Sunteți pe pagina 1din 69

USMF "Nicolae Testemiţanu" 2014/2015

Catedra Medicina Legală

Prelegere
Vasile Șarpe, DM, conf. universitar
Planul:
Toxicologie medico-legală • Toxicologie medico-legală
generală specială
1. Noţiuni generale în 1. Intoxicaţiile cu toxice
toxicologie. corosive.
2. Clasificarea toxicelor. 2. Intoxicaţiile cu toxice
3. Sursele şi circumstanţele distructive.
intoxicaţiilor. 3. Toxicele hematice.
4. Condiţiile de acţiune a 4. Intoxicaţiile cu alcool şi
toxicului. surogatele lui.
5. Deprinderea faţă de toxic. 5. Intoxicaţiile cu acid cianhidric
6. Căile de pătrundere şi de şi compuşii lui.
eliminare a toxicului din 6. Intoxicaţiile cu pesticide
organism. (SOF, derivaţii clorului,
arsenicului)
7. Intoxicaţiile cu plante şi
ciuperci otrăvitoare.
Noțiune - toxicologie
Toxicologia este ştiinţa care se ocupă cu:
• identificarea substanțelor toxice
• determinarea cantitativă a lor
• studierea proprietăţilor fizico-chimice
• mecanismele de acţiune asupra organismului
• semnele intoxicaţiilor
• izolarea, terapia şi antidoturile
Noțiune - toxic
→ toxikon (τοξικον) → toxo (τόξο) = arc
→ toxikos (τοξικές) → tako (τaκο) = distrugere,
prăpăd, moarte…
→ coniferul Tisa
“Taxus Baccata”
conţine alcaloidul
taxin
Noțiune - toxic
Toxicul reprezintă o substanţă, care la
pătrunderea din afară în organismul uman, în
cantităţi relativ mici şi în anumite condiţii, prin
acţiunea sa chimică sau fizico-chimică, provoacă
dereglarea sănătăţii sau moartea.
Noțiune - intoxicaţie sau otrăvire
Dereglarea sănătăţii sau moartea, alături
de complexele de simptoame şi modificările
morfologice, determinate de pătrunderea
toxicului în organism, sunt cunoscute sub
denumirea de intoxicaţie sau otrăvire.
Clasificarea patofiziologică a toxicelor
(după acţiunea lor asupra organismului, organelor şi ţesuturilor)

Grupa Particularități
Corosive schimbări morfologice pronunţate, preponderent
(caustice) local
Distructive acţiune toxică gravă asupra organelor şi
ţesuturilor, inclusiv în locul interacţiunii
nemijlocite, cu modificări distrofice şi necrobiotice
pronunţate
Hematice schimbări nemijlocit la nivelul componenţilor
sanguini
Funcţionale tulburări grave sau moartea, fără modificări
morfologice macro şi microscopice specifice
Clasificarea socio-juridică a intoxicaţiilor
Sursele şi circumstanţele intoxicaţiilor

