1.

Medicina legală ca disciplină de studiu, sarcinile ei şi relaţiile cu alte discipline medicale şi

paramedicale.

Medicina legală este o știință care soluționează probleme de ordin medico-biologic ce apar în procesul
investigării infracțiunilor comise contra sănătății, demnității și vieții persoanelor. Ea este o stiinta cu caracter
de sinteza care explica provenienta multor acte criminale. Contribuie la cunoasterea si prevenirea mortii
violente si subite, la controlul si ameliorarea calitatii asistentei medicale.
Sarcina : sustine calitatea asistentei medicale si profilaxia imbolnavirilor prin accidente, violente etc.
Depisteaza, analizeaza, sistematizeaza problemele medicale ce apar in procesul cercetarii penale si al
dezbaterilor judiciare.
Obiecte de studiu : persoanele vii, cadavrele umane, documentele medicale (fișă medicală a bolnavului de
staționar, ambulatoriu, consultații etc.) și nemedicale (proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-
verbal de audiere a martorului etc.), corpurile delicte de natură biologică (sânge, salivă, transpirație,
spermă, lapte, alte fluide biologice, fire de păr, fragmente și urme de țesuturi).
ML are legaturi stranse cu alte obiecte : anatomia umana, anatomia patologca, traumatologia,
neurochirurgia, obstetrica-ginecologia, radiologia, toxicologia, criminalistica, dreptul penal si civil, procesul
penal si civil.

2. Istoricul medicinii legale. Catedra Medicină Legală a USMF „Nicolae Testemiţanu”, activitatea ei
ştiinţifică.
Relatari cu caracter medico-legal gasim in legislatia lui Hamurabi cu 2000 de ani inaintea erei noastre. Prima
lucrare cu caracter medico-legal apare in China. In RM, serviciul de ML a fost organizat ca sistem in anul
1945 prin concursul docentului E.Ciucimarova si Sterengas. Catedra de medicina legala a Universitatii de stat
de medicina testemitanu a fost organizata in anul 1945 si a fost condusa pina in anul 1949 de docentul
Ciucimariova, tot din acelasi an vine la conducere Aresev care initiaza cercetari stiintifice orientate pe trei
directii principale: importanta traumei in geneza mortii neviolente; rolul maladiillor preexistente in
instalatarea mortii traumatice prin diversi factori ai mediului ambiant; aprecierea gradului de gravitate a
leziunilor corporale la persoanele cu maladii preexistente.In 1966 – sef de catedra devine Gh.Botezatu, apoi
este urmat de A. Kurdiumov, insa dupa moartea sa, catedra este comasat cu catedra de chirurgie operatorie si
anatomie topografica. La moment catedra este condusa de ....

3. Bazele procesuale ale expertizei medico-legale, regulile şi cazurile de dispunere obligatorie a

acesteia.
Expertiza medico-legala - o cercetare practico-stiintifica efectuata de un medic-expert la cererea organelor
de ancheta preliminara sau judecata pentru formularea concluziilor asupra unor probleme cu caracter medical
sau biologic din ancheta preliminara sau dezbaterile judiciare asupra unui dosar penal sau civil. Persoana care
poseda cunostintele in acest domeniu, efectueaza o astfel de cercetare si elaboreaza concluzii- expert.
Expertiza medico-legala se efectueaza in mod obligatoriu pentru stabilirea:
1 cauzei mortii; 2 gradului de gravitate si a caracterului leziunilor corporale; 3 virstei inculpatului, banuitului
sau victimei in cazurile in care aceasta circumstanta are importanta dar lipsesc certificatele prin care s-ar
putea confirma virsta persoanei in cauza. 4. stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului părţii
vătămate, martorului, a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente
inumane sau degradante.5. altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art.143
CPP).
Expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor ce pot
avea importanţă probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei,
tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii (art.142 CPP). Dispunerea expertizei se face de către organul
de urmărire penală, prin ordonanță, sau de către instanţa de judecată, prin încheiere (art.142, 144 CPP).
Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sunt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei
(art.142 CPP). Efectuarea expertizei medico-legale este necesara la cercetarea tuturor infractiunilor ce au loc
impotriva personalitatii umane, greselolor profesionale ale medicilor si multe alte motive. Regulile de
ordonare a expertizei sunt prevazute de art. 165 alCPP. Anchetatorul penal intocmeste o ordonanta referitoare
la acest caz, in are arata: motivele pentru care dispune expertiza, denumirea institutiei care urmeaza s-o
efectueze sau numele de familie si prenumele expertului, chestiunile asupra carora trebuie prezentate
concluzii, lista de documente sau obiefcte ce vor fi puse la dispozitia expertului. Anchetatorul penal stabileste
identitatea expetului numit, in ce raport se afla cu victima, infractorul si suspectatul.
Poate fi expert judiciar persoana care:
a) este cetăţean al Republicii Moldova
b) cunoaşte limba română
c) are capacitatea de exerciţiu deplină
d) diplomă de studii superioare de specialitate şi de studii postuniversitare de rezidenţiat/de master
e) a efectuat un stagiu profesional în specialitatea de expertiză pentru care solicită calificarea de expert
f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea atribuţiilor de expert judiciar
g) nu are antecedente penale
h) are reputaţie ireproşabilă
i) a susţinut examenul de calificare

4. Obiectele de cercetare medico-legală. Obligaţiile, drepturile şi responsabilitatea expertului.

Obiecte de studiu : persoanele vii, cadavrele umane, documentele medicale (fișă medicală a bolnavului de
staționar, ambulatoriu, consultații etc.) și nemedicale (proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal
de audiere a martorului etc.), corpurile delicte de natură biologică (sânge, salivă, transpirație, spermă, lapte,
alte fluide biologice, fire de păr, fragmente și urme de țesuturi).
Expertul este obligat (art.88 CPP):
– să facă în raportul său concluzii obiective şi întemeiate asupra întrebărilor ce i se pun;
– să refuze de a face concluzii dacă întrebarea pusă depăşeşte cadrul cunoştinţelor lui de specialitate sau dacă
materialele ce i s-au pus la dispoziţie nu sînt suficiente pentru prezentarea
concluziilor;
– să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanţei;
– să-şi aprecieze obiectiv capacitatea şi competenţa sa pentru darea concluziilor respective.
– să comunice, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei despre experienţa sa profesională şi
despre relaţiile sale cu persoanele participante în cauza dată;
– să se supună dispoziţiilor legale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;
– să nu divulge circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuării expertizei sau în urma
participării la şedinţa de judecată închisă.
Expertul are dreptul (art.88 CPP):
– să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale;
– să ceară să i se pună la dispoziţie materiale suplimentare necesare pentru prezentarea concluziilor;
– să participe, cu aprobarea organului de urmărire penală sau a instanţei, la audieri şi la alte acţiuni
procesuale ce ţin de obiectul expertizei;
– să prezinte concluzii nu numai referitor la întrebările puse, ci şi la alte circumstanţe ce ţin de competenţa sa
şi care au fost constatate în urma investigaţiilor efectuate.
Expertul este responsabil:
– pentru prezentarea, cu bună-ştiinţă, a concluziei false în conformitate cu art.312 CP
– pentru divulgarea datelor urmăririi penale contrar interdicţiei persoanelor care efectuează urmărirea penală
în conformitate cu art.315 CP.
5. Formele expertizelor medico-legale.
Clasificarea expertizelor judiciare:
– După consecutivitatea efectuării cercetărilor: primare , repetate
– După volumul de cercetări: de bază, suplimentare
– După numărul experţilor care au participat la cercetări: individuale , în comisie
– După numărul domeniilor de ştiinţă aplicate la efectuarea expertizelor judiciare: monospecializate ,
complexe.
Expertiza primară
– expertiză efectuată de către un expert judiciar sau de către o comisie de experţi judiciari pentru prima dată,
în cazul în care obiectul de cercetare nu a mai fost supus anterior vreunei expertize
• Expertiza repetată – expertiza care se efectuează cu privire la aceleaşi obiecte, fapte, circumstanţe şi care
soluţionează aceleaşi întrebări formulate la efectuarea expertizei primare şi/sau suplimentare
Expertiza de bază – expertiza în care se efectuează volumul principal de examinări
• Expertiza suplimentară – expertiza se dispune în cazul în care concluziile expertului sînt incomplete şi
necesită explicaţii sau completări ori atunci cînd apar întrebări noi referitoare la circumstanţele examinate
Expertiza individuală – este efectuată de un singur expert judiciar
• Expertiza în comisie – este efectuată de către experţi judiciari din acelaşi domeniu sau din domenii diferite
ale expertizei judiciare
• Expertiza monospecializată – cercetările se efectuează cu aplicarea cunoştinţelor dintrun singur domeniu
al ştiinţei, tehnicii sau alt domeniu al activităţii umane
• Expertiza complexă – se efectuează când sînt necesare concomitent cunoştinţe din mai multe domenii ale
ştiinţei, tehnicii sau din alte domenii ale activităţii umane.

6. Documentaţia medico-legală, cerinţele înaintate faţa de întocmirea şi eliberarea acesteia

Raport deexpertiza medico-legala/judiciara; Raport de constatare medico-legata ; Expertiza extrajudiciara.
Principalul document al expertizei medico-legale este Raportul de expertiza medico-legala.
Raportul include 3 parti: introductiva, descriptiva si incheierea.
-partea introductiva se arata : cind, unde, cine, din decizia cui s-a efectuat expertiza, in ce temei a realizat
expertiza, cine a asistat la expertiza, ce materiale a folosit expertul sunt incluse si
circumstantele faptei ce se contin in ordonanta sau alte documente prezentate: procesul-verbal al
examinarii la fata locului, foaia de observatie clinica...
-partea descriptiva se descrie detaliat tot ce a fost examinat de expert, metodele de laborator utilizate,
mersul cercetarilor efectuate. La inceput se noteaza istoricul faptei reluat din ordonanta despre dispunerea
expertizei medico-legale.Sunt descrise amanuntit cercetarile efectuate de catre expert.
-partea de incheiere cotine concluziile expertului si rs la intrebari. Concluziile trebuie sa corespunda unor
rigori : motivarea obiectiva, argumentarea stiintifica, argumentare multilaterala si profunda. Concluzia este
semnata de medicul legist si confirmata prin stampila.
Adesea examinara medico-legala nu se face prin ordonante, dar pe baza unei solicitari in scris din partea
organelor de cercetare penala. Documentul acestor cercetari este numit Act de examinare medico-legala, iar
forma de prezentare este alcatuita dupa aceeasi schema. Expertul medico-legal perfecteaza si alte documente
in primul rind certificatul de deces.
Expertiza extrajudiciară se realizează în afara unui proces judiciar şi presupune efectuarea unor cercetări
metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice, pentru formularea unor concluzii
argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi
psihicul uman (art.19 Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar)
Expertiza extrajudiciară se efectuează în temeiul unei cereri scrise a persoanei fizice sau juridice

7. Moartea ca proces biologic, stările terminale şi agonia .

Tanatologia- știința care studiază procesul instalării morții, modificările postmortem, condițiile, cauzele,
natura morții.
Moartea prezinta o dereglare integrala si ireversibila a proceselor vitale ale organismului(circulatia sangvina,
respiratorie, activitatea cerebrala) , incetarea are forma unui proces treptat de inhibitie a metabolismului
celular si de descompunere a materiei vii organizate.
Procesul instalarii mortii consta din 5 etape:
1. starea preagonala – inhibitia cunostintei, diminuara pulsului si batailor cardiace, hipotnia arteriala
progresiva, tahipneea superficiala, diminuara reflexelor. Durata foarte variata.
2. pauza terminala – disparitia cunostintei, pulsului, reflexelor, respiratiei, scaderea tensiunii arteriale
aproape de zero. Dureaza 5-10 sec pina la 3-4 min.
3 . agonia – etapa trazitorie de la viata la moarte, lipsa cunostintei, deprimarea functiei corticale a
creierului, o usoara tahicardie si o crestere neinsemnata a tensiunii arteriale, o respiratie rara si profunda cu
implicarea muschilor scheletali. Finele agoniei se evidentiaza printr-o bradipnee si hipotonie accentuate, dupa
care urmeaza un stop respirator, iar apoi si cardiac.
4. moartea clinica – inhibitie totala a cunostintei, a reflexelor, a activitatii cardiace si respiratorii. La
etapa aceasta e posibila reanimara tuturor functiilor vitale. Durata 5-6 min.
5. moartea biologica – survin schimbari ireversibile in SNC si in sistemul cardiorespirator.
Perioada de timp care dureaza de la moartea organismului pana la moartea definitiva = 20 ore “ viata
intermediara “(tesuturile supravietuite mai reactioneaza la excitantii mediului ambiant).

8. Clasificarea medicală și juridică a morții.

*Din punct de vedere medico-biologic:
Moartea naturala/ fiziologica – sfarsit al vietii conditionat de cauze fiziologice care nu mai permit
continuarea existentei organismului ca un sistem integral (batrinetea si epuizarea resurselor fiziologice, copiii
nascuti prematur, neviabili, incompatibilitatea vietii cu prezenta diferitor vicii congenitale).
Moartea nefiziologica- sfarsit al vietii aparut nu din cauza epuizarii fiziologice a resurselor organismului
(patologii organice, leziuni corporale incompatibile cu viata).
*Din punct de vedere juridic :
Moartea violenta - implica prin accident, sinucidere, omucidere (nu este competentia medicului legist, dar
organele de drept).
Moartea neviolenta – decesul conditionat de diferite boli/ procese patologice/ moartea subita.

9. Moartea subită, factorii favorizanţi în declanşarea ei.

Moartea subita este o moarte fulgeratoare instalata la o persoana in stare de sanatate aparenta, fiind cauzata
de o afectiune patologica camuflata.
Factori care faciliteaza: efort fizic, stres psihoemotional, alcoolemia, fumatul , utilizarea stupefiantelor,
conditiile meteo nefavorabile.
Elementele-cheie ce califică un deces subit sunt: • Natura nontraumatică a decesului; • Caracterul neaşteptat
şi instantaneu al producerii decesului; • Limitarea la cauze cardiace (moarte subită cardiacă) ale decesului; •
Durata iniţierii-producerii mai mică de o oră.
Există două vârfuri ale morţii subite: • 0 - 6 luni, sindromul morţii subite la sugar; • 45 - 75 de ani, consecinţa
cardiopatiei ischemice; • se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi - 3:1-6:1. • În afara spitalului survin 65% din
morţile subite, inclusiv: • 44,7% la domiciliu; • 22-35,2% în timpul transportului; • 1,5% la locul de muncă.
Cauzele : Boala cardiacă ischemică (80% din morţile subite cardiace). • Cardiomiopatii (1-16%). •
Valvulopatii. • Boli congenitale de cord. • Tamponada cardiacă. • Sindromul intervalului Q – T prelungit. •
Hipertensiunea arterială. • Sindromul Wollf-Parkinson-White. Cordul pulmonar acut. • Tromboembolismul
pulmonar masiv. • Cordul pulmonar cronic. • Astmul bronşic (status astmaticus, terapia cu stimulante
betaadrenergice). Disecţia de aortă. • Hemoragii cerebrale. • Meningoencefalite. Hipopotasemia. •
Hipomagneziemia. • Hiperpotasemia. • Hipercalcemia. Prodromuri sau semne de alarmă:  paloare bruscă
sau cianoză accentuată;  bradicardie până la un puls mai mic de 20 bătăi pe minut;  aritmii cardiace: salve
de extrasistole şi tahicardie (peste 150/minut), care nu erau prezente până atunci;  prăbuşirea tensiunii
arteriale;  insuficienţă respiratorie gravă: dispnee acută sau ortopnee;  angină prelungită sau durere acută,
durere acută în infarctul miocardic;  ameţeli.

10. Principiile stabilirii diagnosticului morţii, semnele probabile şi certe

Diagnosticul se face in baza constatarii semnelor negative (diagnostic clinic al mortii) si semnelor pozitive de
moarte (modificarile cadaverice).
Semne negative de viață (probabile):
–lipsa conștientei
–poziția pasivă a corpului
–tegumente pale
–absența mișcărilor respiratorii
–absența contracțiilor cardiace și a pulsului timp de 1-2 minute, scadere a TA pana la zero, absenta sangerari
in urma unei arteriotomii
–lipsa răspunsului la excitanți dolori, termici, odoriferi
–lipsa reflexelor(olfactiv, corneal)
Semne pozitive (certe):
Precoce :
*Racirea cadavrului- are loc din cauza dereglarilor circulatiei sangvine si diminuarea proceselor metabolice.
Se considera ca racirea cadavrului aflat la temperatura aerului de 16-18 grade se face cu 1 grad pe ora.
Temperatura cadavrului poate fi masurata in cavitatea bucala in rectum, esofag, in cavitatea craniana,
intrahepatic.
Depinde de mai mulți factori:
Externi: -temperatura mediului ambiant; -umiditate; -mișcarea aerului; -hainele și caracterul lor;
-mediul de aflare a cadavrului(în apă sau aer)
Interni sau individuali: -grosimea stratului celuloadipos subcutanat; -vârsta, masa corpului; maladii
preexistente; -cauza morții.
*Deshidratarea – apare din cauza incetarii circulatiei sangvine. Este facilitata de un mediu cald si uscat si
este incetinita de cel rece si umed. Se usucă structurile fine și/sau umezite ale pielii și corpului (buzele,
sclera, genitalele (labiile, scrotul)). Dupa 2-3 ore de la moarte dispare luciul
scleroticei, corneea devine opalescenta.
Semne ale deshidratării
•pete pergamentoase (un sector de piele de o consistență dură, inițial galbene, apoi brune.Apar pe zonele unde
stratul cornos este slab dezvoltat : buze, cornee)
•pete triunghiulare pe sclera ochilor deschiși sau întredeschiși (petele L’Arche)
Depind de factori:
•externi: temperatura și ventilarea, haine
•individuali: nutriție, gradul de deshidratare
*Lividitatile (petele) cadaverice – din cauza incetarii circulatiei sangvine cu scurgerea sangelui prin vase in
partile declive necompresionate ale corpului si datorita pierderii tonusului vaselor cu dilatare postmortala.
Sangele scurs in aceste parti coloreaza tegumentele in violaceu.
Deosebim 3 stadii : 1)De hipostaza se instaleaza dupa 1,5-2 ore de la moarte, dureaza 8-12 ore.Sangele se
afla inca in lumenul vaselor sangvine si nu si-a pierdut complet proprietatile sale fiziologice. In zonele
declive apar diferite forme, initial mici, apoi confluiente intr-o pata mare.Prin digitopresiune aceasta pata
dispare si reapare iar.
2) De staza dupa 8-12 ore si dureaza 24-36 ore. Difuziunea postmortala a plasmei produce o impregnare a
tesuturilor cu pigment hemoglobinic, creste vascozitatea lui si impiedica circulatia sangelui prin vase. La
digitopresiune devin pale fara sa dispara sau isi schimbe culoarea.
3)De imbibitie dupa 24 ore. Incep procesele autolitice si de putrefactie a eritrocitelor, imbibitia peretilor
vasculari si a tesuturilor adiacente cu hemoglobina si plasma. Culoarea petelor tinde spre culoarea
verzuie(sulfhemoglobina). Nu se modifica aspectul lividatilor la schimbarea pozitiei sau digitopresiune.
Frecvent se poate confunda cu echimozele ->La o sectiune a tegumentului in cazul petelor cadaverice se
constata prezenta sangelui in lumenul vaselor sau imbibitie difuza cu sange a tesuturilor adiacente.La o
digitopresiune in primele 2 stadii isi vor schimba aspectul initial , la fel si in modificarile de pozitie a
cadavrului. In cazul echimozelor la o sectiune a tegumentelor se va depista un revarsat sangvin inchegat iar in
cazul celor 2 stadii nu vor avea loc acele modificari din petele cadaverice.
*Rigiditate cadaverica – contractura musculara postmortem soldata cu intepenirea articulatiilor. Se datoreaza
unui proces biochimic de descompunere a ATP cu cresterea vascozitatii actomiozinei.Articulatiile in sens
cranio-caudal si dispare in aceeasi ordine (legea lui Nisten). Apare la circa 2 ore dupa moarte. 3 stadii:
instalarea rigiditatii pina la 12-14 ore, generalizarea rigiditatii intre 14-24 ore, o data rupta nu se mai
reinstaleaza, rezolutia rigiditatii dupa 24-36 ore disparind treptat in aceeasi ordine. Poate fi mai rapidă și
pronunțată în caz de : temperaturi ridicate, convulsii. Poate fi mai puțin pronunțată sau să lipsească în caz de:
intoxicații(substanțe hemolitice, ciuperci, narcotice),malnutriție, sepsis,prunci.Rigiditatea cataleptica –
instalarea instantanee, brusca, completa, fixind individul in pozitia in care este surprins in momentul mortii.
Cordul este primul organ care intra in rigiditate dupa numai o ora dupa deces.
*Autoliza – proces de alterare celulara conditionat de activitatea enzimatica. Primele tesuturi care se
autolizeaza este sangele, care imbiba peretii vasculari, colorindu-i dupa 14-24 ore in violet. Urmeaza
suprarenalele, pancreasul, splina,organele parenchimatoase, mucoasa gastrica pana la malacie prin
hiperaciditate si simuleaza perforarea gastrica.
Importanta lor medico-legala :
-diagnosticul pozitiv al morții.
-estimarea vechimii morții
-stabilirea cauzei probabile a morții (ex.: culoarea roșu-aprinsă a lividităților –CO)
-tempoul instalării morții
-stabilirea poziției inițiale a corpului și dacă aceasta a fost schimbată
-determinarea reliefului lojei cadavrului.

