Tema: Afectiunile si leziunile nervilor fetii

1. Anatomia topografica a n. trigemen

Nervul trigemen
Trigemenul este considerat principalul nerv senzitiv al feţei şi al gâtului. Cele trei ramuri principale din
care este format conduc informaţiile legate de durere, tact, temperature şi propriocepţie de la faţă şi
scalp către trunchiul cerebral. Fibrele senzitive au originea în tegument şi converg către ganglionul
trigeminal, trec prin acesta, şi, formând nervul trigemen ajung la nucleul senzitiv trigeminal din trunchiul
cerebral. Marea majoritate a fibrelor senzoriale au corpul celular în ganglionul trigeminal, explicând
dimensiunea lui considerabilă. Trigemenul este compus din trei mari ramuri (Fig. 18. 1):
• oftalmică
•maxilară şi
•mandibulara

Nervul oftalmic conduce informaţia senzitivă ce provine de la

nivelul frunţii, pleoapele superioare, şi regiunii laterale a nasului, şi
se formează prin convergenţa nervilor frontal, nasociliar şi lacrimal.
Nervul maxilar transmite informaţiile de la nivelul pleoapelor
inferioare, regiunii zigomatice a obrazului şi buzei superioare. Este
format din nervul zigomatic şi nervul infraorbital. Nervul
infraorbital primeşte ramuri alveolare superioare ce au un rol
important în transmiterea durerii provenite de la dinţii superiori.
Ramurile nervului mandibular trimit informaţia senzorială aferentă
părţii laterale ascalpului, tegumentului regiunii
preauriculare,regiunii geniene inferioare, buzei inferioare, regiunii
mentonului, celor două treimi anterioareale limbii şi regiunii
anterioare a mandibulei. Nervul mandibular se formează prin
unirea nervului bucal,anervului lingual, nervului alveolar inferior şi
a nervului auriculotemporal.

2. Anatomia topografica a n. facial

N. facial (n. facialis) este nervul VII cranian. La ieşirea din substanţa creierului se dispune în canalul
facial al piramidei osului temporal, unde dă nervul pietros mare (n. petrosus major) şi nervul
muşchiului scăriţei (n. stapedius), precum şi coarda timpanului (chorda tympani).Din cavitatea craniană
nervul facial iese prin foramen stylomastoideus, pătrunde în glanda parotidă, formînd în grosimea ei
plexul parotidian (plexus parotideus). Ramurile terminale ale acestui plex formează aşa-numita „labă de
gîscă” (pes anserinus major) care este constituită din ramuri cu o orientare radială, principalele dintre
care sînt: temporale (rr. temporales), zigomatice (rr. zygomatici), bucale (rr. buccales), cervicală (r. colii)
şi, de asemenea, ramura marginală a mandibulei (r. marginalis mandibulae). Pentru a evita lezarea
ramurilor nervului facial, inciziile pe faţă, în caz de necesitate, se fac în direcţie radială, începînd de la
lobului urechii.
3. Anatomia topografica a n. glsofaringian

NERVUL GLOSOFARINGIAN (IX) nervus Glossopharyngeus este un nerv mixt:

-Fibrele motorii, cu originea în nucl. ambiguus, inervează muşchiul stilofaringean, contribuie la formarea
plexului faringian şi inervaţia muşchilor faringelui;
-Fibrele senzitive, orientate spre nucl. tractus solitarius, inervează mucoasa amigdalelor şi arcurilor
palatine, cea a cavităţii timpanice, 1/3 posterioare a limbii (asigurând-o cu fibre sensitive şi gustative),
glomus caroticum;
-Fibrele vegetative cu originea nucl. salivatorius inferior, inervează glanda parotidă.

