FEBRE 

HEMORAGICE
CAMBREA SIMONA CLAUDIA
DEFINITIE

• Un grup de maladii infecţioase extrem de periculoase, clinic şi

patogenetic asemănătoare, care evoluează cu:
febră,
toxemie
sindrom hemoragic
 ca urmare a instabilităţii vasculare şi integrităţii vasculare scăzute
 având frecvent o evoluţie severă şi o mortalitate extrem de înaltă.
ETIOLOGIE
• Virusuri care au in comun prezenta de ARN si un invelis lipidic.

Familia Togaviridae cu 2 genuri: Familia Bunyaviridae cu genurile:

 Alphavirus (fost arbovirus A)  Phlebovirus

 Flavivirus (fost arbovirus B)  Nairovirus

 Unkovirus
 Bunyavrius (virusul Hantaan –
agentul etiologic al febrei hemoragice
cu sindrom renal)
ETIOLOGIE

b) Arenavirusuri
c) Agentii etiologici ai bolii Marburg (febra de Maridi) si Ebola,
recent identificati in Africa.
EPIDEMIOLOGIE

• Febrele hemoragice sunt boli endemoepidemice, cu larga raspandire

teritoriala: Asia, Europa de Est, Africa, America de Sud si Centrala.
• raspandire care este in functie de rezervorul de infectie si de agentul
vector.
• Boala de Marburg si Febra de Lassa nu se transmit prin vectori, sunt
extrem de contagioase, putand provoca cazuri de import prin contact
interuman.
• Caracter sezonier, vara si toamna, afectand cu predilectie persoanele care
lucreaza in plina natura: agricultori, padurari.
EPIDEMIOLOGIE

Sursa de Infectie
• Reprezentata de rozatoare salbatice ‐ capuse, tantari, sau prin
contact direct interuman – Febra de Lassa, Boala de Marburg.
Poarta de intrare: tegumentele sau mucoasele (respiratorie,
digestiva)
Receptivitatea este generala, cu imunitate specifica de tip.
PATOGENIE

• Virusurile patrund in organism pe cale tegumentara sau

mucoasa si se multiplica in ganglionii limfatici regionali, de unde
trec in sange, unde se fixeaza in special pe endoteliul vaselor
mici, urmata de eliberare de mediatori chimici ce produc:
• cresterea permeabilitatii capilare si consecutiv:
plasmafereza,
hemoragii tisulare,
hemoconcentratie.
TABLOU CLINIC
Perioada de incubatie: 3‐21 zile
Debut brusc, cu febra ridicata, frisoane, cefalee, mialgii, hiperemie conjunctivala.
Perioada de stare:
aparitia sindromului hemoragipar pe tegumente, mucoase, organe.
eruptie petesiala ce respecta fata, epistaxis, gingivoragii, hematemeza si melena,
hemoptizie, hematurie.
Dupa remiterea febrei, bolnavul prezinta stare generala grava, stare de soc,
oligoanurie.
In cazurile vindecabile, boala se termina prin reluarea diurezei, disparitia eruptiei,
ameliorarea starii generale in decurs de 10‐14 zile.
DIAGNOSTIC POZITIV

Se bazeaza pe:

 date epidemiologice – provenienta bolnavului din zona endemica,
 date clinice – febra insotita de diateza hemoragica si afectare
renala,
 date de laborator – date virusologice si date serologice recoltate si
interpretate in dinamica (RFC, RN, RHAI); PCR.
DAIGNOSTIC DIFERENTIAL
tifos exantematic: febra continua 14 zile, tulburari cardiocirculatorii, tulburari
neuropsihice, afectare renala, eruptie maculopetesiala generalizata respectand
fata, palmele si plantele, reactia Weil‐Felix pozitiva in a 15‐a zi de boala in
proportie de 95% din cazuri cu Proteus OX19.
febra butonoasa (determinata de R. Conori)‐febra, frisoane, mialgii, escara
neagra la locul inocularii, congestie conjunctivala, eruptie maculohemoragica,
reactia Weil‐Felix pozitiva in convalescenta.
tifosul tropical: febra, algii, escara neagra la poarta de intrare, eruptie maculo‐
papuloasa uneori hemoragica, reactia Weil‐Felix pozitiva cu Proteus OXK in a
15‐1 zi de boala.
DAIGNOSTIC DIFERENTIAL
hepatita virala acuta severa (hemoragii cutaneomucoase,
scaderea brusca a dimensiunilor ficatului, ALAT crescut).
leptospiroza‐ sindrom febril, insuficienta hepatorenala, sindrom
meningean, sindrom hemoragic, VSH crescut, RFC si RAL
leptospire crescute,
angiocolita uremigena
sepsis cu icter (BGN, stafilococ).
TRATAMENT
Nu exista tratament etiologic, singurul tratament este cel patogenic care
urmareste:
administrarea de seruri de convalescent in primele 3 zile de boala in scopul
ameliorarii simptomelor;
corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice;
redresarea socului prin administrare in proportii corespunzatoare de solutii
macromoleculare sub forma de dextran, plasma si solutii isotone;
combaterea CID‐ului prin solutii macromoleculare;
rezolvarea insuficientei renale prin hemodializa;
FEBRA DE LASSA
DEFINITIE