Tardive :
a) Distructive
*Putrefactia- proces de descompunere a tesuturilor sub actiunea microflorei aerobe si facultativ
anaerobe si anaerobe. Microorganismele elimina o cantitate de fermenti proteolitici care descompun
proteinele in aminoacizi,amoniac,acizi organici cu formarea de hidrogen sulfurat, metan, CO2 etc.
Ea duce la formarea substantelor toxice precum cadaverina si putrescina. La temperatura de 18 grade primele
semne de putrefactie apare dupa 1-2 zile de la moarte,manifestindu-se prin pete verzi-cenusii ce apar mai
frecvent in fosa iliaca(in urma difuziunii prin peretele abdomenului a sulfhemoglobinei de culoare verde si a
sulfurii de fier de culoare cenusie din intestine). Apare colorarea roz a dintilor. Dupa 3-4 zile pe tegumente
apare desenul vascular de putrefactie(datorita circulatiei posmortem conditionate de gazele si produsele de
puterfactie care propulseaza sangele venos spre periferie si faciliteaza difuziunea sangelui hemolizat si
putrefiat prin peretii vaselor, culoarea cafeniu-murdar sau verde-murdar). La sfirsitul primei saptamini apare
emfizemul cadaveric, la finele primei saptamani , conditionat de formarea gazelor si acumularea in tesuturi in
special in t.celuloadipos s/c.” Nastere in sicriu “ – expulzia fatului si eversiunea uterului.
Tipuri ale putrefacției: 1.uscată, când sunt puține lichide (hemoragii masive, cașexie) și umiditatea este joasă.
2.umedă: exces de lichide (ex. edem). 3.gazoasă: infecții, putrefacția anaerobă (ex. sepsis, înec).
*Distructia cadavrului de catre animale, insecte. Animalele rozatoare rod tesuturile moi ale fetei, mainilor.
Plagile produse de aceste rozatoare au margini festonate. Animalele mari imbucatesc deobicei cadavrul.
Leziunile produse de pasari se aseamana cu leziuni produse de obiecte ascutite. Insectele - > mustele pot
scheleta complet cadavrul timp o luna.
b) Conservative
*Mumificarea – apare in mediu cu temperatura ridicata, umiditate scazuta si ventilatie buna.Aceste faciliteaza
deshidratarea si nu dau voie procesului de putrefactie. Tesuturile se indureaza, cadavrul pierde din greutate,
volum, tegumentele se pergamenteaza, pielea devine uscata,brun-inchisa. Mumificarea completa e posibila pe
parcursul a 6-12 luni, iar in conditii ideale 2-3 luni.
*Saponificarea (adipoceara) se intilneste mai ales la cadavrele stationate in mediu umed si lipsit de
oxigen. Grasimile se descompun in glicerol si acidul stearic care sunt hidrosolubile si acidul oleic si palmitic
care imbiba tesuturile, apoi se combina cu sarurile de calciuc si magneziu din apa sau solul umed si formeaza
sapunuri solide insolubile in apa care protejeaza cadavrul de putrefactie.Tesuturile aflate in starea de
adipoceara au culoarea alba-galbuie sau galben-cenusie, un miros rinced si consistenta dura. O saponificare
completa se realizeaza in decursul unui an.
*Lignificarea se observa la cadavrele stationate timp indelungat in turbarii, terenuri mlastinoase cu reactie
acida putenica care impiedica putrefactia. Pielea se tabaceste,parul,unghiile si cartilajele se conserveaza.
*Congelarea naturala se realizeaza in zone cu temperaturi scazute sub zero. Cadavrul se conserveaza cu
pastrarea caracterelor leziunilor traumatice si patologice. Dupa decongelarea brusca a cadavrului, ultimul
progresiv se putrefiaza.

Importanta medico-legala a semnelor tardive :

Avantaje: estimarea vechimii morții, păstrarea îndelungată a leziunilor (modificările conservatoare),
aprecierea condițiilor de păstrare a cadavrului
Dezavantaje: dificultăți de identificare, stabilirea a vechimii morții, estimare vitalității leziunilor, scârbos
pentru procesul de examinare.

Probe de diagnostic :
Semnul Beloglazov – la o comprimare laterala a globului ocular, pupila capata forma ovala => pupila de
pisica.
Semnul Magnus – compresiunea unui deget printr-o ligatura aplicata la nivelul bazei acestuia nu va duce la
cianoza segmentului distal.

11. Modificările cadaverice precoce şi importanţa lor medico-legală.

*Racirea cadavrului- are loc din cauza dereglarilor circulatiei sangvine si diminuarea proceselor metabolice.
Se considera ca racirea cadavrului aflat la temperatura aerului de 16-18 grade se face cu 1 grad pe ora.
Temperatura cadavrului poate fi masurata in cavitatea bucala in rectum, esofag, in
cavitatea craniana, intrahepatic.
Depinde de mai mulți factori:
Externi: -temperatura mediului ambiant; -umiditate; -mișcarea aerului; -hainele și caracterul lor;
-mediul de aflare a cadavrului(în apă sau aer)
Interni sau individuali: -grosimea stratului celuloadipos subcutanat; -vârsta, masa corpului; -cauza morții.
*Deshidratarea – apare din cauza incetarii circulatiei sangvine. Este facilitata de un mediu cald si uscat si
este incetinita de cel rece si umed. Se usucă structurile fine și/sau umezite ale pielii și corpului (buzele,
sclera, genitalele (labiile, scrotul)). Dupa 2-3 ore de la moarte dispare luciul
scleroticei, corneea devine opalescenta.
Semne ale deshidratării
•pete pergamentoase (un sector de piele de o consistență dură, inițial galbene, apoi brune)
•pete triunghiulare pe sclera ochilor deschiși sau întredeschiși (petele L’Arche)
Depind de factori:
•externi: temperatura și ventilarea, haine
•individuali: nutriție, gradul de deshidratare
*Lividitatile (petele) cadaverice – din cauza incetarii circulatiei sangvine cu scurgerea sangelui prin vase in
partile declive necompresionate ale corpului si datorita pierderii tonusului vaselor cu dilatare postmortala.
Sangele scurs in aceste parti coloreaza tegumentele in violaceu.
Deosebim 3 stadii : 1)De hipostaza se instaleaza dupa 1,5-2 ore de la moarte, dureaza 8-12 ore.Sangele se
afla inca in lumenul vaselor sangvine si nu si-a pierdut complet proprietatile sale fiziologice. In zonele
declive apar diferite forme, initial mici, apoi confluiente intr-o pata mare.Prin digitopresiune aceasta pata
dispare si reapare iar.
2) De staza dupa 8-12 ore si dureaza 24-36 ore. Difuziunea postmortala a plasmei produce o impregnare a
tesuturilor cu pigment hemoglobinic, creste vascozitatea lui si impiedica circulatia sangelui prin vase. La
digitopresiune devin pale fara sa dispara sau sa isi schimbe culoarea.
3)De imbibitie dupa 24 ore. Incep procesele autolitice si de putrefactie a eritrocitelor, imbibitia peretilor
vasculari si a tesuturilor adiacente cu hemoglobina si plasma. Culoarea petelor tinde spre culoarea
verzuie(sulfhemoglobina). Nu se modifica aspectul lividatilor la schimbarea pozitiei sau digitopresiune.
Frecvent se poate confunda cu echimozele ->La o sectiune a tegumentului in cazul petelor cadaverice se
constata prezenta sangelui in lumenul vaselor sau imbibitie difuza cu sange a tesuturilor adiacente.La o
digitopresiune in primele 2 stadii isi vor schimba aspectul initial , la fel si in modificarile de pozitie a
cadavrului. In cazul echimozelor la o sectiune a tegumentelor se va depista un revarsat sangvin inchegat iar in
cazul celor 2 stadii nu vor avea loc acele modificari din petele cadaverice.
*Rigiditate cadaverica – contractura musculara postmortem soldata cu intepenirea articulatiilor. Se datoreaza
unui proces biochimic de descompunere a ATP cu cresterea vascozitatii actomiozinei.Articulatiile in sens
cranio-caudal si dispare in aceeasi ordine (legea lui Nisten). Apare la circa 2 ore dupa moarte. 3 stadii:
instalarea rigiditatii pina la 12-14 ore, generalizarea rigiditatii intre 14-24 ore, o data rupta nu se mai
reinstaleaza, rezolutia rigiditatii dupa 24-36 ore disparind treptat in aceeasi ordine. Poate fi mai rapidă și
pronunțată în caz de : temperaturi ridicate, convulsii. Poate fi mai puțin pronunțată sau să lipsească în caz de:
intoxicații(substanțe hemolitice, ciuperci, narcotice),malnutriție, sepsis,prunci.Rigiditatea cataleptica –
instalarea instantanee, brusca, completa, fixind individul in pozitia in care este surprins in momentul mortii.
Cordul este primul organ care intra in rigiditate dupa numai o ora dupa deces.
*Autoliza – proces de alterare celulara conditionat de activitatea enzimatica. Primele tesuturi care se
autolizeaza este sangele, care imbiba peretii vasculari, colorindu-i dupa 14-24 ore in violet. Urmeaza
suprarenalele, pancreasul, splina,organele parenchimatoase, mucoasa gastrica.
Importanta lor medico-legala :
-diagnosticul pozitiv al morții.
-estimarea vechimii morții
-stabilirea cauzei probabile a morții (ex.: culoarea roșu-aprinsă a lividităților –CO)
-tempoul instalării morții
-stabilirea poziției inițiale a corpului și dacă aceasta a fost schimbată
-determinarea reliefului lojei cadavrului.

12. Modificările cadaverice tardive şi importanţa lor medico-legală

a) Distructive
*Putrefactia- proces de descompunere a tesuturilor sub actiunea microflorei aerobe si facultativ
anaerobe si anaerobe. Microorganismele elimina o cantitate de fermenti proteolitici care descompun
proteinele in aminoacizi,amoniac,acizi organici cu formarea de hidrogen sulfurat, metan, CO2 etc.
Ea duce la formarea substantelor toxice precum cadaverina si putrescina. La temperatura de 18 grade primele
semne de putrefactie apare dupa 1-2 zile de la moarte,manifestindu-se prin pete verzi-cenusii ce apar mai
frecvent in fosa iliaca.Apare colorarea roz a dintilor. Dupa 3-4 zile pe tegumente apare desenul vascular de
putrefactie. La sfirsitul primei saptamini apare emfizemul cadaveric.
Tipuri ale putrefacției: 1.uscată, când sunt puține lichide (hemoragii masive, cașexie) și umiditatea este joasă.
2.umedă: exces de lichide (ex. edem). 3.gazoasă: infecții, putrefacția anaerobă (ex. sepsis, înec).
*Distructia cadavrului de catre animale, insecte. Animalele rozatoare rod tesuturile moi ale fetei,
mainilor.Plagile produse de aceste rozatoare au margini festonate. Animalele mari imbucatesc deobicei
cadavrul. Leziunile produse de pasari se aseamana cu leziuni produse de obiecte ascutite. Insectele - >
mustele pot scheleta complet cadavrul timp o luna.
b) Conservative
–Mumificarea – apare in mediu cu temperatura ridicata, umiditate scazuta si ventilatie buna.Aceste faciliteaza
deshidratarea si nu dau voie procesului de putrefactie. Tesuturile se indureaza, cadavrul pierde din greutate,
volum, tegumentele se pergamenteaza, pielea devine uscata,brun-inchisa. Mumificarea completa e posibila pe
parcursul a 6-12 luni, iar in conditii ideale 2-3 luni.
-Saponificarea (adipoceara) se intilneste mai ales la cadavrele stationate in mediu umed si lipsit de
oxigen. Grasimile se descompun in glicerol si acidul stearic care sunt hidrosolubile si acidul oleic si palmitic
care imbiba tesuturile, apoi se combina cu sarurile de calciuc si magneziu din apa sau solul umed si formeaza
sapunuri solide insolubile in apa care protejeaza cadavrul de putrefactie.Tesuturile aflate in starea de
adipoceara au culoarea alba-galbuie sau galben-cenusie, un miros rinced si consistenta dura. O saponificare
completa se realizeaza in decursul unui an.
-Lignificarea se observa la cadavrele staionate timp indelungat in turbarii, terenuri mlastinoase cu reactie
acida putenica care impiedica putrefactia. Pielea se tabaceste,parul,unghiile si cartilajele se conserveaza.
-Congelarea naturala se realizeaza in zone cu temperaturi scazute sub zero. Cadavrul se conserveaza cu
pastrarea caracterelor leziunilor traumatice si patologice. Dupa decongelarea brusca a cadavrului, ultimul
progresiv se putrefiaza.

Importanta medico-legala a semnelor tardive :

Avantaje: estimarea vechimii morții, păstrarea îndelungată a leziunilor (modificările conservatoare),
aprecierea condițiilor de păstrare a cadavrului
Dezavantaje: dificultăți de identificare, stabilirea a vechimii morții, estimare vitalității leziunilor, scârbos
pentru procesul de examinare.

13. Sarcinile medicului şi metodologia examinării cadavrului la faţa locului.

Fata locului sau locul faptei este un teren sau o incapere in limitele careia a avut loc un eveniment cum ar fi
omor,viol,jaf,accident rutier etc.
Sarcinile medicului legist:
- stabilirea diagnosticului mortii.La cea mai mica indoiala cu privire la instalarea mortii reale, victimei i se
acorda ajutorul medical adecvat cu spitalizare.
- ajutorarea anchetatorului in examinarea corecta si consecutiva a cadavrului.
- ajutorarea anchetatorului in depistarea si recoltarea corpurilor delicte de origine biologica (urme de singe,
sperma, saliva, materii fecale).
- ajutorarea anchetatorului in descrierea rezultatelor examenului exterior al cadavrului si al corpurilor delicte
de origine biologica.
- expunerea opiniei preliminare cu privire la caracterul, mecanismul si vechimea producerii leziunilor
corporale de pe cadavru, precum si referitor la obiectul vulnerant si la unele probleme de ordin medical, care
apar la anchetator in procesul examinarii cadavrului
- consultarea anchetatorului referitor la intocmirea ordonantei despre dispunerea expertizei medico-legale a
cadavrului si a corpurilor delicte, precum si la formularea intrebarilor pentru expertiza medico-legala.
Examinarea exterioara a cadavrului la locul faptei se face de catre anchetatorul penal, in prezenta martorilor
asistenti si cu implicare unui medic specialist in domeniul ML . Examenul exterior a cadavrului se face intr-o
anumita consecutivitate pentru a scoate in evidenta un numar maxim de probe:
1) Localizarea, pozitia si atitudinea cadavrului (locul, sectorul; raportul dintre cadavrul si obiectele
care il inconjoara; raportul reciproc dintre diferite parti anatomice ale corpului)
2) Obiectele de pe cadavru si din apropierea lui nemijlocita(cutite, topor,pusca). Extragerea lor din corpul
victimei este interzisa.
3) Hainele si incaltamintea de pe cadavru(din ce stofa sunt confectionate,coincidenta masurilor,
corespunderea cu anotimpul,absenta unor parti de haine. Se verifica continutul buzunarelor,urme de pe
haine). Nu se recomanda dezbracarea cadavrului.
4) Date generale despre cadavru(sex,varsta,talia,constitutia,nutritia,culoarea tegumentelor).
5) Fenomele cadaverice (modificarile cadaverice precoce sau tardive)
6) Reactiile supravitale (reactie musculara la excitarea mecanica si electrica, reactia pupilara la agenti
chimici si curent electric). Ele pot fi evidentiate primele 18-24 ore dupa deces.
7) Particularitatile partilor anatomice ale cadavrului. In ordine cranio-caudala se descriu. Evidentierea datelor
anatomo-constitutionale ale capului,gatului,trunchiului,membrelor. Caracter, localizare, forma, dimensiuni,
aspectul exterior. Nu se recomanda la fata locului de sters urme de sange, de inlaturat fire de par de langa
plaga.Se permite recoltarea obiectelor care se afla aparte de cadavru, pentru a nu le pierde in timpul
transportarii.
8) Loja cadavrului (adica suprafata pe care a fost descoperit cadavrul, se examineaza dupa ridicarea
cadavrului), depistarea urmelor de sange, unele impuritati specifice etc. Cadavrul poate a fost tarat,se vad
urme etc.
9) Circumstantele negative (lipsa acelor urme, semne obiective care ar trebui neaparat sa fie prezente in
circumstantele concrete) De exemplu lipsa unor pete de sange la un cadavru cu plagi mari pe gat.

