LISTA

întrebărilor de examinare la disciplina Medicină legală şi Drept medical

pentru studenţii a. V, facultatea Medicină Nr. 1

1. Medicina legală ca disciplină de studiu, sarcinile ei şi relaţiile cu alte discipline medicale şi

paramedicale.
Medicina legala – o stiinta medicala separata, care studiaza si solutioneaza problemele de ordin medico-
biologic pentru practica judiciara. Ea este o stiinta cu caracter de sinteza care explica provenienta multor acte
criminale. Ea contribuie la cunoasterea si prevenirea mortii violente si subite, la controlul si ameliorarea calitatii
asistentei medicale. Medicina legala interactioneza cu anatomia normala si patologica, traumatologia,
ginecologia, pediatria, toxicologia, criminalistica. Sarcini de a sustine calitatea asistentei medicale si profilaxia
imbolnavirilor prin accidente, violente... , de a devansa corect incriminarea legislativa in domeniul infractiunilor
contra vietii si sanatatii.

2. Istoricul medicinii legale. Catedra Medicină Legală a USMF „Nicolae Testemiţanu”, activitatea
ştiinţifică.
Relatari cu caracter medico-legal gasim in legislatia lui Hamurabi cu 2000 de ani inaintea erei noastre. Prima
lucrare cu caracter medico-legal apare in China. Printre primele documente ce vizeaza probleme cu caracter
medico-legal in Moldova figureaza „Pravila lui Vasile Lupu”. Cercetarea medico-legala a cadavrelor se efectua la
acea perioada de catre prosectorii spitaleleor orasenesti din Basarabia. Catedra de medicina legala a Universitatii
de stat de medicina testemitanu a fost organizata in anul 1945 si a fost condusa pina in anul 1949 de docentul
Ciucimariova, tot din acelasi an vine la conducere Aresev care initiaza cercetari stiindtigice orientate pe trei
directii principale: importanta traumei in geneza mortii neviolente; rolul maladiillor preexistente in instalatarea
mortii traumatice prin diversi factori ai mediului ambiant; aprecierea gradului de gravitate a leziunilor corporale
la persoanele cu maladii preexistente. Apoi in 1966 sef de catedra devine Botezatu, apoi Kurdiumov...

3. Bazele procesuale ale expertizei medico-legale, regulile şi cazurile de dispunere obligatorie a acesteia.
Expertiza medico-legala prezinta o cercetare practico-stiintifica efectuata de un medic la cererea organelor de
ancheta preliminara sau judecata pentru formularea concluziilor asupra unor probleme cu caracter medical sau
biologic din ancheta preliminasa sau dezbaterile judiciare asupra unui dosar penal sau civil. Expertiza medico-
legala se efectueaza in mod obligatoriu pentru stabilirea:
1 cauzei mortii
2 gradului de gravitate si a caracterului leziunilor corporale
3 virstei inculpatului, banuitului sau victimei in cazurile in care aceasta circumstanta are importanta dar lipsesc
certificatele prin care s-ar putea confirma virsta persoanei in cauza.
Efectuarea expertizei medico-legale este necesara la cercetarea tuturor infractiunilor ce au loc impotriva
personalitatii umane, greselolor profesionale ale medicilor si multe alte motive. Regulile de ordonare a expertizei
sunt prevazute de art. 165 al CPP. Anchetatorul penal intocmeste o ordonanta referitoare la afcest caz, in are
arata: motivele pentru care dispune expertiza, denumirea institutiei care urmeaza s-o efectueze sau numele de
familie si prenumele expertului, chestiunile asupra carora trebuie prezentate concluzii, lista de documente sau
obiefcte ce vor fi puse la dispozitia expertului. Anchetatorul penal stabileste identitatea expetului numit, in ce
raport se afla cu victima, infractorul si suspectatul. Expertului i se inmineaza o copie a ordonantei de efectuare a
expertizei si i se explica drepturile si obligatiunile

4. Obiectele de cercetare medico-legală. Obligaţiile, drepturile şi responsabilitatea expertului.

Obiecte de cercetare medico-legala pot fi persoanele, cadavrele umane, corpurile delicte de origine biologica,
diferite materiale si documente.
Expertul medico-legal este obligat sa se prezinte la cererea persoanei care efectueaza cercetarea prealabila, a
anchetatorului penal, procurorului sau instantei de judecata, dind raspunsuri concludente obiective la toate
intrebarile ce i se adreseaza.
Conform art 164 expertul are dreptul:
1 sa ia cunostinta de materialele din dosar in legatura cu obiectul expertizei
2 sa ceara sa i se puna la dispozitie materiale suplimentare, necesare pentru prezentarea concluziilor
3 sa participe, cu aprobarea personei care efectueaza cercetarea penala, a anchetatorului penal sau procurorului,
la interogatorii, audieri si alte actini de ancheta penala

1
4 in timpul cercetarii penale, anchetei penale si in sedinta de judecata sa puna celui interogat intrebari in legatura
cu obiectul expertizei, dar numai cu aprobarea persoanei juridice respective, care efectueaza cercetarea penala, a
anchetatorului penal sau judecatorului care prezideaza sedinta de judecata.
El poarta responsabilitate pentru concluziile intetionat fasle sau pentru refuzul de a da concluzii, de asemenea
daca divulga materialele acumulate de acnheta cu care a luat cunostinta va fi tras la raspundere penala.

5. Formele expertizelor medico-legale.

Exista citeva forme de organizare a expertizei medico-legale: primara, suplimentara si secundara
(contraexpertiza).
Expertiza primara – cercetarea initiala a obiectului si elaborarea concluziilor in baza acesteia.
Daca persoana juridica, ce a dispus expertiza primara, nu este satisfacuta de concluziile expertului, pentru
motivul ca acestea nu sunt clare sau complete, solicita efectuarea unei expertize suplimentare aceluiasi sau altui
expert.
In cazurile cind concluziile expertului nu sunt intemeiate sau exista indoieli cu privire la veridicitatea lor, se
poate dispune o contraexpertiza unui alt expert sau unei echipe de experti.
Expertiza meico-legala in comisie se efectueaza in cazurile mai complicate, cu participarea medicilor de diferite
specialitati.
In expertizele complexe participa mai multi membri, printre care si specialisti din diverse ramuri ale stiintei:
matemat, fiz, chim, botanica...
Toate expertizele se efectueaza ziua, cu exceptia celor de urgenta.

6. Documentaţia medico-legală, cerinţele înaintate faţa de întocmirea şi eliberarea acesteia.

Principalul document al expertizei medico-legale este Raportul de expertiza medico-legala. Raportul include 3
parti: introductiva, descriptiva si incheierea.
In partea introductiva este indicat: cind, unde, cine, din decizia cui s-a efectuat expertiza... sunt incluse si
circumstantele faptei ce se contin in ordonanta sau alte documente prezentate: procesul-verbal al examinarii la
fata locului, foaia de observatie clinica...
Partea descriptiva se descrie detaliat tot ce a fost examinat de expert, metodele de laborator utilizate, mersul
cercetarilor efectuate...
Partea de incheiere cotine concluziile expertului si rs la intrebari. Concluzia este semnata de medicul legist si
confirmata prin stampila.
Adesea examinara medico-legala nu se face prin ordonante, dar pe baza unei solicitari in scris din partea
organelor de cercetare penala. Documentul acestor cercetari este numit Act de examinare medico-legala, iar
forma de prezentare este alcatuita dupa aceeasi schema. Expertul medico-legal perfecteaza si alte documente in
primul rind certificatul de deces.

7. Moartea ca proces biologic, stările terminale şi agonia.

Moartea prezinta o incetare ireversibila a veitii, ea se instaleaza dupa incetarea functiilor de importanta vitala –
circulatiei sanguine si respiratiei – incetare care are forma unui proces treptat de inhibitie a metabolismului
celular si de descompunere a materiei vii organizate.
Procesul instalarii mortii consta din 5 etape:
1 starea preagonala – inhibitia cunostintei, diminuara pulsului si batailor cardiace, hipotnia arteriala progresiva,
tahipneea superficiala, diminuara reflexelor. Durata foarte variata.
2 pauza terminala – disparitia cunostintei, pulsului, reflexelor, respiratiei, scaderea tensiunii arteriale aproape de
zero. Dureaza 5-10 sec pina la 3-4 min.
3 agonia – etapa trazitorie de la viata la moarte, lipsa cunostintei, deprimarea functiei corticale a creierului, o
usoara tahicardie si o crestere neinsemnata a tensiunii arteriale, o respiratie rara si profunda cu antrenarea
muschilor scheletali. Finele agoniei se evidentiaza printr-o bradipnee si hipotonie accentuate, dupa care urmeaza
un stop respirator, iar apoi si cardiac.
4 moartea clinica – inhibitie totala a cunostintei, a reflexelor, a activitatii cardiace si respiratorii. La etapa aceasta
e posibila reanimara tuturor functiilor vitale. Durata 5-6 min.
5 moartea biologica – survin schimbari ireversibile in SNC si in sistemul cardiorespirator.

8. Categoriile, tipurile şi genurile morţii.

Se cunosc 2 categorii de baza ale mortii: violenta si neviolenta.

2
Moartea violenta – survine in urma omuciderii, sinuciderii sau a accidentlui.
Moartea neviolenta – care nu este o repercusiune a violarii normelor de drept.
Moartea poate fi rapida si lenta.
Moartea rapida – perioada agonala lilpseste complet sau are o durata foarte scurta, vor fi aceleasi semne
morfologice ca si in moartea prin asfixie.
Moartea lenta – agonia poate dura chiar citeva zile sau saptamini, la necropsie lividitatile cadaverice vor aparea
pal-violete, se vor constata chiaguri rosii, albe si mixte si o congestie neuniforma a organelor interne.
Omuciderea, sinuciderea, moartea accidentala reprezinta genul mortii violente. Deoarece criterii medicale ale
genului mortii nu exista, determinarea genului mortii nu e de competenta medicului legist.

9. Moartea subită, factorii favorizanţi în declanşarea ei.

Moartea subita este o moarte fulgeratoare instalata la o persoana in stare de sanatate aparenta, fiind cauzata de o
afectiune patologica camuflata.( IMA, Ictus cerebral, hemoragie intracerebrala, hemoragiile TGI)...
Instalarea mortii subite poate fi facilitata de urmatoarele circumstante: efort fizic, stres psihoemotional,
alcoolemia, fumatul tutunului, utilizarea stupefiantelor, conditiile meteo nefavorabile, mod nesanatos de viata,
alimentatie in corecra, sedentarism.

10. Diagnosticul pozitiv al morţii, semnele probabile şi certe.

Diagnosticul mortii reale se efectueaza in baza constatarii semnelor negative de viata si semnelor pozitive de
moarte.
Semen probabile: incetarea functiilor sistemelor nervos central, respiratoriu si cardiovascular
Semne certe: encefalograma muta, modificari cadaverice

11. Modificările cadaverice precoce şi importanţa lor medico-legală.

1 Racirea cadavrului – se considera ca racirea cadavrului aflat la temperatura aerului de 16-18 grade se face cu 1
grad pe ora. Temperatura cadavrului poate fi masurata in cavitatea bucala in rectum, esofag, in cavitatea craniana,
intrahepatic.
2) Deshidratarea – ca consecinta a incetarii circulatiei sanguine. Dupa 2-3 ore de la moarte dispare luciul
scleroticei, corneea devine opalescenta. Ca urmare a deshidratarii locale apare placa pergamentoasa care poate fi
confundata cu excoriatiile.
3) Lividitatile (petele) cadaverice – o modificatie exclusiv tanatologica, o consecinta a incetarii circulatiei
sanguine cu scurgerea singelui pri vase in partile declive necompresionate ale corpului. Singele scurs i aceste
parti coloreaza tehumentele in violaceu. Sunt 3 stadii: stadiul de hipostaza, stadul de staza (de difuziune) de la 8-
12 ore pina la 24-36 ore, stadiul de imbibitie. Lividitatile pot fi confundante cu echimozele.
4) Rigiditate cadaverica – o contractura musculara postuma soldata cu intepenirea articulatiilor. Se instaleaza
conform legii lui Nisten, prinde articulatiile in sens cranio-caudal si dispare in aceeasi ordine. Apare la circa 2
ore dupa moarte. 3 stadii: instalarea rigiditatii pina la 12-14 ore, generalizarea rigiditatii intre 14-24 ore, o data
rupta nu se mai reinstaleaza, rezolutia rigiditatii dupa 24-36 ore disparind treptat in aceeasi ordine.
5) Autoliza – un proces de alterare celulara conditionat de o activitate enzimatica postuma. Primele tesuturi care
se autolizeaza este singele, apoi suprarenalele, pancreasul...

12. Modificările cadaverice tardive şi importanţa lor medico-legală.

1)Putrefactia – proces de descompunere a tesuturilor sub actiunea microflorei aerobe si facultativ anaerobe si
anaerobe. Ea duce la formarea substantelor toxice precum cadaverina si putrescina. La temperatura de 18
grade primele semne de putrefactie apare dupa 1-2 zile de la moarte, manifestindu-se prin pete verzi-
cenusii ce apar mai frecvent in fosa iliaca. Dupa 3-4 zile pe tegumente apare desenul vascular de
putrefactie. La sfirsitul primei saptamini apare emfizemul cadaveric.
2)Modificarile cadaverice conservatoare apar in conditii de mediu nefavorabile pentru procesul de
putrefactie. Din ele fac parte: mumificarea, saponificarea, lignificarea si congelarea naturala.
a)mumificarea – apare in mediu cu temperatura ridicaa, umiditate scazuta si ventilatie buna, mumificarea
completa e posibila pe parcursul a 6-12 luni, iar in conditii ideale 2-3 luni.
b)Saponificarea (adipoceara) se intilneste mai ales la cadavrele stationaet in mediu umed si lipsit de oxigen.
Tesuturile aflate in starea de adipoceara au culoarea alba-galbuie sau galben-cenusie, un miros rinced si
consistenta dura. O saponificare completa se realizeaza in decursul unui an.
c)Lignificarea se observa la cadavrele staionate timp indelungat in turbarii, terenuri mlastinoase cu reactie
acida putrnica care impiedica putrefactia.

3
 d)Congelarea naturala se realizeaza in zone cu temperaturi scazute sub zero. Cadavrul se conserveaza cu
pastrarea caracterelor leziunilor traumatice si patologice. Dupa congelarea brusca a cadavrului, ultimul
progresiv se putrefiaza.

13. Sarcinile medicului legist şi metodologia examinării cadavrului la faţa locului.

Sarcinile medicului legist:
- stabilirea diagnosticului mortii
- ajutorarea anchetatorului in examinarea corecta si consecutiva a cadavrului
- ajutorarea anchetatorului in depistarea si recoltarea corpurilor delicte de origine biologica (urme de singe,
sperma, saliva, materii fecale)
- ajutorarea anchetatorului in descrierea rezultatelor examenului exterior al cadavrului si al corpurilor delicte
de origine biologica
- expunerea opiniei preliminare cu privire la caracterul, mecanismul si vechimea producerii leziunilor
corporale de pe cadavru, precum si referitor la obiectul vulnerant si la unele probleme de ordin medical,
care apar la anchetator in procesul examinarii cadavrului
- consultarea anchetatorului referitor la intocmirea ordonantei despre dispunerea expertizei medico-legale a
cadavrului si a corpurilor delicte, precum si la formularea intrebarilor pentru expertiza medico-legala.
Examenul exterior a cadavrului se face intr-o anumita consecutivitate pentru a scoate in evidenta un numar
maxim de probe:
1)Localizarea, pozitia si atitudinea cadavrului (locul, sectorul; raportul dintre cadavrul si obiectele care il
inconjoara; raportul reciproc dintre diferite parti anatomice ale corpului)
2)Obiectele de pe cadavru si din apropierea lui nemijlocita
3)Hainele si incaltamintea de pe cadavru
4)Date generale despre cadavru
5)Fenomele cadaverice (modificarile cadaverice precoce sau tardive)
6)Reactiile supravitale (reactie musculara la excitarea mecanica si electrica, reactia pupilara la agenti chimici
si curent electric)
7)Particularitatile partilor anatomice ale cadavrului
8)Loja cadavrului (adica suprafata pe care a fost descoperit cadavrul, se examineaza dupa ridicarea
cadavrului)
9)Circumstantele negative (lipsa acelor urme, semne obiecte care ar trebui neaparat sa fie prezente in
circumstantele concrete)

14. Necropsia medico-legală şi anatomopatologică. Motivele de expertiză medico-legală a cadavrului.

Necropsia se efectueaza nu mai devreme de 12 ore de la instalarea mortii.
Necropsia medico-legala se deosebeste de cea anatomopatologica:
1)autopsia medico-legala se efectueaza numai in baza unei ordonante(in scris), emise de organele de
procuratura, politie sau de instanta judecatoreasca, pe cind autopsia anatomopatologica se efectueaza in
baza unei adrese orale a administratiei institutiei medicale
2)cea anatomopatologica studiaza daor modificarile antomopatologice din cadrul diferitelor afectiuni, cea
medico-legala cerceteaza si urmele de violenta de pe cadavru cautind felul, cauza mortii
3)necropsia medico-legala nu poate fi abandonata din cauza putrefactiei avansate a cadavrului
4)in autopsia medico-legala se cerceteaza minutios fenomenele cadaverice pentru o eventuala estimare a
datei mortii
5)medico-legala presupune cercetarea detailata a hainelor si a incaltamintei raposatului
6)in autopsia medico-legala e obligatorie deschidderea tuturor cavitatilor (craniene, toracice si abdominale,
iar uneori si a canalului vertebral)
Motivele de expetiza medico-legala sunt: moartea violenta, moartea subita, moartea in institutiile medicale pe
parcursul primelor 24 ore dupa internare, atunci cind nu este stabilit diagnosticul clinic, cadavre de persoane
neindentificate, in caz de inintare de catre rudele raposatului sau de alte persoane a unor plingeri organelor de
ancheta penala in legatura cu o deficienta in asistenta medicala.

15. Obligațiunile sanitar-epidemiologice ale expertului în caz de suspectare sau moarte prin maladii
infecţioase deosebit de periculoase.
Obligațiunile sanitar-epidemiologice ale expertului în caz de suspectare sau moarte prin maladii infecţioase
deosebit de periculoase.
4
Cercetarea decedaţilor de pe urma diverselor forme de boli deosebit de contagioase prevede respectarea unui
spectru specific de cerinţe, ce vizează condițiile înaintate faţă de morgă, măsurile de prevenire a contaminării
personalului medical, procedeele tehnice ale autopsiei metodele de prelevare a materialului cadaveric pentru
investigaţii suplimentare de laborator, prevenirea răspândirii infecţiei în mediul ambiant, transportarea şi
înhumarea cadavrelor.
In aceste scopuri, normele sanitaro-epidemiologice prevăd morgi-tip cu intrări separate pentru personalul
medical, pentru primirea şi eliberarea cadavrelor. Morga trebuie să dispună de cameră frigorifică, reţea de
canalizare, geamuri cu gratii metalice şi teren pentru dezinfectarea mijloacelor de transport. Pentru respectarea
regimului antiepidemic de activitate în morgi trebuie si existe un număr suficient de unități de îmbrăcăminte
protectoare, veselă sterilă, rezerve de dezinfectanţi. instrumente speciale, rezervi de apă de. in scopul asigurării
protecţiei individuale a personalului medical, autopsia se efectuează în costume speciale (costum antipestă): şorţ
de muşama, cizme de cauciuc, glugă (batistă), ochelari protectori. mască de tifon, mănuşi rezistente. De regulă,
autopsia se efectuează în cursul zilei şi doar în cazuri excepţionale - cu iluminare artificială. înainte de autopsie,
medicul va consulta în mod obligator instrucţiunile ce ţin de organizarea şi respectarea regimului antiepidemic
prevăzut în astfel de cazuri. Totodată, pînă la autopsie se va înştiinţa neapărat serviciul de medicină preventivă
din localitatea respectivă.