4. Date generale privind afectiunilor si leziunilor nervilor fetii

Afecțiunile și lezuinile nervilor feții sunt afecțuini ce intrunesc un simotom comun DUREREA NEUROGENA.
Caracterul principal al durerii neurogene este localizarea ei în lmitele de distribuție periferică a ramurei
nervoașe afectate. Aici pot fi incluse două grupe de dureri nevralgice:
Dureri nevralgice paroxistice
Dureri nevralgice pe fond dureros continuu
CLASIFICAREA DURERILOR NEUROGENE
 Durerile nevralgice paroxistice
- nevralia trigeminală esențială
- nevralgia gloso-faringiană esențială
- nevralgia nervului laringelui superior.
 Dureri nevralgice cu fon dureros continuu
 dureri nevralgice ,,tipice,,
- Nevralgia trigeminală din scleroza multiplă
- Nevralgia trigeminală zoosteriana
- Nevralgia glosofaringiană simptomatică
- Nevralgia secundară a facialului
- Nevralgia ganglionului sfenopalaltin
- Nevralgia nervului mare petros superficial
- Sindromul stilo-hioidal
 dureri nevralgice ,,atipice,,
- Sindroame dureroase nevritice
- Dureri nevritice de origine odontogene
- Dureri nevritice de origine nazala
- Dureri nevritice de origine sinuzala
- Dureri nevritice de origine auriculara
 Sindroame dureroase post-traumatice
- Durerea stimulata
- Cauzalgia
- Anestezia dureroasa
- Durerea faciala fantoma
 Durerea faciala atipica
5. Nevralgia trigemenului, esentiale si simptomatologica(de geneza central si periferica)

Etiologia nevralgiei de trigemen variază cu vârsta. Când debutează la 30 -40 de ani, cele mai frecvente
cauze sunt reprezentate de demielinizare(scleroză multiplă), compresia rădăcinii nervului trigemen la
intrarea în craniu prin foramen (mielom, carcinom metastatic al sfenoidului), procese expansive tumorale
intracraniene (meningiom, neurinom de acustic,co-lesteatom, chondom), anevrisme (în special dearteră
bazilară) şialte anomalii vasculare. La vârstnici, nevralgia trigeminală este rezultatul compresiei vasculare
a nervului trigemen datorită buclelor arteriale anormale situate în apropierea zonei de intrare a rădăcinii.
Compresia vasculară determină demielinizare şi activitate neuronală aberantă care poate produce
sensibilizarea nucleului caudal al trigemenului.

Frecventa. Cea mai frecventă formă de nevralgie craniană o reprezintă nevralgia trigeminală care are o
incidenţă de 4-3 persoane la100. 000 locuitori pe an,cu un raport pe sexe de 3/2 în favoarea sexului
feminin. Incidenţa nevralgiei trigeminale este mai ridicată la vârstnici având un vârf al incidenţei de 155
cazuri la un milion de locuitori. Vârsta medie la debutul nevralgiei trigeminale idiopatice este de 52-58
ani, iar pentru formele simptomatice (determinate de traumatisme, cauze vasculare, neoplazii,
demielinizare) apare la 30-35 ani.

Nevralgia trigeminală clasică (primară,idiopatică) se caracterizează prin crize dureroase deosebit de

intense pe ramura maxilară şi/sau mandibulară a trigemenului (rareori apare pe traiectul oftalmicului).
Este tipic unilaterală, dar poate fi şi bilaterală la 4 % din pacienţi. Durerea are caracter lancinant, de şoc
electric, cu o durată de câteva secunde, cu debut şi sfârşit brusc şi este declanşată de un stimul senzitiv
banal ipsilateral aplicat la nivelul zonelor „trigger” de la nivelul tegumentului, mucoaselor sau dinţilor.
Durerea poate declanşa spasmul muşchilor faciali, ceea ce îl face pe pacient să grimaseze- motiv pentru
care este denumită şi “tic dureros”. Nevralgia trigeminală clasică apare după vârsta de 40 ani şi nu este
asociată cu afectarea senzitivă sau motorie în teritoriul trigemenului.

Nevralgia trigeminală clasică-criterii de diagnostic:

A. atacuri paroxistice de durere cu durată de la fracţiuni de secundă până la 2 minute, afectând una sau
mai multe ramuri ale nervuluitrigemen
B. durerea are cel puţin una din următoarele caracteristici:
1. intensă, ascuţită, superficială sau cucaracter de “împungere”
2. declanşată de ariile trigger sau de factorii trigger
C. atacurile sunt stereotipe la fiecare individ
D. nu există deficit neurologic evident clinic
E. nu sunt atribuite altor afecţiuni
Creşterea frecvenţei explorării fosei posterioare prin rezonanţă magnetică (RMN) a demonstrat că la mulţi
pacienţi există o compresiune pe ramura trigeminală datorită vaselor aberante sau sinuoase - mici ramuri
desprinse din artera bazilară (Janetta). Această compresiune determină demielinizarea părţii proximale a
rădăcinii trigeminale. La vârstnici apare în special această formă de nevralgie trigeminală clasică
determinată de compresia ganglionului Gasser de către o arteră tortuoasă aterosclerotică (de obicei
artera cerebeloasă postero-inferioară) - evidenţiată prin RMN şi care determină demielinizare
focală.Termenul de nevralgie clasică este preferat celui de primară, la pacienţii la care anamneza este
tipică de nevralgie primară, dar la carea fost descoperită pe parcurs sursa vasculară a compresiei.

