Sunteți pe pagina 1din 4

Subiectele pentru lucrarea de control

la disciplina „Medicină militară”


(studenții anului VI de studii, Medicină Generală)
Tema „Bazele asigurării curativ-evacuatorice la trupe în campanie”

Varianta I

1. Esența și principiile de bază ale sistemului contemporan de


tratament pe etape cu evacuare după destinație, caracteristica
lor.
• Esența sistemului de tratament pe etape cu evacuarea după destinaţie
constă în efectuarea la timp a unui complex de măsuri consecutive și
succesive în acordarea ajutorului medical și tratamentului răniţilor şi
bolnavilor la etapele de tratament și evacuare în îmbinare cu evacuare
ulterioară a acestora la instituțiile curative specializate conform indicațiilor
medicale și în funcție de situația de luptă și medicală real creată.
acordarea la timp a ajutorului medical și tratamentului răniţilor şi
bolnavilor;
• respectarea consecutivității în acordarea ajutorului medical;
• respectarea succesivității în acordarea ajutorului medical la etapele
medicale;
• specializarea pe larg a instituțiilor curative;
• evacuarea răniţilor şi bolnavilor după destinație;
• eșalonarea (fracționarea) ajutorului medical pe etape medicale;
• apropierea ajutorului medical (ajutorului chirurgical) spre focarele de
pierderi sanitare în masă;
• tendința de a acorda ajutor medical în volum deplin la etapele
medicale;
• utilizarea pe larg a mijloacelor mecanizate de scoatere și evacuare ;
• simplificarea numărului de etape medicale.

2. Tipurile de ajutor medical acordat răniților și bolnavilor în


campanie, timpul optimal de acordare. Scopul și conținutul
primului ajutor medical. Noțiune de volum a ajutorului
medical, factorii ce-l influențează.
 Distingem cinci tipuri de ajutor medical și timpul optimal de acordare:
• primul ajutor; -de la ranire pînă la 10 min
• ajutorul premedical; -de la rănire pînă la 30 min
• primul ajutor medical;- o oră de la rănire
• ajutorul medical calificat;- 6-8 ore după rănire
• ajutorul medical specializat- timpul optimal primele 24 ore
 Primul ajutor medical-Scopul fiind constituie înlăturarea sau atenuarea
consecințelor rănirii (lezării) ce prezintă pericol pentru viață, evitarea
complicațiilor sau scăderea gravității acestora, și pregătirea lezaților
pentru evacuarea ulterioară.
(1) măsurile de urgență, neefectuarea cărora va duce la decesul rănitului
(bolnavului);
 înlăturarea asfixiei (aspirația conținutului mucos și sangvinolent
din căile respiratoare superioare,
 introducerea tubului aerifer,
 fixarea limbii prolapsate,
 rezectarea ori suturarea lambou-lui liber al palatului moale și
părților laterale ale faringelui, \traheostomia,
 ventilarea artificială a plămânilor, inhalarea oxigenului,
 aplicarea pansamentului ocluziv în caz de pneumotorax deschis,
 toracocenteza în caz de pneumotorax cu supapă)
 hemostaza provizorie sau definitivă (ligatura vaselor sau pensarea
lor , pensa rămânând în plagă);
 măsuri antișoc (transfuzia sângelui și substanțelor de sânge,
efectuarea blocajului novocainic și administrarea substanțelor
analgezice și cardiotonice);
 înlăturarea membrului zdrobit care se ține numai printr-un lambou
subțire de țesuturi moi;
 cateterizarea sau puncția vezicii urinare, în caz de retenție acută a
urinei;
 tratarea sanitară parțială, degazarea, dezactivarea pansamentului,
echipamentului; scoaterea măștii antigaz la lezații gravi;
 administrarea antidoturilor, substanțelor anticonvulsive,
bronhodilatatoare și antimimetice;
 degazarea plăgii în caz de infectare cu substanțe toxice
persistente;
 spălături gastrice prin intermediul sondei gastrice în caz de
pătrundere a substanțelor toxice în stomac;
 administrarea serului antitoxic în caz de intoxicație cu toxine
bacteriene, efectuarea profilaxiei nespecifice în caz de leziuni prin
arma bacteriologică.
(2) măsurile primului ajutor medical, care pot fi amânate fără consecințe
pentru răniți și bolnavi.
 înlăturarea neajunsurilor primului ajutor și ajutorului
premedical (corectarea pansamentului și a imobilizării de
transport);
 refacerea pansamentului în caz de infectare a plăgii cu
substanțe radioactive;
 efectuarea blocajului novocainic în caz de leziune de gravitate
medie;
 administrarea antibioticilor și seroprofilaxia tetanosului în caz
de traume deschise și combustii;
 prescripția diferitor remedii simptomatice.
 Noțiunea de volum a ajutorului medical- totalitatea măsurilor curativ –
profilactice efectuate în cadrul unui concret tip de ajutor medical în
funcție de situația de luptă și cea medicală real creată.
-Pentru fiecare etapă de tratament volumul ajutorului medical se
stabilește de șeful superior al serviciului medical.
- În caz de necesitate urgentă, volumul ajutorului medical poate fi
schimbat de șeful etapei medicale respective, care trebuie la prima
posibilitate să raporteze despre această șefului superior al serviciului
medical, care a stabilit anterior volumul ajutorului medical.