1. Intenţionate sau voluntare:


omuciderile heteroagresivitate cu scop premeditat de
suprimare a vieţii
sinuciderile autoagresivitate prin folosirea toxicului
toxicomaniile intoxicaţie intenţionată periodică sau cronică,
prin consumarea repetată a substanţelor cu
acţiune toxică
Clasificarea socio-juridică a intoxicaţiilor
Sursele şi circumstanţele intoxicaţiilor
2. Intoxicaţiile accidentale sau involuntare:
propriu-zise neatenţia, imprudenţa, ignoranţa
medicamentoase • medic • farmacist • bolnav
generate de: • medicina ilicită
profesionale • nerespectarea sau ignorarea măsurilor de
• domeniul industrial protecţie şi igienă a muncii
• domeniul agricol: • neatenţia, imprudenţa, ignoranţa
• de obicei sunt cronice.
alimentare • confundarea unor plante, ciuperci
alimente sau băuturi • mâncării sau băuturilor contrafăcute
cu efect toxic • mâncăruri și băuturi vechi, alterate,
(componentul chimic
sau bacteriologic)
contaminate etc.
Condiţiile de acţiune a toxicului
Caracterul şi gravitatea unei intoxicaţii depinde de:
• substanţa propriu-zisă, introdusă în organism
• organismul asupra căruia acţionează
• calea de administrare
• comportamentul toxicului în organism
• administrarea combinată a toxicelor
• condițiile mediului ambiant, etc.
Condiţiile dependente de substanţă
Originea
Extragerea anumitor substanţe din diferite surse
nerecomandate alimentaţiei, poate condiţiona
originea toxică a lor
Vechimea
Vechimea anumitor
substanţe poate induce
efectul toxic sau de al
micşora
Condiţiile dependente de substanţă
Dosis Sola Facit Venenum
Paracelsus
Doza
Doza în practica farmaceutică este cantitatea de
substanţă care poate produce un efect
determinat. Distingem doze terapeutice, toxice,
letale.
Doza poate face ca acţiunea anumitei substanţe să
varieze în limite destul de largi.
!!! Dozele nu reprezintă cifre absolute, ele sunt cifre
apropiate, deduse pe cale experimentală.
Condiţiile dependente de substanţă
Concentraţia
Acidul sulfuric H2SO4
Concentrat Diluat
corosiv agresiv • 0,002% → limonadă sulfurică
• antidot în intoxicaţiile cu plumb şi
bariu

Starea fizică a toxicului lichidă


solidă
gazoasă
Mai periculoase sunt cele lichide şi gazoase, care se dizolvă uşor în
lichidele şi ţesuturile organismului
Condiţiile dependente de organism
• vârsta
• sexul
• greutatea corporală
• predispoziţiile individuale
• hipo sau hipersensibilitatea faţă de toxic
• deprinderea faţă de toxic
• etc.
Condiţiile dependente de organism
Vârsta
• tinerii şi copiii sunt mai sensibili la acţiunea
toxicului de cât adulţii
• bătrânii sunt sensibili la substanţele vasculare,
vomitive şi purgative
Sexul
• femeile sunt mai puţin rezistente la toxici
decât bărbaţii, în special, gravidele, perioada
lactaţiei, menzei.
Condiţiile dependente de organism
Starea de sănătate a organismului
determină:
• viteza de absorbţie
• viteza de eliminare
• transformarea toxicului în organism
• toleranţa toxicelor, etc.

Bolile, în general, scad rezistenţa organismului faţă


de toxic.
Hipersensibilitatea sau intoleranţa
Reacţie accentuată a organismului faţă de toxic
congenitală dobândită
Sensibilitate exagerată – idiosincrazie
(„idios” – propriu şi „sincrasus„ – constituţie).

Idiosincrazia a mai fost numită şi ca un


răspuns necaracteristic al unui subiect la o
substanţă chimică, care în mod obişnuit nu are
loc prin administrarea sau folosirea acesteia.
Hiposensibilitatea sau toleranţa
Reacţie diminuată a organismului faţă de toxic
congenitală dobândită

Toleranţa câştigată se poate manifesta faţă de


alcool, tutun, opiu, stupefiante etc.
Se consideră că ea se datorează diminuării
absorbţiei sau fixării de celulele receptoare,
măririi procesului de detoxicare, etc.
Deprinderea faţă de toxic