Termenul de nevralgie secundară poate firezervat pentru cazurile la care este demonstrată o leziune
structurală intracraniană. Nevralgia trigeminală simptomatică (secundară) se datorează unei leziuni
structurale a ganglionului Gasser şi se însoţeşte de tulburări de sensibilitate în teritoriul de distribuţie al
 trigemenului, de deficitul motor sau atrofia muşchilor masticatori şi de afectarea altor nervi cranieni
adiacenţi. Durerea nu se deosebeşte de nevralgia trigeminală primară, dar este cauzată de leziuni
structurale demonstrate, altele decât compresia vasculară. La tineri, apariţia nevralgiei trigeminale poate
fi expresia sclerozei multiple, cu prezenţa unei plăci de demielinizare la zona de intrare a rădăcinii
trigeminale. Durerea nu interesează niciodată partea opusă, dar poate fi în unele cazuri bilaterală şi în
această condiţie trebuie căutată o cauză central (scleroza multiplă). Demielinizarea determină
hiperexcitabilitate axonală cu transmitere aberantă la nivelul axonilor lezaţi învecinaţi. Descărcările
sincrone ale neuronilor hiperexcitabili, activate de stimuli uşori recrutează fibrele adiacent care transmit
stimuli nociceptivi, provocând durere intensă. Nevralgia simptomatică poate fi produsă de tumori
localizate la nivelul unghiului ponto-cerebelos: neurinom de acustic, de trigemen, meningiom, chist
epidermoid.

Nevralgia trigeminală simptomatică-criterii de diagnostic:

A. atacuri paroxistice de durerecudurată dela fracţiuni de secundă până la 2 minute –cu sau fără durere
între paroxisme – afectând una sau mai multe ramuri ale nervului trigemen
B.durerea are cel puţin una din următoarele caracteristici:
1. intensă, ascuţită, superficială sau carac-ter de “împungere”
2. declanşată de ariile trigger sau de factorii trigger
C. atacurile sunt stereotipe la fiecare individ
D. o leziune cauzală, alta decât compresia vasculară, a fost demonstrată prin investigaţii speciale şi/ sau
explorarea fosei posterioare
Diagnosticul de nevralgie de trigemen se stabileşte pe baze clinice. Examenul obiectiv poate evidenţia
punctele „trigger” şi hipoestezie pe una din ramurile trigemenului care să semnaleze o nevralgie
secundară. Evaluarea imagistică trebuie să includă RMN cu o atenţie sporită acordată unghiului ponto-
cerebelos şi foramenului de ieşire a nervului trigemen din craniu.

6. Metode de tratament al nevralgiilor n. trigeminal

Metodele terapeutice pot fi: conservatoare sau

chirurgicale.

Metode conservatoare: s-au folosit cu oarecare succes: tricloretilena 20-30 picaturi pe zi, timp de 4-6
saptamani zilnic, apoi 3 zile pe saptamana, timp de 2-3 luni. Medicamentul da depresie respiratorie de tip
central si tulburari de hematopoeza: vitamina B12, in cantitati de looo gama pe zi (Alexander si Davis
1953) timp de 10 zile. Din 1963 Blom a utilizat tegretolul, substanta antiepileptica care se administreaza
zilnic intre 200-800 mg pana se obtine suprimarea durerilor, apoi se administreaza o doza mai mica de
intretinere. Produsul este bine tolerat si are o eficienta aproape imediata, suprimarea durerilor survenind
in aproximativ 24 de ore. Efectul este simptomatic, durerile reaparand la cateva zile. Se recunoaste o
oarecare specificitate a tegretolului, caci administrarea acestuia la alte tipuri de dureri faciale nu are nici
un fel de actiune. Tegretolul nu actioneaza la nivelul periferic, ci la nivel central, probabil mezencefalic.