14. Necropsia medico-legală şi morfopatologică. Motivele de expertiză medico-legală a cadavrului.

Necropsie - Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza
morții. Necropsia se efectueaza nu mai devreme de 12 ore de la instalarea mortii.
Necropsia medico-legala se deosebeste de cea anatomopatologica:
1) autopsia medico-legala se efectueaza numai in baza unei ordonante(in scris), emise de organele de
procuratura, politie sau de instanta judecatoreasca, pe cind autopsia anatomopatologica se efectueaza in baza
unei adresari orale a administratiei institutiei medicale
2) cea anatomopatologica studiaza doar modificarile antomopatologice din cadrul diferitelor afectiuni, cea
medico-legala cerceteaza si urmele de violenta de pe cadavru cautind felul, cauza mortii
3) necropsia medico-legala nu poate fi abandonata din cauza putrefactiei avansate a cadavrului
4) in autopsia medico-legala se cerceteaza minutios fenomenele cadaverice pentru o eventuala estimare a
datei mortii
5) medico-legala presupune cercetarea detailata a hainelor si a incaltamintei raposatului
6) in autopsia medico-legala e obligatorie deschiderea tuturor cavitatilor (craniene, toracice si abdominale, iar
uneori si a canalului vertebral)
Motivele de expetiza medico-legala sunt: moartea violentă (omor, suicid, accident); moartea subită (suspectă,
lipsa evidenței medicului, etc.); cadavrele persoanelor necunoscute, inclusiv nou-născuți;
decesul în primele 24 ore de spitalizare (lipsa diagnosticului clinic); moartea în spital în rezultatul unui
proces patologic după 24 ore de spitalizare, dacă sunt obiecții sau solicitări ale rudelor.; malpractica (eroarea
medicală, greșeala, boli iatrogene, etc.).
15. Estimarea vechimii morții .
Se utilizează: reacțiile supravitale, modificările cadaverice precoce, modificările cadaverice tardive, marcheri
biochimici.
1)Reactii supravitale : * Excitatia mecanica a mm.scheletali- la o percutie moderata cu ciocanul de reflexe la
nivelul anumitor puncte de pe membre,spate, apare o reactie de raspuns (contranctii musculare locale).
Aceste reactii musculare pozitive arata ca de la instalarea mortii s-au scurs nu mai mult de 1,5 ore. Depasirea
a 2 ore, 2,5 ore – nu se mai observa contractiile musculare. *Reactia ideomusculara a bicepsului – apare pe
parcursul primelor 6-8 ore. In urma unei lovituri bruste aplicate la nivelul treimii medii a suprafetei anterioare
a muschiului biceps brahial. Primele 3-4 ore bureletul muscular apare imedia dupa lovitura sau peste 3-5
secunde si dispare pe parcursul urmatoarelor 15-20 secunde. *Excitatia electrica a muschilor scheletali. -
Electrozii se plaseaza la nivelul comisurilor palpebrale laterale si comisurilor bucale. Se inregistreaza reactia
musculara consecutiva descarcarii electrice. *Excitarea electrica a muschilor netezi a pupilei-La 7-8 ore de la
instalarea mortii reactia pupilei se observa la 4-9 secunde dupa impulsul electric (mioza). *Reactia pupilei la
agenti chimici-Se injeacteaza sol 1% de pilocarpina sau atropina in camera anterioara a ochiului – in 20-24 h
dupa deces – mioza sau midriaza. *Alte reactii supravitale. 1. Miscarea activa a spermatozoizilor. 2.
Injectarea pilocapinei sau adrenalinei subcutanat pentru reactia gl. Sudoripare.
2) Modificări cadaverice precoce
•petele L’Arche apar după 5 6 ore
•temperatura corpului scade în mediu cu 1 0 C pe oră la temperatura
aerului de 16 18 0 C
•Lividitățile cadaverice:–hipostaza 1,5- 2 ore 8-12 ore;–staza 8-12 ore 24-36 ore;–imbibiție peste 24-36 ore
•Rigiditatea cadaverică
–apare în 3-4 ore (cranio-caudal)
–prezentă în toți mușchii după 8-14 ore
–nu se restabilește după 10-12 ore dacă a fost distrusă
–la 24 ore instalarea maximă
–Rezoluția completă și independentă după 3-4 zile
16. Diagnosticul medico-legal şi principiile de întocmire a acestuia. Concluziile expertale şi cerinţele
înaintate faţă de acestea.
Diagnosticul medioc-legal reprezinta o sinteza a modificarilor constatate la autopsie si descrise in
raporul medico-legal, urmarindu-se modificarile patologice dupa criteriu topografic sau al graviditatii
acestora si al eventualei concurente, de rind cu leziunile traumatice in producerea mortii.
Diagnosticul se elaboreaza tinindu-se cont de:
- leziunea sau boala de baza si semnele morfologice care o confirma
- complicatiile leziunii sau bolii de baza, care au servit drept cauza nemijlocita a mortii
- leziunile sau bolile asociate care nu au conditionar declansarea mortii in afara principiului patogenetic, la
elaboararea dignosticului medico-legal sunt necesare si principiile:
- nosologic
- etiologic
- topografic
Cerintele fata de elaborarea concluziilor medico-legale trebuie sa corespunda unor principii riguroase:
- motivarea obiectiva – sa fie confirmate prin date real depistate la autopsie si prin rezultatele
cercetarilor suplimentare
- abordarea stiintifica- elaborarea in baza celor mai moderne teorii si metode contemporane stiintifice
- argumentarea exhaustiva-intemeiate profund si multilateral, incit interpretarea lor sa nu admita
echivocuri
- expunerea concluziilor trebuie sa fie deplina, concreta, consecutiva si clara la toate intrebarile
- concluziile nu trebuie sa depasesca limitele de componenta profesionala si sa fie accesibile
persoanelor fara studii medicale.

17. Mecanismele de producere a leziunilor prin obiecte contondente. Particularităţile leziunilor

corporale.
Traumatologia medico-legala – compartiment al medicinei medicinei legale care studiaza
mecanismele de producerecsi caracterul leziunilor, metodele de cercetare si criteriile de apreciere
medico-legale a leziunilor.
Traumă-rană, leziune. Traumatism–totalitatea leziunilor asemănătoare, obţinute în condiţii similare de
producere la o anumită categorie a populației: •de muncă(industrial, de construcţie, agrar). •de
transport(terestru, subteran, aerian, naval). •sportiv. •casnic(habitual). •militar
Leziune corporală- dereglarea integrităţii anatomice și/sau funcţionale a ţesuturilor sau a organelor în
rezultatul acţiunii factorilor mediului ambiant (factori vulneranți sau traumatici).
Factorii vulneranţi (traumatici)- factorii de mediu care produc leziuni corporale: •Mecanici–corpuri
contondente, obiecte ascuţite, arme de foc şi dispozitive explozibile; •Fizici–temperatură înaltă sau scăzută,
curent electric, radiaţie ionizantă; •Chimici–substanţe toxice; •Biologici–bacterii, viruşi, etc; •Psihici–traumă
psihică.
Obiect contondent–corp ce produce leziuni prin suprafaţa sa de interacţiune; ale cărui lovituri provoacă
contuzii(strivirea tesuturilor profunde) fără a tăia sau a sângera.
•După consistență: –dure , –moi. •După suprafață: –limitată (< 16cm2)–ciocan, piatră, pumn, etc, –
nelimitată (> 16cm2)–scândură, sol, vehicule.
Factorii care determina volumul si gravitatea leziunilor sunt : locul aplicarii fortei, forta aplicata , gradul de
traumatizare a tesuturilor,particularitatile individuale, varsta, maladiile preexistente etc.
La producerea leziunilor corporale sub actiunea unui obiect contondent se deosebesc 4 mecanisme
principale:
1) Lovirea – o actiune dinamica in care obiecctul vulnerant, aflat in miscare, interactioneaza intr-un
timp scurt cu corpul omului. Durata = < 0,1 sec. Cu cat mai mica este durata de actiune a obiectului,cu atat
mai mare este energia cinetica transmisa corpului si respectiv volumul lezional. La actiunea unei forte
moderate se formeaza numai excoriatii si echimoze. In locul aplicarii fortei se formeaza leziuni carracterul lor
fiind determinat de forta, directia loviturii, forma si dimensiunile suprafetei obiectului, proprietatile si
grosimea hainelor, particularitatile anatomice a regiunii traumate. La lovitura considerabila se formeaza plagi
contuze, fracture ale oaselor, rupture ale organelor interne. Poate produce leziuni directe si indirecte.
2) Compresiunea – aplicarea a doua forte care actioneaza centriped asupra corpului din partile opuse de o
durata mai lunga. Mai frecvent doar o suorafata de comprimare este in miscare, iar alta este imobila, dra se
poate forma si intre 2 suprafete aflate in miscare. De regula se produce traumarea oaselor si a organelor
interne cu tegumentele corpului intacte sau cu leziuni minimale. Compresiunea de lunga durata provoaca
sindromul de compresiune sau toxicoza traumatica.
3) Extensiunea – este opus compresiunii,reprezinta interactiune centrifuga dintre 2 obiecte contondente
orientate in directii opuse si corpul uman. Cele mai specifice leziuni prin extensiune sunt plagile rupte si
smulgerea unei parti a corpului.
4) Frictiunea – este o interactiune superficiala si tangentiala dintre obiectul contondent si corpul uman.
Prin aceasta metoda se produc leziuni superficiale: excoriatii, plagi, decolarea pielii. Pot fi si profunde,
ajungind pina la oase.

18. Clasificarea leziunilor mecanice şi a cauzelor medicale ale morţii provocate de acestea.
1) Leziuni prin obiecte contodente:
- leziuni produse prin lovire cu obiecte contondente
- leziuni produse prin lovirea corpului de obiecte contondente (caderi, precipitari)
- traumatism de transport
- traumatism sportiv
- traumatism de productie
2) Leziuni prin obiecte ascutite
- leziuni prin obiecte taietoare
- leziuni prin obiecte intepatoare
- leziuni prin obiecte intepator-taietoare
- leziuni prin obiecte despicatoare
3) Leziuni prin arme de foc
- leziuni prin arme de foc
- lezuni prin grenade, mine, obuze
- leziuni prin substante explozibile
4)Leziuni provocate de factori chimici si biologici (substante chimice toxice, agenti infectiosi);
5)Leziuni provocate de factori psihici
6)Leziuni combinate/mixte
O trauma mecanica poate fi : unica / multipla, izolata / asociata(dupa volum si dupa localizare).

Cauzele mortii in traumele mecanice. Traumele mecanice pot fi cauza decesului unei persoane atunci cand
leziunile sunt incompatibile cu viata, implicind si organele de importanta vitala(dezmembrarea corpului,
traumatizarea creierului,cordului sau vesele magistrale), sau consecintele leziunii (plaga taiata a gatului :
hemoragie acuta, embolia gazoasa, asfixia mecanica prin aspirarea sangelui).

•Şocul traumatic- au loc dereglari hemodinamice, respiratorii, metabolice

•Hemoragia acută (şocul hipovolemic)-decesul unei persoane survine la pierderea a 2-2,5 l sange, dar daca
vasele sunt de calibru mare poate fi si la pierderea de 1 l sange. Poate fi interna si externa. Semne
morfologice : paloarea tegumentelor, lividitatile cadaverice, ischemia organelor interne, prezenta
hemoragiilor sub endocardul VS al cordului (petele Minakov).
•Aspiraţia sângelui- lezarea vaselor sangvine ale gatului, fracturile oaselor bazei craniuli si a scheletului
facial.
•Comprimări de organe- prin hemoragii abundente si hematoame (tamponada cardiaca, revarsate epi-
subdurale,subarahnoidiene,intracerebrale). Letale sunt acumularile care depasesc 250 ml in cavitatea
pericardica si 100 ml in cavitatea craniana. Prin aer la fel (pneumotorace cu deplasarea organelor
mediastinale, pneumotoracele cu supapa).
•Stopul cardiac reflector- excitarea mecanica a zonele reflectogene (reg.precordiala, zona sinusului carotid,
plex cliac)
•Embolia gazoasă – consecinta lezarii vaselor venoase de calibru mare cu patrunderea aerului in circulatia
sanguina, care vehiculeaza spre atriul drept, ventricolul drept si artera pulmonara.
Embolia lipidica – consecinta fracturilor oaselor tabulare mari sau strivirea imensa a tesutului adipos.
Embolia tisulara – consecinta zdrobirii tesuturilor moi.
•Trombembolia – complicatia traumelor membrelor inferioare pe fundalul unor tromboflebite se dezvolta
trombi, se dezlipesc, ajung in arterele pulmonare
•Toxicoza posttraumatică – in cazurile comprimarilor indelungate si strivirii tesuturilor in special cel
muscular. Necroa tesutului muscular si mioliza favorizeaza eliberarea de mioglobina care genereaza blocarea
canaliculilor renale cu insuf. Renala acuta.
•Insuficienţa respiratorie – des din cauza pneumotoracelui sau pneumoniei.
•Complicaţiile infecţioase – poate fi intratisulare, intracavitare si generalizat.

19. Particularităţile morfologice şi importanţa medico-legală a excoriaţiilor şi echimozelor.

Excoriatia – o dereglare superficiala a integritatii pielii. Mecanismul de producere consta in frictiunea
unui corp dur cu o suprafata rugoasa sau a unui obiect ascutit cu pielea, provocind o detasare a
epidermei in directia opusa miscarii. Directoe tangentiala. Ecoriatia profunda implica stratul papilar al dermei
cu lezarea vaselor sanguine si limfatice. Clasificare: 1. Dupa profunzime: superficiale, profunde. ; 2. Dupa
dimensiune: mici(pina la 2 cm), mari; 3. Dupa tesutul lezat: cutanate , ale mucoasei. ; 4. Dupa forma: liniare,
semilunare, rotunde, dreptunghiulare, neregulate. 5. Dupa mecanism: prin lovire, frectiune, compresiune,
asociere. Agentul traumatic poate actiona perpendicular – excoriatia va reproduce pe deplin forma si
dimensiunile obiectului vulnerant; sau sub un unghi de 45 grade – doar o parte a agentului traumatic.
Evolutia excoriatiilor: 1. Stadiul incipient: pina la 24h, excoriatia are suprafata umeda apoi uscata. Excoriatie
se afla sub nivelul tegumentului intact; Are importanta in descrierea directiei excoriatei!! 2. Stadiul de
formare a crustei : 12-24h, dureaza 3-4 zile. Crusta se afla la nivelul tegumentului intact, apoi se ridica; 3.
Stadiul de epitelizare sub crusta : peste 4-6 zile se mntine 7-12 zile, initial decolare marginala apoi cade
deplin; 4. Stadiul urmei excoriatiei peste 9-15 zile, prezenta unui sector neted de culoare roz,hiperpigmentat.
Pe cadavru excoriatiile si eroziunile epidermale se pergamenteaza, ceea ce le fac asemanatoare cu excoriatiile
intravitale. Semnificative sunt excoriatiile semilunare de la unghii, de la muscatura cu dintii. Semnificatia
excoriatiilor: Atestă aplicarea forţei fizice; Indică locul acţiunii agentului traumatic; Arată vechimea traumei;
Permit uneori restabilirea proprietăţilor obiectului vulnerant; Nr excoriatiilor coincide cu numarul loviturilor.;
Forma excxoriatiilor .
Echimoza – un revarsat de singe in profunzimea tesutului subcutanat sau mucoase, cu pastrarea
integritatii tegumentelor. Dupa mecanisme : prin lovire, compresiune, extensiune. Forma si dimensiunile
depind de suprafata obiectului contondent. Echimozele superficiale apar peste citeva minute sau ore, cele
profunde peste citeva zile. Evolutia: echimoza proaspătă–roşie-purpurie; •peste câteva ore–albastră-roşietică
•3-4 zile–pe margini de culoare verzuie •7-9 zile–şi culoare gălbuie (aspect tricolor –în centru-violacee, la
mijloc –verzuie, la periferie –galben-brună). Echimoza recenta este rosie purpurie, apoi Hb pierde O2
capatind culoare violeta, apoi culoarea bruna se datoreaza methemoglobinei, culoare verde biliverdinei si
verdocromogenului, iar galbena bilirubinei. Modificarea culorii incepe de la periferie spre centru, in a 3-4 zi
marginile au culoare verde, in 7-9 zi galbena. Apare in locul de actiune a agentului vulnerant, unde se rup
vasele sanvine si singele iese sub piele.
Frecvent se poate confunda cu lividitatile cadaverice ->La o sectiune a tegumentului in cazul petelor
cadaverice se constata prezenta sangelui in lumenul vaselor sau imbibitie difuza cu sange a tesuturilor
adiacente.La o digitopresiune in primele 2 stadii isi vor schimba aspectul initial , la fel si in modificarile de
pozitie a cadavrului. In cazul echimozelor la o sectiune a tegumentelor se va depista un revarsat sangvin
inchegat iar in cazul celor 2 stadii nu vor avea loc acele modificari din petele cadaverice. Sunt insotite de
edem posttraumatic al tesuturilor moi adiacente. Spalarea tesuturilor sectionate: in echimoz nu se spala,
lividitati se spala. Echimozele se mai pot intilni in: avitaminoze, hemofilii, leucemii. Singele revarsat este
mediul favorabil pn bacterii – inflamatie purulenta.
Importanta medico-legala a echimozelor si excoriatiilor consta in faptul ca atesta realitatea traumei,
uneori permit aprecierea mecanisului de formare, a timpului scurs de la producere, iar pe cadavru
confirma si caracterul vital al leziunii.

20. Particularităţile morfologice ale plăgilor contuze.

Plaga contuza – dereglarea integritatii anatomice a tegumentelor sau mucoasei cauzata de obiectele
contondente care depasesc limitele de rezistenta si elasticitatea tesuturilor date. Mecanism : lovire,
comprimare, extindere. Deosebim: plaga plesnita de forma liniara sau staleta cind obiectul contondent
actoneaza prin mecanism de lovire asupra pielii, situate deasupra unui os (craniu, cot genunchi); plaga
muscata cu pierdere de substanta si strivita prin leziuni imense, de forme neregulate., plaga smulsa in urma
extinderii tesutului moale. Forma si dimensiunile plagilor contuze depind de particularitatile obiectului
contondent, astfel se caracterizeaza printr-un polimorfism lezional. Caracterele mofologice sunt: diversitatea
formelor, prezenta puntilor tisulare, margini neregulate, strivite, echimotice, profunzimea mica si singerarea
neinsemnata. Regenerarea plagilor se realizeaza lent, de obicei per secundam, tesuturile strivite se
necrozeaza. Se formeaza cicatrici neregulate
Semnificatia medico-legala : prezenta fortei fizice si caracterul mecanic contondent; se poate stabili
mecanismul, directia, unghiul de actiune al obiectului contendent.