Deprinderea faţă de toxic se obţine prin


administrarea continuă de doze mici şi treptat
crescânde, ajungând să suporte, fără manifestări
clinice, doze toxice şi chiar mortale pentru
persoanele neobişnuite la acesta.
Căile de introducere a toxicului
Directe Indirecte
Contact direct cu sângele Contact indirect cu sângele
• hipodermică • gastro-intestinală
• intramusculară • respiratorie
• intravenoasă… • transcutană…
Sunt: Sunt:
• mai periculoase • mai puţin periculoase
• mai rapide • mai lente
• mai răspândite
Toxicologie medico-legală
specială
Toxicele corozive
Caracteristici:
Acţiune preponderent locală, având efecte:
• iritant
• cauterizant
• necrotizant
• fuziune.
Reprezentanţi:
acizii, bazele, fenolul, formalina, peroxidul de
hidrogen, permanganatul de kaliu, ş.a.
Acizii
sunt substanţele moleculele cărora, în soluţii
apoase, disociază în ioni de H+ şi radicali salini,
iar gradul de disociere determină tăria acidului
şi toxicitatea lui.
Căile de pătrundere:
• Per os (majoritatea cazurilor)
• Inhalatorie
• Transcutană
• Transmucoasă, etc.
Acizii
Mecanismul de acţiune
• Ionii de hidrogen (H+):
– captează apa din ţesuturi
– coagulează proteinele  albumine acide
– denaturează proteinele
• HNO3 (>30%)
– Reacţia xantoproteică: proteinele denaturate ce conţin
aminoacizi ciclici (fenilalanină, tirozin, triptofan) formează
nitrocompuşi (galbeni)
• HCl, H2SO4
– Datorită emanării de căldură au acţiune termică
• СН3СООН
– Proprietăţi resorbtive înalte  hemoliză
Acizii
Semne morfologice generale
Perioada acută Perioada tardivă
• arsuri chimice (necroză coagulativ- • stomatită
deshidratantă: relativ dură şi uscată • esofagită
(deshidratată), superficială, cu formare • gastrită
de cruste duri pe suprafaţă, înconjurată • mediastinită
de reacţii inflamatorii locale, culoarea • peritonită
cafeniu-întunecată sau brun-neagră (H+ • pneumonie
→ Hb → hematoporfirina, methemo- • modificări distrofice în
globina, hematina acidă)) miocard, ficat, rinichi
• în jurul gurii
• pe mucoasa tractului digestiv
• reacţii inflamatorii locale.
Acizii
Semne morfologice particulare
Acidul sulfuric H2SO4 • necroză profundă de culoare brun-neagră
Acidul azotic • arsuri de culoare galbenă
HNO3 (>30%)
Acidul clorhidric • mucoasa tractului digestiv obţine o culoare
HCl sur-murdară
Acidul acetic • miros specific
СН3СООН • tumefacţie a mucoaselor segmentelor
superioare ale tractului digestiv cu imbibiţie
pigmentară de culoare roşu-întunecată
Acidul oxalic • hiperemie pronunţată a mucoaselor, însoţită
HOOC-COOH de multiple hemoragii
Acidul fosforic
H3PO4
Bazele
sunt substanţele ce conţin grupa hidroxil (OH) şi un
anion al metalelor. Aşa cum şi acizii, tăria bazelor
depinde de gradul lor de disociere şi de eliberare
a grupei OH.
Căile de pătrundere:
• Per os (majoritatea cazurilor)
• Inhalatorie
• Transcutană
• Transmucoasă, etc.
Bazele
Mecanismul de acţiune.
• grupa OH tumefiază, fuzionează şi se diluează →
albuminate alcaline, uşor solubile în apă.
• datorită solubilităţii sporite bazele pătrund adânc
în ţesuturi, formând o necroză umedă (de
colicvaţie).
• bazele tari degenerează nu numai ţesuturile moi,
dar şi cele tari (păr, unghii)
!!! Alcaliile încălzite manifestă o acţiune distructivă
sporită.
Bazele
Semne morfologice
Perioada acută Perioada tardivă
• necroză profundă colicvatică: • formare de ulcere
 fără zone de demarcare multiple, uneori
 tumefacţie sporită, edem, perforate
denivelarea pliurilor • mediastinită, peritonită,
 culoare alb-surie, uneori verzuie. pneumonie.
• modificări distrofice în
organele interne
Toxicele distructive
substanţe, care au acţiune preponderent distructivă
(distrofică şi necrotică) asupra organelor interne
(rinichi, ficat, miocard, tractul digestiv, creier).
