului în floare se notează cu o liniuță de asupra
cifrei (poziţia ovarului inferior); sub cifră—poziția superioară; la mijloc -
poziția semi-inferioară.
Floarea — actinomorfă*
zigomorfă ↑
bisexuată
masculină ♂
— feminină ♀
 6. Inflorescența: monopodială simplă (spic, racem, spadice, umbelă, capitul,
calatidiu), compusă (spic compus, umbelă compusă), simpodială (monocaziu,
dicaziu, pleiocaziu).
7. Fructul: mărimea, provenienţa (fals sau adevărat); uscat (dehiscent sau
indehiscent) – foliculă, păstaie, siliculă, silicvă, capsulă, cariopsă, samară, nucă,
nuculă; cărnos – drupă, bacă; monosperm, polisperm.
8. Sămânţa: mărimea forma, culoarea, numărul.
Determinarea plantelor cu ajutorul determinatorului
După descrierea morfologică a plantei trecem la determinarea ei. In
determinator sunt tabele pentru determinarea fiecărei trepte, alcătuite pe principiul
dihotomic.
Fiecare treaptă este numerotată l, 2, 3 etc. şi constă din articole
numerotate, fiecare articol având două părţi (teza, antiteza) şi notate „a” şi „b”
(la, 1b, 2a, 2b etc.), aceste numere fiind plasate în stânga paginii. De obicei, în
cele două părţi ale aceluiași articol caracterele prezentate se exclud reciproc,
sunt antitetice. Ceea ce se află la „a” este negat la „b”.
În dreapta paginii, la sfârșitul fiecărei părţi a articolului găsim o
denumire care reprezintă axonul, în care se încadrează planta sau este un număr,
numit indicator, care ne trimite la un alt articol, unde trebuie continuată
determinarea. Aici iarăși se citesc cu atenție caracteristicile de la „a” şi „b”.
Folosim principiul eliminării caracterelor necorespunzătoare, plecând de la
încrengătură apoi clasă, familie, gen, specie etc.
După descrierea morfologică a plantelor cu ajutorul determinatorului se
notează rezultatele:
— mersul determinării (numerele treptelor de determinare);
— denumirea familiei;
— denumirea genului şi speciei (1. română, 1. latină);
— importanţa practică a plantei (medicinală, otrăvitoare, ruderală etc.).

Referințe bibliografice
OBLIGATORIE:
1. BUIA, Al., PETERFI, St. Botanica agricolă: manual. În 2 vol. Bucureşti: Agro
Silvică, 1985. Vol. I – 339 p.; vol. II - 528 p.
2. CIOCÂRLAN, V. Flora ilustrată a României: determinator. Vol. I. Chişinău:
Ştiinţa, 1992. 512 p. ISBN 5-376-01523-8.
3. CIOCÂRLAN, V. Flora ilustrată a României: determinator. Vol. II. Chişinău:
Ştiinţa, 1992. 600 p. ISBN 5-376-01524-6.
4. COMANICI, I., PALANCEAN, Al. Botanica agricolă şi forestieră. Chişinău,
2002. 456 p. ISBN 9975-78-180-2.
5. GRINŢESCU, I. Botanica: manual. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1985. 277 p.
6. NEGRU, Andrei. Determinator de plante din flora Republicii Moldova.
Chişinău, 2007. 392 p. ISBN 978-9975-47-007- 0.
7. ГЕЙДЕМАН, Татьяна. Определитель высших растений Молдавской ССР.
Chişinău: Ştiinţa, 1986. 638 p.
8. SĂVULESCU, Elena. Botanica. Morfologia plantelor. USAMVB. Bucureşti.
2009. 129p. PDF.
9. SĂVULESCU, Elena. Botanica. Sistematica plantelor. USAMVB. Bucureşti.
2010. 148p. PDF.

Suplimentară:
1. BEGU, A., MANIC, Şt, et al. Lumea vegetală a Moldovei. Vol. 1. Ciuperci.
Plante fără flori. Chişinău: Ştiinţa, 2005. 204 p. ISBN 9975-67-469-0.
2. CIBOTARU, A., POSTOLACHE, Gh., TELEUTĂ, A. Lumea vegetală a
Moldovei. Vol. 4. Plante cu flori-III. Chisinau: Ştiinţă, 2007. 181 p. ISBN 978-
9975-67-344-0.
3. HRJANOVSCHI, V., PONOMARENCO, S. Botanica: manual. Chişinău:
Universitas, 1992. 350 p. ISBN 5-362-00951-6.
4. NEGRU, A., ŞTEFÎRŢA, Ana et al. Lumea vegetală a Moldovei. Vol. 2. Plante
cu flori-I. Chişinău: Ştiinţa, 2005. 204 p. ISBN 9975-67-450-X.
5. NEGRU, A., ŞTEFÎRŢA, Ana et al. Lumea vegetală a Moldovei. Vol. 3. Plante
cu flori-II. Chişinău: Ştiinţa, 2006. 208 p. ISBN 978-9975-67-535-2.
6. PARASCAN, Darie, DANCIU, Marius. Botanica forestieră. Bucureşti: Ceres,
1996. 292 p. ISBN 973-40-0373-9.
7. POSTOLACHE, Gh. Vegetaţia Republicii Moldova. Chişinău: Ştiinţa, 1995.
340p. ISBN 5-376-01923-3.
8. ЖУКОВСКИЙ, Петр. Ботаника: учеб. для студ. высш. с .-х учебных
завед.по агроном. спец. 5-е изд., доп. и перераб. - Москва: Колос, 1982.
623 с.