21. Leziuni produse de omul neînarmat, caracteristicile morfologice.

1) Leziuni produse cu degete formeaza echimoze tipice ovale, semiovale, rotunde , daca prezente unghii vor
forma excoriatii. Astfel in sugrumare leziunile se localizeaza pe git, iar in tentativele si infractiunile cu
caracter sexual pe suprafata interna a coapselor.
2) Leziuni produse cu pumnul, piciorul si muchia palmei pot produce cele mai variate leziuni: de la echimoze
si excoriatii pina la fracture osoase si rupture ale organelor interne
3) Leziuni produse cu dintii acestea fac parte din traumatismele prin obiecte boante doarece dintii nu sint in
stare sa produca o solutie de continuitate a pielii. Poate produce excoriatii, echimoze sau plagi contuse. Sunt
3 feluri de muscaturi: rupta, supta, mixta. Actiunea traumatizata a dintilor poate fi: - statica , - dinamica.
4)Comprimarea unei portiuni din corp intre brat si antebratul agresorului.
22. Ordinea şi schema descrierii leziunilor corporale.
Leziune corporală- dereglarea integrităţii anatomice și/sau funcţionale a ţesuturilor sau a organelor în
rezultatul acţiunii factorilor mediului ambiant (factori vulneranți sau traumatici). O actiune ilicita,
intentionata sau accidentala, soldata cu dereglarea integritatii anatomice / functionale a tesuturilor si
organelor.
1.localizarea leziunii (regiunea anatomică şi suprafaţa ei, distanţa de la punctele de reper in cm);
2. Inaltimea de la plante (pana la portiunea inferioara a leziunii);
3. tipul leziunii (echimoză, excoriaţie, plagă, fractură etc.);
4. forma leziunii (se compară cu figurile geometrice, dacă forma nu poate fi comparată, se indică formă
neregulată);
5. orientarea leziunii faţă de linia mediană a corpului (organului, osului);
6. dimensiunile leziunii (lungimea, lăţimea, profunzimea) în centimetri;
7. culoarea leziunii şi a regiunilor adiacente;
8. caracterul suprafeţei leziunii (relieful, culoarea);
9. caracterul marginilor, pereţilor, capetelor, fundului leziunilor;
10. prezenţa depunerilor sau impurităţilor eterogene(compus din elemente diferite) (în cadrul leziunii sau în
jurul acesteia);
11. starea ţesuturilor adiacente;
12. prezenţa sau absenţa hemoragiei în ţesuturile lezate
13. prezenţa sau absenţa semnelor de regenerare a leziunii
Pentru identificarea obiectului vulnerant se indică acele semne şi particularităţi morfologice ale leziunilor,
care reflectă forma, caracterul suprafeţeişi alte caractere importante ale obiectului. Se recomanda a marca
excoriatiile cu rosu, echimozele cu albastru, plagile cu verde, fracturile si leziunile organelor interne cu
cafeniu.

23. Principiile de identificare a obiectelor vulnerante.

Sunt 3 principii de baza conform careia se efectueaza identificarea obiectelor vulnerante:
1) dupa caracterele morfologice ale leziunilor mecanice de pe corpul victimei
2) dupa specificul urmelor sau a particulelor obiectului vulnerant, ramase si depistate in locurile traumatizate
3) dupa prezenta diferitelor tesuturi ale organismului (singe, piele, resturi de organe, fire de par) pe obiectul
vulnerant, care coincid cu circumstantele faptei, particularitatile leziunilor... Se pot utiliza diferite probe de
laborator: metoda radiologica, stereoscopica, stereografica, fotografierea cu razele infrarosii...

24. Leziuni prin cădere. Particularităţile morfologice în funcţie de condiţiile traumatizării.

Caderea poate fi pasiva – in repaus din ortostatism, activa – din mers, sau prin impingere.
Caderea pasiva se caracterizeaza prin producerea de leziuni , cel mai frecvente vor fi echimoze, excoriatii,
mai grav plagi contuze, fracturi osoase, rupturi de organe. In caderea pe spate leziunile pot fi localizate in reg
scapulara, lobo-sacrala, occipitala, fata posterioara a coatelor. In caderea laterala – reg temporala, treimea
inferioara a fetei laterale a coapselor, pe fata posterioara a miinilor, reg ariculatiilor coxofemurale. In caderea
pe fata – fronto-nazal, pe barbie, pe fata anterioara a genunchilor, in reg miinilor.
In caderea activa tot aceleasi semne ca in pasiva plus urme de alunecare a corpului pe planul de cadere sub
forma excoriatiilor liniare multiple paralele orientate spre directia miscarii corpului

25. Leziuni prin precipitare. Particularităţile morfologice în funcţie de condiţiile traumatizării .

Precipitarea are loc de pe un plan superior, începând cu 1-2 metri (pomi, acoperişuri etc.) până la înălţimi cu
mult mai considerabile, când corpul cade sub influenţa gravitaţiei. În precipitare se evidenţiază trei faze
succesive: a) faza de pierdere a echilibrului prin modificarea spaţială a centrului de greutate a corpului faţă de
baza de sprijin; b) faza de cădere propriu zisă, în care corpul ia o varietate de poziţii succesive datorită
contracţiei diverselor grupe musculare; c) faza de aterizare pe plan dur. Volumul şi gravitatea leziunilor
formate prin precipitare depind de mai mulţi factori: viteza de cădere, care este condiţionată de înălţimea
precipitării şi masa corpului; de proprietăţile terenului de aterizare (zăpadă, sol dur, obstacole sau obiecte
proeminente etc.); de regiunea corpului care interacţionează iniţial cu locul de aterizare (cap, picioare); de
grosimea îmbrăcămintei de pe corp; de vârstă etc. Prin precipitare se produc leziuni grave, adesea fiind
mortale, se localizează pe mai multe părţi ale corpului, sunt extrem de variate şi numeroase, predomină
leziunile interne. Precipitările pot fi accidentale (cu sau fără accelerare), pot servi ca mijloc de sinucidere şi
cu mult mai rar se înregistrează în caz de omucidere.
Leziunile corporale sunt:
- primare directe produse in momentul impactului primar cu planul de precipitare si localizate in regiunea
acestui impact
- primare indirecte produse in momentul impactului primar, dar distantate de regiunea acestui impact
- leziuni secundare care se produc in momentul impactului secundar cu planul de precipitare.

26. Clasificarea traumatismelor de trafic. Traumatismul auto, mecanismele de producere a leziunilor

corporale.

27. Particularităţile leziunilor prin ciocnirea automobilului cu pietonul.

28. Clasificarea obiectelor ascuţite şi a leziunilor produse de acestea. Particularităţile morfologice ale
plăgilor înţepate şi tăiate .

Cu mecanism simplu de acțiune:

1.Înţepătoare (sulă, cuie, ace, ace pentru frigarui, andrelele)
2.Tăietoare (cuţitul, briciul, lama)
3.Despicătoare (topor, sapă, hârleţ, sabie)
Cu mecanism combinat de acțiune:
1.Înţepător-tăietoare (pumnal, cuţit)
2.Înţepător-despicătoare (baioneta)
3.Tăietor-despicătoare

Leziuni prin obiecte intepatoare: ac, sula, cuie cu un capat ascutit etc. Mecanism : datorita varfului ascutit,
patrunde in organism prin indepartarea in directie laterala a tesuturilo de la centru spre periferie. Dupa
indepartarea obiectului, marginile raman indepartate cu evidentierea unui canal. Leziunile sunt alcatuite din:
1) orificiu de intrare: are forma si dimensiunile in functie de obiectul vulnerant. Marginile pot fi usor
neregulate, si pot fi prezente in jurul orificului excoriatii produse de obiect. 2)Canalul plagii : de obicei este
deschis, cu pereti neregulati, sectiunea transversala este mai mica decat diametrul obiectului vulnerant.
Profunzimea depinde de lungimea care a fost introdusa a obiectului intepator si de sediul unde a fost intepat.
3) Orificiu de iesire: se evidentiaza doar in cazul plagilor transfixiante.

Leziuni prin obiecte taietoare : lama de ras, cutitul, bisturiul, sticla de geam, tabla. Sunt acele obiecte care au
lama cu margine taietoare, subtire, ascutita. Mecanism : prin miscare, alunecare, asociat cu compresie, cu
despicarea tesuturilor. Are : formă de fus, direcţie liniară(in locul intial – punctul de atac, este mai profund iar
in locul final se finiseaza cu o excoriatie sau o leziune superficiala. Lungimea plăgii prevalează de obicei
asupra lăţimii şi profunzimii. Capetele au forma unui unghi ascuţit, margini regulate, fundul este neted, fără
punţi tisulare.
Leziuni prin obiecte taietoare-intepatoare : cu un singur tais (bisturiu, briceag), cu 2 taisuri , de tipul
pumnalului.Mecanism : pătrunderea vârfului ascuțit, cu îndepărtarea excentrică şi secţionarea concomitentă
a ţesuturilor cu tăişul lamei. Particularități morfologice: –formă liniară, triunghiular-alungită, fusiformă;
–instrumentele cu mai multe tăişuri produc leziuni de formă similară secţiunii lor transversale; –plaga
produsă printr-un obiect cu două tăişuri –ambele capete ascuţite; –plaga produsă de un instrument cu un
singur tăiş –un capăt ascuţit, celălalt obtuz; –capătul obtuz poate fi rotunjit, dreptunghiular , poate avea forma
“M”; –margini de obicei regulate şi netede. Canalul de rănire: –profunzimea canalului de rănire poate fi mai
mică, egală sau mai mare decât lungimea lamei; –particularităţile instrumentului vulnerant sunt reflectate
relativ mai bine de canalului de rănire care trece prin ţesuturi mai dure. Uneori pe marginile plagii este un
inel de stergere - guleras de stergere, se form. Prin stergerea suprafetei lamei de pielea perforata si reprezinta
niste depuneri de substante straine ale lamei (ulei, rugina).

29. Leziunile produse prin obiecte despicătoare, mecanismul de traumatizare, caracteristica

morfologică a plăgilor în funcţie de condiţiile de producere.
Obiectele despicatoare au o lama ascutita, sectiune transversala sub forma de pana. Au o masa si o pirghie.
De ex: toporul, securea, sapa, sabia . Mecanism : disecarea ţesuturilor, inclusiv cele osoase, cu o ulterioară
înlăturare a lor. Caracterul lezional depinde de: gradul ascuţirii lamei, dimensiunile tăişului, forţa şi unghiul
loviturii, regiunea traumatizată. Cel mai frecvent este utlizat toporul , forma plagilor depinde de partea
toporului cu care a lezat : liniara cand e produsa de partea medie a lamei la o patrundere incompleta,
dreptunghiulara daca e patruns intreg, triunghiulara cand e realizata cu varful sau cu calciiul, arcuita cand se
produce lovitura sub un unghi ascutit .Marginile vor fi regulate, unghiurile ascutite, peretii netezi si regulati,
fundul va avea punti tisulare. Exist 3 feluri de plagi suplimentare: o singura placa ca o prelungire a plagii
despicate; una plasat transversal fata de axa longitudinala a plagii despicate; doua carei confera plagii
despicate forma literei T. Leziunile oaselor lungi cu aspectul de crestatura sau despicatura pot avea forma de
pana ori de butoniera. Leziunile oaselor plate prezinta niste crestaturi sau despicaturi, fracturi orificiale,
cominutive.

30. Armele de foc. Particularitățile leziunilor produse prin tragere din arme de vânătoare .

Clasificarea armelor de foc - arme de vinatoare

1. Dupa destinatie:
a) arme militare 3. Dupa sistemul de forare a tevii:
- cu teava lunga: pusti, carabine a) cu teava lisa
- cu teava scurta: revolvere, pistolete - arme de vinatoare
b) arme de vinatoare - pistoale-racheta
- cu o teava b) cu teava ghintuita
- cu doua tevi
- cu trei tevi 4. Dupa modul de funcionare:
c) arme sportive a) arme simple (cu un singur cartus)
d) arme deghizate b) arme de repetitie (incarcare manuala)
- pistol-baston c) arme semiautomate (percutia e manuala,
- pistol-stilou dar descarcarea automata)
d) arme automate (alimentarea si percutia
2. Dupa lungimea tevii: in serie)
a) cu teava scurta (3-20cm)
- revolvere 5. Dupa calibru:
- pistolete a) arme cu calibru mic (pina la 6 mm)
b) cu teava mijlocie (20-50 cm) b) arme cu calibru mijlociu (pina la 9 mm)
- arme de tir c) arme cu calibru mare (peste 9 mm)
- pistol-mitraliera
c) cu teava lunga (50-80 cm) 6. Dupa munitia folosita:
- carabine a) arme cu glont
b) arme cu alice c) arme mixte
Alicele sau şrapnelelc (alice dc lup) împreună cu bura (rondela dc pâslă sau carton) şi alte
componente ale cartuşului sunt expulzate din ţeavă în timpul tragerii, precum un proicctil unitar.
Acest proiectil sc dispersează ulterior în evantai în componente separate, care treptat îşi pierd din
viteză şi cad, atunci când nu întâlncsc un obstacol.
în funcţie de gradul dispersării alicelor, evidenţiază trei distanţe de acţiune a lor:
a) tragerea în limitele acţiunii compactc a alicelor;
b) tragerea în limitele acţiunii relativ compacte a alicelor;
c) tragerea în afara limitei acţiunii compacte a alicelor.
Leziuni mai voluminoase se înregistrează în tragerile în limita acţiunii compactc a alicelor, cu ţeava
lipită sau apropiată (până la 100 cm). Alicele acţionează ca un proiectil integral, producând un singur
orificiu de intrare de formă rotundă sau ovală, cu dimensiunile cuprinse între 1,5 cm şi 3^4 cm, în
funcţie de distanţa tragerii. Marginile lui sunt festonate sau regulate, de obicei cu depuneri de
funingine (fig. 40). Rareori sc pot produce rupture pe marginile orificiului din contul acţiunii gazelor
explozibile, întrucât presiunea lor, la ieşire din ţeava armelor dc vânătoare, este mică. La trageri cu
ţeava lipită, straturile îmbrăcămintei pot fi rupte prin acţiunea gazelor. La tragere în limita de acţiune
compactă a alicelor asupra regiunii capului, deseori se formează leziuni imense, cu distrugerea
completă a unei părţi a lui.
Semnele tragerii în limita acţiunii relativ compacte a alicelor se constată deja la o distanţă mai mare
de 100 cm (de până la 3-5 m). în aceste condiţii, în jurul unui defect central (cu un diametru de până
la 10 cm) de intrare a proiectilului, se observă câteva orificii mai mici, formate de alicele dispersate
periferic. Odată cu mărirea distanţei de tragere, creşte numărul orificiilor periferice şi se măreşte
suprafaţa de dispersare a alicelor. Particulele de pulbere şi plumb se impregnează în piele sub formă
de tatuaj, iar depunerile de funingine sc vizualizează la trageri de la 50 cm până la 200 cm, în funcţie
de calitatea pulberii. Acţiunea contuzivă a gazelor explozibile se poate observa sub forma unor pete
pergamentoase până la o distanţă de 50-75 cm
La tragerea în afara limitei acţiunii compacte a alicclor se formează doar plăgi separate, produse dc
alicele dispersate, cu semne morfologice caracteristicc şi pentru gloanţe: au defect tisular, inelul de
excoriaţie se şterge. O mare influenţă asupra formei şi dimensiunilor orificiului de intrare o are
caracterul alicclor (standard sau de confecţionare proprie). Canalele de rănire formate dc alice sunt
similare celor produse prin gloanţe, cu excepţia dimensiunilor lor.
31.Factorii traumatici ai împuşcăturii. Distanţele de tragere din punct de vedere medico-legal .
Factorii traumatici ai impuscaturii:
1. Proiectilul armei de foc sau partile lui - particule de metal
componente: - flacara
- glontul obisnuit sau special 3. Arma de foc sau particulele acesteia
- eschilele glontului explodat - orificiul tevii
- alice sau srapnele, bura si alte - partile mobile ale armei
componente ale armei de vinatoare - patul armei
- proiectil atipic - eschilele tevii si ale altor parti ale armei
2. Factorii suplimentari la tragere de la 4. Proiectilele secundare
distanta apropiata - eschilele si particulele proiectilului
- gazele si aerul din teava - particulele de haine
- pulberea - eschile osoase
- particule de pulbere
 La impuscaturi de la distante mari leziunile se produc preponderent de proiectil. Formeaza o
cavitate mai mare decit diametrul glontului, apare fenomenul „minus tesut”, se evidentiaza 3 zone a
canalului de ranire: zona propriu-zisa; zona de contuzie a tesuturilor care reprezinta peretii canalului
de la citiva mm pina la 1-2cm; zona de contuzie moleculara a tesuturilor 4-5cm. Un orificiu clasic
atunci cind glontul patrunde perpendicular si apare minus tesut, un inel de excoriatie si unul de
stergere.
Distanta impuscaturii cu teava apropiata se divizeaza conventional in trei zone:
- zona de actiune maxima a gazelor explozibile (distanta de tragere 1-5cm)
- zona de depunere concomitenta a funinginii cu particule de metal si pulbere (25-35cm)
- zona de depunere doar a particulelor de metal si pulbere (35-200cm)
La trageri cu teava lipita, teava poate fi aplicata ermetic sau neermetic, orientata perpendicular
sau sub unghi. Aici gazele pot realiza 3 feluri de actiuni: de penetrare, de rupere si contuziva.
Marginile plagii propriu-zise sint neregulate, echimotice, zdrobite, decolate de la tesuturile
subiacente, acoperite pe dinauntru cu funingine. Tragerea cu teaba lipita adesea genereaza leziuni
suplimentare localizate in jurul orificiului de intrare care sunt numite stamp de imprimare, inel de
imprimare

32.Semnele leziunilor produse prin gloanţe la tragere de la distanţă apropiată.