Reprezentanţii:
• metalele grele
– Mercurul
– Plumbul
• metaloizii şi compuşii lor
– Arsenicul
Mercurul şi derivaţii lui
• Mercurul metalic (mai frecvent amalgamele lui)
• Compuşii anorganici:
– Sublimatul corosiv (HgCl2)
– Calomelul (Hg2Cl2)
– Cianura (Hg(CN)2) şi oxicianura (Hg(CN)2 ∙ HgO) de
mercur
• Compuşi organici: (pesticide, pentru prelucrarea
seminţelor) granozan, mercuran, mercurhexan,
mercurbenzol care conţin etilmercurclorid
(C2H5HgCl)
Mercurul şi derivaţii lui
Proprietăţi
• cumulative cu afinitate către rinichi, ficat,
vezica biliară
• se elimină lent, prin rinichi şi prin toate
glandele cu secreţie externă, inclusiv şi cele
ale cavităţii bucale (salivare)
Mercurul şi derivaţii lui
Mecanismul de acţiune
• se combină cu grupele SH ale proteinelor, inclusiv
şi ale fermenţilor
→ inhibă activitatea biologică a ţesuturilor
→ disociază fosforilarea oxidativă
→ dereglează metabolismul intracelular
→ dereglări ale activităţii SNC.
• precipită proteinele din muco-membranele
mucoaselor (mai mult tractul digestiv)
Mercurul şi derivaţii lui
Perioada acută
• mucoasele cavităţii bucale, buzelor, faringelui
obţin nuanţă surie, se tumefiază şi sunt
acoperite de depuneri fine surii (la nivel de
intrare)
• rinichii sunt măriţi în dimensiuni şi
congestionaţi
Mercurul şi derivaţii lui
Perioada tardivă (la nivel de eliminare)
• stomatită mercuriană (lizereu metalic gingival, tumefacţie
şi edem al mucoasei bucale, depuneri surii, ulcere,
sângerări)
• colită ulceroasă (în intestinul gros mucoasa este tumefiată,
hiperemiată, cu necroze adânci, cenuşii la fund)
• necrozo-nefrita mercuriană (rinichii sunt măriţi în
dimensiuni, palizi, de culoare galben-albicioasă, cu
îngroşarea stratului cortical, care apare gălbui, cu multiple
sufuziuni hemoragice; mai târziu se ratatinează ( datorită
spasmului vascular şi modificărilor necrobiotice).
microscopic în rinichi se observă necroză totală a
epiteliului tubilor contorţi cu formare de mase necrotice.
Arsenicul şi compuşii lui
• Arsenicul metalic, care uşor se oxidează la aer liber
• Anhidrida arsenioasă (utilizare: în industrie; ca
deratizant „şoricoaica”, cît şi în medicină ca unguente
cutanate, în practica stomatologică)
• Aceto-arsenicul de cupru (verdele de Paris) utilizare:
pesticid, insecticid
• Arseniţii de Na, K, Ca
Calea de pătrundere
• Aeriană (inhalatore)
• Digestivă (per os)
Arsenicul şi compuşii lui
Proprietăţi
• În intoxicaţii acute are afinitate către stomac,
intestine, ficat, rinichi şi pancreas
• În intoxicaţiile cronice se cumulează în piele,
păr şi unghii
• Se elimină prin rinichi şi mai puţin prin
mucoasele tractului digestiv, prin glandele
salivare, sudoripare, mamare.
Arsenicul şi compuşii lui
Mecanismul de acţiune
• Se combină cu grupele SH a fermenţilor
celulari, formând arseniţi (compuşi ciclici),
care au toxicitate înaltă şi sunt foarte stabili
• Inactivarea fermenţilor tiolici duce la dereglări
severe ale metabolismului
• Acţiune distructivă asupra organelor interne
• Capilarotoxic!!! (pareză şi paralizie a
capilarelor tuturor organelor)
Arsenicul şi compuşii lui
forme clinice
paralitică gastro-intestinală
• doze mari de toxic!! • gust metalic în gură
• în primele ore: slăbiciune • dureri, senzaţii de arsură pe
generală, adinamie, frică, traiectul esofagului,
surditate, convulsii, stomacului
dereglări de coordonare, • vomă, dureri abdominale
paralizii • diaree holeriformă (fiertură
• mai târziu: pierderea de orez), însoţită de dureri,
cunoştinţei, colaps, comă şi tenesme, sete, etc.
moartea prin oprirea • hepatomegalie,
respiraţiei hemoglobinurie, oligurie
sau anurie
Arsenicul şi compuşii lui
Semne morfologice
Dacă moartea survine rapid: Moarte tardivă