Metode fizioterapeutice. Iradierea ganglionului Gasser duce la ameliorari inconstante: ionizarile cu

aconitina dau unele rezultate, in special in cazurile recente.

Blocajul chimic. Alcoolizarile sau fenolizarile ganglionului Gasser (Harris 1912) in vederea blocajului chimic
periferic, au inconveniente mari: suprimarea limitara a durerilor (de la cateva luni la cativa anI), anestezia
sau hipoestezia hemifetei cu tulburari trofice consecutive si parestezii homolaterale, anestezia corneeana
si conjunctivala, ce duce la cheratite chiar dupa blefarorafii si, in sfarsit, posibilitarea difuzarii alcoolului in
 spatiile subarahnoidiene, cu riscul implicarii si a altor nervi cranieni (oculomotor faciaL), ceea ce duce la
adevarate mutilatii ale bolnavului. A.Filipescu afirma ca infiltratia ramurilor periferice cu procaina 0,5-2%
si largactil 5-10 mg 2-4 ml, in special cand exista o " zona trigger" bine individualizata, ar duce la inhibarea
stimulilor excitoformatori periferici si amelioreaza metabolismul viciat prin prezenta hormonilor durerii.
In cazurile recente, durerea dispare dupa 1-3 infiltratii. In cazurile vechi, recidivate, sau care au suferit
anterior alcoolizari sau interventii chirurgicale, sunt necesare 8-10 infiltratii cu procaina plus largactil, la
care se poate asocia hialuronidaza 150-300 u.

Metodele chirurgicale se practica neurectomii periferice (smulgerea unor fibre nervoasE). In functie de
lungimea segmentului indepartat, se produc recidive la cateva luni sau ani, prin refacerea traiectului
nervos. Metodele neurochirurgicale diverse de intrerupere a conductibilitatii dureroase (rizotomie
retrogasseriana, rizotomie juxtapontina, tractotomie trigeminala bulbara, tractotomie trigeminala
pontina si mezencefalica, decompresiunea gasseriana si retrogasseriana etC) sunt interventii pe care le
practica neurochirurgul in cazurile esecurilor metodelor chirurgicale medicamentoase.

7. Nevrita n. trigemen

Neurita repreziinta o infamatie a nervului. Poate fi cauzată de traume, procese infamatorii regionale
inclusiv si cele de origine odontogena, diverse patologii infectioase si toxicoza, alergii de la protezele
dentare.

Tabloul clinic-dureri in regiunea proiectiei nervului afectat ,hipoestezie a dintilor,gingiei,tesutul cutanat al

buzelor si barbiei,parestezii ,furnicaturi si intepaturi. În timpul examinarii atestam dereglari ale
sensibilitatii cum ar fi: hiperestezii, hipoestezii, anestezii, parestezii pielii fetei si a mucoaselor cavitatii
bucale. Simptomul de baza in cazul nevritelo este durerea,aparuta din senin, permanenta, sâcâitoare,care
se intensifica in cazul in care se preseaza pe el. Periodic poate sa se intensifice sau din cotra sa diminueze
dar ramine sa persiste in timp. În cazul nervritelor nu sunt paroxisme si lipses zonele trigger . În forme
grave pacientul poate avea soc dureros, in formele usoare pacientii nu prezinta dereglari mari.

Tratament-depinde de etiologie dar la baza tratamentului sta terapia antiinfamatoare. În caz de trauma
sunt inlaturati factorii care traumeaza nervul sau acesta este suturat in caz de ruptura.În caz de infamatie
se trateaza boala care a cazuat aparitia infectiei locale. La fel si in alergii si intoxicatii sunt inlaturati
factorii cauzali.În tratametul nevritelor se utilizeaza metodele fizice de tratament ca: fuctuorizatia,
electroforeza cu lidaza, vitamina B , substante anestezice. Se poate folosi si tratamentul complex utilizind
urmatoarele preparate: salicilatii, galantamina, dibazol, prozerin.

8. Nevrita n. facial

Nevrită de nerv facial (paralizie, neuropatie nervului facial Bell) - o boala inflamatorie caracterizata prin
pierderea parțială sau totală a funcției mușchilor faciali.