16. Diagnosticul medico-legal şi principiile de întocmire ale acestuia. Concluziile expertale,

argumentarea şi cerinţele înaintate faţă de acestea.
Diagnosticul medioc-legal reprezinta o sinteza a modificarilor constatate la autopsie si descrise in raporul
medico-legal, urmarindu-se modificarile patologice dupa criteriu topografic sau al graviditatii acestora si al
eventualei concurente, de rind cu leziunile traumatice in producerea mortii.
Diagnosticul se elaboreaza tinindu-se cont de:
- leziunea sau boala de baza si semnele morfologice care o confirma
- complicatiile leziunii sau bolii de baza, care au servit drept cauza nemijlocita a mortii
- leziunile sau bolile asociate care nu au conditionar declansarea mortii
in afara principiului patogenetic, la elaboararea dignosticului medico-legal sunt necesare si principiile:
- nosologic
- etiologic
- topografic
Cerintele fa de elaborarea concluziilor medico-legale trebuie sa corespunda unor principii riguroase:
- motivarea obiectiva – sa fie confirmate prin date real depistate la autopsie si prin rezultatele cercetarilor
suplimentare
- abordarea stiintifica – elaborarea in baza celor mai moderne teorii si metode contemporane stiintifice
- argumentarea exhaustiva – intemeiate profund si multilateral, incit interpretarea lor sa nu admita echivocuri
- expunerea concluziilor trebuie sa fie deplina, concreta, consecutiva si clara la toate intrebarile
- concluziile nu trebuie sa depasesca limitele de componenta profesionala si sa fie accesibile persoanelor fara
studii medicale.

17. Mecanismele de producere a leziunilor prin obiecte contondente. Particularităţile leziunilor

corporale0.
La producerea leziunilor corporale sub actiunea unui obiect contondent se deosebesc patru mecanisme principale:
1)Lovirea – o actiune dinamica in care obiecctul vulnerant, aflat in miscare, interactioneaza intr-un timp surt
cu corpul omului. La actiunea unei forte moderate se formeaza numai excoriatii si echimoze. La loviitura
considerabila se formeaza plagi contuze, fracture ale oaselor, rupture ale organelor interne. Poate produce
leziuni directe si indirecte.
2)Compresiunea – aplicarea a doua forte care actioneaza centriped asupra corpului din partile opuse. De
regula se produce traumarea oaselor si a organelor interne cu tegumentele corpului intacte sau cu leziuni
minimale. Compresiunea de lunga durata provoaca simtomocomplex numit sindromul de compresiune
sau toxicoza traumatica.
3)Extensiunea – este opus compresiunii. La extindere fortele de actiune sunt indreptate centrifuge in raport cu
corpul omului. Cele mai specifice leziuni prin extensiune sunt plagile rupte si smulgerea unei parti a
corpului.
4)Frictiunea – daca obiectul contondent, aflat in miscare, se atinge de corpul omului sau invers, se formeaza
leziuni prin frictiune. Prin aceasta metoda se produc leziuni superficiale: excoriatii, plagi, decoalrea pielii.
Pot fi si profunde, ajungind pina la oase, care lezindu-se se “sterg”.
5
18. Clasificarea leziunilor mecanice şi a cauzelor medicale ale morţii provocate de acestea.
1)Leziuni prin obiecte contodente:
a)leziuni produse prin lovire cu obiecte contondente
b)leziuni produse prin lovirea corpulu de obiecte contondente (caderi, precipitari)
c)traumatism de transport
d)traumatism sportiv
e)traumatism de productie

2)Leziuni prin obiecte ascutite

a)leziuni prin obiecte taietoare
b)leziuni prin obiecte intepatoare
c)leziuni prin obiecte intepator-taietoare
d)leziuni prin obiecte despicatoare

3)Leziuni prin arme de foc

a)leziuni prin arme de foc
b)lezuni prin grenade, mine, obuze
c)leziuni prin substante explozibile

19. Particularităţile morfologice şi importanţa medico-legală a excoriaţiilor şi echimozelor.

Excoriatia – o dereglare superficiala a integritatii pielii. Mecanismul de producere consta in frictiunea unui corp
dur cu o suprafata rugoasa sau a unui obiect ascutit cu pielea, provocind o detasare a epidermei in directia opusa
miscarii. Pe cadavru excoriatiile si eroziunile epidermale se pergamenteaza, ceea ce le fac asemanatoare cu
excoriatiile intravitale. Excoriatia semnaleaza actiunea agentului mecanic. Dupa localizarea si forma ei se
apreciaza particularitatile traumatizarii. Semnificative sunt excoriatiile semilunare de la unghii, de la muscatura
cu dintii...
Echimoza – un revarsat de singe in profunzimea tesutului subcutanat sau mucoase, cu pastrarea integritatii
tegumentelor. Apare in locul de actiune a agentului vulnerant, unde se rup vasele sanvine si singele iese sub piele.
Evolutia echimozei depinde de marimea extravazatului. In primele zile ea este rosie, apoi albastruie-violeta, iar
mai tirziu cafenie, verzuie si galbena.
Importanta medico-legala a echimozelor si excoriatiilor consta in faptul ca atesta realitatea traumei, uneori permit
aprecierea mecanisului de formare, a timpului scurs de la producere, iar pe cadavru condirma si caracterul vital al
leziunii. Uneori este necesar a face un diagnostic diferential intre echimoza si lividitatile cadaverice.

20. Particularităţile morfologice ale plăgilor contuze (zdrobite şi plesnite).

Plaga contuza reprezinta o leziune in care se distruge integritatea anatomica a pielii sau a mucoaselor. Adesea se
distrug si tesuturile mai profunde sau penetreaza in cavitatea corpului. Mecanismul de producere a plagii
contuze consta in lovirea sau comprimarea tesuturilor. Plaga contuza se caracterizeaza prin profunzime si
singerare mica, margini neregulate, peretii neregulati. La fundul plagii se observa punti tisulare care unesc peretii
acesteia. Cind corpul contondent loveste pielea aflata imediat deasupra unui plan dur osos (craniu, genunchi, cot)
se produce o plaga plesnita avind forma liniara sau stelata conditionata de suprafata contondenta a agentului
vulnerant. Plaga plesnita se caracterizeaza prin margini relative drepte cu usoare anfractuozitati si dehiscenta
mica datorita puntilor tisulare care nu permit indepartarea marginilor. Plagile prin strivire au forme neregulate,
fiind inconjurate de zone intinse excoriate, iar cele prin smulgere realizeaza detasari si scalpari.

21. Leziuni produse de omul neînarmat, caracteristica morfologică.

1)Leziuni produse cu degete
formeaza echimoze tipice ovale, semiovale, rotunde , daca prezente unghii vor forma excoriatii.
2)Leziuni produse cu pumnul, piciorul si muchia palmei
pot produce cele mai variate leziuni: de la echimoze si excoriatii pina la fracture osoase si rupture ale
organelor interne
3)Leziuni produse cu dintii
acestea fac parte din traumatismele prin obiecte boante doarece dintii nu sint in stare sa produca o solutie

6
 de continuitate a pielii. Poate produce excoriatii, echimoze sau plagi contuse. Sunt 3 feluri de muscaturi:
rupta, supta, mixta. Actiunea traumatizata a dintilor poate fi:
- statica
- dinamica

22. Schema şi ordinea descrierii leziunilor corporale.

1)Localizarea leziunii – regiunea anatomica, distanta in cm de la liniile si punctele de reper.
2)Felul leziunii – excoriatie, echimoza, plaga
3)Forma leziunii – figuri geometrice: liniara, rotunda, ovala
4)Dimensiunile leziunilor – determinate prin doua linii reciproc perpendiculare.
5)Caracterul marginilor si colturilor leziunilor – regulate, netede, neregulate si ascutite, rotunjite, sub forma
literei p ruse
6)Suprafata leziunilor – care inglobeaza relieful, culoarea, depunerile straine
7)Starea tesuturilor limitrofe – atentie urmelor de singe, directia lor, prezenta impuritatilor

23. Principiile de identificare a obiectelor vulnerante.

Sunt 3 principii de baza conform careia se efectueaza identificarea obiectelor vulnerante:
1) dupa caracterele morfologice ale leziunilor mecanice de pe corpul victimei
2) dupa specificul urmelor sau a particulelor obiectului vulnerant, ramase si depistate in locurile
traumatizate
3) dupa prezenta diferitelor tesuturi ale organismului (singe, piele, resturi de organe, fire de par) pe
obiectul vulnerant, care coincid cu circumstantele faptei, particularitatile leziunilor...
se pot utiliza diferite probe de laborator: metoda radiologica, stereoscopica, stereografica, fotografierea cu razele
infrarosii...

24. Leziuni prin cădere şi precipitare. Particularităţile morfologice în funcţie de condiţiile traumatizării.
Caderea poate fi pasiva – in repaus din ortostatism, activa – din mers, sau prin impingere.
Caderea pasiva se caracterizeaza prin producerea de leziuni unipolare, cel mai frecvente vor fi echimoze,
excoriatii, mai grav plagi contuze, fracturi osoase, rupturi de organe. In caderea pe spate leziunile pot fi localizate
in reg scapulara, lobo-sacrala, occipitala, fata posterioara a coatelor. In caderea laterala – reg temporala, treimea
inferioara a fetei laterale a coapselor, pe fata posterioara a miinilor, reg ariculatiilor coxofemurale. In caderea pe
fata – fronto-nazal, pe barbie, pe fata anterioara a genunchilor, in reg miinilor.
In caderea activa tot aceleasi semne ca in pasiva plus urme de alunecare a corpului pe planul de cadere sub
forma excoriatiilor liniare multiple paralele orientate spre directia miscarii corpului. Caracteristic la caderea
activa prin impingere leziunile bipolare.
Precipitarea poate fi directa sau consecutiva, pasiva sau activa, libera sau nelibera.
Leziunile corporale sunt
- primare directe produse in momentul impactului primar cu planul de precipitare si localizate in regiunea
acestui impact
- primare indirecte produse in momentul impactului primar, dar distantate de regiunea acestui impact
- leziuni secundare care se produc in momentul impactului secundar cu planul de precipitare.
Leziunile prin precipitare sunt polimorfe, cele interne predomina asupra celor externe. In locul interactiunii
corpului cu planul de precipitare se formeaza excoriatii, echimoze, uneori plagi contuze, care au un caracter
unipolar. Sunt caracteristice diferite leziuni, fracturi in dependenta de tipul caderii: pe picioare, pe fese, in vertex,
pe spate, pe fata anterioara a corpului, pe fata laterala a corpului. Leziunile organelor interne se produc in urma
comotiei generale marcate a corpului in momentul impactului.

25. Clasificarea traumelor de trafic. Traumele auto, mecanismele de producere a leziunilor corporale.
Clasificarea traumatismului auto:
1)trauma prin ciocnirea automobilului cu pietonul
2)trauma prin caderea pasagerului sau conducatorului din automobil
3)trauma prin traversarea cu rotile automobilului
4)trauma in salonul automobilului
5)trauma prin comprimarea intre partile automobilului si alte obiecte sau obstacole
6)trauma auto combinata
Patru mecanisme principale de formare a leziunilor in traumatismele auto:

7
 - leziuni produse prin actiunea locala a partilor automobilului si a carosabilului asupra corpului
- leziuni aparute in rezultatul actiunii generale a automobilului sau a carosabilului asupra corpului
- leziuni formate prin comprimarea corpului intre roata vehiculului si carosabil, intre automobil si diferite
obstacole imobile sau alt mijloc de transport
- leziuni produse in urma frictiunii corpului de automobil sau de carosabil

26. Particularităţile leziunilor prin ciocnirea automobilului cu pietonul.

In majoritatea cazurilor leziunile sunt produse de partile si piesele proeminente ale vehiculului. Leziunile
specifice la ciocnirea automobilului cu pietonul se formeaza in rezultatul actiunii radiatorului, farului,
suruburilor, retrovizorului, minerelor, scaritelor.. aceste leziuni reflecta total sau partial forma si dimensiunile
pieselor proeminente. Ele sunt reprezentate de excoriatii, echimoze sau chiar plagi contuze ale gambelor sau
coapselor dispuse orizontal, fracturi-bamper cu eschile treiungiulare ale oaselor tubulare lungi situate la nivelul
de ciocnire cu bara de protectie a masinii, leziuni locale, unilaterale situate in regiunile corpului ce au contactat
cu partile masinii, leziuni prin comotie generala a corpului...

27. Clasificarea obiectelor ascuţite şi a leziunilor produse de acestea. Particularităţile morfologice ale
plăgilor înţepate şi tăiate.
Clasificarea obiectelor ascutite:
1. cu actiune simpla
a)taietoare (cutit, brici)
b)intepatoarea (sula, cuie)
c)despicatoare (topor, satir, sabie)
2. cu actiune combinata
a)intepator-taietoare (pumnal, cutit cu virf, briceag)
b)intepator-despicatoare
c)taietor-despicatoare
d)ferestruitoare
Leziuni: taiate, intepate, taiat-intepate, despicate.
Plagile produse prin actiunea obiectelor ascutite dispun de anumite caractere morfologice comune, care le
deosebesc de cele provocate prin obiecte contondente. Semnele comune ale acestor plagi sunt: margini regulate,
lipsa puntilor de tesut conjunctiv, peretii netezi ai canalului de ranire, lumenul deschis al vaselor sangvine
sectionate, care cauzeaza hemoragie interna sau externa. Fiecare plaga are caractere particulare care permit
identificarea obiectului vulnerant si aprecierea mecanismului de producere.

28. Leziunile produse prin obiecte despicătoare, mecanismul de traumatizare, caracteristica morfologică
a plăgilor în funcţie de condiţiile de producere.
Mecanismul de baza consta in disecarea tesuturilor, inclusiv cele osoase, cu o ulterioara inlaturare a lor. Plagile
despicate mai frecvent sint localizate in regiunea capului. Marginile plagii despicate produse cu o lama bine
ascutita vor fi netede, regulate. Cele produse cu lame stirbite vor avea marginile neregulate, excoriatie. La o
lovitura sub unghi ascutit va fi excoriatie numai o margine, cea orientata spre fata inferioara a lamei. Cind rana e
produsa cu scutisul lamei unghiurile pot fi ascutite ori sub forma literei M. Pentru unghiurile plagilor despicate e
caracteristica prezenta unor plagi superficiale suplimentare, produse de virful sau calciiul lamei, mai pronuntate
la o patrundere adinca. Exist 3 feluri de plagi suplimentare: o singura placa ca o prelungire a plagii despicate; una
plasat transversal fata de axa longitudinala a plagii despicate; doua carei confera plagii despicate forma literei T.
Leziunile oaselor lungi cu aspectul de crestatura sau despicatura pot avea forma de pana ori de butoniera.
Leziunile oaselor plate prezinta niste crestaturi sau despicaturi, fracturi orificiale, cominutive.

29. Armele de foc, clasificarea lor.

DUPA CARTEA NOUA Clasificarea armelor de foc
I. Destinatia si particularitatile consctructive generale:
1. Destinatia:
- de lupta
- de serviciu
- pentru autoaparare
- criminale
- sportive

8
 - de vinatoare
2. Variante:
- pistol
- revolver
- carabina
- pusca etc
3. Tehnica fabricarii:
- de uzina
- de constructie proprie
- deghizate
- defectate
4. In functie de proiectil:
- cu glont
- cu alice
- cu proiectile atipice
- cu gaze
II. Particularitatile elementelor constructive
1. Ale tevii:
a)numarul tevilor: una, doua, mai multe
b)lungimea tevii: scurta, medie, lunga
c)Calibru: mic, mediu, mare
d)Constructia canalului: teava lisa, teava ghintuita
2. Ale sistemului de incarcare-decarcare:
- manual
- semiautomat
- automat
- de constructie proprie
- combinat
3. Ale sistemului de aprindere:
- termic
- electric
- mecanic
DUPA CARTEA VECHE Clasificarea armelor de foc
1. Dupa destinatie:
a)arme militare
- cu teava lunga: pusti, carabine
- cu teava scurta: revolvere, pistolete
b)arme de vinatoare
- cu o teava
- cu doua tevi
- cu trei tevi
c)arme sportive
d)arme deghizate
- pistol-baston
- pistol-stilou

2. Dupa lungimea tevii:

a)cu teava scurta (3-20cm)
- revolvere
- pistolete
b)cu teava mijlocie (20-50 cm)
- arme de tir
- pistol-mitraliera
c)cu teava lunga (50-80 cm)
- carabine
- arme de vinatoare

9
 3. Dupa sistemul de forare a tevii:
a)cu teava lisa
- arme de vinatoare
- pistoale-racheta
b)cu teava ghintuita

4. Dupa modul de funcionare:

a)arme simple (cu un singur cartus)
b)arme de repetitie (incarcare manuala)
c)arme semiautomate (percutia e manuala, dar descarcarea automata)
d)arme automate (alimentarea si percutia in serie)

5. Dupa calibru:
a)arme cu calibru mic (pina la 6 mm)
b)arme cu calibru mijlociu (pina la 9 mm)
c)arme cu calibru mare (peste 9 mm)

6. Dupa munitia folosita:

a)arme cu glont
b)arme cu alice
c)arme mixte

30. Factorii traumatici ai împuşcăturii. Distanţa de tragere din punct de vedere medico-legal.
Factorii traumatici ai impuscaturii:
1. Proiectilul armei de foc sau partile lui componente:
- glontul obisnuit sau special
- eschilele glontului explodat
- alice sau srapnele, bura si alte componente ale armei de vinatoare
- proiectil atipic
2. Factorii suplimentari la tragere de la distanta apropiata
- gazele si aerul din teava
- pulberea
- particule de pulbere
- particule de metal
3. Arma de foc sau particulele acesteia
- orificiul tevii
- partile mobile ale armei
- patul armei
- eschilele tevii si ale altor parti ale armei
4. Proiectilele secundare
- eschilele si particulele proiectilului
- particulele de haine
- eschile osoase
La impuscaturi de la distante mari leziunile se produc preponderent de proiectil. Formeaza o cavitate mai
mare decit diametrul glontului, apare fenomenul „minus tesut”, se evidentiaza 3 zone a canalului de ranire: zona
propriu-zisa; zona de contuzie a tesuturilor care reprezinta peretii canalului de la citiva mm pina la 1-2cm; zona
de contuzie moleculara a tesuturilor 4-5cm. Un orificiu clasic atunci cind glontul patrunde perpendicular si apare
minus tesut, un inel de excoriatie si unul de stergere.
Distanta impuscaturii cu teava apropiata se divizeaza conventional in trei zone:
- zona de actiune maxima a gazelor explozibile (distanta de tragere 1-5cm)
- zona de depunere concomitenta a funinginii cu particule de metal si pulbere (25-35cm)
- zona de depunere doar a particulelor de metal si pulbere (35-200cm)
La trageri cu teava lipita, teava poate fi aplicata ermetic sau neermetic, orientata perpendicular sau sub
unghi. Aici gazele pot realiza 3 feluri de actiuni: de penetrare, de rupere si contuziva. Marginile plagii propriu-
zise sint neregulate, echimotice, zdrobite, decolate de la tesuturile subiacente, acoperite pe dinauntru cu

10
funingine. Tragerea cu teaba lipita adesea genereaza leziuni suplimentare localizate in jurul orificiului de intrare
care sunt numite stamp de imprimare, inel de imprimare

31. Semnele leziunilor produse prin gloanţe la tragere de la distanţă apropiată.

Distanța este considerată apropiată atunci cînd ţinta se află în limitele acţiuni factorilor suplimentari ai
împuşcăturii. Se cunosc următoarele zone ale distanţei apropiate:
- tragerea cu ţeava lipită
- zona acţiunii preponderent mecanice a gazelor (prima zonă).
- zona acţiunii combinate a funinginii, a particulelor de pulbere și metal (zona a doua);
- zona acțiunii particulelor de pulbere si metal (zona a treia)
Dacă gura ţevii in momentul împușcăturii intră in contact direct cu hainele sau pielea victimei, tragerea este
considerată drept tragere cu ţeava lipită. In astfel de cazuri ama se sprijină de obiectul atacat. Lipirea poate fi
ermetică, cînd gura țevii e lipită cu putere de obiectul atacat sa neermetică, cînd gura ţevii numai se atinge de
acest obiect. Direcţia ţevii poate fi perpendiculară față de suprafaţa obiectului atacat, sau cub un unghi ascuțit. In
tragerea cu ţeava lipită gazele pot realiza 3 feluri de acţiuni: de penetrare, de rupere și contuzivă.
Acţiunea de penetrare se manifestă atunci, cînd presiunea gazelor la gura ţevii ajunge la cîteva sute de kilo
pascali. Acţiunea de rupere are loc atunci cînd gazele întîlnesc în partea iniţială a canalului o rezistență din partea
ţesuturilor dure subcutanate. Acţiunea de rupere se manifestă mai frecvent in regiunea capului și a mîinilor.
Acţiunea contuzivă se manifestă cînd gazele la nivelul gurii ţevi, exercită o presiune mici (din cauza energiei
cinetice iniţiale mici sau din cauza trecerii lor preventive ,printr-un obstacol).
In tragerea cu ţeava lipită orificiul de intrare poate fi stelat, in cruce, uneori unghiular, liniar sau rotund (cu sau
fără rupturi radiale). Marginile plăgii propriu-zise, cu excepţia marginilor rupturilor suplimentare, sînt neregulate,
echimotice, zdrobite, decolate de la ţesuturile subiacente, acoperite pe dinăuntru cu funingine Apro piind
marginile, in centrul plăgii poate fi observat un defect de ţesut format prin concursul unor mici adîncituri
localizate la vîrful lambourilor cutanate. Marginile orificiilor de intrare rotunde şi vîrfurile lambourilor la plăgile
stelate sînt acoperite, de regulă, cu funingine. In lipirea ermetică depunerile de funingine au forma unu inel
îngust de culoare cenușie-intunecat sau neagră. In lipirea neermetică au forma unui cerc cu diametrul de 3—5
cm. In lipirea laterală depunerile de funingine sînt neuniforme, au formă de evantai. In tragerea cu ţeava lipită
ermetic in jurul orificiului de intrare depuneri de funingine şi tatuaj prin pulbere, de regulă, nu se observă.
Tragerea cu ţeava lipită adesea generează leziuni suplimentare (prin gura ţevii) localizate in jurul orificiului de
intrare.