• Boala febrila acuta, severa, determinata de arenavirus si care

are particularitatea transmiterii interumane.
ETIOLOGIE

• Familia Arenaviridae, 
• Genul Arenavirus, 
• Dimensiuni de 70‐150 nm, 
• Contine ARN, cultivat pe celulele Vero  determina efect citopatic
rapid in 4‐5 zile.
EPIDEMIOLOGIE
• Rezervorul de virus este sobolanul Mastomyces natalensis, care dupa boala ramane infectat cronic,
eliminand virusul prin saliva si urina contaminand mediul inconjurator.

• Calea de transmitere se realizeaza prin:

‐contact direct cu sobolanii infectati

‐ indirect, prin intermediul apei, alimentelor sau apei de imbaiere contaminate.

• Transmiterea interumana este posibila, prin contact direct sau pe cale aerogena (cea mai importanta).

• Poarta de intrare a virusului in organism este pielea, conjunctivele, mucoasa respiratorie si

gastrointestinala.

• Receptivitatea este generala. La femeile gravide boala provoaca avort si infectii severe.

• Imunitatea dupa boala este specifica, insa nu se cunoaste durata ei.

PATOGENIE

Virusul patrunde in organism prin tegument si mucoasa tractului

respirator, cu multiplicare in ganglionii limfatici regionali.

Viremia este generalizata, insa afectarea dominanta este la nivelul

ficatului.

Patogenia leziunilor organice este determinata de complexe imune

circulante.
TABLOU CLINIC
• Incubatia este de 3‐17 zile, medie 10 zile.
• Debutul este lent cu febra ce creste treptat, cefalee, mialgii, manifestarile
simuland o stare gripala.
• In ziua a 5‐a de boala, se asociaza odinodisfagie, greata, varsaturi, dureri
abdominale, diaree, cu durata de 2‐3 saptamani.
• Evolutia este marcata de aparitia unui exantem maculopapulos sau petesial
generalizat, iar la 40% dintre pacienti si de sangerari si congestie conjunctivala,
edem al fetei, gatului si toracelui superior, limba saburala, faringita eritematoasa
cu ulceratii de 1 mm acoperite de depozite albicioase, adenopatie cervicala.
TABLOU CLINIC

• Aparitia insuficientei respiratorii este determinata de obstructia

cailor aeriene superioare prin edem faringo‐laringian, revarsate
pleurale si plaman de soc.
• Insuficienta renala apare in formele severe de boala prin scaderea
perfuziei glomerulare si prin aparitia de complexe antigen‐anticorp.
• In cazurile recuperabile, febra scade in lizis, simptomele se
estompeaza in 2‐4 saptamani, convalescenta este lunga, marcata de
astenie.
FORME CLINICE COMPLICATII

• alopecie,
• Forma subclinica sau medie – in 
majoritatea cazurilor • pnuemonie, 
• pleurezie, 
• Numai 5‐10% din cazuri prezinta
o evolutie severa.  • nefrita, 
• Rata fatalitatii la cazurile • miocardita.
spitalizate este de 15‐25%.
DIAGNOSTIC
 Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe urmatoarele date:
 Epidemiologice: calatorie in Africa de Vest;
 Clinice: febra, faringita, diaree, hemoragii;
 Laborator, care aduc confirmarea, pot fi:
1. Specific: trombocitopenie, leucopenie, leucocitoza, cresterea TGP, hiperazotemie,
prelungirea timpului de protrombina, sediment urinar pathologic
2. Specifice virusologice: izolarea virusului din sange si spalatura faringiana (I saptamana),
din urina (a 2‐a saptamana), viscere postmortem; PCR.
3. Specifice serologice: determinarea anticorpilor IgM prin imunofluorescenta indirecta
incepand cu a 7‐8‐a zi de boala.
TRATAMENT

• Specific cu plasma imuna recoltata dupa a 3‐a saptamana de boala. 

• Patogenic, vizeaza:
• reechilibrarea hidroelectrolitica si acidobazica, 
• insuficienta respiratorie (traheostomie si respiratie asistata), 
• terapia socului si IRA,
• Simptomatic: combaterea febrei, algiilor, convulsiilor
PROFILAXIE SI COMBATERE
Masuri fata de sursa de infectie
 Izolarea bolnavului se face pentru o boala severa cu transmitere aerogena, dar fara a se omite
ca se mai poate transmite prin sange si urina, durata izolarii este de 30 zile.
 Masuri de deratizare in zonele endemice.
Masuri fata calea de transmitere
 Personalul medico‐sanitar este adecvat, pregatit, protejat cu echipament special cu spatiu
adecvat schimbarii materialului de protectie.
 Supravegherea contactilor in spital, clasificati in 2 grupe: febrili si afebrili. 
 Contactii febrili sunt considerati suspecti daca febra dureaza mai mult de 3 zile. 
 Contactii febrili vor fi supravegheati 21 de zile.
EBOLA SI BOALA 
MARBURG
DEFINITIE