3. Evacuarea medicală a răniților și bolnavilor (scopul,


organizarea și tipurile de transport utilizat).
În sistemul de tratament pe etape cu evacuarea după destinație o semnificație
deosebită o are evacuarea medicală.

Prin evacuarea medicală se înțelege un complex de măsuri îndreptate spre


transportarea răniţilor şi bolnavilor de pe câmpul de luptă la etapele de tratament
și evacuare cu scopul de a acorda la timp ajutorul medical și tratamentul acestora.

Acest complex de măsuri include: căutarea răniţilor, scoaterea lor de pe câmpul de


luptă și transportarea răniţilor şi bolnavilor la etapele medicale.

Evacuarea medicală face posibilă o fluidizare a numarului de bolnavi, dar si se


ofera posibilitatea de a salva cit mai multe vieti.

Totalitatea căilor de evacuare, care de regulă sunt destinate pentru asigurarea


medicală a unei grupări mari de trupe se numește direcție de evacuare.

Evacuarea medicală, de regulă, se organizează de șeful superior al serviciului


medico-militar prin folosirea mijloacelor de evacuare proprii pentru evacuarea din
unitățile (subunitățile) inferioare (șeful serviciului medical al brigăzii organizează
și efectuează evacuarea medicală din batalioanele și companiile independente ale
brigăzii).

Tipuri de evacuare medicală:

1. după direcție (de pe câmpul de luptă în spate până la spitalul militar de


campanie;
2. după destinație – în conformitate cu caracterul rănirii se indreapyta la spitale
specializate

Principii de organizare a evacuării medicale:

• evacuarea “spre sine” – se folosește în timpul acțiunilor de luptă, când șeful


superior al serviciului medical cu propriile sale mijloace efectuează evacuarea
răniţilor şi bolnavilor de la etapele medicale inferioare la etapa medicală
nemijlocit subordonată lui;

• evacuarea “de la sine” – are loc în perioada dintre lupte, în cazuri de


pierderi sanitare mici – când șeful serviciului medical efectuează evacuarea
răniţilor şi bolnavilor din etapa medicală nemijlocit supusă lui, cu mijloacele
proprii la etapa medicală superioară;

Mijloace de evacuare

Pentru evacuarea medicală se folosesc :

• autosanitarele,

• autobusele sanitare ale serviciului medical,

• autocamioanele,

• mașinile blindate,,

• elicopterele, avioanele,

• trenurile speciale,

• mijloacele fluviale, în funcție de existența lor și situația de luptă și medicală


real creată.

La organizarea şi executarea evacuărilor medicale se i-au în vedere


următoarele:

- pierderile sanitare şi structura lor;

- situaţia operativă (de luptă);

- existenţa şi practicabilitatea drumurilor;

- timpul la dispoziţie;

- capacitatea şi starea tehnică a mijloacelor de evacuare.