32. Diagnosticul orificiului de intrare şi de ieşire, aprecierea direcţiei canalului de rănire.

Orificiul de intrare:
Forma orificiului rotunda sau ovala, mai rar semilunara sau nedeterminata, defect tisular practic permanent,
defectul dermei este mai mic decit diametrul glontului, defectul in epiderm deseori este egal, inelul de excoriatie
de regula se determina bine, inelul de stergere prezent pe piele sau pe haine, marginile frecvent festonate, mai rar
netede.
Orificiul de iesire:
Forma orificiului stelata, fisurata, semilunara, mai rar rotunda sau ovala, defest tisular frecvent lipseste,
dimensiunile deseori mai mari decit ale orificiului de intrare, mai rar egale sau mai mici, inelul de excoriatie
frecvent lipseste mai rar este prezent, inelul de stergere lipseste, marginile de regula neregulate, adesea rasfrinte
in afara.
Canalul de ranire poate fi rectiliniu sau cu un traiect curb. El are forma unui con retezat, baza lui fiind orientata
in directia miscarii glontului. Dupa acest caracter morfologic al fracturii se apreciaza directia canalului de ranire.

33. Plăgile oarbe şi tangenţiale. Însemnătatea criminalistică a glonţului.

Plagile oarbe sunt considerate acele plagi in care proiectilul se opreste in corp. Glontul ramine in corp atunci cind
isi epuizeaza toata energia cinetica. O plaga oarba are doar orificiu de intrare si canal de ranire, care se termina in
diverse tesuturi ale corpului. Caracterul morfologic al plagilor oarbe se aseamnana cu plagile transfixiante.
Efectul hidrodinamic se manifesta mai slab, glontul care dispune de o viteza mica ricoseaza de os, schimbindusi
directia de miscare...
Plaga tangentiala se formeaza atunci cind glontul se atinge de suprafata corpului, lasind doar o excoratie sau o
plaga alungita. Plaga tangentiala poate avea forma unui uluc ingust cu margini neregulate si rupturi superficilae
ale stratului dermal sau chiar ale epidermului. Coltul plagii din directia miscarii glontului poate fi rotunjit,
11
excoriat, cu semne ale inelului de stergere. Coltul plagii din partea opusa este ascutit, mai putin excoriat.
Actiunea tangentiala a glontului manifestata pe haine poate lasa orificii de intrare si de iesire separate, situate la o
anumita distatna unul de altul.

34. Leziunile oaselor, produse de gloanţe. Efectul hidrodinamic.

In oasele plate (craniu,omoplat,oasele bazinului) canalul de intrare a glontelui are forma unui con retezat cu
virful orientat spre locul impactului. In cazul impactului perpendicular pe tablia externa a osului vom gasi un
orificiu rotund regulat, de la marginile careia pornesc niste fisuri radiare scurte. Dimensiunile acestui orificiu
aproape coincid cu diametrul transversal al proiectilului. Pe tablia interna vom gasi un orificiu neregulat,
dimensiunile caruia depasesc diametrul transversal al proiectilului. Daca glontul penetreaza osul sub un unghi
ascutit la intrare se produce o eschila osoasa si un orificiu avind dimensiunile mai mari decit ale glontelui. La
intrare sub un unghi obtuz orificiul este si mai mare. In epifizele oaselor lungi se formeaza un canal orificial.
Trabeculele traumatizate ale substantei spongioase vor fi rasfrinate in sensul miscarii glontului. Fracturile
impuscate ale diafizelor aoselor lungi prezinta de regula un sector de aschiere a osului. Dupa restaurarea osului la
intrare se observa un defect de tesut de forma rotunda cu marginele regulate de la care pornesc fisuri radiante. Pe
suprafetele laterale ale osului se evidentiaza niste eschile mari avind forma aripelor de fluture (gratiei acestui fapt
fracturile balistice ale oaselor lungi au si fost numite fracturi „in fluture”). Orificiul de iesire se manifesta printr-
un defect de tesut de dimensiuni foarte mari, cu marginele neregulate de la care pornesc multiple fisuri
longitudinale. Iesind din os glontul detaseaza unele eschile osoase si formeaza o „cararuie” care se extinde in
directia zborului proiactilului.
Efectul hidrodinamic: acesta are loc atunci cind pe parcursul traiectoriei sale proiectilul intilneste un organ
cavitar plin cu lichid(stomac,inima,intestin,vezica urinara). Rupturile se vor produce sub actiunea undelor
hidrodinamice asupra peretilor organului cavitar. Printr-un mecanism similar se vor prouce si rupturile splinei ale
ficatului(in stare de congestie) si chiar ale cutiei craniene.

35. Caracteristicile leziunilor organelor interne prin gloanţe.

Leziunile organelor interne (ficat,rinichi,splina),produse prin gloante sunt steriotipice: un orificiu de intrare
stelat, cu dimensiuni relativ mici un canal rectiliniu cu o zona de distrugere a tesuturilor adiacente un orificiu de
ieseri stelat sau neregulat,fiind mai mare decit cel de intrare. Leziunile balistice ale plaminilor sunt mai mici ca
volum decit cele a organelor parenchimatoase (datorita bunei aeratii si a densitatii relativ mici). Marginile
orificiului de intrare sunt rounjite ,pleura viscerala este rasfrinta in lumenul canalului. Marginile orificiului de
iesire sunt rupte, neregulate rasfrinte in afara. In lumnul canalului pot fi fragmente de tesut pulmunar sub forma
unor lambouri orientate cu capetele libere in sensul propulsarii proiectilului. In pericard si cord orificiul de
intrare este rotubd sau oval,cu marginele regulate rotunjite. Orificiul de iesire are dimensiuni mai mari o forma
neregulata marginele rupte si rasfrinate in sensul miscarii glontelui. In stomac, intestine, vezica urinara daca
lumenul lor este desert orificiul de intrare si de iesire sunt rotunde cu multiple rupturi scurte ale seroasei si ale
mucoasei. Daca organele sus mentionate sunt pline cu lichid vor fi prezente rupturi ale peretilor asociate cu
echimoze si detaserii de mucoasa datorita actiunii hidrodinamice a proiectilului).

36. Particularităţile autopsiei în caz de leziuni mortale prin arme de foc. Cercetările suplimentare de
laborator.
In leziunile balistice trebuie sa se stabileasca:
- prezenta si localizarea plagii impuscate
- specificul (glonte, alice, schije) si caracterul plagii (oarbe, transfixiante, tangentiala)
- localizarea orificiulu de intrare si de iesire ale plagii
- numarul impuscaturilor, distanta lor de la plante
- distanta tragerii
- directia canalului de ranire pe tot proiectul sau
- tipul armei din care s-a tras
- pozitia victimei in momentul tragerii
- accesibilitatea regiunii traumatizate pentru tragere cu mina proprie
- corespunderea numarului leziunilor de pe haine cu a celor de pe corpul victimelor.

37. Semnele morfologice ale morţii asfixice (rapide).

La examinarea persoanelor moarte prin asfixiile mecanice vor fi constatate semne morfologice numite leziuni
asfixice generale. Ele se impart in : interne si externe.

12
Din semnele externe fac parte:
1 petesii asfixice: (se explica prin faptul ca semareste presiunea venoasa si sporirea permeabilitatii peretilor
vaselor sanguine di cauza hipoxiei) sunt hemoragii mici punctiforme ale pielii si mucoasel fetii. Sunt mai
pronuntate pe conjunctiva palpebrala si oculara. In asfixiile de lunga durata sunt prezente si pe pilea pleoapelor,
fetei, gitului, partilor superioare ale toracelui, pe mucoasa bucala. Prezenta petesiilor nu este strict obligatorie .
2 Cianoza fetei: se caracterizeaza prin culoarea albastr-vinetie a obrajilor, a conjunctivei si a mucoasei buzelor,
conditionata de staza venoasa. E mai pronuntata in primele ore dupa moarte peurma pierde din intensitate si
poate disparea complet din cauza hipostazei.
3 Cianoza extremitatilor: degetelor a membrelor superioare si in special a unghiilor care au culoare albastr-
violeta.
4 lividitatile cadaverice precoce: intinse ca suprafata intens cianotica albastru-inchis,violacee, fenomen explicat
prin fluiditatea singelui.
5 Semnele mictiunii si defecatiei involuntare: se datoreste spasmelor musculare in timpul convulsiilor contractiei
musculaturii netede.
Din semnele interne fac parte:
1 singe fluid de culoare inchisa:se explica prin cresterea activitatii fibrinolitice si a unor factori anticoagulanti ca
o consecinta a suprasaturatiei cu CO2 si datorita reducerii mari a proportiei de oxihemoglobina.
2 Dilatarea si umplerea cordului drept si sting fluid si inchis la culoare: Ventricolul sting contine putin singe sau
este gol semn conditionat de staza sanguina pulmunara.
3 Staza generalizata pronuntata in toate organele,mai exprimata cerebral si pulmunar.
4 anemie splenica (semnul lui Stabinschi intilnit rar explicat prin splenocontractie).
5 Petesii subpleurale, subendocardiale(petele Tardieu) hemoragii punctiforme sau insulare pina la marimea
semintelor de mei. Mai frecvent se intilnesc sub pleura viscerala la baza plaminilor sau epicard. Ele sa datoresc
cresterii presiunii sanguine si a presiunii intraalveolare in stadiul culminant al asfixiei.

38. Spânzurarea, semnele morfologice.

In afara de semnele asfixice generale vor fi si prezente semnele specifice mortii prin spinzurare. Semnul specific
este santul de spinzurare – leziune specifica a pielii gitului sub forma unei zone denivelate care reprezinta o
reproducere negativa (ca imaginea in oglinda) a reliefului latului. Santul este plasat in treimea sperioara a gitului
deasupra cartilajului tiroid. Directia santului este oblica ascendenta spre nod, deasemeni santul este o circulara
incompleta care se ontrerupe prin interpunerea nodului latului. Adincimea este neuniforma mai mare in partea
opusa a nodului. Latimea santului va depinde de latimea latului. Santul poate fi unic ,dublu sau multiplu in
dependenta de numarul de laturilor. Fundul santului poate fi moale sau dur.
Semnele originii vitale a santului de spinzurare sunt urmatoarele:
1 Dilatarea vaselor sanguine capilare si hemoragiile mici punctiforme in straturile superficiale ale pielii de-a
lungul marginii superioare a santului.
2 Infiltratele hemoraice in tesutul celuloadipos si muschii gitului (sternocleidomastoidian) semnul Walcher.
3 Mansoanele echimoticepericarotidiene semnul lui Martin.
4 Rupturile transversale ale intimei carotidelor semnul lui Amusat.
5 Fracturile cartilajelor laringiene si ale osului hioid.
6 Hemoragiile in capsula ganglionilor limfatici si tesuturile laxe adiacente.
7 Anizocoria.
8 Amprentle dentare pe virful limbii cu hemoragii in mucoasa.

39. Diagnosticul medico-legal al strangulării gâtului cu laţul.

Strangularea cu latul este o asfixie mecanica prin comprimarea formatiunilor neurovasculare si aeriene ale
gitului. Se folosesc deobicei laturi moi ori semidure care se string imprejurul gitului printr-un nod. Semnul
specific este santul de strangulare care este situat la nivelul cartilajului tiroid sau sub el. Are o directie orizontala
si o circulara completa cu o adincime uniforma. Vor fi intilnite destul de frecvent fracturi laringiene si revarsate
sanguine in tesutul celuloadipos subiacent si in muschi dea lungul latului. Santul de strangulare va aparea
intermitent cind intre piele si lat se interpun obiecte (par, mina, degetele etc.).

40. Diagnosticul medico-legal al sugrumării.

Sau strangularea cu mina este o asfixie mecanica produsa prin comprimarea

13
formatiunilor neurovasculare si aeriene ale gitului realizata prin intermediul miinii. Paralel cu comprimarea
neurovasculara are loc micsorarea lumenului traheei iar uneori ocluzia completa a fisurii coardelor vocale prin
comprimarea laterala a laringelui. Semnul specifice ale sugrumarii vor fi prezentate prin : excoriatii liniare si
semilunare asociate cu echimoze rotunde si ovale pe partile anterioare si laterale ale gitului produse prin actiunea
pulpei degetelor si unghiilor. Lipsa santului de strangulare. Leziunile interne mai evidente decit in celelalte
asfixii, sunt prezentate prin hemoragii masive in tesutul celuloadipos subcutanat in muschii gitului si in spatiile
perivasculare in capsula tiroidei in laringe si trahee. In caz de strangulare intre brat si antebrat vor fi destul de
pronuntate si masive si difuze hemoragiile tesutului celuloadipos subcutanat si in muschiul gitului. Pot fi
deasemeni atestate leziuni produse anterior strangularii fracturi costale, rupturi de ficat splina.

41. Asfixia prin compresiune toraco-abdominală: tanatogenia şi semnele caracteristice. Mecanismul de

formare a măştii echimotice.
Asfixia prin compresie toraco abdominala se instaleaza datorita impiedicarii sau blocarii miscarilor respiratorii
care se realizeaza pein compresiunea toracelui si abdomenului. Se produce deseori prin surprinderea corpului de
catre ziduri darimate in seisme de catre avalanse de zapada.
Mecanismul mortii atenuarea sau blocarea miscarilor respiratorii produce o anoxie anoxica appoi o anoxie
stagnata. Moartea se instaleaza dupa 30min. Din semne specifice vom mentiona masca echimotica – ocianoza
foarte pronuntata a fetei si gitului a partii superioare a toracelui si multiple echimoze cutanate in aceleasi
regiunimecanismul formarii se datoreste dereglarii circulatiei sanguine in sistemul venei cave superioare si in
special de supraincarcarea cu singe a bazinului venelor inominate si jugulare. La necropsie apare edemul
carminatal plaminilor (plamini mariti in dimensiuni, aerati moderat, edematiati, avind suprafata si la sectiune cul.
Rosie-aprins). Semnul de sus se datoreste stazei in plamini a unei cantitati de singe oxigenat. Semnele mai putin
caracteristice sunt (hemoragii in tesuturi moi pericraniene si ale gitului multiple hemoragii punctiforme sub
pleura epicard in mucoasa cailor respiratorii.)

42. Obstruarea căilor respiratorii cu corpuri străine. Particularităţile de vârstă a acestor forme de
asfixie.
Obstruarea căilor respiratorii este asfixia mecanică care se datoreşte închiderii lumenului laringelui şi/sau
traheei cu corpuri străine. Deseori în laringe, traheee, bronhii pătrund monede, nasturi, boabe şi alte obiecte mici.
Cel mai frecvent această situaţie se întâlneşte la copii, care le introduc în cavitatea bucală. În mediul umed al
căilor respiratorii boabele de grâu, fasole sau mazăre se măresc în volum, ocupând întreg lumenul. La persoane
adulte această formă de deces poate surveni dupa pătrunderea în timpul somnului în căile respiratorii a protezelor
dentare. Uneori în timpul mesei, pe fond de stres emoţional sau de consum de băuturi alcoolice, se produce
obstruarea cu bol alimentar : bucăţi de carne, salam, pâine. Asfixia mecanică prin aspirarea conţinutului gastric
se poate produce în timpul somnului sau în stare de ebrietate. Conţinutul gastric ocupă tot spaţiul liber al
arborelui respirator şi produce decesul. La autopsie este
foarte importantă stabilirea pătrunderii intravitale a conţinutului gastric în căile respiratorii. Pentru aceasta
trebuie să fie stabilit nivelului până la care au pătruns masele gastrice, obligatoriu se efectuează examenul
microscopic al fragmentelor de plămâni pentru constatarea elementelor conţinutului gastric în porţiunile
terminale ale arborelui respirator (alveole şi bronsiole). Este bine cunoscut faptul ca uneori conţinutul gastric
poate pătrunde în căile respiratorii postmortem. Gazele de putrefacţie care se formează în stomac şi intestin,
deplasează conţinutul în cavitatea bucală şi ulterior în trahee şi bronhii. Conţinutul gastric poate pătrunde în căile
respiratorii şi în cadrul manevrelor de resuscitare, în special în timpul respiraţiei artificiale. Examinarea atentă a
cadavrului, stabilirea nivelului de pătrundere a conţinutului gastric în căile respiratorii, examenul microscopic al
fragmentelor plămânilor permit diferenţierea aspiratului intravital de cel
postmortem.