Distanța este considerată apropiată atunci cînd ţinta se află în limitele acţiuni factorilor suplimentari
ai împuşcăturii. Se cunosc următoarele zone ale distanţei apropiate:
- tragerea cu ţeava lipită
- zona acţiunii preponderent mecanice a gazelor (prima zonă).
- zona acţiunii combinate a funinginii, a particulelor de pulbere și metal (zona a doua);
- zona acțiunii particulelor de pulbere si metal (zona a treia)
Dacă gura ţevii in momentul împușcăturii intră in contact direct cu hainele sau pielea victimei,
tragerea este considerată drept tragere cu ţeava lipită. In astfel de cazuri ama se sprijină de obiectul
atacat. Lipirea poate fi ermetică, cînd gura țevii e lipită cu putere de obiectul atacat sa neermetică,
cînd gura ţevii numai se atinge de acest obiect. Direcţia ţevii poate fi perpendiculară față de suprafaţa
obiectului atacat, sau cub un unghi ascuțit. In tragerea cu ţeava lipită gazele pot realiza 3 feluri de
acţiuni: de penetrare, de rupere și contuzivă.
Acţiunea de penetrare se manifestă atunci, cînd presiunea gazelor la gura ţevii ajunge la cîteva sute de
kilo pascali. Acţiunea de rupere are loc atunci cînd gazele întîlnesc în partea iniţială a canalului o
rezistență din partea ţesuturilor dure subcutanate. Acţiunea de rupere se manifestă mai frecvent in
regiunea capului și a mîinilor. Acţiunea contuzivă se manifestă cînd gazele la nivelul gurii ţevi,
exercită o presiune mici (din cauza energiei cinetice iniţiale mici sau din cauza trecerii lor
preventive ,printr-un obstacol).
In tragerea cu ţeava lipită orificiul de intrare poate fi stelat, in cruce, uneori unghiular, liniar sau
rotund (cu sau fără rupturi radiale). Marginile plăgii propriu-zise, cu excepţia marginilor rupturilor
suplimentare, sînt neregulate, echimotice, zdrobite, decolate de la ţesuturile subiacente, acoperite pe
dinăuntru cu funingine Apro piind marginile, in centrul plăgii poate fi observat un defect de ţesut
format prin concursul unor mici adîncituri localizate la vîrful lambourilor cutanate. Marginile
orificiilor de intrare rotunde şi vîrfurile lambourilor la plăgile stelate sînt acoperite, de regulă, cu
funingine. In lipirea ermetică depunerile de funingine au forma unu inel îngust de culoare cenușie-
intunecat sau neagră. In lipirea neermetică au forma unui cerc cu diametrul de 3—5 cm. In lipirea
laterală depunerile de funingine sînt neuniforme, au formă de evantai. In tragerea cu ţeava lipită
ermetic in jurul orificiului de intrare depuneri de funingine şi tatuaj prin pulbere, de regulă, nu se
observă. Tragerea cu ţeava lipită adesea generează leziuni suplimentare (prin gura ţevii)(Stant-
marca) localizate in jurul orificiului de intrare.

33. Leziunile balistice transfixiante. Diagnosticul orificiului de intrare şi de ieşire, aprecierea

direcţiei canalului de rănire.
Leziunile transfixiante au orificiu dc intrare, canal dc rănire şi orificiu de ieşire. Cee ace le face
diferite de cele oarbe care au doar orificiul de intrare si canaul de ranire.
Se evidenţiază trei zone ale canalului de rănire: 1) zona propriu-zisă; 2) zona de contuzie a
ţesuturilor, care reprezintă pereţii canalului, având lăţimea de la câţiva milimetri până la 1-2 cm; 3)
zona de contuzie moleculară a ţesuturilor, care se răspândeşte până la 4-5 cm. Ultima zonă devine
observabilă după câteva ore sau chiar zile, pe măsura apariţiei hemoragiilor punctiforme şi a
proceselor distrofice şi necrotice în ţesuturi.
Orificiul de intrare:
Forma orificiului rotunda sau ovala, mai rar semilunara sau nedeterminata, defect tisular practic
permanent, defectul dermei este mai mic decit diametrul glontului, defectul in epiderm deseori este
egal, inelul de excoriatie de regula se determina bine, inelul de stergere prezent pe piele sau pe haine,
marginile frecvent festonate, mai rar netede.
Orificiul de iesire:
Forma orificiului stelata, fisurata, semilunara, mai rar rotunda sau ovala, defest tisular frecvent
lipseste, dimensiunile deseori mai mari decit ale orificiului de intrare, mai rar egale sau mai mici,
inelul de excoriatie frecvent lipseste mai rar este prezent, inelul de stergere lipseste, marginile de
regula neregulate, adesea rasfrinte in afara.
Canalul de ranire poate fi rectiliniu sau cu un traiect curb. El are forma unui con retezat, baza lui
fiind orientata in directia miscarii glontului. Dupa acest caracter morfologic al fracturii se apreciaza
directia canalului de ranire.

34. Plăgile oarbe şi tangenţiale. Însemnătatea criminalistică a glonţului .

Plăgi oarbe sunt considerate acele plăgi în care proiectilul sc opreşte în corp. Glonţul rămâne, dc
obicei, în corp atunci când îşi epuizează toată energia cinetică. Accst lucru se întâmplă atunci când:
- viteza iniţială a glonţului este mică;
- tragerea s-a efectuat dc la o distanţă mare de ţintă;
- glonţul, înainte de a pătrunde în corp, trece printr-un obstacol sau ricoşează şi apoi nimereşte într-o
regiune a corpului sau în oase.
Deci, o plagă oarbă arc doar orificiu de intrare şi canal de rănire, care se termină în diverse ţesuturi
ale corpului.
Caracterul morfologic al plăgilor oarbe se aseamănă, cu mici excepţii, cu plăgile transfixiante.
Plaga tangenţială se formează atunci când glonţul sc atinge de suprafaţa corpului, lăsând doar o
excoriaţie sau o plagă alungită. Plaga tangenţială poate avea forma unui uluc îngust cu margini
neregulate şi rupture superficiale ale stratului dermal sau chiar ale epidcrmului. Colţul plăgii din
direcţia mişcării glonţului (dc intrare) poate fi rotunjit, excoriat, cu semne ale inelului de ştergere.
Colţul plăgii din partea opusă (de ieşire) este ascuţit, mai puţin excoriat.

35. Leziunile oaselor produse de gloanţe.

In oasele plate (craniu,omoplat,oasele bazinului) canalul de intrare a glontelui are forma unui con
retezat cu virful orientat spre locul impactului. In cazul impactului perpendicular pe tablia externa a
osului vom gasi un orificiu rotund regulat, de la marginile careia pornesc niste fisuri radiare scurte.
Dimensiunile acestui orificiu aproape coincid cu diametrul transversal al proiectilului. Pe tablia
interna vom gasi un orificiu neregulat, dimensiunile caruia depasesc diametrul transversal al
proiectilului. Daca glontul penetreaza osul sub un unghi ascutit la intrare se produce o eschila osoasa
si un orificiu avind dimensiunile mai mari decit ale glontelui. La intrare sub un unghi obtuz orificiul
este si mai mare. In epifizele oaselor lungi se formeaza un canal orificial. Trabeculele traumatizate
ale substantei spongioase vor fi rasfrinate in sensul miscarii glontului.
Fracturile impuscate ale diafizelor aoselor lungi prezinta de regula un sector de aschiere a osului.
Dupa restaurarea osului la intrare se observa un defect de tesut de forma rotunda cu marginele
regulate de la care pornesc fisuri radiante. Pe suprafetele laterale ale osului se evidentiaza niste
eschile mari avind forma aripelor de fluture (gratiei acestui fapt fracturile balistice ale oaselor lungi
au si fost numite fracturi „in fluture”). Orificiul de iesire se manifesta printr-un defect de tesut de
dimensiuni foarte mari, cu marginele neregulate de la care pornesc multiple fisuri longitudinale.
Iesind din os glontul detaseaza unele eschile osoase si formeaza o „cararuie” care se extinde in
directia zborului proiactilului.
36. Caracteristicile leziunilor organelor interne produse prin gloanţe. Efectul hidrodinamic .
Leziunile organelor interne (ficat,rinichi,splina),produse prin gloante sunt: un orificiu de intrare
stelat, cu dimensiuni relativ mici un canal rectiliniu cu o zona de distrugere a tesuturilor adiacente un
orificiu de ieseri stelat sau neregulat,fiind mai mare decit cel de intrare. Leziunile balistice ale
plaminilor sunt mai mici ca volum decit cele a organelor parenchimatoase (datorita bunei aeratii si a
densitatii relativ mici). Marginile orificiului de intrare sunt rounjite ,pleura viscerala este rasfrinta in
lumenul canalului. Marginile orificiului de iesire sunt rupte, neregulate rasfrinte in afara. In lumnul
canalului pot fi fragmente de tesut pulmunar sub forma unor lambouri orientate cu capetele libere in
sensul propulsarii proiectilului. In pericard si cord orificiul de intrare este rotubd sau oval,cu
marginele regulate rotunjite. Orificiul de iesire are dimensiuni mai mari o forma neregulata marginele
rupte si rasfrinate in sensul miscarii glontelui. In stomac, intestine, vezica urinara daca lumenul lor
este desert orificiul de intrare si de iesire sunt rotunde cu multiple rupturi scurte ale seroasei si ale
mucoasei. Daca organele sus mentionate sunt pline cu lichid vor fi prezente rupturi ale peretilor
asociate cu echimoze si detaserii de mucoasa datorita actiunii hidrodinamice a proiectilului).
Efectul hidrodinamic: acesta are loc atunci cind pe parcursul traiectoriei sale proiectilul intilneste
un organ cavitar plin cu lichid(stomac,inima,intestin,vezica urinara). Rupturile se vor produce sub
actiunea undelor hidrodinamice asupra peretilor organului cavitar. Printr-un mecanism similar se vor
prouce si rupturile splinei ale ficatului(in stare de congestie) si chiar ale cutiei craniene.
37. Particularităţile leziunilor produse prin gloanțe la tragere cu țeava lipită.
La trageri cu ţeava lipită, orificiul ţevii în timpul împuşcăturii se sprijină nemijlocit de hainele sau
tegumentele corpului. Ţeava poate fi aplicată ermetic sau neermetic şi orientată perpendicular
sau sub un unghi faţă de suprafaţa obiectului-ţintă. în toate accste cazuri, caracterul leziunilor va fi
diferit. în aceste condiţii, asupra corpului acţionează toţi factorii traumatici (ţeava armei, proiectilul
şi factorii suplimentari ai împuşcăturii). In orificiul de intrare e minus tesut, iar la orificiul de iesire
nu este acest fenomen.
La tragere cu ţeava lipită, acţiunea mecanică a gazelor acţionează asupra îmbrăcămintei şi a tuturor
ţesuturilor asemănător unui obiect contondent, formând un defect de ţesut mai mare decât
dimensiunile glonţului.
Glonţul propriu-zis pătrunde în corp printr-un canal deja format (existent).In tragerile cu ţeava lipită
acţiunea distructivă a gazelor se manifestă atât în regiunea orificiului de intrare, cât şi pc traiectul
canalului de rănire. Cu cât ţeava armei este mai strâns comprimată de corp, cu atât mai mult se
manifestă aceste acţiuni.
Orificiul de intrare a glonţului la tragere cu ţeava lipită poate fi de diverse forme: cruciform, stelat,
fusiform, unghiular, oval, rotund.
Marginile orificiului de intrare şi vârfurile lambourilor conţin depuneri dc funingine. Atunci când
împuşcăturile se realizează prin contact ermetic, depunerile dc funingine rcproduc perfect forma gurii
ţevii. în tragerile prin contact neermetic se formează depuneri intense de funingine, cu un diametru de
4—5 cm. La împuşcăturile sub un unghi, funinginea sc depune sub formă de evantai pe suprafaţa
corpului, care nu se află în contact cu ţeava.
La tragerile cu ţeava lipită pe pielea sau hainele din jurul orificiului de intrare se poate imprima gura
ţevii, caracter denumit inel de imprimare sau ştanţ-marcă, care morfologic reprezintă excoriaţii,
echimoze şi, mult mai rar, plăgi superficiale

38. Semnele morfologice ale morţii asfixice (rapide).

La examinarea persoanelor moarte prin asfixiile mecanice vor fi constatate semne morfologice
numite leziuni asfixice generale. Ele se impart in : interne si externe.
Din semnele externe fac parte:
1 petesii asfixice: (se explica prin faptul ca semareste presiunea venoasa si sporirea permeabilitatii
peretilor vaselor sanguine di cauza hipoxiei) sunt hemoragii mici punctiforme ale pielii si mucoasel
fetii. Sunt mai pronuntate pe conjunctiva palpebrala si oculara. In asfixiile de lunga durata sunt
prezente si pe pilea pleoapelor, fetei, gitului, partilor superioare ale toracelui, pe mucoasa bucala.
Prezenta petesiilor nu este strict obligatorie .
2 Cianoza fetei: se caracterizeaza prin culoarea albastr-vinetie a obrajilor, a conjunctivei si a
mucoasei buzelor, conditionata de staza venoasa. E mai pronuntata in primele ore dupa moarte
peurma pierde din intensitate si poate disparea complet din cauza hipostazei.
3 Cianoza extremitatilor: degetelor a membrelor superioare si in special a unghiilor care au culoare
albastr-violeta.
4 lividitatile cadaverice precoce: intinse ca suprafata intens cianotica albastru-inchis,violacee,
fenomen explicat prin fluiditatea singelui.
5 Semnele mictiunii si defecatiei involuntare: se datoreste spasmelor musculare in timpul convulsiilor
contractiei musculaturii netede.
Din semnele interne fac parte:
1 singe fluid de culoare inchisa:se explica prin cresterea activitatii fibrinolitice si a unor factori
anticoagulanti ca o consecinta a suprasaturatiei cu CO2 si datorita reducerii mari a proportiei de
oxihemoglobina.
2 Dilatarea si umplerea cordului drept si sting fluid si inchis la culoare: Ventricolul sting contine
putin singe sau este gol semn conditionat de staza sanguina pulmunara.
3 Staza generalizata pronuntata in toate organele,mai exprimata cerebral si pulmunar.
4 anemie splenica (semnul lui Stabinschi intilnit rar explicat prin splenocontractie).
5 Petesii subpleurale, subendocardiale(petele Tardieu) hemoragii punctiforme sau insulare pina la
marimea semintelor de mei. Mai frecvent se intilnesc sub pleura viscerala la baza plaminilor sau
epicard. Ele sa datoresc cresterii presiunii sanguine si a presiunii intraalveolare in stadiul culminant al
asfixiei.

39. Spânzurarea, semnele morfologice. Semnele vitalității șanțului de spânzurare.

In afara de semnele asfixice generale vor fi si prezente semnele specifice mortii prin spinzurare.
Semnul specific este santul de spinzurare – leziune specifica a pielii gitului sub forma unei zone
denivelate care reprezinta o reproducere negativa (ca imaginea in oglinda) a reliefului latului. Santul
este plasat in treimea sperioara a gitului deasupra cartilajului tiroid. Directia santului este oblica
ascendenta spre nod, deasemeni santul este o circulara incompleta care se ontrerupe prin interpunerea
nodului latului. Adincimea este neuniforma mai mare in partea opusa a nodului. Latimea santului va
depinde de latimea latului. Santul poate fi unic ,dublu sau multiplu in dependenta de numarul de
laturilor. Fundul santului poate fi moale sau dur.
Semnele originii vitale a santului de spinzurare sunt urmatoarele:
1 Dilatarea vaselor sanguine capilare si hemoragiile mici punctiforme in straturile superficiale ale
pielii de-a lungul marginii superioare a santului.
2 Infiltratele hemoraice in tesutul celuloadipos si muschii gitului (sternocleidomastoidian) semnul
Walcher.
3 Mansoanele echimoticepericarotidiene semnul lui Martin.
4 Rupturile transversale ale intimei carotidelor semnul lui Amusat.
5 Fracturile cartilajelor laringiene si ale osului hioid.
6 Hemoragiile in capsula ganglionilor limfatici si tesuturile laxe adiacente.
7 Anizocoria.
8 Amprentle dentare pe virful limbii cu hemoragii in mucoasa.

40. Strangularea, semnele morfologice.

Strangularea se realizează prin compresiunea gâtului cu un laţ care se strânge progresiv. Laţurile la
fel pot fi dure, semidure şi moi. Geneza morţii prin strangulare cu laţul are multe aspecte
comune cu spânzurarea, cu excepţia unei comprimări mai puternice a nervilor gâtului şi stoparea
primară a cordului.
Şanţul de strangulare are o serie de caracteristici care-1 diferenţiază de şanţul de spânzurare.
Amplasarea şanţului faţă de cartilajul tiroidian poate fi la orice nivel (mai sus sau mai jos); se
află orizontal şi încercuieşte deplin perimetru; şanţul de strangulare pe tot parcursul are o
adâncime uniformă, iar dacă sub laţ se află unele obiecte moi, şanţul devine neuniform exprimat sau
întrerupt. La o compresiune puternică cu laţul în ţesuturile moi şi muşchi pe traiectul şanţului de
strangulare se formează hemoragii. Mult mai frecvent decât în spânzurare se fracturează
cartilajele laringiene.
În strangularea cu laţul mult mai des se pot constata urme de acţiuni violente situate pe diferite locuri
ale corpului, care adesea pot fi confundate cu leziunile de autoapărare. Există cazuri când victima este
ucisă prin strangularea cu laţul apoi cu acelaşi laţ este spânzurată.

41. Sugrumarea, semnele morfologice

Sau strangularea cu mina este o asfixie mecanica produsa prin comprimarea formatiunilor
neurovasculare si aeriene ale gitului realizata prin intermediul miinii. Paralel cu comprimarea
neurovasculara are loc micsorarea lumenului traheei iar uneori ocluzia completa a fisurii coardelor
vocale prin comprimarea laterala a laringelui. Semnul specifice ale sugrumarii vor fi prezentate prin :
excoriatii liniare si semilunare asociate cu echimoze rotunde si ovale pe partile anterioare si laterale
ale gitului produse prin actiunea pulpei degetelor si unghiilor. Lipsa santului de strangulare.
Leziunile interne mai evidente decit in celelalte asfixii, sunt prezentate prin hemoragii masive in
tesutul celuloadipos subcutanat in muschii gitului si in spatiile perivasculare in capsula tiroidei in
laringe si trahee. In caz de strangulare intre brat si antebrat vor fi destul de pronuntate si masive si
difuze hemoragiile tesutului celuloadipos subcutanat si in muschiul gitului. Pot fi deasemeni atestate
leziuni produse anterior strangularii fracturi costale, rupturi de ficat splina.
42. Asfixia prin compresiune toraco-abdominală: tanatogeneza şi semnele caracteristice.
Mecanismul de formare a măştii echimotice și edemului carminat al pulmonilor.
Asfixia prin compresie toraco abdominala se instaleaza datorita impiedicarii sau blocarii miscarilor
respiratorii care se realizeaza pein compresiunea toracelui si abdomenului. Se produce deseori prin
surprinderea corpului de catre ziduri darimate in seisme de catre avalanse de zapada.
Mecanismul mortii atenuarea sau blocarea miscarilor respiratorii produce o anoxie anoxica appoi o
anoxie stagnata. Moartea se instaleaza dupa 30min.
Diagnosticul asfixiei mecanice prin comprimarea toracoabdominală se bazează pe următoarele
caractere: cianoza intensă a feţei, exoftalmie, masca echimotică, edem pulmonar
de culoare roşie-deschisă (de culoarea carminului), amprentele hainelor sau ale altor obiecte pe corp,
prezenţa nisipului şi altor materiale, în dependenţă de condiţiile comprimării.
Masca echimotica – ocianoza foarte pronuntata a fetei si gitului a partii superioare a toracelui si
multiple echimoze cutanate in aceleasi regiunimecanismul formarii se datoreste dereglarii circulatiei
sanguine in sistemul venei cave superioare si in special de supraincarcarea cu singe a bazinului
venelor inominate si jugulare.