• inflamaţii (reacţii) catarale ale • manifestări distrofice în organele


mucoaselor tractului digestiv interne (distrofie grasă şi
• hemoragii punctiforme în proterică)
mucoase şi seroase • gastrită hemoragică ulceroasă cu
• SGA şi edem cerebral, pulmonar depuneri de cristale octaedrice de
• manifestări de deshidratare arsenic la fundul ulcerelor (pot fi şi
(forma GI): tegumente palide, pe suprafaţa mucoaselor)
uscate (intestinele au conţinut • semne de hemoliză
lichid (fiertură de orez)
Toxicele hematice
• Hematotrope
– Carboxihemoglobinizante
– Methemoglobinizante
• Hemolitice
• Hemoaglutinante
• Hematopietice acţiune mixtă
• Hemodinamice, etc.
Oxidul de carbon (CO)
Proprietăţi:
• Se formează la ardere incompletă a substanţelor ce
conţin carbon
– Incendii
– Gaze de eşapament
– Sobe defecte
• Nu are miros, culoare, e mai uşor ca aerul, e puţin
solubil în apă
• Amestecul de CO şi aer este explozibil → CO2
• Pătrunde prin inhalare, însă în cadavru şi prin difuzie
Oxidul de carbon (CO)
Proprietăţi:
• Se formează la ardere incompletă a substanţelor ce
conţin carbon
– Incendii
– Gaze de eşapament
– Sobe defecte
• Nu are miros, culoare, e mai uşor ca aerul, e puţin
solubil în apă
• Amestecul de CO şi aer este explozibil → CO2
• Pătrunde prin inhalare, însă în cadavru şi prin difuziune
Oxidul de carbon (CO)
Mecanismul de acţiune:
CO + Hb = HbCO, datorită fixării cu Fe2+
• Hb are afinitate de 200-300 ori mai mare la CO
decât O2
• HbCO disociază de 3500 ori mai greu ca HbO
CO are acţiune toxică şi asupra altor sisteme
biochimice, ce conţin Fe:
• Mioglobina,
• Citocromii, citocromoxidaza
• Catalazele, peroxidazele, etc.
Oxidul de carbon (CO)
Doze şi efecte
1,5-3,1% - normă fiziologică
până la 8,8% - locuitorii oraşelor mari
până la 18-22% - fumători
20% - cefalee, dispnee de efort
30% - cefalee pronunţată, greaţă,
dereglări de vedere
50% - confuzii, colaps, sincopă
60% - convulsii, dereglări de respiraţie
70% - comă, insuficienţă cardio-
vasculară, posibil deces
80% şi mai mult - doză letală
Oxidul de carbon (CO)
Morfologie
• Pielea şi mucoasele au culoare roză (culoarea
omului viu)
• Lividităţile cadaverice sunt roşu-aprinse
• Sângele este fluid, roşu-aprins
• Muşchii sunt roşu-deschişi sau roşu-aprinşi
• Semne general asfixice
• Depistarea carboxihemoglobinei sau
carboximioglobinei în doze letale mai mult de 70-
80%, uneori (BII, alcool, bătrâni) de la 40%
Toxicele methemoglobinizante
Reprezentanţi:
• cloratul de potasiu (KClO3) (sarea Berthollet)
• cloratul de sodiu (NaClO3)
• nitriţii (ex.: NaNO2)
• nitraţii (ex.: de amoniu (NH4NO3))
• anilina (С6H5NH2)
• nitrobenzenul (C6H5NO2), etc.
Toxicele methemoglobinizante
Mecanismul de acţiune:
• transformarea Fe2+ din hemoglobină în Fe3+ →
methemoglobină → funcţia de transport a
sângelui → asfixie de transport
• alte acţiuni complementare în dependenţă de
toxic
Toxicele methemoglobinizante
Morfologie:
• Tegumentele cenuşii (culoarea ardeziei) (moarte
rapidă)
• Tegumentele cenuşiu-icterice (perioadă de
supravieţuire)
• Lividităţile cadaverice brune
• Sângele culoare brună (ciocolatie)