43. Sufocarea. Diagnosticul medico-legal.

Sufocarea este asfixia mecanică prin obstruarea (închiderea) orificiului bucal şi a orificiilor nazale (orificiile
respiratorii superioare) cu mâna sau alte obiecte moi. Una dintre cele mai grele expertize medico-legale este
expertiza pe cadavru în caz de sufocare prin intermediul obiectelor moi (perna, punga din plastic ş.a.). Pe corpul
victimei, în zonele de aplicare a acestor obiecte, leziunile pot să nu apară. Iar dacă victima se afl ă în stare de
imposibilitate de autoapărare, nu se va constata nici un semn de violenţă. Datele de anchetă (examinarea
amănunţită a locului faptei, cunoaşterea unor elemente de istoric) sunt foarte preţioase şi absolut necesare pentru
rezolvarea corectă a acestor cazuri. Din punct de vedere juridic, exsistă şi obstruări accidentale ale orificiilor
respiratorii superioare cu obiecte moi. Decesul prin asfixie poate surveni şi în situaţiile obstruării orificiilor
14
respiratorii superioare cu mâna. Pentru aceste cazuri sunt caracteristice leziunile pe faţa internă a buzelor şi
obrajilor, care se produc prin strivirea ţesuturilor între palmă şi dinţi. După obstruarea orificiului bucal şi nazal cu
mâna decesul survine în aproximativ 3 – 5 minute. În prima fază a acestei perioade de timp, în marea majoritate
a cazurilor, victima opune rezistenţă. În afara leziunilor caracteristice în zona din jurul gurii şi nasului, pe cap,
corp şi membre se vor constata leziuni traumatice care atestă lupta între victimă şi agresor.

44. Înecul. Diagnosticul morfologic. Investigaţiile de laborator.

Prin înecare se înţelege asfixia mecanică prin înlocuirea aerului din căile respiratorii cu lichide. Lichidul
pătrunde în căile respiratorii până la alveole, producând blocaj mecanic ce nu permite aerului să ajungă la
plămâni. Se declanşează starea asfixică. Lichidul pătruns înlaringe, trahee, bronhii este expulzat cu forţa prin tuse
reflexă – rezultatul iritaţiilor mucoasei căilor respiratorii. Stoparea pătrunderii aerului la plămâni duce la
accentuarea asfixiei şi pierderea cunoştinţei. Mişcările respiratorii devin aritmice, convulsive, după care
progresiv se superficializează până la stop cardio-respirator. Mai rar, procesul înecării se caracterizează prin
evoluţie foarte rapidă spre deces, când succesiunea fazelor asfixiei specifică înecului nu este respectată. Aceste
aspecte se observă în situaţiile înecării în lichide cu temperatura scăzută, când se produce şocul hipotermic cu
contracţia spastică a musculaturii scheletice şi a laringelui, proces denumit hidrocuţie. Leziunile şi modificările
specifice pentru înecare. În primele minute
după scoaterea cadavrului din apă, la nivelul orificiilor respiratorii superioare şi în jurul gurii se constată spuma
albă, foarte densă – ciuperca înecaţilor. Producerea acesteia se datoreşte pătrunderii apei în căile respiratorii,
care irită mucoasa laringelui, traheei şi a bronhiilor Mărirea volumului plămânilor (emfizem hidroaeric
pulmonar), amprentele costale pe suprafaţa lor, păstrarea amprentelor după presiune cu degetele, acoperirea
parţială a inimii cu marginile pulmonare rotunjite, sunt semnele frecvent întâlnite în cazurile de deces prin înec.
Prezenţa sub pleură a unor pete albăstrui cu margini neclare – petele Paltauf - este un semn caracteristic pentru
înec în apă dulce. Aceste pete sunt rezultatul pătrunderii apei în reţeaua vasculară, diluării sângelui şi a
distrugerii eritrocitelor. În primul rând trebuie amintită constatarea microalgelor (planctonului) din apă, care
pătrund în sânge şi organe. Unele dintre microalge sunt acoperite cu un strat de siliciu, formând un fel de
carapace. Această categorie de plancton se numeşte diatomee. Ele pot fi găsite în sângele, organele şi oasele
cadavrului, în acestea din urmă putând fi constatate şi după distrugerea totală a ţesuturilor moi prin putrefacţie.
Împreună cu lichidul, planctonul ajunge în reţeaua vaselor sanguine prin rupturile pereţilor alveolari. Constatarea
se face cu ajutorul microscopului după centrifugarea prealabilă a fragmentelor organelor. După punerea în
evidenţă a planctonului, prin examen comparativ cu probele de apă recoltate de la locul găsirii cadavrului, se
poate stabili cu exactitate locul decesului prin înec. Examenul sângelui: se compară temperatura de îngheţare
(punctual crioscopic), concentraţia de ioni şi rezistenţa electrică a sângelui din ventricolul stâng cu cel din
ventricolul drept. În caz de înec în apă dulce, datorită diluării sângelui în ventricolul stâng, se va constata
scăderea în acesta a concentraţiei ionilor, rezistenţei electrice şi a punctului crioscopic. Efectul invers este valabil
pentru înec în apa sărată. Modificările datorate apei depind de durata aflării cadavrului în apă,
temperatura, tipul apei (sărată, dulce) şi fauna.La examenul extern se observă paloarea pielii şi aspectul de «piele
de găină». Aceste semne sunt consecinţa acţiunii temperaturii scăzute a apei, care produce contracţia
musculaturii pielii şi spasmul vaselor acesteia. Sub acţiunea apei pielea se macerează. Primele semne ale
maceraţiei se observă pe pielea palmelor şi plantelor. Iniţial pielea se albeşte, devine reliefată, după care este
încreţită şi albă şi pe feţele posterioare a mâinilor şi căpătând aspectul « mâinilor de spălătoreasă». Cu trecerea
timpului, stratul superficial umflat se detaşează de pielea mâinilor şi picioarelor împreună cu unghiile, aspect
demnumit « mănuşa morţii ». Cu cât mai scurtă este perioada de aflare în apă şi mai scazută temperatura acesteia,
cu atât mai puţin evidente vor fi semnele de macerare. La temperatura de +18 - +20oC primele semne de
maceraţie vor apărea peste 3 ore, iar « mănuşa morţii » peste două-trei s ăptămâni . Cadavrele aflate în ap ă sunt
frecvent atacate de fauna acvatică. Spectrul leziunilor este de la mici zone de lipsă a ţesuturilor moi şi până la
detaşarea unor membre. Corpul înecatului la scurt timp iese la suprafaţa. Perioada depinde de viteza formării
gazelor de putrefacţie în intestin.

45. Asfixiile prin aer confinat. Caracteristica patologiei regionale. Particularităţile cercetării locului
faptei.
Asfixiile prin aer confinat pot avea loc in spatiile inchise din cauza : \
1 micsorarii treptate a continutului de oxigen si acumularii bioxidului de carbon in aerul resoirat (in submarine
blocate, mine obstruate, );
2 inlocuirea oxigenului prin gaze inerte ( azot, metan,) ; relativ toxice (CO2) ; toxice (sulfura de hidrogen.
Asfixiile prin aer confinat de regula sunt accidentale dar pot fi voluntare si ca omuciderea. Mecanismul mortii
aerul confinat realizeaza o asfixie de aport. Asfixiile prin aer confinat nu au semne morfologice specifice se vor
15
constata semne generale de asfixie. Pen stabilirea diagnosticului mortii se va efectua analiza aerului din
incaperea unde a avut loc moartea.

46. Moartea produsă prin acţiunea generală a frigului. Modificările morfologice.

Leziunile sunt determinate de acţiunea îndelungată a temperaturii scăzute a mediului înconjurător, decontact cu
obiecte sau gaze extrem de reci. Factorii care favorizează acţiunea frigului asupra organismului: acţiunea locală a
frigului, cu apariţia consecutivă a degerăturilor, este favorizată de umiditate, vânt, îmbrăcămintea mulată şi
încălţămintea de mărime necorespunzătoare, precum şi de bolile şi leziunile regiunii afectate; acţiunea generală a
frigului depinde de factori ai mediului (umiditatea, vântul favorizează acţiunea) şi de rezistenţa organismului
(oboseală, şocul, hemoragiile, bolile cronice, intoxicaţiile, în special cea cu alcool, care accelerează acţiunea
frigului).
Efectele locale ale temperaturilor scăzute (degerăturile).
Modificările locale determinate de acţiunea frigului asupra organismului se numesc degerături. Acestea se
localizează în special la nivelul porţiunilor descoperite (vârful nasului, pavilioanele urechilor) şi la nivelul
extremităţilor (degete). În funcţie de profunzimea afectării ţesuturilor, degerăturile se impart în patru grade:
Gradul I: pielea este palidă, uşor tumefiată, iniţial zona afectată este
dureroasă, apoi sensibilitatea scade. Gradul II: flictene cu conţinut lichidian limpede; deoarece sunt afectate
straturile superficiale ale pielii, vindecarea este completă, fără
formarea cicatricilor. Gradul III: flictene cu conţinut lichidian sanguinolent; sunt afectate
toate straturile pielii, ducând la vindecare îndelungată cu formarea unor cicatrici. Gradul IV: se caracterizează
prin distrugerea ţesuturilor moi, muşchilor şi oaselor cu mumificarea ţesuturilor (gangrena uscată), fiind necesară
îndepărtarea chirurgicală a ţesuturilor distruse. Din punct de vedere medico-legal, existenţa degerăturilor
semnifică faptul acţiunii îndelungate a frigului şi, în unele cazuri, prin acestea se poate stabili caracterul vital al
acţiunii frigului.
Efectele generale ale temperaturilor scăzute asupra organismului (hipotermia). Acţiunea îndelungată a frigului
iniţial duce la creşterea producţiei de căldură în organism. Dacă frigul acţionează în continuare, indicele de
producţie este depăşit de cel de pierdere de căldurăprin convecţie şi conducţie. Temperatura corpului începe să
scadă progresiv. Paralel cu scăderea temperaturii corpului scade activitatea biologică a ţesuturilor (metabolismul
celular). La temperaturi corporale de sub 31oC, persoana devine inconştientă, la 25-20oC funcţiile organismului
sunt abolite, survine decesul. La examenul medico-legal al cadavrului se constată: • lividităţile cadaverice de
culoare roşie (ca semn al scăderii metabolismului cu utilizarea incompletă a oxigenului de către ţesuturi); • pete
brune-maronii (microhemoragii) la nivelul mucoasei gastrice (pete Visnevski); • sângele şi plamanii de culoare
roşie-aprinsă; • lipsa aproape completă a glicogenului în ficat; modificări distrofice la nivelul creierului,
miocardului, rinichilor. Cercetarea la faţa locului poate furniza informaţii foarte preţioase pentru stabilirea
circumstanţelor de producere a decesului : • Cadavrul poate fi găsit în poziţie „embrionară”, prin care pierderile
de căldură în mediul înconjurător scad semnificativ. • Topirea zăpezii sub cadavru prin căldura corpului pe
zăpadă se observă depresiuni corespunzătoare capului (C), membrelor superioare (MS) şi inferioare (MI)). •
Ţurţuri de gheaţă la orificiile nazale.

47. Electrotrauma. Factorii ce influenţează electrocuţia. Semnele morţii prin electrocuţie.

Factorii care influenţează gravitatea electrocuţiei. Gravitatea
electrocuţiei depinde de: caracteristicile curentului electric, de tipul şi durata contactului, precum şi de
caracteristicile organismului.
1. Caracteristicile curentului: pentru organismul uman în egală măsură este periculos atât curentul continuu, cât şi
cel alternativ, cu toate că unii autori consideră că mult mai periculos este curentul alternativ de mică frecvenţă
(între 40 şi 60 Hz); tensiunii de 110-240 V îi corespunde mortalitatea maximă; intensitatea de 0,1 A este
periculoasă pentru viaţă, iar valorile cuprinse între 0,12 si 0,15 A sunt considerate mortale.
2. Tipul de contact. În majoritatea cazurilor, acţiunea curentului electric industrial se produce prin contact direct
între conductorul electric şi corpul victimei. Contactul direct poate fi unipolar, atunci când o zonă a corpului
intră în contact cu o singură sursă a curentului electric. Mult mai grav pentru organism este contactul multipolar,
situaţia în care mai multe zone a corpului intră în contact cu o sursă de curent electric, formându-se un
scurtcircuit. În cazul contactului bipolar, curentul electric trece prin organism prin trei traiectorii
principale:Superioară, prin atingerea concomitentă a conductorului electric cu ambele mâini. Inferioară, prin
contact cu conductorul electric cu ambele picioare. Supero-inferioară, cu atingerea conductorului electric cu
mâna cu ieşirea curentului prin piciorPericolul maxim pentru viaţă este reprezentat de traiectoriile superioare cu
trecerea curentului electric prin creier şi inimă. În practica medico-legală rareori se întâlnesc cazurile de

16
electrocutare prin contact indirect: arc voltaic. Arcul voltaic se produce de curent cu tensiune mare şi în cazuri în
care între conductor şi corpul victimei exista un strat intermediar de aer de până la 5 cm. 3. Durata şi suprafaţa
contactului cu counductorul electric sunt direct proporţionale cu gravitatea modificărilor funcţionale în organism.
De exemplu, acţiunea curentului electric cu intensitate de 1000 V cu durata contactului între conductor şi piele de
0,02 s. produce modificări funcţionale nesemnificative, iar dacă durata de contact creşte până la 1 secundă,
curentul cu aceeaşi intensitate declanşează moartea.4. Caracteristicile organismului. Evoluţia electrocutării
depinde de rezistenţa generală a organismului şi rezistenţa locală a ţesuturilor. Rezistenţa ţesuturilor este invers
proporţională cu conţinutul de apă. Astfel cea mai mare rezistenţă o are pielea groasă, bătătorită, uscată;
organelle interne, sângele, nervii, muşchii au un nivel de rezistenţă mult mai scăzut. Vârstele extreme (copiii,
vârstnicii), bolile cardio-vasculare preexistente, intoxicaţiile şi hemoragiile, cresc sensibilitatea la acţiunea
curentului
electric, mărind riscul unei evoluţii spre deces. Modificările locale produse prin acţiunea curentului electric
Marca electrică apare la locul de intrare şi ieşire a curentului electric, are aspectul unui crater cenuşiu-gălbui sau
cenuşiu-albicios, a cărui forma şi dimensiuni depind de relieful şi suprafaţa conductorului electric cu care a intrat
în contact corpul. La palpare se constată consistenţă crescută şi marginile uşor ridicate. Uneori marca electrică
imită conturul şi relieful sursei de curent electric cu care a intrat în contact pielea. Stabilirea certă a
diagnosticului de marcă electrică este posibilă prin efectuarea examenului microscopic. Metalizarea se observă la
locul de intrare a curentului electric, în jurul mărcii electrice, fiind caracteristică încrustarea particulelor de metal
pe piele. Uneori metalizarea poate fi văzută cu ochiul liber: în funcţie de
metalul din care a fost confecţionat conductorul, se observă coloraţie brungălbuie
sau cenuşiu-negricioasă. Prin analiza spectrală se poate stabili natura chimică a conductorului electric cu care a
intrat în contact victima. Arsura electrică se localizează la locul de intrare sau ieşire a curentului electric şi este
consecinţa contactului cu conductorul sau a arcului voltaic. Arsura electrică se deosebeşte de arsura termică prin
margini clare, bine delimitate şi prin localizare. Se caracterizează prin dimensiuni
variabile, culoarea brun-cenuşie, consistenţă crescută. Prin aprinderea
îmbrăcăminţii se pot produce şi arsuri termice care se pot localiza şi în afara
locului de contact între corp şi conductor. Edemul electrogen este reprezentat de o tumefacţie dureroasă, dură la
palpare, cu dimensiuni variabile, situată în jurul locului de contact. Modificările de la nivelul organelor interne
nu sunt caracteristice. Se
observă semnele generale asfixice. Acţiunea curentului electric atmosferic (fulgeraţia). Fulgerul, având
intensitate de ordinul sutelor de mii de amperi, tensiune de ordinul milioanelor de volţi, temperatura de 20.000-
25.000C, acţionează asupra organismului uman preponderent prin efect mecanic şi termic. La locurile de contact
se produc rupturi ale pielii, carbonizări profunde, uneori până la amputări ale membrelor. Se constată arsuri
termice superficiale pe suprafeţe mari. Semnul caracteristic este „figura de trăsnet” situată pe pielea cadavrului,
reprezentată de benzi brun-rozii sau brun-roşietice, având forma unor « ramuri de brad », putând fi dispuse pe
suprafeţe mari. Acestea devin mai palide, pentru ca să dispară în câteva ore. De regulă, îmbrăcămintea este ruptă
şi carbonizată, cu topirea obiectelor metalice din sau de pe aceasta (nasturi, brichete, bijuterii).

48. Toxicele şi clasificarea lor.

Prin toxic se înţelege orice substanţă exogenă care, odată pătrunsă în organism, induce alterări funcţionale şi/sau
lezionale ce caracterizează starea de intoxicaţie, dereglare a sanatatii cu o instalare ulterioara a mortii.
Toxicele se clasifica in :
1 In f-ie de caracterul actiunii asupra org. :
- Erosive (care produc schimbari morfologice locale pronuntate);
- Distructive ( care produc schimbari distrofice, necrobiotice, in organe si tesuturi, inclusiv si in locul
interactiunii nemijlocite cu organismul);
- Hematice (care produc schimbari la nivelul hemoglobinei);
- Functionale ( actioneaza asupra SNC si Snperiferic);
Toxicitatea substanţelor este condiţionată atât de proprietăţile toxicului, cât şi de reactivitatea organismului,
dintre care cele mai importante sunt:
1. Doza
2. Concentraţia
3. Proprietăţi fizico-chimice
4. Viteza de pătrundere şi eliminare
5. Căile de pătrundere a toxicelor: prin respiraţie; pe cale digestive:
6. Existenţa efectului cumulativ

17
 7. Starea organismului. Reacţia organismului este individuală şi depinde de sex, vârstă, greutatea corpului,
toleranţă şi existenţa bolilor cronice.

49. Sursele şi circumstanţele intoxicaţiilor.

Odată cu dezvoltarea în continuare a agriculturii şi a industriei chimice din ţară, rolul diferitelor substanţe
chimice folosite ca îngrăşăminte şi pesticide. Încălcarea regulilor de păstrare şi utilizarea lor creează posibilitatea
de otrăvire în agricultură şi în gospodării. Uneori, medicii prescriu doze inutil de mari de substanţe toxice şi
puterni. Toate otrăvire pot fi împărţite în:
1. Aleatoare - acest grup include accidente intoxicaţii şi a erorilor medicale.
2. Intenţionată - la crimă şi sinucidere,
3. De producţie asociate cu utilizarea de substanţe toxice la locul de muncă şi de multe ori cauzate de o încălcare
a regulamentelor de siguranţă.
4. Familiar observat la persoanele dependente de droguri, în mod deliberat de droguri otravă (opiu, morfină,
cocaină, alcool, etc).
5. Produsele alimentare - atunci când se utilizează, pentru a-manca alimente, carne de animale bolnave şi plante
comestibile.