43. Obstruarea căilor respiratorii cu corpuri străine. Particularităţile de vârstă ale acestor
forme de asfixie.
Obstruarea căilor respiratorii este asfixia mecanică care se datoreşte închiderii lumenului laringelui
şi/sau traheei cu corpuri străine. Cel mai frecvent această situaţie se întâlneşte la copii, care le
introduc în cavitatea bucală. În mediul umed al căilor respiratorii boabele de grâu, fasole sau mazăre
se măresc în volum, ocupând întreg lumenul. La persoane adulte această formă de deces poate
surveni dupa pătrunderea în timpul somnului în căile respiratorii a protezelor dentare. Uneori în
timpul mesei, pe fond de stres emoţional sau de consum de băuturi alcoolice, se produce obstruarea
cu bol alimentar : bucăţi de carne, salam, pâine.
Asfixia mecanică prin aspirarea conţinutului gastric se poate produce în timpul somnului sau în stare
de ebrietate. Conţinutul gastric ocupă tot spaţiul liber al arborelui respirator şi produce decesul. La
autopsie este foarte importantă stabilirea pătrunderii intravitale a conţinutului gastric în căile
respiratorii. Pentru aceasta trebuie să fie stabilit nivelului până la care au pătruns masele gastrice,
obligatoriu se efectuează examenul microscopic al fragmentelor de plămâni pentru constatarea
elementelor conţinutului gastric în porţiunile terminale ale arborelui respirator (alveole şi bronsiole).
Este bine cunoscut faptul ca uneori conţinutul gastric poate pătrunde în căile respiratorii postmortem.
Gazele de putrefacţie care se formează în stomac şi intestin, deplasează conţinutul în cavitatea bucală
şi ulterior în trahee şi bronhii sau in cazul manevrelor de resuscitare.

44. Sufocarea, semnele morfologice.

Sufocarea este asfixia mecanică prin obstruarea (închiderea) orificiului bucal şi a orificiilor nazale
(orificiile respiratorii superioare) cu mâna sau alte obiecte moi. Una dintre cele mai grele expertize
medico-legale este expertiza pe cadavru în caz de sufocare prin intermediul obiectelor moi (perna,
punga din plastic ş.a.). Pe corpul victimei, în zonele de aplicare a acestor obiecte, leziunile pot să nu
apară. Iar dacă victima se află în stare de imposibilitate de autoapărare, nu se va constata nici un
semn de violenţă. Decesul prin asfixie poate surveni şi în situaţiile obstruării orificiilor respiratorii
superioare cu mâna. Pentru aceste cazuri sunt caracteristice leziunile pe faţa internă a buzelor şi
obrajilor, care se produc prin strivirea ţesuturilor între palmă şi dinţi. De asemenea in cazul
sufocarii cu mina vor fi sesizate echimoze rotunde si ovale de la degete si excoriatii lineare
semilunare de la unghii. După obstruarea orificiului bucal şi nazal cu mâna decesul survine în
aproximativ 3 – 5 minute. În prima fază a acestei perioade de timp, în marea majoritate a cazurilor,
victima opune rezistenţă. În afara leziunilor caracteristice în zona din jurul gurii şi nasului, pe cap,
corp şi membre se vor constata leziuni traumatice care atestă lupta între victimă şi agresor.

45. Înecul. Mecanismul morții și semnele morfologice

Prin înecare se înţelege asfixia mecanică realizata prin ocluzia cailor si cavitatilor. Lichidul pătrunde
în căile respiratorii până la alveole, producând blocaj mecanic ce nu permite aerului să ajungă la
plămâni. Se declanşează starea asfixică. Stoparea pătrunderii aerului la plămâni duce la accentuarea
asfixiei şi pierderea cunoştinţei. Mişcările respiratorii devin aritmice, convulsive, după care progresiv
se superficializează până la stop cardio-respirator. Mai rar are loc inecul uscat (asa numit hidrocutie),
in caz de spasm laringian cu pierderea constiintei, sau hidrocutia in caz de sincopa.
Aspecte clinic:
a) De rezistenta: perioada de apnee voluntara , apneea dureaza pina ce CO2 nu excita centrul
respirator, si apa patrunde in caile respiratoria
b) Convulsive: se produce hipercapnie progresiva, faza fiind delimitate de pierderea constiintei si
debutul convulsiilor.
c) De moarte aparenta: are loc deprimarea a functiilor vitale
Morfopatologie:
ciuperca înecaţilor la nivelul orificiilor respiratorii superioare şi în jurul gurii se constată spuma
albă, foarte densă . Producerea acesteia se datoreşte pătrunderii apei în căile respiratorii, care irită
mucoasa cailor respir.
Emfizem hidroaeric pulmonar ,
petele Paltauf - prezenţa sub pleură a unor pete albăstrui cu margini neclare –- este un semn
caracteristic pentru înec în apă dulce. Aceste pete sunt rezultatul pătrunderii apei în reţeaua vasculară,
diluării sângelui şi a distrugerii eritrocitelor.
Prezenta lichidului in sinusul osului sfenoid
Prezenta in stomac a milului, nisip
Diluarea singelui din inima stinga
Prezenta eritrocite in duct limfatic toracal
Se poate constanta locul inecului prin examenul diatomeelor
Examenul sângelui: se compară temperatura de îngheţare (punctual crioscopic), concentraţia de
ioni şi rezistenţa electrică a sângelui din ventricolul stâng cu cel din ventricolul drept. În caz de înec
în apă dulce, datorită diluării sângelui în ventricolul stâng, se va constata scăderea în acesta a
concentraţiei ionilor, rezistenţei electrice şi a punctului crioscopic. Efectul invers este valabil pentru
înec în apa sărată.

46. Semne ale retenției cadavrului în apă.

Aceste modificări depind de timpul aflării cadavrului în apă, de temperatura şi caracterul apei (sărată,
de ploaie), precum şi de alte condiţii, indiferent de cauza morţii.
La retenţia cadavrului în apă se pot produce următoarele modificări:
• aspectul „pielii de gâscă”, pielea devine palidă;
• macerarea pielii, care apare pe palme şi tălpi. În funcţie de timpul cât s-a aflat cadavrul în apă se
dezvoltă: la 3-6 ore pielea pe palme şi tălpi devine albă, la 3-5 zile – „mâna de spălătoreasă”, la 10-15
zile - începutul detaşării pielii de pe palme şi plante ca o mănuşă („mănuşa morţii”). La o lună pielea
se detaşează treptat în lambouri de pe tot corpul;
• „Mănuşile morţii” în caz de retenţie a cadavrului în apă;
• Detaşarea (10 zile) şi căderea (20 zile) părului;
• Depunerea algelor pe corpul cadavrului, care începe la 10—12 zile.
• Nuanta roz a lividitatilor cadaverice
• Adipocerea

47. Acțiunea locală a temperaturii înalte. Identificarea agentului termic.

Majorarea temperaturii tegumentelor peste 45-50 C provoaca arsuri termice. Profunzimea acestora
depinde de caracterul agentului termic, de temperature si durata actiunii acestuia.
Arsurile se pot realiza prin: caldura solara,gaze si vapori supraincalziti, lichide fierbinti, flacara,
corpuri, current electric, susbs chimice etc.
Morfopat:
Arsurile de gr I(eritem): se caracterizeaza prin afectarea str. Superficiale si apare ca o roseate difuza
a pielii, insotit de edem si durere. Dupa vindecare poate fi o hiperpigmentare care apoi dispare.
Arsurile de gr II(flictene): se caracterizeaza prin aparitia de vezicule superficiale(deasupra str.
Malpighian) si profunde (in derm). Exudatul contine multe prot, Leuc ceea ce deosebeste de vezicule
de putrefactive. Leziunea apare imediat dupa contact sau dupa ceva timp. Vindecarea e fara cicatrice.
Arsurile de gr III (escarele): intereseaza tesutul celuloadipos subcutanat si se prezinta ca o necroza
a pielii care ia culoarea alba-cenusie si consistenta moale sau galben bruna(la foc deschis).
Vindecarea are loc prin cicatrice cheloide care poate limita mobilitatea.
Arsurile de gr. IV (carbonizare): sint arsuri foarte profunde si pot interesa toate straturile
anatomice: muschi, tendoane etc. Carbonizarea poate fi locala si generala.
Boala arsilor: Daca arsurile de gr II-IV sunt mai marei de 10-15% sau de gr. I >50% apar tulburari
patologice in organelle interne. Evolueaza: socul primar; toxemia acuta; septicotoxemia;
reconvalescenta.
Identificarea agentului:
-Arsurile prin flacara: au un mers ascendent, cu interesarea parului si hainelor; sint prezente depuneri
de funigine.
-Arsuri prin lichide fierbinti: au un character descendent, fara interesarea parului, hainelor si fara
funigine
-Metalele topite si corpuri incandescente: produc arsuri limitate ca suprafata dar adinci.
-Unele hidrocarburi se pot impregna in hainele sau asternutul victimei si pot fi detectate prin metode
toxicologice.

48. Moartea produsă prin acţiunea generală a frigului. Modificările morfologice

Efectele generale ale temperaturilor scăzute asupra organismului (hipotermia). Acţiunea îndelungată
a frigului iniţial duce la creşterea producţiei de căldură în organism. Dacă frigul acţionează în
continuare, indicele de producţie este depăşit de cel de pierdere de căldurăprin convecţie şi conducţie.
Temperatura corpului începe să scadă progresiv. Paralel cu scăderea temperaturii corpului scade
activitatea biologică a ţesuturilor (metabolismul celular). La temperaturi corporale de sub 31oC,
persoana devine inconştientă, la 25-20oC funcţiile organismului sunt abolite, survine decesul.
La examenul medico-legal al cadavrului se constată:
• lividităţile cadaverice de culoare roşie (ca semn al scăderii metabolismului cu utilizarea incompletă
a oxigenului de către ţesuturi);
• pete brune-maronii (microhemoragii) la nivelul mucoasei gastrice (pete Visnevski) si pe cele renale;
• sângele şi plamanii de culoare roşie-aprinsă;
 • lipsa aproape completă a glicogenului în ficat; modificări distrofice la nivelul creierului,
miocardului, rinichilor.
• Cadavrul poate fi găsit în poziţie „embrionară”, prin care pierderile de căldură în mediul
înconjurător scad semnificativ.Lispeste la cei ce au consumat alcool.
• Topirea zăpezii sub cadavru prin căldura corpului pe zăpadă se observă depresiuni corespunzătoare
capului (C), membrelor superioare (MS) şi inferioare (MI)).
• Ţurţuri de gheaţă la orificiile nazale.
Gradele degeraturilor (actiune locala):
Gradul I: pielea este palidă, uşor tumefiată, iniţial zona afectată este dureroasă, apoi sensibilitatea
scade.
Gradul II: flictene cu conţinut lichidian limpede; deoarece sunt afectate straturile superficiale ale
pielii, vindecarea este completă, fără formarea cicatricilor.
Gradul III: flictene cu conţinut lichidian sanguinolent; sunt afectate toate straturile pielii, ducând la
vindecare îndelungată cu formarea unor cicatrici.
Gradul IV: se caracterizează prin distrugerea ţesuturilor moi, muşchilor şi oaselor cu mumificarea
ţesuturilor (gangrena uscată), fiind necesară îndepărtarea chirurgicală a ţesuturilor distruse. Din punct
de vedere medico-legal, existenţa degerăturilor semnifică faptul acţiunii îndelungate a frigului şi, în
unele cazuri, prin acestea se poate stabili caracterul vital al acţiunii frigului.

49. Electrotrauma. Factorii ce influenţează electrocuţia. Semnele morţii prin electrocuţie

Factorii care influenţează gravitatea electrocuţiei.
1. Caracteristicile curentului: pentru organismul uman în egală măsură este periculos atât curentul
continuu, cât şi cel alternativ, cu toate că unii autori consideră că mult mai periculos este curentul
alternativ
2. Tipul de contact. În majoritatea cazurilor, acţiunea curentului electric industrial se produce prin
contact direct între conductorul electric şi corpul victimei. Contactul direct poate fi unipolar, atunci
când o zonă a corpului intră în contact cu o singură sursă a curentului electric. Mult mai grav pentru
organism este contactul multipolar, situaţia în care mai multe zone a corpului intră în contact cu o
sursă de curent electric, formându-se un scurtcircuit
3. Durata şi suprafaţa contactului cu counductorul electric sunt direct proporţionale cu gravitatea
modificărilor funcţionale în organism.
4. Caracteristicile organismului. Evoluţia electrocutării depinde de rezistenţa generală a organismului
şi rezistenţa locală a ţesuturilor. Rezistenţa ţesuturilor este invers proporţională cu conţinutul de apă.
Astfel cea mai mare rezistenţă o are pielea groasă, bătătorită, uscată; organelle interne, sângele,
nervii, muşchii au un nivel de rezistenţă mult mai scăzut.
Modificările locale produse prin acţiunea curentului electric
Marca electrică apare la locul de intrare şi ieşire a curentului electric, are aspectul unui crater
cenuşiu-gălbui sau cenuşiu-albicios, a cărui forma şi dimensiuni depind de relieful şi suprafaţa
conductorului electric cu care a intrat în contact corpul. La palpare se constată consistenţă crescută şi
marginile uşor ridicate. Uneori marca electrică imită conturul şi relieful sursei de curent electric cu
care a intrat în contact pielea.
Metalizarea se observă la locul de intrare a curentului electric, în jurul mărcii electrice, fiind
caracteristică încrustarea particulelor de metal pe piele. Uneori metalizarea poate fi văzută cu ochiul
liber: în funcţie de metalul din care a fost confecţionat conductorul, se observă coloraţie brungălbuie
sau cenuşiu-negricioasă. Prin analiza spectrală se poate stabili natura chimică a conductorului electric
cu care a intrat în contact victima.
Arsura electrică se localizează la locul de intrare sau ieşire a curentului electric şi este consecinţa
contactului cu conductorul sau a arcului voltaic. Arsura electrică se deosebeşte de arsura termică prin
margini clare, bine delimitate şi prin localizare. Se caracterizează prin dimensiuni
variabile, culoarea brun-cenuşie, consistenţă crescută. Prin aprinderea îmbrăcăminţii se pot produce şi
arsuri termice
Edemul electrogen este reprezentat de o tumefacţie dureroasă, dură la palpare, cu dimensiuni
variabile, situată în jurul locului de contact. Modificările de la nivelul organelor interne nu sunt
caracteristice.
Actiune generala: dereglari ale proceselor electrice in organism: a sistemelor cardiovascular (moarte
prin fibrilatia cardiaca, colaps cardiovascular, stop cardiorespirator), sistmelului respirator (paralizie
respiratorie centrala, a muschilor respiratori), afectarea SNC prin afectarea bulbului.
La necropsie semne specific nu sunt. Pot fi focare mici de necroza si revarsate sanguine, uneori
rupture de organe cavitare. Nefroza pigmentara in rinichi. “Perle ” osoase, despicaturi osoase.

50. Toxicele şi clasificarea lor.

Prin toxic se înţelege orice substanţă exogenă care, odată pătrunsă în organism, induce alterări
funcţionale şi/sau lezionale ce caracterizează starea de intoxicaţie, dereglare a sanatatii cu o instalare
ulterioara a mortii.
Toxicele se clasifica in :
1 In f-ie de caracterul actiunii asupra org. :
- Erosive (care produc schimbari morfologice locale pronuntate);
- Distructive ( care produc schimbari distrofice, necrobiotice, in organe si tesuturi, inclusiv si in
locul interactiunii nemijlocite cu organismul);
- Hematice (care produc schimbari la nivelul hemoglobinei);
- Functionale ( actioneaza asupra SNC si Snperiferic);
Toxicitatea substanţelor este condiţionată atât de proprietăţile toxicului, cât şi de reactivitatea
organismului, dintre care cele mai importante sunt:
1. Doza
2. Concentraţia
3. Proprietăţi fizico-chimice
4. Viteza de pătrundere şi eliminare
5. Căile de pătrundere a toxicelor: prin respiraţie; pe cale digestive:
6. Existenţa efectului cumulativ
7. Starea organismului. Reacţia organismului este individuală şi depinde de sex, vârstă, greutatea
corpului, toleranţă şi existenţa bolilor cronice.

51. Condițiile de acțiune a toxicelor. Deprinderea faţă de toxic

Exista urmatoarele tipuri de actiune a toxicului asupra organismului:
Primara se manifesta in locul interactiunii toxicului cu organismul
Consecutiva se manifesta prin dereglarea f-ei organelor consecutiv actiunii primare a toxicului.
Metatoxica repercusiunile tardive ale intoxicatiilor manifestindu-se in fond dupa eliminarea toxicului
din organism.
Conditiile de actiune a toxicului:
1 Proprietatile toxicului (doza; concentratia; starea de agregare; solubilitatea; stabilitatea).
2 Starea organismului ( masa corpului; cantitatea si caracterul continutului gastric; virsta; sexul;
patologii preexistente; sensibilitatea individuala; rezistenta generala).
3 Caile de introducere ( distribuirea; acumularea; caile de eliminare).
4 Conditiile mediului ambiant (mediatorii chimici si biologici; temperatura si umeditatea).
5 Actiunea combinata a toxicelor (sinergismul (alcoolul si barbiturice; efedrina si adrenalina) si
antagonismul (alcoolul si cofeina; )
Deprinderea faţă de toxic se obţine prin administrarea continuă de doze mici şi treptat crescânde,
ajungând să suporte, fără manifestări clinice, doze toxice şi chiar mortale pentru persoanele
neobişnuite la acesta.

52. Clasificarea socio-juridică a intoxicațiilor. Sursele şi circumstanţele lor.

1. Intenţionate sau voluntare:
- omuciderile heteroagresivitate cu scop premeditat de suprimare a vieţii
- Sinuciderile autoagresivitate prin folosirea toxicului
- toxicomaniile intoxicaţie intenţionată periodică sau cronică, prin consumarea repetată a substanţelor
cu acţiune toxică
2. Intoxicaţiile accidentale sau involuntare:
- Propriuzise - neatenţia, imprudenţa, ignoranţa
- medicamentoase - generate de: medic • farmacist • bolnav medicina ilicită
- Profesionale - nerespectarea sau ignorarea măsurilor de protecţie şi igienă a muncii neatenţia,
imprudenţa, ignoranţa de obicei sunt cronice.
- Alimentare - alimente sau băuturi cu efect toxic (componentul chimic sau bacteriologic);
confundarea unor plante, ciuperci; mâncării sau băuturilor contrafăcute; mâncăruri și băuturi vechi,
alterate, contaminate etc.

