Encefalita

Encefalita reprezinta inflamarea encefalului, provocata de obicei de un virus. Este o

afectiune rara dar potential fatala.
Boala se prezinta sub doua forme:
• o forma primara, mai grava
• una secundara, mai usoara.
Datorita gravitatii, cele mai multe vizite la medic se datoreaza formei primare a encefalitei.
Consultarea la timp a medicului si administrarea tratamentului este importanta, intrucat
boala poate avea o evolutie imprevizibila.

Encefalita este o inflamatie acuta a creierului. Encefalta asociata meningitei este cunoscuta

sub termenul de meningoencefalita. Encefalita este diferita de meningita, desi la evaluarea
clinica pot fi prezente ambele conditii, cu semne si simptome de inflamatie meningeana,
cum este fotofobia, cefalea sau redoarea cefei. Este diferita si de cerebrita, care descrie un
stadiu care precede formarea de abcese si implica infectia cu bacterii inalt distructive a
tesutului cerebral, in timp ce encefalita este cel mai adesea o infectie virala cu leziuni
parenchimatoase variind de la usoare la profunde.
Desi conditiile autoimune, bacteriene si fungice pot produce encefalita, cele mai multe
cazuri sunt de origine virala. Incidenta encefalitei in populatie este de 1 la 200.000, virusul 
herpes simplex fiind cea mai frecventa etiologie.
Encefalita cu virus herpes simplex, care apare sporadic la adultii sanatosi si compromisi
imun, se regaseste si la nou-nascutii infectati la nastere in timpul nasterii vaginale, fiind
potential fatala daca nu este tratata.

Tratamentul pentru encefalita este de obicei simptomatic. Agentii antivirali specifici sunt
putini si folositi cu succes limitat in tratarea infectiei virale, cu exceptia encefalitei cu
herpes simplex.

Mecanism fiziopatologic
Poarta de intrare a virusului este specifica. Multe virusuri sunt transmise de catre oameni,
desi cele mai multe cazuri de herpes simplex sunt reactivari ale virusului dormand in
ganglionul trigeminal. Tantarii si capusele pot inocula arbovirusul. Unele virusuri precum
varicela zoster si citomegalovirusul necesita o gazda imunodeprimata pentru a dezvolta
encefalita clinic aparenta.

In general virusul se replica in afara creierului si intra in acesta pe calea hematogena sau
de-a lungul cailor nervoase. Etiologia infectiilor virale lente, cum sunt cele implicate in
panencefalita sclerozanta subacuta indusa de varicela si leucoencefalopatia progresiva
multifocala, este putin inteleasa.
Cauze si factori de risc
Encefalita are de obicei cauza infectioasa.
Agentii virali, cum sunt herpes simplex tip 1 si 2, virusul varicela-zoster, citomegalovirusul,
virusurile variolei si rubeolei sunt transmise prin contact intre persoane. Herpesul uman 6
poate fi de asemenea un agent etiologic. Virusul West Nile poate fi transmis prin transfuzii
de sange si transplant de organe.

Vectorii animali importanti cuprind capusele si tintarii, care raspindesc genul arbovirus si
animalele cu sange cald care sunt vectori pentru rabie si coriomeningita limfocitara.

Patogenii bacterieni, cum este Mycoplasma si cei care determina boala rickettsiala sau 
boala zgirieturii de pisica sunt rari si implica inflamatia meningelui disproportionat fata de
componenta encefalitica. Encefalita datorata parazitilor si fungilor, altii decat Toxoplasma
gondii, este foarte rara si regasita de obicei in zonele tropicale.