50. Condiţiile de acţiune a toxicelor. Deprinderea faţă de toxic.

Exista urmatoarele tipuri de actiune a toxicului asupra organismului:
Primara se manifesta in locul interactiunii toxicului cu organismul
Consecutiva se manifesta prin dereglarea f-ei organelor consecutiv actiunii primare a toxicului.
Metatoxica repercusiunile tardive ale intoxicatiilor manifestindu-se in fond dupa eliminarea toxicului din
organism.
Conditiile de actiune a toxicului:
1 Proprietatile toxicului (doza; concentratia; starea de agregare; solubilitatea; stabilitatea).
2 Starea organismului ( masa corpului; cantitatea si caracterul continutului gastric; virsta; sexul; patologii
preexistente; sensibilitatea individuala; rezistenta generala).
3 Caile de introducere ( distribuirea; acumularea; caile de eliminare).
4 Conditiile mediului ambiant (mediatorii chimici si biologici; temperatura si umeditatea).
5 Actiunea combinata a toxicelor (sinergismul (alcoolul si barbiturice; efedrina si adrenalina) si antagonismul
(alcoolul si cofeina; )

51. Particularităţile cercetării locului faptei în caz de intoxicaţie.

La cercetarea la faţa locului, în cazurile de suspiciune la intoxicaţie, se vor căuta, fixa şi ridica toate
substanţele care ar putea determina apariţia intoxicaţiilor şi toate recipientele care le conţin. Este necesară
căutarea, descrierea şi ridicarea produselor biologice ca voma, urina, materiile fecale,
precum şi resturile alimentare, băuturile, smocurile de ţigară, precum şi alte obiecte asemănătoare. Toate
obiectele găsite şi ridicate se consemnează procesul verbal de cercetare la faţa locului şi se trimit pentru analiza
de laborator la instituţiile de medicină legală. Autopsia cadavrelor cu suspiciune de deces prin intoxicaţii are
anumite particularităţi, dictate de necesitatea determinării substanţei toxice
care a produs moartea persoanei. La examenul extern al cadavrului expertul urmăreşte cu atenţie constatarea pe
îmbrăcăminte şi pe corpul victimei a unor substanţe străine, semnelor de injecţii şi a resturilor de substanţe
chimice în buzunare. Se examinează cu atenţie lividităţile şi rigiditatea cadaverică, deoarece îl pot
orienta pe expert asupra acţiunii unor substanţe toxice. Expertul caută să
stabilească existenţa unor mirosuri neobişnuite de la cadavru.
În toate cazurile în care se presupune moartea prin intoxicaţie, este
obligatorie efectuarea examenului toxicologic a ţesuturilor şi organelor
recoltate de la cadavru. Dacă există informaţii orientative privind acţiunea
substanţei toxice concrete, se vor preleva, în primul rând, organele şi
ţesuturile care pot conţine această substanţă.În lipsa suspiciunii acţiunii unei anumite substanţe se recoltează
ţesuturile şi organele pentru examenul toxicologic general.
În unele cazuri găsirea substanţelor toxice în corpul decedatului nu
vor fi puse în legătură directă cu decesul, deoarece pot fi substanţe
medicamentoase, introduse în organism în scop curativ. Se poate constata si existenţa unor substanţe care au
ajuns în corpul uman după moarte (îmbălsămări neautorizate, din sol, apă, alte surse).

52. Diagnosticul de laborator în caz de intoxicaţii.

18
 Examenul toxicologic se poate extinde asupra singelui, organelor interne si continutul lor, fragmentelor de tesut,
spalaturii gastrice, vomei, eliminarile organismului. Rezultatul negativ poate fi conditionat de urmatoarele
cauze : transformarea toxicului in timpul vietii victimii (distrugerea, oxidarea, reducerea,); eliminarea toxicului
din organism (pe caile naturale voma); tratamentul cu antidoturi: colectarea incorecta a materialelor analizate.
Examenul histilogic permite evidentiaza in unele cazuri locul interactiunii toxicului cu organismul, schimbarilor
caracteristice pen unele anumite toxice. Printr-un examen botanic se vor aprecia resturile de plante si se va
aprecia toxicitatea.
Examenul biologic il completeaza pe cel toxicologic grati lui se poate evidentia cantitatile minime de toxic.
Examenul bacteriologic se face in caz de suspectie la intoxicatie alimentara.
Pentru demonstrarea intoxicatiei vor fi analizate datele anchetei penale ale actelor medicale ale examenului
medico-legal al victimei precum si rezultatele investigatiilor de laborator in special celui toxicologic.

53. Etapele expertizei cadavrului în caz de intoxicaţie.

Începând cu un studiu de îmbrăcăminte şi tot ceea ce este livrat împreună cu cadavrul. În special se descrie în
detaliu şi cu atenţie şi tratate cu substanţe suspectate de a nu fi surse de otravire. Acestea sunt trimise la laborator
corespunzătoare pentru continuarea studiilor.
O atenţie deosebită este acordată un miros special, dar pentru că cameră trebuie să fie pre-curăţate şi difuzate de
diferite droguri, are o valoare mare petele cadaverice, culoarea sângelui , astfel încât iluminatul trebuie să fie
natural şi suficient. Toate instrumentele, numai din sticlă, mănuşi trebuie clătit cu apă curată şi uscată. Cercetare
internă începând cu inspecţie a cavităţile toracică şi abdominală. Înainte de extracţie organelor , se deschide
inima de unde se ia singe pen analize. Este pusa ligatura la intrarea şi ieşirea din stomac, care dezvăluie într-un
şanţ. Nu spalati organele cu apa pen a nu spala toxicul.

54. Intoxicaţiile cu toxicele corosive, mecanismul de acţiune, particularităţile morfologice.

Toxicele corosive sunt substante cu actiune locala pronuntata care se manifesta prin arsuri cimice ale tesuturilor
la nivelul contactului. Absorbindu-se in singe toxicele exercita o actiune generala provocind dereglari
metabolice, hemoliza eritrocitelor, efect nefrotoxic pronuntat. la actiunea bazelor caustice tesuturile lezate din
cauza saponificarii grasimilor sunt moi, tumefiate, lunecoase, cu o mare tendinta spre perforatie. Fenolul
provoaca deshidratarea tesuturilor si ciaguleaza proteinele formind escare albicioase uscate, afectarea SNC.
Acizii : modificari la nivelul mucoaselor ele sunt dure de o cul cenusiu murdara mucoasa gastrica este bruna pina
la negru, in stomac lichid brun cu fragmente de mucoasa descuamata, organele interne cu modificari distrofice
pronuntata.
Fenolul : arsuri la nivelul cavitatii bucale pot fi si pe miini, intern pe mucoasele bucale esofagului stomacului se
observa cruste uscate dure alb cenusii, edem cerebral, nefroza toxica, in vase singele este dens inchis la culoare.

55. Intoxicaţiile cu mercur. Tabloul morfologic.

Mercurul metalic ingerat nu este toxic din cauza solubilitatii proaste in tractul gastrointestinal sunt toxici vaporii
de mercur. Toxicitatea difera de la compus la compus unii compusi sunt foarte agresivi (biclorura de mercur,
oxicianura de mercur). Calea de partundere este digestiva, pen vapori cea inhalatorie. Morfopatologie : la
moartea rapida depistam necroza mucoasei bucale si a faringelui,esofagului la nivelul interactiunii toxicului cu
org. Daca moartea este tardiva vor vi evidentiate afectiuni morfologice la nivelul eliminarii mercurului: stomatita
mercuriana, colita ulceroasa,. La debutul intoxicatiei rinichii sunt mariti in volum si intens congestionati. La circa
1 saotamina rinichii sunt mari si de cul alba cu corticala mult ingrosata slaninoasa de culoare alb-galbuie cu
dungi si puncte rosii pe fundul carora se vad bine piramidele visinii inchise (rinichi de sublimat).
Granozanul (insectofungicid folosit in agricultura) examenul extern arata o casexie pronuntata. Examenul intern
uneri lipsa completa a tesutului celuloadipos, singele viscos si dens, edem congestie, tulburari grave in ficat
(distrofie adipoasa, hepatita toxici- nefrotica) cit si in rinichi.

56. Intoxicaţiile cu arsenic. Modificările morfologice.

Arseniul este un element foarte toxic mai ales sub forma de compusi anorganici anhiudrida arsenioasa (trioxidul
de arsen) , acetoarsenicul de cupru, sodiu, calciu,acetoarsenicul de cupru (verde de Paris) . Derivatii arseniul
patrund in organism in conditii de productie prin inhalare in conditii casnice prin ingerare. Actiunea arseniului ste
multipla de la iritatie locala pina la leziuni profunde degenerative. El se distribuie destul de repede pe tot
organismul cumulinduse in organe cea mai mare concentratie fiind in ficat. Se depune si se cumuleaza in unghii
par piele oase. Derivatii arseniului au actiune capilarotoxica provocind pareza capilarelor apoi si paralizia

19
capilarelor si colapsul. Doze min letale anhidrida arsenioasa(arsenicul alb)- 0.1-0.25gr....arsenicul metalic pur –
0.01gr...
Modificari morfologice sunt in forma gastrointestinala. Examenul extern : pielea uscata, turgoul scazut, ulterior
apare icterul. Examenul intern in cazul mortii rapide : edem cerebrl, congestie cerebrala, si a organelor interne,
multiple revarsate sanguine punctiforme in mucoase, in meningele moale, sub endocard si in tesutul organelor
parenchimatoase, inflamatie seroasa-necrotica a mucoaselor tractului gastrointestinal cu multiple hemoragii mici
in focar. In cazul mortii tardive predomina componentul hemoragic pe mucoase apar ulcere la fundul caruia sunt
depistate cristale de arseniu. In lumenul intestinului se observa lichid cu mucoasa descuamata seroasa e de
culoare roz cleioasa di cauza fibrinei. La histologie gasim o degenerescenta grasa a ficatului cu necroza
periportala in focar. Leziunile miocardului sunt similare cu cele a unei cardiomiopatii ischemice.

57. Toxicele hemolitice, modul de acţiune, semnele morfologice ale hemolizei pe cadavru.
Din toxicele hematice fac parte substante care provoaca schimbari sanguine dintre acestea fac parte cele care
produc hemaglutinarea (fazinul); dereglarea hematopoiezei (benzolul, plumbul); care provoaca tulburari
hemodinamice (ac. Cianhidric); sau hemoliza ( arseniul).
Substantele hemolitice se caracterizeaza prin capacitatea de a distruge stroma eritrocitelor si esirea hemoglobinei
in plasma sanguina.

CO : se leaga de hemoglobina si formeaza carboxihemoglobina este un complex greu disociabil la nivel celulr
care duce treptat la hipoxie anemica. Induce blocarea lantului respirator si scaderea transportului de electroni cu
anoxie celulara si perturbarii metabolice.
Pielea si mucoasele sunt de cul rosie aprinsa. Singele este fluid si rosu aprins. Plaminii prezinta un edem
carminat primar;
Substante methemoglobinizante: sub actiunea toxicului se oxideaza fierul bivalent, in fier trivalent, cu formarea
methemoglobinei, care este o subs. Stabila care nu este capabil sa lege oxigenul, se creaza o hipoxie anemica.
Pielea este de culoarea ardeziei (moartea rapida); si galben cenusie (moarte lenta); singele este fluid organele
interne sunt congestionate, edem pulmunar si cerebral pronuntat. Ficatul si rinichii mariti in volum.

58. Intoxicaţiile cu oxid de carbon, mecanismul de acţiune, diagnosticul patomorfologic şi investigaţiile

de laborator.
Oxidul de carbon – gaz incolor, fara miros. Se formeaza in procesul de ardere incompleta a carbunelui si
substantelor organice. Prin inhalare CO patrunde in pulmoni, se dizolva partial in plasma, dar in cea mai mare
parte se fixeaza de hemoglobina. Si pe calea circulatiei este vehiculat prin capilare spre toate organele interne.
Actiunea toxica este datorata legarii de Hb si formarii de carboxiHb. Aceasta este o substanta stabila nu disociaza
la nivel celular si reduce treptat concentratia oxiHb, micsorind astfel aportul de O2 la nivel tisular si producind o
hipoxemie anemica. Mai are si toxicitate celulara. El blocheaza si hemul altor proteine care au capacitatea de a se
combina reversibil cu CO – mioglobina, cit C, cit a3, cit p450, catlaze, peroxidaze. Are loc blocarea lantului
respirator si blocarea transportului de electroni cu o anoxie celulara, perturbari metabolice. In doze mari are
proprietatea de a paraliza direct SNC, mareste permiabilitatea capilarelor. La examen extern: pielea si mucoasele
de culoare rosu aprins, lividitatile cadaverice precoce de culoare rosu-aprins pronuntate. La examen intern: singe
fluid, rosu aprins, de acceasi culoare sunt si muschii organele interne congestionate, mici revarsate sanguine in
mucoasa stomacului, uneori a intestinului, in parenchimul organelor interne. Plaminii prezinta un edem primitiv
carminat. Creierul prezinta o congestie masiva meningo-cerebrala. In creier poate fin intilnita
purpuraangiotoxica, caracterizata prin dilatarea extrema a vaselor, cu eritrodiapedeza perivasculara, hemoragii
lenticulare prin ruptura vasculara, focare de ramolisment. In miocard: necroza hemoragica, ficatul – necroza si
degenerescenta grasa. Proba Goppa Zeisler: la capetele extreme ale unei lamele de sticla se picura 2 pic. De singe
de la cadavrul decedat in urma intoxicatiei cu CO, si pe alta singe de la alt cadavru. Se adauga cu pipeta cite o
picatura de NaOH sau KOH. Singele ce contine CO nu-si schimba culoarea, celalalt isi schimba culoarea in
galben brun. Proba Libman – la fel dar cu formalina in locu NaOH, se obtine culoarea negru bruna, cu formarea
pigmentului de formol.

59. Intoxicaţiile cu compuşii acidului cianhidric, mecanismul de acţiune, modificările patomorfologice.

Face parte din intoxicatiile cu toxice functionale si anume: cu actiune paralitice. Acidul cianhidric realizeaza o
actiune toxica fulgeratoare. In mod obisnuit se gaseste su forma de saruri. Glicozide cianogenetice in special
amigdalina care se gaseste in semintele diferitor fructe. Din punct de vedere medico-legal acidul cianhidric si
compusii sai produc: intoxicatii voluntare sub forma de suicid ori omucidere sau accidentale mai des la copii.

20
Intoxicatiile voluntare se produc cu cianuri alcaline care sunt folosite in laboratoare diverse. Acidul cianhidric
patrunde in organism in special pe cale respiratorie, in mod voluntar poate fi introdus si prin ingerare. In conditii
de munca mai poate patrunde pe cale cutanata. Mod de actiune – se datoreaza capacitatii ionului cian CN de a
inhiba circa 42 enzime tisulare, in special citocromoxidaza prin complexarea fierului in stare stabila trivalenta,
impiedicind astfel utilizarea oxigenului molecular de catre celule in procesul de respiratie tisulara. Ionul cian se
combina si cu Hb dar in proportii foarte mici, lipsita de importanta toxicologica. Inhibarea enzimelor tisulare
determina asfixia celulara, singele ramine saturat cu oxigen, ceea ce explica culoarea rosie-visinie a pielii in
intoxicatia acuta fatala. Simptomatologia intoxicatiilor: actiune toxica in caz de ingestie a unei doze letale se
maifesta foarte rapid datorita faptului ca prin caracterul sau hidrosolubil ajunge in scurt timp in mitocondrii.
Perioada de distributie este de numai citeva minute. De aceea este considerat unul dintre cele mai puternice
otravurimoderne, moartea producinduse aproape instantaneu, dupa o perioada scurta de convulsii. Intoxicatia
acuta pe cale inhalatorie este gradata, in functie de concentratia toxicului in mediu. La concentratii de 300 mg/mc
aer are loc intoxicarea supraacuta. Debutul se caracterizeaza prin un strigat puternic – strigatul mortii. Victima
prezinta brusc ameteli, palpitatie, dispnee, urmata de convulsii, coma. Nu se produce cianoza deoarece singele
ramine saturat cu oxigen. Culoarea pielii si mucoaselor – roz. Moartea survine prin stop cardiac in 3-5 minute.
Concentratii mari de 150-300 mg/mc aer produc intoxicaia acuta si conduc la moarte in 10-30 min intoxicatul
simte la inceput un gust amar si o senzatie de constrigenta faringiana, cu lipsa acuta de aer, sufocare, cefalee
puternica ameteli, alterare senzoriala si a capacitatii de miscare. Apar hipersalivatia, greturi, vome. Respiratia
devine ampla si rapida. Dispar treptat vazul, auzul, apoi starea de constienta. Convulsii toxico-clonice, colaps,
respiratia diminueaza treptat, devine sacadata, stop respirator si cardiac. Pielea e palida sau moderat cianotica si
cu nuanta purpurie a extremitatilor. Concentratii relativ mici (25-65mg/mc aer) la o expunere prelungita produc
miocardie subacuta, cefalee, vertij, fatigabilitate, neliniste, tulburari senzoriale, vome, uneori stare de confuzie.
Repetarea zilnica a expunerii duce la moarte in 5-15 zile. Intoxicatia cronica se produce la expuneri prelungite in
conditii de contaminare toxica a mediului cu concentratii de <20mg/mc aer. Tulburari neuropsihice sunt relativ
minore: cefalee, ameteli, oboseala, scaderea capacitatii de efort, tulburari digestive. Morfopatologie: examen
extern – semne general asfixice. Pielea si mucoasele, mai ales pavilioanele urechilor, nasul, buzele au culoare roz
sau roz-visinie. Lividitatile cadaverice sunt rosii visinii. Rigiditatea cadaverica precoce si intirziere a proceselor
de putrefactie. Examen intern – viscerele prezinta un miros penetrant de migdale amare, singele este fluid rosu-
viu, ca si la intoxicatia cu CO (poate fi si rosu inchis in intoxicatiile cu moarte tardiva), mucoasa gastrica
tumefiata, rosie visinie (din cauza cianhematinei) In cazul mortii rapide vor fi prezente semnele generale de
asfixie. Atunci cind intoxicatia are loc consecutiv ingerarii simburilor de caise, etc pot fi evidentiate resturi de
simburi, acestea avind forma unei crupe sau solzi marunti de culoare alba

60. Intoxicaţiile cu alcool etilic, evoluţia clinică, modificările morfologice, diagnosticul de laborator.
Face parte din intoxicatiile cu toxice functionale si anume cu actiune deprimanta asupra SNC. Etanolul este un
lichid incolor, volatil, inflamabil, miscibil in orice proportii cu apa. In intoxicatia acuta alcoolul se comporta ca
un deprimant al SNC cu afectarea treptata a diferitor etaje incepind cu scoarta si continuind pina la bulb.
Actiunea de deprimare si de paralizie a SNC poate ajunge pina la abolirea functiilor vitale. Etanolul la nivel
celular produce hipoxie hipoxica prin depresiune centrala cit si prin actiune directa la nivelul cailor respiratorii
(prin incarcarea lor cu secretii si prin scaderea presiunii partiale a oxigenului alveolar, consecutiv tensiunii mari
de vapori ai alcoolului). Alcoolul produce hipertermie prin vasodilatatie cutanata si consecutiv transpiratii
abundente. In doze mici mareste aciditatea gastrica, in doze mari provoaca gastrite. Etanolul poate provoca fie
hip[oglicemie, frecvent intilnita la indivizii slab nutriti, sau dupa o stare prelungita „a jeun” sunt cazuri si de
coma hipoglicemica indusa de intoxicatia alcoolica. In intoxicatiile cronice, efecteloe toxice ale etanolului sunt
multiple. Acestea influenteaza defavorabil nu numai SNC dar si ficatul, miocardul, sistemul hematopoetic si
metabolismul. Doze minime letale pentru alcool etilic de 96 grade sunt de circa 250-300 ml. Simptomatologia
intoxicatiei acute este stris legata de alcoolemie si evolueaza in 3 faze. 1. Faza de excitatie – alcoolemia de 0,5-
1,5 % - stare de euforie, logoree, comportament neretinut si imposibilitatea de apreciere exacta a pericolului.
Capacitatea de observatie, acuitatea vizuala si acustica, promptitudinea reflexelor, capacitatile fizica si psihica
sunt diminuate. Vasodilatatia periferica provoaca o senzatie de caldura. 2. Faza-medicolegala – alcoolemie 1,5-
2,5% - prezinta confuzie incoerenta. Se constata trecerea treptata de la logoree la dizartrie. Sensibilitatea este
diminuata, slabesc vederea si auzul. Mersul este ataxic. Intoxicatul trece brusc de la veselie excesiva la accese de
furie si poate prezenta dezorientare, confuzie, tulburari psihice, care duc la acte agresive. Adeseori vome, ca
urmare a gastritei acute alcoolice, voma poate fi si de origine centrala. 3. Coma alcoolica – alcoolemia > 2,5% -
este o coma linistita, insotita de semne de anestezie, datorita actiunii narcotice a alcoolului. Reflexele
osteotendinoase sunt abolite, pupilele sunt normale sau midiatrice. Rareori apar accese convulsive determinate de