53. Particularităţile cercetării locului faptei în caz de intoxicaţie.

La cercetarea la faţa locului, în cazurile de suspiciune la intoxicaţie, se vor căuta, fixa şi ridica toate
substanţele care ar putea determina apariţia intoxicaţiilor şi toate recipientele care le conţin. Este
necesară căutarea, descrierea şi ridicarea produselor biologice ca voma, urina, materiile fecale,
precum şi resturile alimentare, băuturile, smocurile de ţigară, precum şi alte obiecte asemănătoare.
Toate obiectele găsite şi ridicate se consemnează procesul verbal de cercetare la faţa locului şi se
trimit pentru analiza de laborator la instituţiile de medicină legală. Autopsia cadavrelor cu suspiciune
de deces prin intoxicaţii are anumite particularităţi, dictate de necesitatea determinării substanţei
toxice care a produs moartea persoanei. La examenul extern al cadavrului expertul urmăreşte cu
atenţie constatarea pe îmbrăcăminte şi pe corpul victimei a unor substanţe străine, semnelor de
injecţii şi a resturilor de substanţe chimice în buzunare. Se examinează cu atenţie lividităţile şi
rigiditatea cadaverică, deoarece îl pot orienta pe expert asupra acţiunii unor substanţe toxice. Expertul
caută să stabilească existenţa unor mirosuri neobişnuite de la cadavru.
În toate cazurile în care se presupune moartea prin intoxicaţie, este
obligatorie efectuarea examenului toxicologic a ţesuturilor şi organelor
recoltate de la cadavru. Dacă există informaţii orientative privind acţiunea
substanţei toxice concrete, se vor preleva, în primul rând, organele şi
ţesuturile care pot conţine această substanţă.În lipsa suspiciunii acţiunii unei anumite substanţe se
recoltează ţesuturile şi organele pentru examenul toxicologic general.
În unele cazuri găsirea substanţelor toxice în corpul decedatului nu
vor fi puse în legătură directă cu decesul, deoarece pot fi substanţe
medicamentoase, introduse în organism în scop curativ.
Vor fi extrase pentru examenul toxicologic: 1/3 ficat cu vezica biliara; stomacul cu continut + 0,5 m
de ontestin subtire si gros; rinichi cu urina; 1/3 creier; inima cu singe, splina, plamin.

54. Căile de introducere și eliminare a toxicelor în organism.

Caile de introducere determina viteza sa de transportare in singe. Cl mai frecvent toxicele sunt
introduce prin ingerare. Absorbinduse din stomac si intestine subtire, ele nimeresc in singe, dupa in v.
porta, ficat unde se neutralizeaza partial. Toxicele patrunse prin rect sau vagin ocolesc bariera
hepatica , de aceea au actiune mai pronuntata. Foarte rapid ajung toxicele introduse parenteral. De
asemena momentan isi manifesta actiunea subst. introduse intravenous si inhalator. Substantele
lipotrope (fenolul) ajunge in singe si prin piele.
Caile de eliminare: Eliminarea toxicelor din organism are loc de obicei prin: rinichi si plamini. Prin
rinichi se elimina substantele hidrosolubile , prin plamini cele volatile si gazoase. Prin tractul
gastrointestinal (alcoolul metilic, saruri de metale), bila(subst. narcotice); glandele mamare, salivare
(morfina, etanolul); gl. Sudoripare (halogenele)

55. Intoxicaţiile cu acizi, mecanismul de acţiune, particularităţile morfologice.

Acizii sunt substanţele moleculele cărora, în soluţii apoase, disociază în ioni de H şi radicali salini ,
iar gradul de disociere determină tăria acidului şi toxicitatea lui.
Căile de pătrundere: Per os (majoritatea cazurilor); Inhalatorie; Transcutană; Transmucoasă etc.
Mecanismul de acţiune
•Ionii de hidrogen
–captează apa din ţesuturi; –coagulează proteinele ; –denaturează proteinele
•HNO 3 –Reacţia xantoproteică : proteinele denaturate ce conţin aminoacizi ciclici ( fenilalanină ,
tirozin , triptofan) formează nitrocompuşi
•HCl , H 2 SO 4 –Datorită emanării de căldură au acţiune termică
•СН 3 СООН (hemoliza)
Perioada acuta: arsuri chimice (necroză coagulativ deshidratantă : relativ dură şi uscată
(deshidratată), superficială, cu formare de cruste duri pe suprafaţă, înconjurată de reacţii inflamatorii
locale, culoarea cafeniu întunecată sau brun neagră (H ++→ Hb → hematoporfirina, methemo
globina , hematina acidă)) •în jurul gurii; •pe mucoasa tractului digestive; •reacţii inflamatorii locale.
Perioada tardiva: stomatita, esofagita, gastrita, mediastenita, peritonita, pneumonie.
Acidul sulfuric H2 SO 4 - necroză profundă de culoare brun neagră
Acidul azotic HNO 3 - arsuri de culoare galbenă (>30%)
HCl – tract digestive cu arsuri sure

56. Intoxicaţiile cu baze, mecanismul de acţiune, particularităţile morfologice.

Bazele sunt substanţele ce conţin grupa hidroxil (OH) şi un anion al metalelor . Aşa cum şi acizii,
tăria bazelor depinde de gradul lor de disociere şi de eliberare a grupei OH.
Căile de pătrundere: •Per os (majoritatea cazurilor); •Inhalatorie; •Transcutană; •Transmucoasă ,
Mecanismul de acţiune.
•grupa OH tumefiază, fuzionează şi se diluează albuminate alcaline, uşor solubile în apă.
• datorită solubilităţii sporite bazele pătrund adânc în ţesuturi, formând o necroză umedă de colicvaţie
•bazele tari degenerează nu numai ţesuturile moi, dar şi cele tari (păr, unghii
Perioada acuta: necroză profundă colicvatică; fără zone de demarcare; tumefacţie sporită, edem,
denivelarea pliurilor; culoare alb surie, uneori verzuie.
Perioada tardiva: formare de ulcere multiple, uneori perforate; mediastinită , peritonită, pneumonie.;
modificări distrofice în organele interne
57. Intoxicaţiile cu mercur. Tabloul morfologic.
Mercurul metalic ingerat nu este toxic din cauza solubilitatii proaste in tractul gastrointestinal sunt
toxici vaporii de mercur. Toxicitatea difera de la compus la compus unii compusi sunt foarte agresivi
(biclorura de mercur, oxicianura de mercur). Calea de partundere este digestiva, pen vapori cea
inhalatorie.
Morfopatologie : la moartea rapida depistam necroza mucoasei bucale si a faringelui,esofagului la
nivelul interactiunii toxicului cu org.
Daca moartea este tardiva vor vi evidentiate afectiuni morfologice la nivelul eliminarii mercurului:
stomatita mercuriana, colita ulceroasa,. La debutul intoxicatiei rinichii sunt mariti in volum si intens
congestionati. La circa 1 saotamina rinichii sunt mari si de cul alba cu corticala mult ingrosata
slaninoasa de culoare alb-galbuie cu dungi si puncte rosii pe fundul carora se vad bine piramidele
visinii inchise (rinichi de sublimat).
Granozanul (insectofungicid folosit in agricultura) examenul extern arata o casexie pronuntata.
Examenul intern uneri lipsa completa a tesutului celuloadipos, singele viscos si dens, edem congestie,
tulburari grave in ficat (distrofie adipoasa, hepatita toxici- nefrotica) cit si in rinichi.

58. Intoxicaţiile cu arsen. Modificările morfologice.

Arseniul este un element foarte toxic mai ales sub forma de compusi anorganici anhiudrida
arsenioasa (trioxidul de arsen) , acetoarsenicul de cupru, sodiu, calciu,acetoarsenicul de cupru (verde
de Paris) . Derivatii arseniul patrund in organism in conditii de productie prin inhalare in conditii
casnice prin ingerare. Actiunea arseniului ste multipla de la iritatie locala pina la leziuni profunde
degenerative. El se distribuie destul de repede pe tot organismul cumulinduse in organe cea mai mare
concentratie fiind in ficat. Se depune si se cumuleaza in unghii par piele oase. Derivatii arseniului au
actiune capilarotoxica provocind pareza capilarelor apoi si paralizia capilarelor si colapsul. Doze min
letale anhidrida arsenioasa(arsenicul alb)- 0.1-0.25gr....arsenicul metalic pur – 0.01gr...
Modificari morfologice sunt in forma gastrointestinala. Examenul extern : pielea uscata, turgoul
scazut, ulterior apare icterul. Examenul intern in cazul mortii rapide : edem cerebrl, congestie
cerebrala, si a organelor interne, multiple revarsate sanguine punctiforme in mucoase, in meningele
moale, sub endocard si in tesutul organelor parenchimatoase, inflamatie seroasa-necrotica a
mucoaselor tractului gastrointestinal cu multiple hemoragii mici in focar. In cazul mortii tardive
predomina componentul hemoragic pe mucoase apar ulcere la fundul caruia sunt depistate cristale de
arseniu. In lumenul intestinului se observa lichid cu mucoasa descuamata seroasa e de culoare roz
cleioasa di cauza fibrinei. La histologie gasim o degenerescenta grasa a ficatului cu necroza
periportala in focar. Leziunile miocardului sunt similare cu cele a unei cardiomiopatii ischemice.

59. Toxicele hemolitice, modul de acţiune, semnele morfologice ale hemolizei pe cadavru.
Din toxicele hematice fac parte substante care provoaca schimbari sanguine dintre acestea fac parte
cele care produc hemaglutinarea (fazinul); dereglarea hematopoiezei (benzolul, plumbul); care
provoaca tulburari hemodinamice (ac. Cianhidric); sau hemoliza ( arseniul).
Substantele hemolitice se caracterizeaza prin capacitatea de a distruge stroma eritrocitelor si esirea
hemoglobinei in plasma sanguina.
Semnele hemolizei pe cadavru:
Recente:
• Sânge este hemolizat , dens, închis la culoare “de lac”
•Imbibiţie precoce a intimei arterelor, aortei
•Spleno hepatomegalie
•Nefro necroză pigmentară acută
Tardive (după o perioadă de supravieţuire):
•Culoarea galbenă a tegumentelor, mucoaselor şi sclerelor (icter)
•Spleno hepatomegalee cu component distrofic (culoare galbenă)
•Nefrozo nefrită pigmentară
•Hemosideroză a ficatului şi splinei

60. Intoxicaţiile cu oxid de carbon, mecanismul de acţiune, diagnosticul morfologic şi

particularitățile cercetării locului faptei.
Oxidul de carbon – gaz incolor, fara miros. Se formeaza in procesul de ardere incompleta a
carbunelui si substantelor organice. Prin inhalare CO patrunde in pulmoni, se dizolva partial in
plasma, dar in cea mai mare parte se fixeaza de hemoglobina. Si pe calea circulatiei este vehiculat
prin capilare spre toate organele interne. Actiunea toxica este datorata legarii de Hb si formarii de
carboxiHb. Aceasta este o substanta stabila nu disociaza la nivel celular si reduce treptat concentratia
oxiHb, micsorind astfel aportul de O2 la nivel tisular si producind o hipoxemie anemica. Mai are si
toxicitate celulara. El blocheaza si hemul altor proteine care au capacitatea de a se combina reversibil
cu CO – mioglobina, cit C, cit a3, cit p450, catlaze, peroxidaze. Are loc blocarea lantului respirator si
blocarea transportului de electroni cu o anoxie celulara, perturbari metabolice.
La examen extern: pielea si mucoasele de culoare rosu aprins, lividitatile cadaverice precoce de
culoare rosu-aprins pronuntate.
La examen intern: singe fluid, rosu aprins, de acceasi culoare sunt si muschii organele interne
congestionate, mici revarsate sanguine in mucoasa stomacului, uneori a intestinului, in parenchimul
organelor interne. Plaminii prezinta un edem primitiv carminat. Creierul prezinta o congestie masiva
meningo-cerebrala. In creier poate fin intilnita purpura angiotoxica, caracterizata prin dilatarea
extrema a vaselor, cu eritrodiapedeza perivasculara, hemoragii lenticulare prin ruptura vasculara,
focare de ramolisment. In miocard: necroza hemoragica, ficatul – necroza si degenerescenta grasa.
Proba Goppa Zeisler: la capetele extreme ale unei lamele de sticla se picura 2 pic. De singe de la
cadavrul decedat in urma intoxicatiei cu CO, si pe alta singe de la alt cadavru. Se adauga cu pipeta
cite o picatura de NaOH sau KOH. Singele ce contine CO nu-si schimba culoarea, celalalt isi
schimba culoarea in galben brun.
Proba Libman – la fel dar cu formalina in locu NaOH, se obtine culoarea negru bruna, cu formarea
pigmentului de formol.

61. Intoxicaţiile cu compuşii acidului cianhidric, mecanismul de acţiune, modificările

morfologice.
Face parte din intoxicatiile cu toxice functionale si anume: cu actiune paralitice. Acidul cianhidric
realizeaza o actiune toxica fulgeratoare. In mod obisnuit se gaseste su forma de saruri. Glicozide
cianogenetice in special amigdalina care se gaseste in semintele diferitor fructe. Din punct de vedere
medico-legal acidul cianhidric si compusii sai produc: intoxicatii voluntare sub forma de suicid ori
omucidere sau accidentale mai des la copii. Intoxicatiile voluntare se produc cu cianuri alcaline care
sunt folosite in laboratoare diverse. Acidul cianhidric patrunde in organism in special pe cale
respiratorie, in mod voluntar poate fi introdus si prin ingerare. In conditii de munca mai poate
patrunde pe cale cutanata. Mod de actiune – se datoreaza capacitatii ionului cian CN de a inhiba
enzime tisulare, in special citocromoxidaza prin complexarea fierului in stare stabila trivalenta,
impiedicind astfel utilizarea oxigenului molecular de catre celule in procesul de respiratie tisulara.
Inhibarea enzimelor tisulare determina asfixia celulara, singele ramine saturat cu oxigen, ceea ce
explica culoarea rosie-visinie a pielii in intoxicatia acuta fatala.
Moartea producinduse aproape instantaneu, dupa o perioada scurta de convulsii.
Debutul intoxicatiei se caracterizeaza prin un strigat puternic – strigatul mortii. Victima prezinta
brusc ameteli, palpitatie, dispnee, urmata de convulsii, coma. Nu se produce cianoza deoarece singele
ramine saturat cu oxigen. Culoarea pielii si mucoaselor – roz. Intoxicatul simte la inceput un gust
amar si o senzatie de constrigenta faringiana, cu lipsa acuta de aer, sufocare, cefalee puternica
ameteli, alterare senzoriala si a capacitatii de miscare. Apar hipersalivatia, greturi, vome. Respiratia
devine ampla si rapida. Dispar treptat vazul, auzul, apoi starea de constienta. Convulsii toxico-
clonice, colaps, respiratia diminueaza treptat, devine sacadata, stop respirator si cardiac. Pielea e
palida sau moderat cianotica si cu nuanta purpurie a extremitatilor. Intoxicatia cronica se produce la
expuneri prelungite in conditii de contaminare toxica a mediului cu concentratii de <20mg/mc aer.
Morfopatologie: examen extern – semne general asfixice. Pielea si mucoasele, mai ales pavilioanele
urechilor, nasul, buzele au culoare roz sau roz-visinie. Lividitatile cadaverice sunt rosii visinii.
Rigiditatea cadaverica precoce si intirziere a proceselor de putrefactie. Examen intern – viscerele
prezinta un miros penetrant de migdale amare, singele este fluid rosu-viu, ca si la intoxicatia cu CO
(poate fi si rosu inchis in intoxicatiile cu moarte tardiva), mucoasa gastrica tumefiata, rosie visinie
(din cauza cianhematinei) In cazul mortii rapide vor fi prezente semnele generale de asfixie. Atunci
cind intoxicatia are loc consecutiv ingerarii simburilor de caise, etc pot fi evidentiate resturi de
simburi, acestea avind forma unei crupe sau solzi marunti de culoare alba

62. Intoxicaţiile cu alcool etilic, evoluţia clinică, modificările morfologice.

Face parte din intoxicatiile cu toxice functionale si anume cu actiune deprimanta asupra SNC.
Etanolul este un lichid incolor, volatil, inflamabil, miscibil in orice proportii cu apa. In intoxicatia
acuta alcoolul se comporta ca un deprimant al SNC cu afectarea treptata a diferitor etaje incepind cu
scoarta si continuind pina la bulb. Actiunea de deprimare si de paralizie a SNC poate ajunge pina la
abolirea functiilor vitale. Etanolul la nivel celular produce hipoxie hipoxica.
Alcoolul produce hipertermie prin vasodilatatie cutanata si consecutiv transpiratii abundente. In doze
mici mareste aciditatea gastrica, in doze mari provoaca gastrite. Etanolul poate provoca fie
hipoglicemie, frecvent intilnita la indivizii slab nutriti, sau dupa o stare prelungita „a jeun” sunt
cazuri si de coma hipoglicemica indusa de intoxicatia alcoolica. In intoxicatiile cronice, efecteloe
toxice ale etanolului sunt multiple. Acestea influenteaza defavorabil nu numai SNC dar si ficatul,
miocardul, sistemul hematopoetic si metabolismul.
Simptomatologia intoxicatiei acute este stris legata de alcoolemie si evolueaza in 3 faze.
1. Faza de excitatie – alcoolemia de 0,5-1,5 % - stare de euforie, logoree, comportament neretinut si
imposibilitatea de apreciere exacta a pericolului. Capacitatea de observatie, acuitatea vizuala si
acustica, promptitudinea reflexelor, capacitatile fizica si psihica sunt diminuate. Vasodilatatia
periferica provoaca o senzatie de caldura.
2. Faza-medicolegala – alcoolemie 1,5-2,5% - prezinta confuzie incoerenta. Se constata trecerea
treptata de la logoree la dizartrie. Sensibilitatea este diminuata, slabesc vederea si auzul. Mersul este
ataxic. Intoxicatul trece brusc de la veselie excesiva la accese de furie si poate prezenta dezorientare,
confuzie, tulburari psihice, care duc la acte agresive. Adeseori vome, ca urmare a gastritei acute
alcoolice, voma poate fi si de origine centrala.
3. Coma alcoolica – alcoolemia > 2,5% - este o coma linistita, insotita de semne de anestezie,
datorita actiunii narcotice a alcoolului. Reflexele osteotendinoase sunt abolite, pupilele sunt normale
sau midiatrice. Rareori apar accese convulsive determinate de hipoglicemie indusa de alcool. Coma
alcoolica care se instaleaza in urma ingerarii dozei subletale de etanol dureaza 6-12 ore, coma
profunda care survine in urma ingestiei dozei letale de alcool etilic se prelungeste si evolueaza cu
sfirsit letal prin insuficienta respiratorie sau circulatorie. Coma alcoolica se poate complica cu
insuficienta respiratorie de origine centrala si cu insuficienta cardiovasculara acuta, chiar in cazurile
cind doza ingerata nu este letala.
Morfopatologic – intoxicatia acuta nu are semne morfologice caracteristice. Examen extern – fata
cianotica cu o nuanta rosietica, puhava, pleoapele edematiate, conjunctiva hiperemiata, exoftalm. Pot
fi eliminari vitrificate din orificiul nazal si bucal. Lividitatile cadaverice sunt difuze, intense, albastre-
rosietice. Persista semnele de defecatie, urinare si ejaculare involuntara. Examen intern – congestie
intensa a meningelor cu sufuziuni sangvinolente, hiperemie si edem coroidian, edem cerebral,
revarsate sangvine punctiforme subendocardiale, modificari iritative la nivelul mucoasei gastrice si
intestinale – hemoragii punctiforme, mici eroziuni, mucozitati vitrificate si viscoase, cenusii deschis
sau incolore si semitransparente, pancreas congestionat, visiniu inchis cu hemoragii in focar, loja
veziculei biliare edematiate cu aspect de captuscala gelatinoasa, mucoasa larigelui si a traheei
hiperemiate, plamini congestionati, edematiati, cu revarsate sangvine subpleurale, abundenta de singe
in sistemul venei cava superior, revarsate sangvine in suprarenale. Uneori hemoragii in focar, bine
delimitate, de culoare rosie bruna pe partea abdominala a diafragmei toraco- abdominale. Vezica
urinara este de obicei supraincarcata cu urina.