1) nevrita primară a nervului facial.Este o complicație de răceli, atunci când există o suprarăcire
puternică.Aceasta apare ca rezultat al spasmelor vaselor sanguine și a edemului tisular, ceea ce duce la
perturbarea aprovizionării nervoase și dezvoltarea paraliziei sale.
2) nevrita secundar - un set de simptome care apare pe un fond de intoxicare, procese neoplazice, în
traumatisme, otite, inflamație.
 Primele simptome apar dintr-o dată, totul începe cu o imobilizare totală sau parțială (paralizia) a
mușchilor mimicii feței. Procesul este întotdeauna unilateral, boala bilaterala poate avea loc, dar în cazuri
foarte rare. Pentru semne clinice caracteristice:
 planeitatea șanțurilor nazolabiale și la frunte;
 asimetrie facială;
 incapacitatea de a închide complet ochiului pe partea afectata a fetei (iepure de ochi);
 Modificări in forma fisurii optice;
 amorțeală a feței;
 dificultăți în utilizarea produselor alimentare - este imposibil să țină lichidul în gură, și produse alimentare
tari lipite între gingie și obraz;
 nu reușește să clipească, zâmbet sau incrunta;
 gust tulburări;
 devin feței masklike, fără expresie;
 ,,slurred,, de vorbire/ vorbire neclara;
 pierderea auzului;
 dureri în ureche.

Pentru a confirma diagnosticul este necesar examenul la neurolog si otolaringolog. La inceputul bolii este
foarte important să se stabilească natura, amploarea și localizarea tulburărilor nervoase. Medicul
constată existența nevrită de nerv facial, ghidat de teste simple. Pacientul este rugat să ridice din
sprâncene, sa încrunte fruntea, sa fluier,sa închida ochii, sa umfle obrajii, sa zâmbească.

9. Leziunile traumatice ale facialului, fara sau cu intreruperea continuitatii nervului

O intrerupere completa a traiectului nervului facial la nivelul orificiului stilomastoidian paralizeaza toti
muschii expresiei faciale. Coltul gurii cade, cutele si pliurile cutanate sunt sterse, fruntea este neridata si
pleoapele nu se inchid. Dupa incercarea de apropiere a pleoapelor se vede cum ochiul de partea
paralizata se rasuceste in sus (fenomenul Bell). Pleoapa inferioara cade de asemenea, iar punctul lacrimal
se dezlipeste de conjunctiva, permitand lacrimilor sa curga pe obraz. Alimentele se aduna intre dinti si
buze, iar saliva se poate scurge pe la coltul gurii. Pacientul se plange de o senzatie de greutate sau
amorteala la nivelul fetei, dar pierderea sensibilitatii este rareori demonstrabila, iar gustul este intact.

Daca leziunea este in portiunea urechii medii, gustul este pierdut in cele doua treimi anterioare ale limbii
pe aceeasi parte.

Daca nervul scaritei este intrerupt, exista o hiperacuzie (sensibilitate dureroasa la sunete puternice).

Leziunile la nivelul meatului auditiv intern pot afecta de asemenea portiunile adiacente ale nervilor
auditivi si vestibulari, producand surditate, tinitus sau ameteli.

Leziunile intrapontine care paralizeaza fata afecteaza de obicei in aceeasi masura nucleul abducensului si
deseori tracturile corticospinale si senzitive.
10. Tratamentul chirurgical al paraliziei muschilor pielosi(mimici)

 Tratamentul chirurgical se poate face în scop de decompresiune a nervului (mastoidectomia).

Intervenţiile chirurgicale estetice încearcă anastomoza VII cu alţi nervi (IX, X) sau grefe de nerv
sural.
 Transpoziţii musculare cu muşchi temporal, maseter, ce nu sunt conectaţi la nervul facial.
 Implantarea unei grefe nervoase care se ataseaza la nervul facial. In multe cazuri, nervul care
controleaza sensibilitatea linguala este atasat nervului facial. Lezarea acestui filet nervos produce
pierderea sensibilitatii in jumatate din teritoriul lingual. Totusi, unii pacienti care au de mult timp
paralizie Bell pot prefera aceasta modalitate de interventie decat sa aiba musculatura de pe o
parte a fetei complet paralizata;
 Transferul de tesut muscular normal in zona afectata, in special la nivelul buzelor.