21
hipoglicemie indusa de alcool. Coma alcoolica care se instaleaza in urma ingerarii dozei subletale de etanol
dureaza 6-12 ore, coma profunda care survine i8n urma ingestiei dozei letale de alcool etilic se prelungeste si
evolueaza cu sfirsit letal prin insuficienta respiratorie sau circulatorie. Coma alcoolica se poate complica cu
insuficienta respiratorie de origine centrala si cu insuficienta cardiovasculara acuta, chiar in cazurile cind doza
ingerata nu este letala. Alte complicatii ale comei etilice sunt aspiratia vomei si asfixia, aspiratie de suc gastric
urmata de pneumonie chimica, bronhopneumonii, AVC, pancreatite, etc. Trezirea din coma este urmata de obicei
de fenomene de gastrita acuta, cefalee, stare de rau general. Morfopatologic – intoxicatia acuta nu are semne
morfologice caracteristice. Examen extern – fata cianotica cu o nuanta rosietica, puhava, pleoapele edematiate,
conjunctiva hiperemiata, exoftalm. Pot fi eliminari vitrificate din orificiul nazal si bucal. Lividitatile cadaverice
sunt difuze, intense, albastre-rosietice. Persista semnele de defecatie, urinare si ejaculare involuntara. Examen
intern – congestie intensa a meningelor cu sufuziuni sangvinolente, hiperemie si edem coroidian, edem cerebral,
revarsate sangvine punctiforme subendocardiale, modificari iritative la nivelul mucoasei gastrice si intestinale –
hemoragii punctiforme, mici eroziuni, mucozitati vitrificate si viscoase, cenusii deschis sau incolore si
semitransparente, pancreas congestionat, visiniu inchis cu hemoragii in focar, loja veziculei biliare edematiate cu
aspect de captuscala gelatinoasa, mucoasa larigelui si a traheei hiperemiate, plamini congestionati, edematiati, cu
revarsate sangvine subpleurale, abundenta de singe in sistemul venei cava superior, revarsate sangvine in
suprarenale. Uneori hemoragii in focar, bine delimitate, de culoare rosie bruna pe partea abdominala a diafragmei
toraco- abdominale. Vezica urinara este de obicei supraincarcata cu urina. Examen histopatologic – congestie
venoasa si hemoragii in organele interne si creier, emfizem pulmonar, tulburari de permiabilitate la nivelul
vaselor sangvine. Nu se pot relatii strict matematice intre alcoolemie si forma de manifestare clinica, reactivitatea
individuala fiind mult diferentiata fie printr-o suscebilitate individuala, fie prin toleranta fata de alcool. Totusi, pe
baza unor studii statistice s-au stabilit unele limite medii de alcoolemii corespunzatoare diferitor stadii de
influenta alcoolica: <0.3% - lipsa influentei; 0,3-0,5 – influenta neinsemnata, 0,5-1,5 – ebrietate usoara, 1,5-2,5 –
ebrietate medie, 2,5-3,0 - ebrietate grava, 3,0-5,0 – itoxicatie alcoolica, poate surveni decesul; 5,0-6,0 –
intoxicatie mortala.

61. Moartea prin şoc anafilactic cauzat de medicamente. Particularităţile expertizei medico-legale.
Poate fi cauzat de peniciline, cefalosporine, miorelaxante, vitamine-tiamine, citostatice – ciclofosfamide opioide.
Variante ale socului anafilctic: hemodinamic – predomina simptomele insuficientei respiratorii acute; abdominal
– predomina simptomatologia organelor cavitatii abdominale; cerebral – predomina semnele alterarii SNC.
Simptome cardio-vasculare: hipovolemie, cresterea viscozitatii singelui prin vasodilatatie, scaderera tonusului
vascular si hiperpermiabilitate vasculara. Simptome tegumentare – urticarie, angioedem, dermatita atopica. Din
partea altor organe: bronhospasm, edem laringian, reactii hematologice, renale, nervoase. Colaps vascular, coma,
convulsii, pierderea constiintei, defecatie si urinare spontane, dilatarea pupilelor cu lipsa reactiei la lumina.
Obiectiv – tegumentele palide, apoi cianotice, spuma la gura, transpiratii reci, lipicioase, midriaza, vene jugulare
tensionate, insuficienta respiratorie, coma, prostratie. La femei eliminari sangvinolente din vagin. Edemul limbii,
edem pulmonar, uneori edem cerebral. Morfopatologic – singe lichid, sindrom CID, sechestrarea singelui in
zonele microcirculatiei, suntarea circulatiri, mobilizarea glicogenului din depou, afectarea hipoxico-ischemica a
organelor si edem tisular.

62. Intoxicaţiile cu ciuperci otrăvitoare. Diagnosticul morfologic şi de laborator.

Amanita phalloides – mecanismul de actiune: amanitotoxina – termostabila si nu se distruge de sucul gastric si
nici in timpul prelucrarii termice. Amanitohemolizina, amanitina, faloidina, faloina se distrug la prelucrare
termica si actiunea sucului gastric. Amanitohemolizina – hemoliza marcata a eritrocitelor. Celelalte – procese
distrofice si nectrotice mai ales in ficat. Intoxicatia se manifesta dupa un interval de latenta de 12 ore prin
tulburari gastrointestinale – greturi, vome incoercibile si dureroase, colici abdominale violente, diaree abundenta
si continuua, uneori sangvinolenta, oligoanurie, deshidratare puternica cu sete excesiva, hipoglicemie, azotemie,
acidoza, uneori diplopie, convulsii. Daca intoxicatul supravetuieste se adauga si alte semne: ficat marit, fara icter,
uneori hemoliza. Tulburari nervoase, cefalee somnolenta, midriaza, prostratie, intoxicatul fiind constient. Inaintea
mortii isi pierde constiinta, se instaleaza colaps, mioza, urinare involuntara. Moartea survine in 2-3 zile, de multe
ori dupa o remisie aparenta, prin insuficienta acuta hepatice sau renala sau prin paralizia centrului cardio-
vascular. Morfopatologic – exam extern – icter, rigiditatea cadaveri9ca lipseste sau e slab pronuntata. Examen
intern: hemoragii multiple in mucoasele si seroasele organelor interne, distrofie grasa a ficatului, rinichi,
miocard, gastroenterocolita. Zbirciog gras – contine acid helvelic – toxic hemolitic si hepatotrop. Tulburari
digestive si neurologice, convulsii clonice, coma. Dupa 24 ore semnele anemiei hemolitice, icter hemolitic si
toxic, marirea ficatului, splinei si a rinichilor. Morfopatologic: extern – icterul pielii mucoselor, intern – singe

22
hemolizat dens, inchis la culoare, splina si ficatul marite, galbene. Amanita muscaria – burete pestrit – contine
citeva toxice – muscarina, muscaridina si un toxic convulsiv. Greturi, vome, colici abdominale, sialoree,
lacrimatie, transpiratii abundente, dispnee, bradipnee, ameteli, frica, agitatie, delir, halucinatii, mioza sau
midriaza, fotoreactie abolita, convulsii coma. Morfo – tulburari caracteristice la gastroenterocolita si moarte
rapida.

63. Particularităţile expertizei medico-legale a intoxicaţiilor alimentare. Cercetările de laborator.

Botulism – greturi, vome, diaree, dereglarea deglutitiei, diplopie, ptoza, paralizia acomodatiei, abolirea
fotoreactiei, nistagm, midriaza, anizocorie. Dereglarea fonatiei, paralizii, asfixie de origine centrala prin
paralizia diafragmei. Toxina botulinica actioneaza asupra motoneuronilor maduvei spinariisi a terminatiunilor
nervoase a muschilor, distruge acetilcolina care transmite impulsul neuro-muscular si rezulta paralizie flasca.
Morfo – semne nespecifice si putine. Congestie pronuntata a organelor interne, mai ales a intestinului subtire.
Uneori edem al laringelui. Posibil pneumonie hemoragica. Splina putin marita si flasca. Uneori muschii cutiei
toracice, addominali si ai membrelor au manta senusie pe sectiune. Definitiv se face concluzie in baza
rezultatelor bacteriologice. Stafilococii – produc exotoxine care nimeresc in organism prin ingerare de carne,
lapte, peste contaminate. Are loc o stimulare marcata a terminatiunilor colinergice de la nivelul intestinului.
Greturi, vome incoercibile, dureri abdominale, diaree uneori cianoza, hipertermie, puls diminuat si frecvent.
Morfo – fenomene de gastroenterita si distrofie a organelor interne. Concluzie finala in urma fagotipajului.

64. Semnele raportului sexual la persoane de sex feminin şi masculin.

Demonstrarea unui act sexual si estimarea datei acestuia se efectueaza in baza examenului ginecologic al
persoanei femenine. Demonstrarea contactului sexual la femeie cu trecut sexual e posibila prin punerea in
evidenta a sarcinii si prin depistarea spermatozoizilor in vagin. Prezenta spermatozoizilor in secretia vaginala
este un semn incontestabil al copularii. Daca nu se intreprind masuri speciale pentru ai distruge ei se pastreaza in
vagin pina la 3-5 zile de la copulare, pentru depistarea lor se recolteaza secretia vaginala si se examineaza dupa
metode speciale. In mod indirect prezenta perilor partenerului in vagin pe corpul si lengeria femeii, in cazul
raportului sexual intrerupt spermatozoizii pot fi depistati pe lengerie sau pe locul unde s-a ejaculat. Raportul
sexual cu o virgina se va demonstra prin evidenta semnelor deflorarii. Poate sa existe un procent de raporturi
sexuale fara deflorare, posibile pentru himene dilatabile elastice si cu o latime mica. Un sir de semne vor fi
constatate si la examinarea unui partener viril – in santul balanopreputial pot fi gasit fire de par, singe si continut
vaginal de la femeia in cauza. In contactele sexuale cu exces, brutale, pot fi denudari ale mucoasei glandulului,
rupturi ale frenului preputial. Semnele tardive ale contactului sexual vor fi prezentate de bolile venerice si
cicatrice in regiunea frenului preputial. Semnele indirecte ale contactului sexului sunt petele de singe si perii de
la partenera pe lengeria barbatului, prezenta paduchilor lati la ambii parteneri in lipsa acestora la unul din
parteneri pina la coitus. Prezenta smegmei in santul balanopreputial va exclude eventualitatea unui contact sexual
pe parcursul a citorva zile precedente examenului in cauza.

65. Expertiza stării de graviditate, de naştere şi avort recent.

Expertiza graviditatii – expertiza medico legala pentru constatarea sarcinii este solicitata in cazurile de viol sau
actiuni sexuale in urma carora minora a ramas insarcinata, precum si in cazurile de simulare a graviditatii in
scopul obtinerii unor avantaje legate de acesta situatie. Diagnosticul graviditatii – semnele probabile ale sarcinii:
disparitia menstruatiilor, modificarea senzatiilor olfactive si gustative, pigmentarea unor sectoare ale pielii,
cresterea in dimensiuni ale glandelor mamare si a uterului, secretia colostrului. Aceste semne caracterizeaza de
obicei prima jumatate a sarcinii , fiind exprimate mai evident in cea de a doua. Uterul se mareste progresiv in
dimensiuni pe masura avansarii in termen a sarcinii. Semnele de certitudine ale sarcinii – modificari hormonale
caracteristice pentru sarcina si prin reactii biologice. Reactii hormonale apar timpuriu, constatinduse eliminarea
prin urina a unei cantitati de hormoni gonadotropi. Reactiile biologice sunt pozitive si in cazul sarcinii
extrauterine. La 16-18 saptamiini apar bataiile cordușlui fetal, la 18-20 incep miscarile fetale. Prezenta partilor
fetale la palparea uterului. In a doua jumatate a sarcinii se determina dimensiunile bazinului, distanta de la
simfiza pubiana, ombilic, apofiza xifoida pina la fundul uterului, circumferinta abdomenului la nivelul
ombilicului se palpeaza fatul, se constata suflul cordonului ombilical, miscarea fatului, bataile cordului fetal.
Pentru stabilirea diagnosticului de graviditate pot fi utilizate ultrasonografia si examenul radiologic. Constatarea
nasterii recente – drept motive pentru dispunerea expertizei unui proces de nastere servesc pruncuciderea,
abandonarea sau rapirea nou-nascutilor, simularea graviditatii si a nasterii. La examinare se constata prezenta
semnelor de nastere si vechimea nasterii. Se iau in consideratie modificarile din glandele mamare, organele
genitale externe si interne, precum si starea tegumentelor. La examinarea organelor genitale externe – caracterul
23
fantei genitale, a perineului, a mucoasei genitale, a himenului, a vestibulului vaginal. La examenul intern – starea
vaginului, a colului si corpului uterin, a anexelor, prezenta si caracterul eliminarilor. Semnele autentice ale
nasterii recente sunt tumefierea labiiler gentale, dilatarea orificiului extern al uterului, rupturi ale organelor
genitale externe, dimensiunile marite ale uterului si scurgerile uterine sangvinolente - lohiile. Spre sfirsitul
saptaminii a 6-a este dificil a diagnostica semnele unei nasteri recente. Constatarea avortului recent – intrruperea
sarcinii in primele 21 saptamini. Avort spontan – cauze materne si fetale, avort artificial – medical, accidental,
criminal – conditii antisanitare, persoane necalificate. Expertiza medico-legala a avortului se efectueaza in
comisie cu participarea ginecologului-obstreetician pentru diagnosticul pozitiv al sarcinii si starii abortive,
stabilirea termenului la care s-a produs avortul, diferentierea avortului spontan de cel provocat, determinarea
timpului scurs de la avort, a modalitatii de realizare a avortului, aprecierea raportului de cauzalitate dintre
manopera folosita si avort, estimarea prejudiciului adus persoanei ca urma a avortului, stabilirea posibilitatii
producerii de sine statatoare a avortului sau cu participarea altei persoane, etc.

66. Violul, problemele medico-legale şi modul de soluţionare a acestora.

Violul este un raport sexual contra vointei persoanei, realizate prin aplicarea fortei fizice, amenintarii sau
profitind de starea de neputinta a victimei. Sarcina principala a acestei expertize medico-legale consta in
constatarea raportului sexual si in evidentierea semnelor de constringerea fizica a victimei sau a imposibilitatii
acesteia de a se apara ori de asi exprima vointa. Diagnosticul pozitiv al raportului sexual se bazeaza pe
urmatoarele semne: deflorarea, prezenta spermei si a firelor de par in caile genitale ale victimei, prezenta altor
leziuni ale himenului si organelor adiacente, graviditatea si contaminarea cu maladii venerice. Himenul poate
ramine intact in cazul penetrarii incomplete, himen elastic sau complezent. La fetite se produc rupturi imense cu
consecinte foarte grave, inclusiv letale. Constringerea fizica a victimei se apreciaza prin depistarea urmelor de
violenta pe suprafetelor antero-laterale ale coapselor, pe git, in jurul gurii, pe torace si membrele superioare.
Violul survine si ca urmare a imposibilitati victimei de a se apara si de a opune rezistenta. Violul poate fi comis
asupra victimei aflate in stare de lipotemie, inconstienta obisnuita cauzata de preparatele narcotice sau somnifere.
Violul produs sub influenta alcoolului este posibil numai in starile de ebrietate profunda. Expertiza banuitului se
va efectua cit mai curind posibil. Dovada a implicarii lui in comiterea crimei pot servi urmele de pe haine, unele
leziuni localizate pe fata, miini, git, urme de sperma si singe pe haine, prezenta unor leziuni si eliminari pe penis,
a firelor de par de la victima a maladiilor venerice a continutuluisubunghial. De retinut ca violul poate fi stimulat
din motive de profit, razbunare sau santaj. In asemenea cazuri femeia isi rupe hainele si lengeria isi provoaca
diverse leziuni corporale, spre exemplu excoriatii in regiunea organelor genitale externe, pe fata, git, coapse. In
cazurile de viol, expertiza medico-legala poate solutiona urmatoarele probleme: prezenta rupturii himenale,
vechimea acestora, osibilitatea comiterii raportului sexual fara lezarea integritatii anatomice a himenului,
prezenta semnelor caracteristive pentru raportul sexual, prezenta, caracterul, mecanismul formarii si gradul de
gravitate a leziunilor corporale, etc.

67. Motivele expertizei medico-legale pe persoane.

Expertiza medico-legala a persoanelor vii este una dintre cele mai solicitate. Codul de procedura penala a RM
prevede in art. 143 efectuarea expertizei medico-legale obligatorii in problemele ce tin de cercetarea
infractiunilor comise impotriva vietii si sanatatii omului. Expertiza medico-legala a persoanelor vii se dispune
pentru solutionarea urmatoarelor probleme: 1. stabilirea prezentei caracterului si gradului de vatamare corporala
precum si a gradului incapacitatii generale si profesionale de munca. Stabilirea gradului de vatamare corporala
reprezinta cea mai frecventa problema expus de catre organul de urmarire penala spre solutionare in cadrul
cercetarii diverselor infractiuni impotriva persoanei, impotriva averii, impotriva societatii, impotriva sigurantei
traficului, etc. 2. aprecierea starii sanatatii a simularii a disimularii a agravarii a maladiilor artificiale si a
automutilarii – in practica medico-legala expertiza starii sanatatii se efectueaza in urmatoarele cazuri –
neprezentarea persoanei la ancheta sau judecata pe motiv de boala, prezentarea unor documente medicale a caror
autenticitaet este indoielnica, etc. 3. contestarea starii sexuale contestabile – determinarea sexului persoanei, a
maturitatii sexuale, a virginitatii, a capacitatii d producere, diagnosticarea sarcinii, a avortului, a nasterii, a
contaminarii venerice. 4. probatiunea medico-legala a infractiunilor sexuale: stabilirea semnelor unui raport
sexual in caz de viol, raportului sexual cu minorii, a pervertirii minorilor, a rapoturilor homosexuale prin
constringere. 5. alte probleme – constatarea virstei, identificarea persoanei, stabilirea starii de ebrietate.

68. Criteriile de apreciere a gravităţii vătămării corporale.

Aprecierea medico-legala a gravitatii vatamarii corporale sau a sanatatii se efectueaza in conformitate cu
prevederile codului penal, codului de procedura penala, codului civil al RM de catre medicul legist in forma de

24
examen medical l persoanei sau in baza documentelor medicale autentice (fisa medicala). Expertiza fara
examinarea persoaei nu se admite. Aprecierea gravitatii vatamarii corporale se efectueaza in baza urmatoarelor
criterii: prezenta pericolului pentru viata omului, consecinta leziunilor nepericuloase pentru viata, volumul
pierderii stabile a capacitatii generale de munca, durata dereglarii sanatatii conditionate de vatamare corporale.
Pentru determinarea gravitatii vatamarii corporale este suficienta prezenta unuia dintre semnele calificative. In
caz de asociere a citorva criterii calificative, gravitatea vatamarii se apreciaza dupa semnul care corespunde unei
vatamari mai grave, cu exceptia incapacitatii de munca, care este calculata prin insumarea procentelor. Gravitatea
vatamarii corporale se apreciaza separat in cazul cind acest lucru este indicat in ordonanta. Gradul incapacitatii
permanente de munca se apreciaza in conformitate cu regulamentul comisiilor de expertiza medicala a vitalitatii
din RM. Expertiza medico-legala in baza acestui criteriu se efectueaza numai dupa definitivarea consecintelor
vatamarii corporale confirmate prin date obiective. Gravitatea vatamarilor corporale dupa criteriul dereglarii
sanatatii se determina conform timpului necesar pentru restabilirea sanatatii in functie de volumul si caracterul
lezional si aprecierea in zile. Exista urmatoarele grade de gravitate a vataamarii corporale si sanatatii: grave,
medii, usoare, fara cauzarea prejudiciului sanatatii. Gravitatea vatamarii corporale nu se apreciaza daca:
diagnosticul leziunii sau bolii la persoana agresata nu este stabilit cu certitudine, consecinta neprimejdioasa
pentru viata a vatamarii corporale pentru moment este neclara, persoana in cauza refuza investigatiile
suplimentare necesare sau nu se prezinta la examinarea repetata.