63. Intoxicațiile cu droguri, evoluţia clinică, modificările morfologice și diagnosticul de

laborator.
Drogurile se introduc în organism pe diferite căi, dar mai frecvent prin injecţii (subcutante,
intravenoase, intramusculare), per os, sau inhalator.
În unele cazuri este necesară examinarea locului unde s-a comis fapta. Organele de urmărire penală şi
medicul legist vor cerceta minuţios resturile de substanţe şi corpurile delicte (seringi, tampoane de
vată etc.) care sunt suspecte în acest sens. Se vor culege informaţiile cu caracter medical, toxicologic,
date referitoare la activitatea profesională a persoanei respective, rămăşiţe de toxic pe haine.
Diagnosticul drogurilor se bazează pe complexul informaţiilor acumulate a investigaţiilor de
laborator, iar în caz de moarte se iau în consideraţie datele necropsiei. În cadrul investigaţiilor de
laborator pot fi cercetate corpurile delicte (seringi, fiole etc.), materialul biologic (urină, sânge) sau
cadaveric. Secţia toxico-narcologică, specializată în examinarea persoanelor suspecte în toxicomanii
la solicitarea organelor de urmărire penală.
Vor fi extrase pentru examenul toxicologic: 1/3 ficat cu vezica biliara; stomacul cu continut + 0,5 m
de ontestin subtire si gros; rinichi cu urina; 1/3 creier; inima cu singe, splina, plamin.
64. Intoxicaţiile cu ciuperci otrăvitoare. Diagnosticul morfologic şi de laborator.
Amanita phalloides – mecanismul de actiune: amanitotoxina – termostabila si nu se distruge de sucul
gastric si nici in timpul prelucrarii termice. Amanitohemolizina, amanitina, faloidina, faloina se
distrug la prelucrare termica si actiunea sucului gastric. Amanitohemolizina – hemoliza marcata a
eritrocitelor. Celelalte – procese distrofice si nectrotice mai ales in ficat. Intoxicatia se manifesta dupa
un interval de latenta de 12 ore prin tulburari gastrointestinale – greturi, vome incoercibile si
dureroase, colici abdominale violente, diaree abundenta si continuua, uneori sangvinolenta,
oligoanurie, deshidratare puternica cu sete excesiva, hipoglicemie, azotemie, acidoza, uneori
diplopie, convulsii. Daca intoxicatul supravetuieste se adauga si alte semne: ficat marit, fara icter,
uneori hemoliza. Tulburari nervoase, cefalee somnolenta, midriaza, prostratie, intoxicatul fiind
constient. Inaintea mortii isi pierde constiinta, se instaleaza colaps, mioza, urinare involuntara.
Moartea survine in 2-3 zile, de multe ori dupa o remisie aparenta, prin insuficienta acuta hepatice sau
renala sau prin paralizia centrului cardio-vascular. Morfopatologic – exam extern – icter, rigiditatea
cadaveri9ca lipseste sau e slab pronuntata. Examen intern: hemoragii multiple in mucoasele si
seroasele organelor interne, distrofie grasa a ficatului, rinichi, miocard, gastroenterocolita.
Zbirciog gras – contine acid helvelic – toxic hemolitic si hepatotrop. Tulburari digestive si
neurologice, convulsii clonice, coma. Dupa 24 ore semnele anemiei hemolitice, icter hemolitic si
toxic, marirea ficatului, splinei si a rinichilor.
Morfopatologic: extern – icterul pielii mucoselor, intern – singe hemolizat dens, inchis la culoare,
splina si ficatul marite, galbene. Amanita muscaria – burete pestrit – contine citeva toxice –
muscarina, muscaridina si un toxic convulsiv. Greturi, vome, colici abdominale, sialoree, lacrimatie,
transpiratii abundente, dispnee, bradipnee, ameteli, frica, agitatie, delir, halucinatii, mioza sau
midriaza, fotoreactie abolita, convulsii coma. Morfo – tulburari caracteristice la gastroenterocolita si
moarte rapida.
65. Semnele raportului sexual vaginal la persoane de sex feminin şi masculin .

66. Expertiza stării de graviditate, de naştere şi avort recent .

67. Violul, problemele medico-legale şi modul de soluţionare a acestora.

68. Motivele expertizei medico-legale privind persoanele.

Expertiza medico-legala apersoanelor vii se dispune pentru solutionarea urmatoarelor probleme:
1. stabilirea prezentei caracterului si gradului de vatamare corporala precum si a gradului incapacitatii
generale si profesionale de munca. Stabilirea gradului de vatamare corporala reprezinta cea mai frecventa
problema expusa de catre organul de urmarire penala spre solutionare in cadrul cercetarii diverselor
infractiuni impotriva persoanei, impotriva societatii etc.
2. aprecierea starii sanatatii a simularii , a disimularii , a agravarii a maladiilor artificiale si a automutilarii.
3. expertiza starii sexuale contestabile – determinarea sexului persoanei, a maturitatii sexuale, a virginitatii, a
capacitatii de reproducere, diagnosticarea sarcinii, a avortului, a nasterii, a contaminarii venerice.
4. Expertiza medico-legala a infractiunilor sexuale: stabilirea semnelor unui raport sexual in caz de viol,
raportului sexual cu minorii, a pervertirii minorilor, a rapoturilor homosexuale prin constringere.
5. alte tipuri de expertiza – constatarea virstei, identificarea persoanei, stabilirea starii de ebrietate, excluderea
paternitatii si a maternitatii.

 1. Aprecierea medico-legală a gravităţii vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii se efectuează în
conformitate cu prevederile Codului penal, Codului de procedură penală, Codului civil ale Republicii
Moldova, prezentului Regulament şi a altor acte normative.
    2. Prin vătămare corporală se înţelege prejudiciul cauzat sănătăţii prin dereglarea integrităţii anatomice a
organelor şi ţesuturilor sau a funcţiilor acestora, provocate de acţiunea diferiţilor agenţi externi: mecanici,
fizici, chimici, biologici, psihici.
    3. Expertiza medico-legală a gravităţii leziunii corporale se efectuează numai în baza ordonanţei în scris
emisă de către ofiţerul de urmărire penală, a procurorului sau hotărîrii instanţei judecătoreşti.
69. Gradele de gravitate a vătămării corporale și criteriile de apreciere.
Aprecierea medico-legala a gravitatii vatamarii corporale sau a sanatatii se efectueaza in conformitate cu
prevederile codului penal, codului de procedura penala, codului civil al RM de catre medicul legist in
forma de examen medical l persoanei sau in baza documentelor medicale autentice (fisa medicala).
Expertiza fara examinarea persoaei nu se admite.
Aprecierea gravitatii vatamarii corporale se efectueaza in baza urmatoarelor criterii: prezenta pericolului
pentru viata omului, consecinta leziunilor nepericuloase pentru viata, volumul pierderii stabile a capacitatii
generale de munca, durata dereglarii sanatatii conditionate de vatamare corporale. Pentru determinarea
gravitatii vatamarii corporale este suficienta prezenta unuia dintre semnele calificative. In caz de asociere a
citorva criterii calificative, gravitatea vatamarii se apreciaza dupa semnul care corespunde unei vatamari mai
grave, cu exceptia incapacitatii de munca, care este calculata prin insumarea procentelor. Gravitatea vatamarii
corporale se apreciaza separat in cazul cind acest lucru este indicat in ordonanta. Gradul incapacitatii
permanente de munca se apreciaza in conformitate cu regulamentul comisiilor de expertiza medicala a
vitalitatii din RM. Expertiza medico-legala in baza acestui criteriu se efectueaza numai dupa definitivarea
consecintelor vatamarii corporale confirmate prin date obiective. Gravitatea vatamarilor corporale dupa
criteriul dereglarii sanatatii se determina conform timpului necesar pentru restabilirea sanatatii in functie de
volumul si caracterul lezional si aprecierea in zile. Exista urmatoarele grade de gravitate a vataamarii
corporale si sanatatii: grave, medii, usoare, neinsemnate/ fara cauzarea prejudiciului sanatatii. Gravitatea
vatamarii corporale nu se apreciaza daca: diagnosticul leziunii sau bolii la persoana agresata nu este stabilit
cu certitudine, consecinta neprimejdioasa pentru viata a vatamarii corporale pentru moment este neclara,
persoana in cauza refuza investigatiile suplimentare necesare sau nu se prezinta la examinarea repetata.

70. Vătămarea corporală gravă periculoasă pentru viaţă.

Vătămările corporale grave pot fi calificate în baza următoarelor criterii: prezenţa pericolului pentru viaţă;
anumite consecinţe posttraumatice, neprimejdioase pentru viaţă - pierderea anatomică a unui organ sau a
funcţiei lui; întreruperea posttraumatică a sarcinii; desfigurarea ireparabilă a feţei; infirmitatea psihică
postagresională; incapacitatea generală de muncă cu caracter permanent, în volum considerabil, dar nu mai
mic de 33%. Periculoase pentru viaţă sînt considerate vătămările corporale, care prezintă pericol iminent-
imediat, tardiv sau potenţial, ca leziunea să determine moartea, indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat
printr-un tratament medical sau datorită reactivităţii individuale a organismului.
Vătămări corporale grave, periculoase pentru viaţă, se consideră:
 -Fracturile deschise ale craniului, inclusiv fără lezarea creierului şi a membranelor meningiene.
 -Fracturile închise ale oaselor bolţii sau bazei craniului, cu excepţia oaselor scheletului facial şi fisurilor
izolate ale laminei externe a bolţii craniului.
 -Contuzia cerebrală gravă cu sau fără compresia creierului, contuzia cerebrală medie însoţită de semne
obiective de afectare bulbară.
-Hemoragiile intracraniene: hemotom extra- sau subdural, hemoragii subarahnoidiene sau intracerebrale -
atunci cînd ele sînt asociate cu dereglări periculoase pentru viaţă, obiectivizate prin semnele neurologice şi
neurochirurgicale respective.
-Leziunile penetrante ale coloanei vertebrale, inclusiv cele fără lezarea măduvei spinale.
-Fracturi-luxaţiile şi fracturile corpurilor sau ambelor arcuri ale vertebrelor cervicale, precum şi fracturile
unilaterale ale arcurilor vertebrelor cervicale I sau II, fractura apofizei odontoide a vertebrei cervicale II,
inclusiv cele fără dereglarea funcţiei medulei spinale.
-Luxaţiile şi subluxaţiile vertebrelor cervicale asociate cu dereglări periculoase pentru viaţă, obiectivizate
prin semne neurologice corespunzătoare.
-Fracturile şi fractura-luxaţia unei sau a cîtorva vertebre toracice sau lombare, leziunile închise ale
segmentelor toracice, lombare sau sacrale ale măduvei spinării asociate cu un şoc spinal confirmat clinic sau
cu dereglarea funcţiilor organelor bazinului.
-Leziunile penetrante ale faringelui, laringelui, traheii, esofagului (din partea tegumentelor sau a mucoasei).
-Fracturile închise ale cartilajelor laringiene sau a traheii cu lezarea mucoasei, asociate cu un şoc grav sau
dacă sînt însoţite de o stare primejdioasă pentru viaţa victimei.
-Fracturile închise ale osului hioid, lezarea glandelor tiroidă şi paratiroidă, însoţite de dereglarea respiraţiei cu
semnele unei hipoxii cerebrale profunde sau alte stări primejdioase pentru viaţă.
-Leziunile cutiei toracice penetrante în cavităţile pleurale, pericardică, cu sau fără lezarea organelor interne.
   (Emfizemul subcutan localizat, constatat în cazul leziunilor toracelui, nu poate fi considerat drept semn cert
al leziunilor penetrante atunci cînd lipsesc fenomenele hemo-pneumotoracelui, iar comunicarea canalului de
rănire cu cavitatea pleurală este suspectă.)
-Leziunile abdomenului penetrante în cavitatea peritoneală cu sau fără lezarea organelor interne; plăgile
deschise ale organelor spaţiului retroperitoneal (rinichilor, suprarenalelor, pancreasului etc.); leziunile
penetrante ale vezicii urinare, vaginului, segmentului superiorşi mediu ale rectului.
-Leziunile închise ale vaselor magistrale şi ale organelor cavităţii toracale, abdominale şi bazinului, ale
organelor spaţiului retroperitoneal, diafragmului, prostatei, ureterilor, inclusiv rupturile subcapsulare ale
organelor, confirmate obiectiv prin semnele periculoase pentru viaţă.
 -Fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi (humerus, femur şi tibie), leziunile deschise ale articulaţiilor
coxofemurale şi genunchiului; fracturile închise ale osului femural la nivelul canalului medular.
 -Fracturile închise complete ale femurului la nivelul capului, colului, trohanterilor, condililor şi epicondililor
(fără implicarea canalului medular), fracturile închise marginale, se califică după criteriul duratei dereglării
sănătăţii sau incapacităţii permanente de muncă.
- Leziunile însoţite de un şoc grav (grad III-IV) sau de o hemoragie abundentă internă sau externă ce
antrenează un colaps; de o embolie grasă ori gazoasă clinic confirmată; de o toxicoză traumatică cu fenomene
de insuficienţă renală acută, precum şi alte stări periculoase pentru viaţă.
-Arsurile termice de gradul III şi IV cu lezarea a mai mult de 15% din suprafaţa corpului; arsurile de gradul
III a peste 20% din suprafaţa corpului; arsurile de gradul II cu antrenarea a mai mult de 30% din suprafaţa
corpului, precum şi arsurile cu o suprafaţă mai mică, dar asociate cu un şoc grav; arsurile căilor respiratorii
cu fenomene de edem şi strictură a glotei.
-Barotrauma, electrocuţia, hipotermia stările hipertermice (insolaţia, şocul hipertermic) şi arsurile chimice
(prin acizi concentraţi, baze alcaline, diverse substanţe cauteruzante) care au generat pe lîngă modificările
locale şi manifestări patologice generale, periculoase pentru viaţă.
-Compresia organelor gîtului, precum şi alte genuri de asfixie mecanică.
-Stări periculoase pentru viaţă condiţionate de acţiuni traumatice în regiunile şocogene - plexul sinocarotid al
gîtului, ciliar, organele genitale masculine etc.
-Pierderea anatomică a unui organ sau a funcţiei lui:
-Pierderea vederii - prin aceasta se subînţelege orbirea completă stabilă la ambii ochi sau o aşa stare cînd are
loc diminuarea acuităţii vederii pînă la enumerarea degetelor la o distanţă de doi metri şi mai puţin (acuitatea
vederii 0,04 dioptrii şi mai mică)., a auzului, a graiului, a capacitatii de reproducere.
-Disfigurarea ireparabila a fetei si a regiunilor adiacente
-Infirmitate psihica postagresionala.
-Pierderea capacitatii de munca.

71. Vătămarea corporală gravă calificată în baza consecinţelor neprimejdioase pentru viaţă.
1- Pierderea anatomica a unui organ sau funcţiei lui
• Pierderea vederii, orbirea completă la ambii ochi sau diminuarea acuității vizuale &lt; 0,04 dioptrii.
pierderea vederii la un singur ochi cu pierderea capacităţii de munca &gt; 1-3
• Pierderea auzului - surditate completa sau cînd victima nu aude vorbirea obişnuita de la 3-5cm de la
ureche;
• Pierderea graiului - din cauza pierderea limbii, dereglării anatomofunctionale ale coardelor vocale
sau de origine nervoasa.
• Pierderea mâinii sau piciorului — detașarea (mai sus de artera radio-carpiană si talo-crurală) de la
trunchi sau pierderea funcției:
• Pierderea capacităţii de reproducere (coabitare, fecundare, concepere si naştere)
2. Întreruperea sarcinii - daca nu este o particularitate individuala a organismului si daca se afla in
legătură cauzala directa cu trauma;
3. Desfigurarea ireparabilă a fetei si regiunilor adiacente (pavilionul urechii, regiunii anterioare si
antero-laterale a gîtului). Prin vătămare reparabilă a fetei se înţelege o micşorare considerabila a
gradului de pronunţare a modificărilor morfologice (a cicatricei, a deformaţiei, a dereglării muncii) pe
parcursul timpului sau sub influenta tratamentului conservativ, nechirurgical. Prin vătămare
ireparabila a fetei se înţelege necesitatea unei intervenţii chirurgicale reparatve(cosmetice) pentru
înlăturarea vătămării.
4. Infirmarea psihica postagresională - se stabileşte in cadrul unei expertize psihiatrice cu participarea
medicului legist. Se rține cont de legatara de cauzalitate dintre trauma si dereglarea psihica.
5. Pierderea stabila a capacităţii generale de munca in volum considerabil - vătămare a integrităţii
corporale sau a sănătății care a dus la o incapacitate stabila de munca in volum &gt; 33%
La invalizi si copii incapacitatea de munca se stabileşte ca si la adulţi in conformitate cu
regulamentele in vigoare prin ordonanţa organului de urmărire penala sau prin hotărârea instanței de
judecată.

72. Vătămarea corporală medie, uşoară şi neînsemnată. Criteriile de apreciere, exemple .

Criteriile de calificare a vătămărilor corporale medii sînt:
    a) lipsa pericolului pentru viaţă;
    b) lipsa tuturor consecinţelor, cu referinţă la vătămările corporale grave;
    c) dereglarea sănătăţii de lungă durată;
    d) Incapacitatea permanentă însemnată de muncă.
Medicul legist, la constatarea caracterului şi duratei bolii sau a dereglării sănătăţii cauzate de vătămarea corporală,
reiese din datele medicale obiective, inclusiv concretizate în cadrul efectuării expertizei.
Printr-o dereglare a sănătăţii de lungă durată se subînţeleg consecinţele determinate nemijlocit de vătămare (maladii,
dereglări de funcţii etc.), care au o durată de peste 3 (trei) săptămîni (mai mult de 21 zile).
Printr-o incapacitate permanentă şi însemnată de muncă trebuie înţeleasă o incapacitate generală de muncă în volum
mai mare de 10%, dar pînă la 33% (o treime) inclusiv.
Criteriile de calificare a vătămărilor corporale uşoare sînt:
    a) dereglarea sănătăţii de scurtă durată;
    b) incapacitatea stabilă şi neesenţială de muncă.
Dereglarea sănătăţii de scurtă durată este determinată nemijlocit de leziunea corporală şi dureazămai mult de 6 zile,
dar nu mai mult de 21 zile (trei săptămîni).
Vatamare neinsemnata :
Din leziunile corporale ce nu cauzează prejudiciu sănătăţii fac parte leziunile ce nu generează o dereglare a sănătăţii
mai mult de 6 zile sau o incapacitate permanentă de muncă.

73.
74.
75.
76.
77.