ENCEFALITELE AMERICANE

Encefalita este o boala infectioasa acuta, produsa prin localizarea infectiei la nivelul
creierului. Multi agenti patogeni pot produce encefalita: bacterii, virusuri, rickettsii, ciuperci,
paraziti.
Uneori, localizarea agentului patogen in creier se face ca o complicatie in cursul unei boli
infectioase generale, producandu-se astfel encefalite secundare (poliomielita, herpes, oreion,
meningita limfocitara benigna, tuse convulsiva, rujeola, varicela postvaccinala, dupa vaccin
antivariolic)
Afectiune inflamatorie a encefalului.
Cauze - Cauzele encefalitelor sunt mai ales infectioase si cu precadere virale.
Virusurile rabiei si herpesului pot provoca o polioencefalita, in timp ce o leucoencefalita poate
constitui o complicatie a rujeolei, oreionului, gripei, mononucleozei infectioase. Unele encefalite
cu arbovirusuri sunt transmise fie prin tantari (encefalita japoneza), fie prin capuse (encefalita de
taiga).
Simptome si semne - O encefalita se manifesta printr-o febra asociata cu semne
neurologice variate (somnolenta, confuzie, delir, tulburari de comportament, cefalee, convulsii).
Anumite semne sunt caracteristice, ca un sindrom infectios clar si semne de localizare temporala
in caz de encefalita herpetica. Redoarea cefei se observa in caz de meningita, paralizii si tulburari
senzitive in caz de mielita. Aparitia acestor simptome necesita o spitalizare de urgenta.
Diagnostic si evolutie - Diagnosticarea se face pe baza electroencefalogramei
(inregistrarea activitatii electrice a creierului), scanografiei cerebrale si examenului lichidului
cefalorahidian prelevat prin punctie lombara
Evolutia permite sa se faca distinctia intre encefalitele acute si cele subacute. Encefalitele acute,
cu evolutie rapida, cuprind doua grupuri principale de boli: encefalitele virale primitive (de
exemplu, encefalitele herpetice), cele mai grave, si leucoencefalitele perivenoase, sau
postinfectioase (de exemplu, dupa rujeola la copil), care se vindeca de obicei fara sechele.
Encefalitele subacute, care dureaza mai mult, sunt reprezentate mai ales prin boala lui
Creutzfeldt-Jacob.
 Tratament - Acesta consta, dupa caz, in reanimare in formele foarte grave, in
tratamentul antiviral, care trebuie inceput imediat in caz de encefalita herpetica, corticosteroizi in
caz de leucoencefalita perivenoasa.
Encefalita este o boala infectioasa acuta, produsa prin localizarea infectiei la nivelul
creierului. Multi agenti patogeni pot produce encefalita: bacterii, virusuri, rickettsii, ciuperci,
paraziti.
Uneori, localizarea agentului patogen in creier se face ca o complicatie in cursul unei boli
infectioase generale, producandu-se astfel encefalite secundare (poliomielita, herpes, oreion,
meningita limfocitara benigna, tuse convulsiva, rujeola, varicela postvaccinala, dupa vaccin
antivariolic).
Encefalitele primitive:
Localizarea agentului patogen se face de la inceput si obligatoriu in creier. Acestea vor fi
descrise aici.
Semnele bolii:
de obicei, bolnavii au febra si semne care arata atingerea sistemului nervos central (somnolenta,
stare confuzionala, chiar coma, delir uneori agitatie, convulsii uneori paralizii diferite, modificari
de lichid cefalorahidian.
Encefalitele virotice sunt cele mai importante.
Encefalitele americane sunt boli acute, contagioase infectioase, transmise de
tantar, produse de cateva virusuri. Mortalitatea este intre 5 si 30%.
Mai exista numeroase encefalite probabil virotice, la care virusul
inca nu s-a izolat, care apar sub forma de cazuri sporadice, la copii sau adulti, cu aspecte
anatomopatologice variabile. Encefalitele secundare pot aparea drept complicatii ale unor boli
produse de bacterii (meningite bacteriene, septicemii, meningita tuberculoasa, tuse convulsiva,
febra tifoida), de rickettsii (tifos exantematic), de protozoare (malarie, toxoplasmoza), de
ciuperci (torula). Tratamentul se poate adresa agentului cauzal numai in cele
bacteriene, cu rickettsii, cu unele protozoare sau ciuperci. In acest caz se foloseste antibioticul la
care este sensibil agentul patogen. Encefalitele virotice nu au un tratament cauzal, antibioticele
cunoscute neavand actiune asupra virusurilor.