69. Vătămarea corporală gravă periculoasă pentru viaţă.

Criterii de calificare a vătămării corporale grave:
a) prezenta pericolului pentru viata
b) vătămări corporale grave calificate în baza consecinţelor neprimejdioase pentru viaţă
• pierderea anatomica a unui organ sau funcţiei lui
• întreruperea posttraumatică a sarcinii
• desfigurarea ireparabila a fetei
• infirmitatea psihica postagresională
• incapacitatea generala de munca cu caracter permanent, in volum > 33%
Periculoase pentru viaţă sunt considerate vătămările care prezintă un pericol de moarte iminent-imediat, tardiv
sau potențial, indiferent daca acest pericol a fost sau nu înlăturat printr-un tratament medical sau datorita
reactivităţii individuale a organismului.
Vătămări corporale grave periculoase pentru viaţă se considera
1. Fracturile deschise ale craniului cu/fara lezarea creierului si membranelor meningiene;
2. Fracturile închise ale oaselor boltii sau bazei craniului, cu excepţia oaselor scheletului facial si fisurilor izolate
a lamelelor externe ale boltii craniului;
3. Contuzia cerebrala grava cu/fara compresia ţesuturilor creierului, contuzia medie însoţita de semne obiective
de afectare bulbară;
4. Hemoragiile intracraniene: hematom extra/subdural, hemoragii subarahnoidiene sau intracerebrale -in cazul in
care ele sunt asociate cu dereglări periculoase pentru viata obiectivizate neurologic;
5. Leziuni penetrante ale coloanei vertebrale cu/fara lezarea măduvei spinării;
6. Fracturile si fracturo-luxațiile corpurilor sau ambelor arcuri ale vertebrelor cervicale, fracturile unilaterale ale
arcurilor vert. Cerv. 1 sau 2 fractura odontoidului vert. cerv.2 cu/fara lezarea măduvei spinării;
7. Luxațiile si subluxațiile vert. cerv. asociate de semne clinice periculoase pentru viata;
8. Leziunile închise ale regiunii cervicale ale măduvei spinării;
9. Fracturile si fracturo-luxațiile ale uneia sau câtorva vertebre toracice sau lombare, leziunile închise ale
segmentelor toracice,lombare sau sacrale ale măduvei spinării asociate cu soc spinal;
10. Leziunile penetrante ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului (din partea tegumentelor sau mucoaselor);
11. Fracturile închise ale cartilajelor laringelui sau traheii cu lezarea mucoasei asociate cu un soc grav sau o stare
periculoasa pentru viata;
12. Fracturile închise ale osului hioid, lezarea glandelor tiroida si paratiroida, însoțite de dereglarea respiraţiei cu
semne ale unei hipoxii cerebrale profunde sau alte stări periculoase pentru viata;
13. Leziunile penetrante in cavitatea pleurală, pericardică cu/fara lezarea organelor interne;
14. Leziunile penetrante in cavitatea peritoneală cu/fara lezarea organelor interne; plăgi deschise ale spaţiului
retroperitoneal; leziuni penetrante ale vezicii urinare, segmentului superior, inferior si mediu al rectului;
15. Leziunile închise ale vaselor magistrale si ale organelor cavităţii toracice, abdominale si bazinului, ale
organelor spaţiului retroperitoneal, ale diafragmei, prostatei, ureterelor, inclusiv rupturile subcapsulare ale
organelor confirmate obiectiv prin semne periculoase pentru viata;
25
16. Fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi(humerus, femur si tibie), leziunile deschise ale articulaţiilor
coxo-femurale si genunchiului; fracturile închise ale femurului;
17. Gravitatea vătămării corporale in cazul fracturilor deschise ale ulnei, radiusului și fibulei: fracturile închise
ale arterelor mari se determina in funcție de pericolul pentru viață sau de gradul incapacităţii permanente de
munca:
18. Fracturile oaselor bazinului asociate de şoc grav sau de ruptura porţiunii membranoase a uretrei.
19. Leziunile însoţite de un soc grav indus de o hemoragie internă sau externa,ce antrenează un colaps; de o
embolie grăsoasă sau gazoasa; de o toxicoză traumatica cu semne de IRA si alte stări periculoase pentru viata;
20. Lezarea unui vas sanguin mare precum și a venelor ce le insoțesc cu semne de pericol pentru viaţă.
21. Arsurile termice de gradele IV cu lezarea > 15% din suprafața corpului; de gradul III >20%; de gradul II
>30%; arsuri cu suprafaţa mica dar asociate de soc grav; arsurile cailor respiratorii cu fenomene de edem si
strictură a glotei;
22. Barotrauma, electrocutarea, hipotermia și arsurile chimice cu modificări locale si generale periculoase pentru
viata:
23. Compresia organelor gatului si alte tipuri de asfixie mecanica asociata de fenomene periculoase pentru viata;
24. Stări periculoase pentru viață cauzate de acţiuni traumatice in regiunile șocogene (plexuri nervoase,
testicule).

70. Vătămarea corporală gravă calificată în baza consecinţelor neprimejdioase pentru viaţă.
1- Pierderea anatomica a unui organ sau funcţiei lui
• Pierderea vederii, orbirea completă la ambii ochi sau diminuarea acuității vizuale < 0,04 dioptrii. pierderea
vederii la un singur ochi cu pierderea capacităţii de munca > 1-3
• Pierderea auzului - surditate completa sau cînd victima nu aude vorbirea obişnuita de la 3-5cm de la ureche;
• Pierderea graiului - din cauza pierderea limbii, dereglării anatomofunctionale ale coardelor vocale sau de
origine nervoasa.
• Pierderea mâinii sau piciorului — detașarea (mai sus de artera radio-carpiană si talo-crurală) de la trunchi sau
pierderea funcției:
• Pierderea capacităţii de reproducere (coabitare, fecundare, concepere si naştere)
2. Întreruperea sarcinii - daca nu este o particularitate individuala a organismului si daca se afla in legătură
cauzala directa cu trauma;
3. Desfigurarea ireparabilă a fetei si regiunilor adiacente (pavilionul urechii, regiunii anterioare si antero-laterale
a gîtului). Prin vătămare reparabilă a fetei se înţelege o micşorare considerabila a gradului de pronunţare a
modificărilor morfologice (a cicatricei, a deformaţiei, a dereglării muncii) pe parcursul timpului sau sub influenta
tratamentului conservativ, nechirurgical.
Prin vătămare ireparabila a fetei se înţelege necesitatea unei intervenţii chirurgicale reparatve(cosmetice) pentru
înlăturarea vătămării.
4. Infirmarea psihica postagresională - se stabileşte in cadrul unei expertize psihiatrice cu participarea medicului
legist. Se rține cont de legatara de cauzalitate dintre trauma si dereglarea psihica.
5. Pierderea stabila a capacităţii generale de munca in volum considerabil - vătămare a integrităţii corporale sau a
sănătății care a dus la o incapacitate stabila de munca in volum > 33%
La invalizi si copii incapacitatea de munca se stabileşte ca si la adulţi in conformitate cu regulamentele in vigoare
prin ordonanţa organului de urmărire penala sau prin hotărârea instanței de judecată.

71. Vătămarea corporală medie, uşoară şi neînsemnată.

Vătămare corporală medie
Criteriile de calificare a vătămărilor corporale medii:
a. Lipsa pericolului pentru viata.
b. Lipsa tuturor consecințelor prevăzute la vătămare corporală gravă
c. Dereglarea sănătății de lunga durată (consecinţe determinate direct de vătămare care au o durata de peste 3
săptămîni sau 21 zile):
d. Incapacitate permanenta însemnată de muncă (incapacitate generala de munca în volum 10% - 33%)
Medicul legist constată caracterul si durata dereglării de sănătate cauzate de vătămarea corporala in baza datelor
medicale obiective si a celor din cadrul expertizei efectuate
Vătămare corporală uşoara
Criteriile de calificare a vătămării corporale medii:

26
a Dereglarea sănătaţii de scurta durata -(determinata direct de leziunea corporala și durează > 6 zile - 21 zile);
b. Incapacitatea stabilă si neesențială de muncă - (incapacitate generala de muncă in volum de pînă la 10%).
Leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății- leziuni ce nu generează o incapacitate permanenta de
munca si nici o dereglare a sanatații (sau determină dar sub 6 zile).

72. Noţiuni de bătaie, chinuire şi torturare.

Bătăile, chinuirea torturarea reprezintă un gen specific de acţiune asupra organismului
1. Bătăile - se caracterizează prin aplicarea multiplă si repetată a loviturilor.
2. Chinuirea - acţiuni care ii provoacă victimei suferinţe prin privaţiunea de hrana, băutură, căldură sau prin
plasarea ori abandonul victimei în condiţii nocive pentru viață;
3. Torturarea - acţiuni ce produc dureri perseverente, repetate sau îndelungate (prin biciuiri, împunsături, prin
cauterizări cu agenţi termici sau chimici)
Dacă în urma bătăilor sunt provocate vătămări corporale, gravitatea acestora este apreciată în conformitate cu
prevederile regulamentului existent. in cazurile cînd pe corpul victimei nu se constată vătămări corporale,
medicul legist notează acuzele persoanei examinate în Raportul de expertiză medico-legala (Raportul de
examinare medico-legal). iar in concluzii menţionează că n-au fost identificate semne obiective de vătămări
corporale.
Constatarea acţiunilor de tipul bătăilor, chinuirii sau torturii sunt de competenţa procuraturii, instanţei
judecătoreşti și a altor organe de urmărire penală. În obligaţia medicului legist intră doar constatarea prezenţei
caracterului și vechimii vătămărilor corporale cauzate de acţiunile menţionate, agentul vulnerant și modul de
producere a vătămărilor in baza datelor medicale

73. Problemele soluţionate de expertiza medico-legală a cadavrelor de nou-născut.

Uite 74
74. Diagnosticul pozitiv de nou-născut şi estimarea vieţii extrauterine.
Stabilirea starii de nou-nascut si virstei se face conform:
a. Urme de sînge matern
b. Vernix caseosa pe tegumente.
c. Bosa serosanguinolentă epicraniană.
d. Aspectul cordonului ombilical. care imediat după naştere este turgescent, lucios. fără linie de
demarcaţie la nivelul implantării (linia de demarcaţie apare după 2 ore)
Criteriilor morfologice NN la termen:
Greutate: 2700 - 3500 g; Lungime: 48 - 54 cm; Perimetrul cranian 34 -35 cm. Perimetrul toracic: 31-32 cm:
Țesutul celular subcutanat este bine reprezentat. Unghiile de la degete depășesc pulpa degetelor. La băieţi
testiculele sunt coborâte in scrot iar la fetite labiile mari acoperă labiile mici. Părul pe cap 2 cm. Placenta NN la
termen 500 - 600 g , Cordonul ombilical 50 - 60 cm.
Stabilirea duratei vieţii intrauterine
Formula Hoose T<25cm V= \lT, T>25cm V=T:5, V- vîrsta în luni, T- talia in cm.
Formula Balthazar - Dervieux: V= T* 5.6 V — vârsta in zile, T-talia in cm.
Aprecierea viabilității nou-născutului
Viabilitatea este influenţată de gr. de dezolare fizica (M>1500g; T-40cm) și de prezenta/absența anomaliilor
congenitale.
Dovedirea existentei vietii extrauterine. Criteriul de baza instalarea respiraţiei care se evidenţiază prin examenul
macroscopic al plămînilor, docimazia hidrostatică pulmonara(Galen) și examenul microscopic al plămînilor.
Stabilirea duratei vietii extrauterine. Examen extern - involuţia bosei serosanguine 2-3 zile; descuamarea
epidermului 2-3 zile; uscarea si detaşarea vemix caseosa după 2 zile.

75. Docimazia hidrostatică: metodica şi scopul efectuării.

Pentru estimarea vietii extrauterine se efectueaza in vaza docimaziei hidrostatice gastro-intestinale (proba lui
Breslau) si docimaziei hidrostatice pulmonare (proba lui Galen)
docimazia gastro-intestinala (proba Breslau):
            -evidentiaza patrunderea aerului în tubul digestiv si stabileste nivelul patrunderii aerului
            -nu are valoare pe cadavrul în putrefactie

27
             -se practica ligaturi la:
                        -cardie
                        -pilor
                        -intestinul subtire înaintea ampulei ileo-cecale
                        -portiunea distala a colonului descendent
            -piesa ligaturata se scufunda în vas cu apa;cu un ac se înteapa progresiv dinspre proximal spre
distal pâna apare aer sub forma de bule
            -deces dupa 5-10 minute de viata extrauterina->aer în stomac
            -deces dupa 20-30 minute de viata extrauterina->aer în ansele jejunale
            -deces dupa 6 ore de viata extrauterina->aer în intestinul subtire
            -deces dupa 24 ore de viata extrauterina->aer în colon
docimazia hidrostatica a plamânilor
-tehnica:
            -în primul timp piesa buco-cervico-toracica este asezata într-un vas cu apa
                        -daca pluteste->plamân respirat
                        -daca se scufunda->plamân nerespirat
            -în al doilea timp se aseaza plamânii într-un vas cu apa->daca plutesc atunci au respirat
-în al treilea timp se recolteaza tesut pulmonar de 2-3 mm din diferite zone,din fiecare lob,din
fiecare plamân + asezare în vas cu apa
                        -daca plutesc->plamâni respirati
                        -daca nu plutesc->plamâni nerespirati
-daca se situeaza între zona inferioara si zona superioara a apei->plamâni partial
respirati  ("plutesc între 2 ape")
            -are valoare când se executa  corect si pe plamân proaspat (înainte de aparitia modificarilor de
putrefactie)
            -exista situatii în care fragmentele plutesc sau plutesc între 2 ape,fara sa fi respirat:
                        -plamân de putrefactie
                        -respiratie artificiala
                        -plamân înghetat
            -exista situatii în care fragmentele se scufunda,dar plamânii au respirat:
                        -prematuritate->expansiune incompleta pe diferite zone pulmonare
                        -procese inflamatorii acute pulmonare intrauterine->pneumonie,bronhopneumonie
                        -zone atelectatice primare

28
76. Cauzele morţii violente a pruncilor. Noţiune de pruncucidere, formele acesteia. Particularităţile
autopsiei cadavrelor de nou-născuţi.
Felul și cauza medicală a morţii in cazul suspiciunii de pruncucidere trebuie sa stabilească in mod obligatoriu,
dacă moartea a fost neviolentă (din cauze patologice) sau violentă (accidentală sau criminală). Moartea de cauze
patologice a nou-născutului se poate produce antepartum, intrapartum și postpartum. Antepartum cauzele: -ordin
matern, fetal, feto-matern și ovular
cauze materne: boli gravidice și afecţiuni preexistente agravate de sarcină. traumatisme
accidentale din timpul sarcinii. intoxicaţii acute, disgravidia tardivă, anemii gravidice. mai des cele hipocrome și
hemolitice;
cauze fetale - toate malformaţiile congenitale incompatibile cu viaţa: cauze feto-materne:
incompatibilităţi sanguine feto-materne.
cauze ovulare: inserţii vicioase ale placentei, rupturi premature de membrană, anomalii ale
cordonului ombilical, insuficienţa placentară, sarcina prelungită.
Moartea intrauterină a produsului de concepţie , provocată prin act comisiv (injectarea de substanţă hipertonică,
formol), se echivalează cu avortul criminal.
Intrapartum - hipertenzia şi hiperkinezia uterină; traumatismul cranio-cerebral obstetrical în timpul angajării,
coborârii şi degajării capului, in special în cazul distrofiilor de bazin osos sau moale, disproporţie cap-bazin,
craniu fetal ireductibil; cauze placentare dezlipirea prematură a placentei, placenta praevia
postpartum: prematuritatea; malformaţiile congenitale incompatibile cu viaţa: atrezii esofagiene, atrezii anale;
incompatibilitatea Rh cu icter nuclear, icterul patologic (prin malformaţii ale căilor biliare, sindromul hemoragic
al nou născutului (hemoragii digestive pulmonare suprarenaliene, cutanate, cerebrale); infecţiile nou-născutului
(ombilicale, pneumonii).
Moartea violentă a nou-născutului poate fi accidentală, omisivă și comisivă.
Accidentală Nașterea sau expulzia precipitală, lipsa de asistență calificată, asfixia accidentală, hemoragie.
In cazul travaliului scurt lipsesc modificările capului fetal. La o primipară simptomele naşterii sînt mult mai
evidente, nou-născutul peste 500 g. printr-o cădere de la 25 - 50 cm. cordonul ombilical se rupe. in majoritatea
cazurilor producând o hemoragie minimă, astfel nou-născutul cade, in majoritatea cazurilor in cap, producîndu-se
o leziune mică la locul de impact, sub forma unui hematom pericranian. inălțmea fiind mică, fracturile sunt rare,
prin marea elasticitate a craniului fetal. Urmată fiind uneori de pierderea cunoştinţei, expulzia precipitată pune
parturienta autoasistată în imposibilitatea acordării primelor îngrijiri nou-născutului. Acesta poale muri prin
hemoragie placentară sau asfixiat in cazul in care naşterea precipitată a avut loc in poziţie culcată. In cazunie de
autoasistare, pe buze, în jurul gurii, a gâtului şi pe mucoasa gurii nou-născutului se pot constata excoriații sau
echimoze, reprezentând leziunile de autoasistare.
Moartea violentă omisivă - neacordarea intenționată a îngrijirilor necesare imediat după naștere, lăsat culcat pe
abdomen, nou-născutul moare sufocat, expus îndelungat la frig nou-născutul moare chiar la 8-10*C datorită
termoreglării deficitare și termodependenţa accentuate; inaniția prin privarea de alimente își face efectul după 6 -
8 ore.
Moartea violentă comisivă a nou-născutului -odată cu degajarea copilului. prin tăiere. înțepare, lovire
Leziunile cranio-cerebrale - diagnostic diferențial cu leziuni produse prin traumatism obstetrical, bosa sero-
sanguină și cefalohematomul sau cu lacune congenitale de osificare. fisuri și fracturi obstetricale. Pe prim plan
ca frecvență în cadrul modalităților de pruncucidere sunt asfixiile mecanice prin: astuparea orificiilor respiratorii.
cu mâna sau obiecte moi. strangularea cu mina sau cu cotul prin înecare sau prin compresie toraco-abdominală.
Trebuie diferențiată strangularea criminală de cea naturală, produsă prin circulări de cordon. Șanțul de
strangulare prin circulari de cordon ocupă întreaga circumferință a gîtului, are o lățime de 5 - 6 mm. se
prelungește spre ombilic, este superficial și nepergamentat. Cazurile de otrăvire sunt rare, prin alimentarea nou-
născutului cu toxice de orice fel.
Particularitătile autopsiei.
Stabilirea stării de nou-născut (parametrii - vârsta sarcinii, naşterea la termen sau prematura).
Semnul patognomonic - prezenţa cordonului ombilical fără linie de demarcaţie la nivelul implantării, cu luciul şi
turgescenţa pierduta în funcţie de gradul de instalare a pergamentaţiei cadaverice, cu capătul liber rupt sau
secţionat, aspectul cicatricei ombilicale: petele de sânge la plicile gâtului, axilare și inghinale; prezenţa lanugo-
ului, vemix caseosa ce acoperă în special umerii şi spatele, sunt semne ce denota o expulzie recentă.
Recunoaşterea bosei serosanguine ce dispare după două-trei zile sau a cefalhematomului, care poate persista până
la 40 de zile, criterii ale precizării datei naşterii. E obligatorie cântărirea cadavrului, se efectuează masurile