11. Nevralgia facialului

Nevralgia nervului facial este reprezentata prin dureri puternice, ce apar brusc si sunt localizate la nivelul
urechii. Fibrele senzitive ale nervului facial inerveaza muschii mimici, cele doua treimi anterioare ale
limbii, palatul moale, faringele adiacent si meatul auditiv extern. Este o afectiune rara si este mai
frecventa la tineri.

Cauzele comune pentru durerile faciale includ: infectii orale; ulcere (rani deschise); abces; durere de cap;
leziuni sau traumatisme faciale; dureri de dinti. Cauzele mai grave pentru dureri de nerv facial includ:
herpes zoster (zona zoster); migrena; sinuzita (infectie a sinusurilor); tulburari nervoase. Durerile faciale
sunt adesea descrise ca crampe sau junghiuri dureroase. Durerea de la alte zone din corp poate radia sau
extinde la nivelul fetei, cum ar fi durere in urechi sau cap. Pacientii descriu atacul ca o senzatie de
"intepaturi", care se transforma intr-o durere tip arsura sau lovitura sau ca un soc electric care ar putea
dura cateva secunde sau minute.

12. Nevralgia glosofaringianului

Este un sindrom mai puţin frecvent decât nevralgia de trigemen, dar seamană în foarte multe aspecte.
Durerea este intensă şi paroxistică. Originea ei este la nivelul fosei amigdaliene, şi este provocată cel mai
frecvent de deglutiţie, dar şi de vorbit, râs sau căscat. Durerea poate fi localizată în ureche sau poate
iradia din gât spre ureche, implicând ramura auricular a vagului. Este singura nevralgie ce poate fi
acompaniată de bradicardie şi chiar sincope. Arareori carcinoame ale regiunii orofaringiene sau abcese
periamigdaliene pot determina dureri, care, din punct de vedere clinic, sunt greu de diferentiat de
nevralgia glosofaringian. Tratamentul nevralgiei glosofaringiene idiopatice constă în administrarea de
carbamazepin, gabapentin sau baclofen. În cazurile rebele la tratament procedeele chirurgicale de
întrerupere a nervului glosofaringian sau decompresia vasculara unei bucle situate sub acesta, pot da
rezultate favorabile.

13. Nevralgia ganglionului sfenipalatin (snd. Sluder)

Numita si nevralgia Sluder (1908) este un sindrom dureros unilateral, in care maximum de intensitate se
gaseste la radacina nasului, regiunea orbitei ce iradiaza spre ureche, ceafa si constant se insoteste de
rinoree si congestie nazala. Durata crizei este de cateva ore, mai rar zile. Frecventa este mai mare la
 femei. Tratamentul consta in blocajul chimic al ganglionului (cu cocaina 10% sau xilina 2-4%) prin mucoasa
nazala sau prin canalul pterigopalatin.

14. Nevralgia laingelui superior

Etiologia bolii nu este pe deplin clarificată, infecţiile virale, traumatismele, factorii morfologici (variatii
anatomice ale osului hioid), fiind pe rând incriminate. Durerea este puternica, lancinanta, cu caracter
paroxistic, fiind situata în regiunea laringiană laterală, iradiind spre partea superioară a cartilajului tiroid,
unghiul mandibular şi spre regiunea auriculara.
Declanşarea durerii poate fi provocată de: tuse, vorbire,deglutiţie sau căscat. Zona trigger poate fi situată
la nivelul sinusului piriform sau a cartilajului tiroid. Tratamentul este medicamentos, ca în cazul nevralgiei
de trigemen. În cazuri refractare se poate face infiltraţia anestezică tronculară periferică a nervului
laringeu superior, între cornul mare al osului hioid şi marginea superioară a cartilajului tiroid.

15. Glosodinia

Este o afecţiune de origine psihogenă. Apare mai frecvent la femei, în decada a patra de vârstă, şi este în
general însoţită de depresii sau anxietate. Durerea are caracter de arsură la nivelul limbii, dispare în
repaus sau seara şi reapare dimineaţa. Nu cedează la blocajul chimic anestezic, tratamentul indicat fiind
cel psihiatric.

16. Nevrite si leziuni traumatice fara sau cu intreruperea continutului nervului

Leziuni anatomo-clinice (Seddon):

– Neurotmesis – intreruperea completa morfologica a nervului
– Axonotmesis – intreruperea morfologica a axonilor
– Neuropraxia – intreruperea transmiterii influxului fara afectare morfologica