• Inflamaţii catarale ale mucoaselor
• Hemoragii punctiforme pe seroase şi mucoase
• Distrofii moderate în organele interne
Toxicele hemolitice
Reprezentanţi:
• Acidul acetic (СН3СООН)
• Tetraclorura de carbon (CCl4)
• Anilina (С6H5NH2) şi derivaţii ei
• Sulfatul de cupru (CuSO4)
• Hidrura de arsenic (arsin AsH3)
• Veninul unor insecte, şerpi
• Unele toxice vegetale (ciuperci, plante), etc.
Toxicele hemolitice
Mecanismul de acţiune:
Prin diferite mecanisme distrug stroma eritrocitelor şi
eliberează hemoglobina în plasmă.
Aceste substanţe au nu numai acţiune hemolitică.
Semnele hemolizei pe cadavru:
Recente:
• Sânge este hemolizat, dens, închis la culoare (“de lac”)
• Imbibiţie precoce a intimei arterelor, aortei
• Spleno-hepatomegalee
• Nefro-necroză pigmentară acută
Toxicele hemolitice
Semnele hemolizei pe cadavru:
Tardive (după o perioadă de supravieţuire):
• Culoarea galbenă a tegumentelor, mucoaselor
şi sclerelor (icterul)
• Spleno-hepatomegalee cu component
distrofic (culoare galbenă)
• Nefrozo-nefrită pigmentară
• Hemosideroză a ficatului şi splinei
Intoxicaţii cu alcool şi surogatele lui
• Alcoolul etilic (C2H5OH)
• Surogatele:
1. Pericol neînsemnat (tincturi pe bază de
alcool, soluţii pe bază de alcool, apele de
colonie, loţiuni, etc.)
2. Pericol mediu (lichide tehnice pe bază de
alcool etilic)
3. Pericol iminent (alcoolul metilic,
etilenglicolul, dicloretanul
Intoxicaţii cu alcool şi surogatele lui
Mecanisme de acţiune:
• Deprimarea SNC
• Acţiune narcotică (dicloretanul)
• Neurovascular (alcoolul metilic)
• Acţiune toxică datorită metaboliţilor
• Alte acţiune dependente de impurităţi
Intoxicaţii cu alcool şi surogatele lui
Doze:
Alcoolul etilic:
< 0,3 ‰ - lipsa influenţei alcoolului (fiziologic)
0,3-0,5 ‰ - influenţă neînsemnată a alcoolului
0,5-1,5 ‰ - ebrietate alcoolică uşoară
1,5-2,5 ‰ - ebrietate alcoolică medie Ebrietate
alcoolică
2,5-3 ‰ - ebrietate alcoolică gravă
>3‰ - intoxicaţie gravă cu alcool Intoxicaţie
5-6 ‰ - intoxicaţie alcoolică mortală alcoolică
> 15 ‰ - impurificarea probei
Intoxicaţii cu alcool şi surogatele lui
Doze:
Alcoolul metilic:
Poate varia, însă minim letală e 30ml
Etilenglicolul
100-200ml
Dicloretanul
20-60ml
Intoxicaţii cu alcool şi surogatele lui
Prevederi legislative (pentru conducătorii auto):
Articolul 13412. Starea de ebrietate
(2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se
înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool
în sînge de la 0,3 pînă la 1,0 g/l sau concentraţia
vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,5
mg/l.
(3) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se
înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool
în sînge de la 1,0 g/l şi mai mult sau concentraţia
vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,5 mg/l şi mai
mult.
Intoxicaţii cu alcool şi surogatele lui
Chimistul suedez Widmark a propus următoarea formulă de
determinare teoretică a alcoolului etilic în sânge.

c - concentraţia alcoolului în sânge (‰)


A - cantitatea de alcool (100%) consumat (ml)
m - masa corporală (gr)
r - coeficientul de distribuire Widmark (0,70 - b, 0,60 - f).