29
antropometrice necesare. Se menţionează prezenta urmelor de sînge si meconiu, hemoragiile intra cutanate.
culoarea si turgorul pielii, grosimea stratului adipos subcutanat.
Stabilirea vârstei intrauterine - durata sarcinii se exprima în luni .Talia, greutatea, dimensiunile craniului,
osificarea sunt indicaţii ale gradului de dezvoltare.
Talia măsoară în extensie completă, în medie, 50 cm la nou-născutul la termen. Pe baza lungimii se calculează
luna de sarcini, prin împărţirea valorii ei cu numărul 5, când fătul măsoară peste 25 cm. Când lungimea nu
depăşeşte 25 cm. se extrage rădăcina pătrată din lungimea sus amintită, aceste rezultate indicând vârsta fitului în
luni. Aspectul exterior prezintă modificări importante în ultimele 3 luni de sarcină astfel în luna a 6-a pielea este
roşie, zbârcită, lipsită de panicul adipos şi acoperită de peri fini iar pe măsură ce sarcina avansează pielea se
albeşte, devine netedă (dezvoltarea paniculului adipos) şi îşi pierde firele de păr. La începutul ultimului trimestru
de sarcină faciesul este ridat (facies de bătrân) apoi se netezeşte treptat iar părul începe să crească şi să se
coloreze la nivelul capului.
Greutatea este un clement mult mai variabil, fiind în medie de 3000 g la fetiţe şi 3500 g la băieţii născuţi la
termen Gradul de prematuritate se apreciază în primul rând în funcţie de acest parametru:-prematur de gradul I,
între 2000 - 2500 g;-premarur de gradul II, între 1500 - 2000 g,-prematur de gradul III. sub 1500 g.
Circumferinţa capului măsoară între 35-36 cm. iar diametrul occipito-frontal între 10,5 şi 12 cm. Perioada de nou
născut la termen este caracterizată şi de un anumit număr de puncte de osificare. Ele apar ca o zonă roşie de
diametru între 3 - 5 mm, pe fondul alb-cenuşiu al cartilajului şi persistă şi în putrefacţia înaintată. Punctul de
osificare Biclard. localizat în epifiza distală a femurului ca şi cel de la nivelul epifizei proximale a tibiei-nucleul
Tapon, prezintă o importanţă deosebită, ele apărând în ultimele săptămâni de gestaţie. Mandibula noului născut,
formată din unirea a două segmente osoase printr-un cartilaj fibros central, are pe fiecare segment 5 alveole
conţinând fiecare câte un mugure dentar, cu excepţia ultimei care conţine 4 -5 ele fiind acoperite de gingie. se
mai pot utiliza în stabilirea stării de nou-născut la termen: lungimea părului de 1 - 3 cm, unghiile ce acoperă
pulpa degetelor, testiculele coborâte în scrot şi labiile mari ce acoperă pe cele mici, prezenţa meconiului în
intestinul gros.
Viabilitatea fătului - capacitatea morfo-funcţională a acestuia de a se adapta şi a trăi în condiţii de mediu
extrauterine, atunci când i se acordă condiţii de îngrijire obişnuite, aceasta presupunând în primul rînd un anumit
grad de maturitate.
Deschiderea capului la NN are particularități - oasele craniului se secţionează cu foarfece bilateral dea lungul
sinusului sagital, la distanta de 2-3 cm de sutura sagitală. începînd cu scoama osului occipital si finisând cu
scoama osului frontal. Apoi din ambele părți secţiunea se completează cu o secţiune ce întretaie ambele oase
parietale se ridica un capac larg. creierul se extrage cu mina foarte atent pentru păstrarea integrității, se fixează
creierul in soluţie de formol 5%.Examenul intern se termina cu cercetarea vertebrelor si măduvei spinării. pentru
examene histopatolgice se va recolta fragmente din cordon si inelul ombilical din regiunea bosei sero-sanguine.
din placentă si organele interne.

77. Investigaţiile de laborator în cazul examinării medico-legale a cadavrului.

Cele mai solicitate investigatii de laborator sunt: examenul histopatologic, toxicologic, biologic si medico-
criminalistic. Uneori sunt necesare si examenul bacteriologic, virusologic, botanic...
Examenul histopatologic se efectueaza cind este necesar aprecierea provenientei vitale, a vechimii si
consecutivitatii leziunilor corporale. Prelevarile se efect din organe si tesuturi. Fragmentele se taie cu cutitul
infelii mici, se introduc in borcane cu sol de formol 10% in cantitate de aproximativ 10 ori mai mare decit
volumul pieselor de fixat.
Examenul toxicologic se efectuiaza in cazurile cind se presupune o intoxicatie si este obligatorie pentru
confirmarea prezentei in organism a unei subst toxice deja cunoscute. Se preleveaza organe interne fara a le spala
cu apa si se introduc in borcane curate si uscate:
- nu mai putin de 1/3 de ficat cu vezicula biliara cu bila
- stomacul cu continut sau cite 0,5 m de intestin subtire si gros cu continultul lor
- un rinichi cu toata urina
- 1/3 creier
- Inima cu singele din cavitatile ei , splina si nu mai putin de ¼ din plamin.
In rest expertul recolteaza organe in vederea examenului tixocologic tinind cont de caracrerul intoxicatiei, caile
de patrundere si eliminare a toxicului si timpul scurs de la introducerea lui.
Examenul biologic. Pentru aprecierea grupei de singe din cavitatile cordului sau din vasele mari se iau 20-
30 ml de singe fluid(intr-un flacon) si uscat (pe o bucata de tifon impaturit in 4 straturi). Daca cadavrul se afla
intro stare de putrefactie avansata pentru aprecierea apartenentei de grup se iau circa 100g de muschi din
30
regiunea coapsei. Daca pe hainele cadavrului au fost depistate pete asemanatoare cu cele de singe sau sperma,
hainele se expediaza in sectia biologica a laboratorului medico-legal.
Examenul medico-criminalistic se foloseste pentru aprecierea caracterului leziunilor, mecanismului
produerii acestora si pentru identificarea obiectului vulnerant.
Examenul diatomeelor se efectuiaza pentru confirmarea diagnosticului mortii prin inecare, mai ales in
cazuri de putrefactie avansata a cadavrului. Consta in depistarea planctonului acvatic, a diatomeelor, in organele
cu circulatie terminala, in maduva oaselor si in lichidul sinusului osului sfenoidal.
Examenul bacteriologic si bacterioscopic se efectueaza in cazurile cind se presupune moarte prin maladii
ifectioase, septicemie sau in urma unei intoxicatii alimentare de origine bvacteriana. Materialul se recolteaza
primele 12-24 ore dupa deces in conditii sterile.
Examenul virusologic are importanta majora pentru stabilirea diagnosticului cind se presupune gripa
epidemica si neuroinfectiile virotice.

78. Expertiza sângelui şi a urmelor de sânge.

Probleme: diagnosticul pozitiv al petelor de sînge, aprecierea aprtenentei de specie a sîngelui, de grup, de sex,
stabilirea locului de provenienţa a sîngelui, diagnosticul gravidităţii in baza petelor de sînge, estimarea vechimii
petelor de sînge, stabilirea cantităţii de sînge fluid revărsat in baza cercetării petelor de sînge, diferenţierea
sîngelui persoanelor adulte de cel provenit de la prunc.
Mecanismele producerii și forma urmelor de sînge: pete produse prin căderea picaturilor de sînge, pete produse
prin împroşcare, prelingerile de sînge; amprentele; ştersăturile; impregnările, băltoacele de sînge, spălăciturile.
Diagnosticul pozitiv al petelor de sînge :
Punerea in evidenta a elementelor figurate ale sîngelui, fie pe evidențierea hemoglobinei sau a produselor de
dezintegrare a acesteia.
Proba morfologica are drept scop punerea in evidență a elementelor figurate ale sîngelui in special a hematiilor,
cu ajutorul epimicroscopului
Probele cristalografice reprezintă nişte microreacții care dau un rezultat pozitiv chiar cu sîngele uscat sau
putrefiat. Sîngele se identifica prin provocarea formarii cristalelor de hemină (clorhidrat de hematină) sau a
cristalelor de hemocromogen. Cristalele de hemină (cristalele Teihmann) apar astfel: la căldură acidul acetic, in
prezenta NaCl, transforma hemoglobina in cristale de hemină, care apar sub forma de prisme alungite sau
romboide, cu marginile tăiate si cu unghiurile ascuțite, de culoare galben- bruna sau castanie.
Examenul spectroscopic al sîngelui se bazează pe proprietăţile soluţiilor de hemoglobina si ale derivaților
acesteia de a absorbi radiaţii luminoase de anumite lungimi de unda si de a forma benzile de absorbție.
Proprietățile caracteristice ale spectrului (numărul și localizarea benzilor de absorbție) sînt importante si
specifice pentru fiecare derivat concret al hemoglobinei, obţinut prin acţiunea substanţelor de reducere.
Examinarea spectrelor de absorbţie se efectuează cu ajutorul spectroscoapelor, spectrografelor,
spectrofotometrelor.
Analiza cromatografică este o metoda fizicotehnica de depistare a sîngelui din pete. Se bazează pe selecţia prin
diviziune a componentelor obiectului cercetat la trecerea soluţiei acestuia printr-un sorbent Substanța care ne
intereseaza poate fi developata pe sorbent cu ajutorul reacţiilor cromatice. In special, hemoglobina poate fi
depistata pe plăcile de silufol cu ajutorul reacţiei cu benzidina. E pozitiv faptul ca pentru analiza cromatografică
sînt destule cantitati foarte mici de material (sînge)
Aprecierea apartenenţei de specie a sîngelui (umana sau animala) se face prin metode serologice, se bazează pe
reacţia de precipitare a proteinelor specifice din pata de sînge cu ajutorul serurilor ce conţin Ac specifici
precipitanți (precipitine). Se folosesc seruri precipitante antiom si antianimale, care se prepara prin imunizarea
iepurilor la inocularea i/v  sau intraperitoneală cu ser uman sau animal. Reacția de precipitare nu are un caracter
strici de specie, dar de grup de specie Astfel serul precipitant anti-om va precipita si proteinele maimuţei
antropoide, iar cel de cal va precipita si proteinele zebrei, măgarului.
Metoda Cistovici-Uhlenthuth se prepara un extract din pata de sînge cu ajutorul serului fiziologic. Reacţia se
efectuează într-un șir de eprubete care conţin extractul sus numit, sînge de om si sînge de animal (in diferite
eprubete), la care se adaugă seruri precipitante anti-om si anti-animal. Reacţia pozitiva : apariţia unui inel
opalescent în zona limitrofa a extrasului din pata de sînge si serul precipitant. Inelul acesta este rezultatul
precipitării proteinelor specifice.
Reacția de precipitare in agar este specifica si permite examinarea extractelor din petele de sînge chiar si atunci
cînd acestea conţin careva impurităţi sau cînd extractele sînt tulburi. Din părţile negative pot fi menţionate doua -
necesita mai mult timp și este mai puțin sensibila decît reacţia Cistovici-Uhlenhuth.

31
Recția de imuno-electroprecipitare este o varianta a reacţiei menţionate mai sus. Esența ei consta în migrarea
antigenelor si a anticorpilor unui in întâmpinarea altuia sub acţiunea curentului electric continuu. Este foarte
sensibila si necesita puţin timp, circa 20—60 min. Metoda anafilactica, precum si metoda fixarii indirecte a
complementului nu sînt folosite in practica medico-legala.
Aprecierea apartenenţei de grup a sîngelui unei pete de sînge uman se face prin reacţia de izohemaglutinare
(reacţia de grup). La specia umana exista 4 grupe sanguine fundamentale determinate de aglutinogenii, localizaţi
in eritrocite, si aglutininele din plasma. Antigenele de grup apar la a 2-a luna de virsta intrauterina. Semnele de
grup nu prezintă schimbări calitative in procesul vieţii. Organele si tesuturile, produsele biologice umane (laptele,
limfa, saliva sperma) la fel conţin antigene de grup, care corespund celor din sînge si se transmit prin ereditate
conform legilor geneticii. Determinarea aglutinogenilor din petele de sînge se bazeaza pe proprietăţile acestora
de a absorbi aglutininele corespunzătoare din seruri titrate in prealabil.

79. Urmele de sânge în baza formei şi mecanismului de producere.

Urmele de singe: a) pete produse prin căderea picaturilor de singe de la înălţime b)pete produse prin împroşcare
c) prelingeri de singe; d) amprente; e) ştersături

Pete produse prin căderea picaturilor de singe. Picaturile de singe care cad de la o înălţime mica (pînă la 1 m) pe
un pian orizontal, vor forma pete rotunde, cu margini netede sau uşor dinţate, Diametrul petei va fi de circa 1 cm
sau mai mare. Picaturile căzute de la o înălţime de 2—3 m formează pete rotunde cu margini dinţate cu mici
stropi in jur sub forma de puncte, virgule sau benzi. Daca picătură de singe cade pe un plan oblic sau vertical,
atunci ei se acumulează la căpătui inferior al petei. Astfel pata apare piriformă sau sub forma semnului de
exclamare, cu extremitatea ascuţita in sensul deplasării sîngelui. Petele de singe vor fi mai lungi cînd unghiul
căderii picăturii de singe e mai ascuţit. Astfel de pete se produc cînd victima e în mişcare, capetele ascuţite ale
petelor indicînd direcţia mişcării. Cînd se scutura mina însângerata, atunci se produc aceleaşi forme. Petele
formate prin căderea picaturilor de singe prezintă find indicii ale hemoragie, ale deplasării victimei raniţe, ale
transportării cadavrului etc.

Pete produse prin împroşcare. Se formează dintr-un jet arterial. Picaturile de singe se dispersează sub forma unor
stropi, formând stropituri de singe primare si secundare, izolate sau confluente, orientate in jos sau in sensul
mişcării in evantai, cînd jetul este marc. Stropituriie sînt piriforme sau sub forma semnului de exclamare cu
extremităţile ascuţite in sensul deplasării stropilor de sînge. Stropiturile se mai formează prin lovituri aplicate la
nivelul unui corp sau object insingerat, precum si prin scuturarea brusca a obiectelor însângerate.

Prelingerile de sînge - urmele alungite formate prin prelingerea sîngelui pe un plan înclinat sau vertical. La
extremitatea inferioara ele sînt puţin îngroşate si mai pronunţate. Prelingerile de singe pot indica poziţia victimei
si a obiectelor din jur ulterior rănirii persoanei. Uneori ele ajuta la aprecierea consecutivităţii producerii
leziunilor corporate (ex cînd prima plaga e produsa in poziţia verticala, iar a doua in poziţia culcata a victimei).

Amprentele apar in urma unui contact static al obiectului însângerat cu un plan. Amprentele pot reflecta desenul
papilar digital, palmar, plantar, forma si dimensiunile obiectului vulnerant si ale leziunilor corporale externe.
Aceste urme fac parte din şirul celor mai valoroase probe.

Ştersăturile de singe se formează in urma unui contact dinamic cu o suprafaţa însângerată. Ele au forme
indefinite si provin mai frecvent prin ştergerea obiectelor, a mâinilor etc. Ştersăturile indica locul contactului
primar si direcţia deplasării ulterioare a obiectului însângerat. Impregnările se produc prin îmbibarea materialelor
higroscopice (sol. zăpada. rumeguş, stofa) cu singe. Au forme si dimensiuni diverse. Acestea pot indica locul
aflării persoanei rănite si a cadavrului. băltoacele de singe se formează in urma hemoragiilor masive pe
suprafeţele care nu au proprietăţi higroscopice: băltoacele indica locul unde s-a aflat victima după producerea
leziunii corporale. De regula sediul băltoacelor mari coincide cu locul unde s-a instalat moartea victimei.

32
spălaturile sînt urme de singe in apa sau alte lichide. De regula, se formează după spălarea mâinilor, hainelor,
obiectelor vulnerante însângerate.

80. Diagnosticul pozitiv al petelor de spermă.

Lichidul spermatic (sperma) este un lichid vîscos, tulbure, albicios - gălbui, cu un miros pătrunzător specific.
Poate fi găsit in secreţiile vaginale, anale, bucale şi sub formă de pete pe îmbrăcămintea victimelor unor
infracţiuni de viol, incest, perversiuni sexuale sau relaţii sexuale cu persoană minoră.
Petele de spermă sunt mai mult sau mai puțin vizibile: pe suporturile neabsorbante petele au aspectul unei
pelicule solzoase, care cu timpul devin pulverulente; iar pe suporturile absorbante petele de spermă pot fi gălbui -
murdare sau gri - albicioase, cu contur neregulat. După spălare sau ştergere incompleta petele de spermă capătă o
nuanță gălbui-palidă. Puse in evidenţă prin folosirea razelor ultraviolete, fluorescenţă albăstrui - albicioasă,
contrastând cu culoarea suportului. Proba prelevată se usucă la temperatura camerei, se împachetează, sigilează
și etichetează.
Obiective
a)Dacă pata/urma este formată din spermă sau nu? Nespecifice reacţia Florence, reacţia cu suc de rizomi din
cartofi.
b)Apartenența de grup a persoanei de la care provine lichidul spermatic
c)Identificarea persoanei de la care provine lichidul spermatic?

>Examinarea microscopică (metoda morfologică). punerea in evidenţă a spermatozoizilor. Constatarea unui

singur spermatozoid sau a unei părţi a acestuia semnifică faptul că pata găsită conţine spermă. Rezultatul negativ
nu permite excluderea naturii spermatice a petei, deoarece spermatozoizii au putut fi distruși prin factori de
mediu extern sau bărbatul de la care provine lichidul spermatic suferă de azoospermie. Distingem coloraţia
selectivă a spermatozoizilor fără extracţia lor ulterioara din pata, după extracţia lor din pata (extracţia se
efectuează cu sol de 10% de amoniac) (coloraţia după Corin - Stokis cu soluţie amoniacală de eritrozină).

>Metoda cromatografică - componente biochimice ale spermei (cholina, spermina, fosfataza acidă, aminoacizi).

>Electroforeza - prezenţa fermentului lactatdehidrogenazei (LDH), ceea ce confirmă cu certitudine că în pată

există spermă.

>Stabilirea grupei prin sistemul ABO, secretori (85%) și nesecretori (15%). Principiul stabilirii
antigenelor, asemănător cu metodele stabilirii in sînge. Se efectuează examenul comparativ cu rezultatele analizei
probelor recoltate de la persoana suspectată in săvîrșirea infracţiunii. Pentru acest examen comparativ se
recoltează saliva și sîngele, prin care se stabilește caracterul secretor/nesecretor și, respectiv, grupa sanguină.
Excluderea - se constată antigene diferite. Antigene din aceeași grupă - permite expertului să tragă concluzii,
imitîndu-se la sintagma „nu este exclusă provenienţa lichidului spermatic găsit la locul faptei (pe îmbrăcămintea
și/sau corpul victimei) de la persoana X” Această metodă nu permite identificarea persoanei de la care provine
lichidul spermatic. Pentru aprecierea categoriei secretor/nesecretor la cadavre se recoltează bila in care se
apreciază aglutinogenii La ora actuală - identificare prin amprenta genetică (unicitatea ADN-ului individual,
stabilitatea genetică a organismului, stabilitatea ADN, sensibilitatea metodei).

33