• Boala Marburg si Ebola sunt doua febre hemoragice care au tablouri clinice
asemanatoare, determinate de 2 virusuri structural identice, dar diferite
antigenic.
ETIOLOGIE

• Familia Filoviridae include doi membri: virusul Ebola si virusul Marburg,

virusuri ADN monocatenare, cu polaritate negativa.
• Virusul Ebola are 3 subtipuri, Zair, Reston si Sudan, denumite dupa locul
identificarii.
• Cu exceptia virusului Reston, subtip al virusului Ebola, toate filoviridele sunt
virusuri africane care cauzeaza boli grave, cu rata inalta de mortalitate.
• Atat virusul Ebola, cat si virusul Marburg sunt patogeni cu nivel de biosiguranta
4 din cauza ratei inalte a mortalitatii, prin infectie, si a infectivitatii prin
aerosoli.
EPIDEMIOLOGIE
• Epidemiile au fost rare si sporadice, majoritatea cazurilor
inregistrate presupun expunerea la maimute din Africa sub‐
sahariana sau din Filipine.
• Vectorul si rezervorul de virus este necunoscut, dar speculatiile se
centreaza in prezent pe lilieci.
• Transmiterea interumana apare prin contactul cu pielea si
mucoasele unei persoane infectate sau ale altei primate.
• S‐a presuspus o transmitere prin aerosoli.
PATOGENIE

• Infectia umana, produsa pe diferite cai, este urmata de multiplicare

virala, iar viremia este anuntata de aparitia febrei. 
• Infectia acuta este insotita de niveluri crescute de virus si antigene
virale circulante. 
• Cantitati mari de virus sunt prezente in sange si urina.
TABLOU CLINIC

• Perioada de incubatie este de 5‐7 zile.

• Debutul este brusc cu febra, cefalee, mialgii, stare de rau general.
• Perioada de stare, in a 5‐a zi apar tulburari digestive severe (greata,
varsaturi, diaree), ce determina deshidratare severa si insuficienta
renala.
• Se remarca aparitia unei eruptii maculopapuloase, urmata de
descuamare.
• Totodata, pot aparea manifestari hemoragipare la nivelul
mucoaselor si tegumentelor.
TABLOU CLINIC
• Afectarea SNC se manifesta prin tremor, tulburari de constienta,
dezorientare.
• Decesul se produce prin soc, hemoragii, sau encefalita.
• Convalescenta, dupa 14‐16 zile de boala, este indelungata, circa 4
saptamani.
• Complicatiile, mai frecvente in boala Marburg, sunt de obicei tardive:
orhita, hepatita, uveita cu izolarea virusului din camera anterioara a
ochiului.
• Letalitatea in boala Marburg este de 27%, iar in boala Ebola este maxima
53‐89%.
DIAGNOSTIC

Sustinut pe baza datelor:

 epidemiologice: zona endemica
 clinice: debut brusc cu cefalee, diaree, sindrom hemoragipar, sindrom
eruptiv
 laborator, care confirma etiologia:
1. Izolarea virusului din sange, exudat faringian, urina, viscere postmortem. 
Identificarea se realizeaza prin examen electronooptic si imunofluorescenta
2. Detectarea anticorpilor in seruri perechi prin IF.
TRATAMENT

Formele medii beneficiaza de repaus si tratament simptomatic.

Formele severe necesita:
• tratament specific cu ser de convalescent 400‐600 ml cu efect favorabil,
• interferon‐fara success
Tratamentul patogenic urmareste:
• in caz de sangerari se administreaza sange proaspat, concentrat trombocitar, concentrate 
de factori VII, IX, X
• reechilibrare hidro‐electrolitica si acidobazica. 
Tratamentul simptomatic combate: febra, algiile si varsaturile.
TRATAMENT

1. Tratamentul cu anticorpi:
‐ Ac din plasma de convalescent
‐ Ac  monoclonali (ZMapp)
2. Tratamentul antiviral
‐ Remdesivir
‐ Brincidofovir
• 3. Tratamentul imunomodulator
PROFILAXIE SI COMBATERE

Masuri fata de sursa de infectie

 Izolarea obligatorie in spital
 Durata izolarii pana la incetarea eliminarii virsului din 
organism.
PROFILAXIE SI COMBATERE

Masuri fata de caile de transmitere

• Evitarea contactului cu pacienții simptomatici și /sau fluidele corporale ale
acestora
• Evitarea contactului cu cadavre și /sau fluide corporale de la pacienți decedați
• Evitarea contactului cu animale sălbatice (inclusiv maimuțe, antilope de
pădure, rozătoare și lilieci), atât vii cât si moarte, precum și consumarea cărnii
acestora.
• Purtarea de echipament de protectie
• Dezinfectie continua si terminala a lenjeriei, a echipamentului si produselor
patologice