!!! “A” se calculează ţinând cont de deficitul de resorbţie (de la


10% la 30%).
Intoxicaţii cu alcool şi surogatele lui
Semne morfologice:
Nu sunt semne morfologice specifice sau
caracteristice, însă pot fi:
• Edem al feţei
• Eliminări cu miros specific din gură
• Congestie şi edem cerebral
• Hemoragii în mucoasa stomacală
• Hemoragii de focar în pancreas
• Semne general asfixice (morții rapide), etc.
Acidul cianhidric şi compuşii lui
Reprezentanţi:
• Acidul cianhidric (HCN)
• Cianura de sodiu (NaCN)
• Cianura de potasiu (KCN)
• Glicozidele cu component cianic (ex: amigdalina
C20H27NO11, care se conţine în sâmburele migdalelor
amare (2,5-3,5% ), persicilor (2-3%), caiselor şi prunelor
(1-1,8%), vişinelor (0,8%).
Amigdalina de către acizi (inclusiv gastric) sau de
către emulsină (din migdale) se hidrolizează şi
formează D-glucoza, benzaldehida şi acidul cianhidric.
Acidul cianhidric şi compuşii lui
Mecanismul de acţiune:
• Grupa cian CN inhibă enzimele tisulare, în special
mitocondriale cu component de Fe din lanţul respirator →
hipoxie tisulară
Morfologie:
Oxigenul nu este utilizat de ţesuturi şi tot sângele este
îmbogăţit cu O2 →
• culoare arterială a sângelui (arterial şi venos)
• tegumentele roze-roşu-deschise
• lividităţile cadaverice roşu-deschise
• miros de migdale amare
• SGA
Intoxicaţiile cu ciuperci
clasificarea după comestibilitate
Comestibile nu au component toxic
sunt plăcute la gust şi miros

Necomestibile nu au component toxic


nu sunt plăcute la gust sau miros

Otrăvitoare au component toxic


sau toxice permanent

Condiţionat au component toxic


toxice care poate fi înlăturat prin anumite
condiţii de prelucrare
Amanitele (bureţii)
Burete pestriț Muscăriţa (pălăria șarpelui)
Amanita pantherina Amanita muscaria

Toxicitate: Muscarina, Muscaridina, Acid Ibotenic,


Muscimol, Bufotenina
Amanitele (bureţii)
Buretele viperei Buretele primăvăratic Buretele fetid
Amanita phalloides Amanita verna Amanita virosa

Toxicitate: Amanitine: amanitotoxina, amanitina


Faloidine: faloidina, faloina
Amanitele (bureţii)
Efecte toxice
• Muscarina − neurotoxic (inhibarea acetilcolinesterazei)
• Muscaridina − neurotoxic (colinomimetic)
• Acid ibotenic − neurotoxic (psihoactiv, halucinogen)
• Muscimol − ca și ac.ibotenic - premuscimol
• Bufotenina − halucinogen
• Amanitine − hemolitic, hepato-nefrotoxic (necroză)
• Faloidine − blochează depolimerizarea actinei,
inhibă activitatea ATP a actinei
Zbârciogul gras
Gyromitra (Helvetia) esculenta
Toxicitate:
• Giromitrin disociază în
monometilhidrazină
(neurotoxic)
• Acid helvelic, fumaric
(hemolitic)
Ciuperca de bălegar
Scleroderma
verrucosum

Slab toxice
Scleroderma Afectează
citrinum tractul gastro-
intestinal
Hribul dracului
Boletus satanas
Toxicitate:
• slab neurotoxic
(muscarina)
• inhibitor al sintezei
proteinelor (bolesatin)
• hepatotoxic
• dereglări de
coagulabilitate
Mulțumesc
pentru paciență
Toxicologia este nemărginită și nici un
program de studiu nu poate delimita
importantul de neimportant