Semne si simptome
Epidemiologie
Encefalita acuta are o incidenta de de 8 cazuri la 100.000 de locuitori pe an. Encefalita cu
herpes simplex are o incidenta de 2-4 la un milion din populatie pe an. Herpes simplex
este cea mai comuna etiologie in encefalita sporadica, fiind mai frecvent in populatiile
pediatrice. Grupul arbovirusurilor este cea mai comuna cauza de encefalita episodica, cu o
incidenta similara cu cea a herpes simplex.
Istoric medical
Encefalita poate avea un tablou clinic si o evolutie diferite. Severitatea manifestarilor se
coreleaza cu prognosticul. Istoricul de intepaturi de tintari sau capuse sau expunerea la
excremente de soarece sau sobolan poate indica diagnosticul.
Prodromul viral dureaza de obicei cateva zile si consta din febra, cefalee, greata si 
varsaturi, letargie, mialgii. Prodromul specific in encefalita determinata de varicela-zoster,
Epstein-Barr, citomegalovirus si variola cuprinde: eruptii cutanate, limfadenopatie,
hepatosplenomegalie si cresterea in volum a parotidelor. Disuria (durere la urinare) si
piuria (leucocite marite in urina) sunt raportate in encefalita cu virus Saint Louis. Letargia
extrema este descrisa in infectia cu West Nile virus.

Tabloul clinic clasic in encefalopatia cu simptome neurologice difuze sau focale cuprinde:

• modificarile comportamentale si de personalitate cu diminuarea atentiei

• redoarea cefei, durere in ceafa
• fotofobie, letargie, convulsii generalizate sau focale
• confuzie acuta sau stari de amnezie
• paralizie flasca.
Examen focal
Se vor cauta semnele infectiei virale. Semnele encefalitei pot fi difuze sau focale. La
extreme, 80% dintre pacientii cu herpes simplex prezinta semne focale.
Elementele tipice examenului fizic cuprind:

• status mental alterat, modificarile de personalitate

• hemipareza, convulsiile focale si disfunctia autonoma
• ataxia, deficitele nervilor cranieni, disfagia, meningism
• disfunctie senzitivomotorie unilaterala.

Infectia cu herpes simplex la nou-nascuti cuprinde:

• leziunile cutanate herpetice

• keratoconjunctivita
• afectarea orofaringiana, mai ales a mucoasei bucale si limbii
• simptomele encefalitei cum sunt convulsiile, iritabilitatea, modificarea nivelului de
• atentie, fontanele boselate
• semne ale infectiei diseminate: icter, hepatomegalie (mai mult de 14 cm) si soc.
Complicatii Encefalita poate fi asociata cu un numar de complicatii cuprinzind:

•sindromul secretiei inapropiate a hormonului antidiuretic

• convulsii
• hipertensiune intracraniana, coma.
Diagnostic
Desi conditiile fungice, bacteriene si autoimune pot produce encefalita, majoritatea cazurilor
sunt de origine virala. Alaturi de hemoleucograma standard si testele de urina, pot fi
efectuate studii pentru a identifica agentul infectios care determina encefalita. Este
importanta diferentierea intre encefalitele arbovirale si encefalitele virale acute potential
tratabile, cum este encefalita cu herpes simplex si varicela-zoster.
Teste de sange si urina
se va efectua o hemoleucograma completa, desi aceasta va fi normala nivelul electrolitilor
serici este normal daca nu este prezenta deshidratarea
• sindromul secretiei inapropiate a ADH este frecvent in encefalita cu virus St Louis
• glicemia trebuie determinata pentru a trata hipoglicemia si a compara valoarea cu
glicorahia (prezenta glucozei in LCR)
• ureea si creatinina serice sunt de ajutor in evaluarea hidratarii si a functiilor hepatice pentru
a detecta disfunctia organelor sau pentru a ajusta doza terapeutica
• o punctie lombara trebuie efectuata la toti pacientii suspectati
• profilul coagularii si numarul de trombocite sunt indicate la pacientii care consuma alcool,
au hepatopatii sau la care se suspecteaza coagularea intravasculara diseminata
testarea electrolitilor urinari trebuie efectuata daca se suspecteaza secretia inadecvata de
ADH.
Analiza LCR
Analiza lichidului cefalorahidian (LCR) este o parte esentiala a investigatiei encefalitei. Desi
anomaliile LCR sustin diagnosticul de sindrom meningoencefalitic, modificarile acestuia sunt
adesea nonspecifice si nu ajuta in diagnosticul specific etiologic. Tipic LCR prezinta pleiocitoza cu
glicorahie normala si proteinorahie usor crescuta. In encefalita virala acuta LCR este
nediferentiabil de meningita aseptica.
Alte analize ale LCR:
masurarea presiunii la orificiul de scurgere
coloratia Gram, reactia de polimerizare in lant pentru hrpes simplex, varicela-zoster si 
tuberculoza, citomegalovirus, antigenul criptococic. (6) (3)
Studii imagistice
La toti pacientii cu encefalita trebuie efectuata o scanare CT a capului cu sau fara agent de
contrast. Acest studiu trebuie efectuat inainte de punctia lombara daca pacientul acuza deficite
focale sau se descopera la examenul fizic semne de hipertensiune intracraniana, hidrocefalie
 obstructiva sau efect de masa datorita infectiei focale a creierului. Studiul CT al capului ajuta si
la excluderea hemoragiei cerebrale sau a infarctului ca etiologii al unei encefalopatii. Studiul
RMN este mai sensibil decat CT-ul in demonstrarea anomaliilor creierului.
Electroencefalografia demonstreaza adesea modificari epileptiforme laterale paroxistice
caracteristice in infectia cu herpes virus.
Biopsia cerebrala
Desi majoritatea caracteristicelor histologice sunt nespecifice, biopsia cerebrala este criteriul
standard datorita sensibilitatii de 96% si a specificitatii de 100%. Prezenta corpilor Negri in
hipocampus si cerebel este patognomonica pentru rabie.
Tratament
Cu exceptia infectiei cu herpes simplex si varicela-zoster virus, encefalitele virale nu sunt
tratabile in afara de ingrijirea medicala. Tratamentul pentru encefalitele cu Toxoplasma si
citomegalovirus este disponibil dar de obicei nu este initiat in urgenta. La pacientii cu
hidrocefalie si hipertensiune intracraniana, masurile generale cuprind controlul febrei si a
durerii, controlul tusei si a convulsiilor si preventia hipotensiunii sistemice. (7) (3)

Terapia farmacologica
Scopul farmacoterapiei este de a reduce morbiditatea si a preveni complicatiile. Sunt folosite
antiviralele pentru a controla encefalitele virale tratabile. Corticosteroizii pot fi considerati
pentru encefalitele postinfectioase sau noninfectioase.
Antiviralele:
In encefalita cu herpes simplex si varicela-zoster scopul antiviralelor este de a scurta evolutia
clinica a bolii, a preveni complicatiile, dezvoltarea latentei si a recurentelor, diminuarea
transmiterii si a elimina latenta stabilita. Se folosesc aciclovirul si foscarnetul.
Corticosteroizii:
Corticosteroizii sunt agenti antiinflamatorii folositi pentru a trata encefalita postinfectioasa si
encefalita diseminata acuta. Aceste medicamente sunt de obicei alternative terapeutice. Cea
mai folosita este dexametazona.
Diureticele:
Sunt agenti folositi la pacientii cu hidrocefalus si presiune intracraniana crescuta cand se
doreste o diureza mai agresiva.
Benzodiazepinele:
Sunt agenti care trateaza convulsiile asociate encefalitei.
Prognostic
Prognosticul depinde de virulenta virusului si de starea de sanatate a pacientului. Virstele
extreme, imunitatea scazuta si conditiile neurologice preexistente sunt asociate
prognosticului negativ. Encefalita cu herpes simplex netratata are o mortalitate de 50-
75%, iar probabil toti supravietuitorii netratati sau cu tratament tardiv au dizabilitati
motorii si mentale de lunga durata.

Prognosticul encefalitelor arbovirale sunt catastrofale, similare infectiei cu herpes

simplex netratate, cu mortalitate si morbiditate mari, incluzand retard mental, 
hemiplegie si convulsii. Alte arbovirusuri determina morbiditate si mortalitate mai putin
substantiala.

Encefalita cu virus varicela-zoster are o mortalitate de 15% la pacientii imunocompetenti

si de 100% la cei imunocompromisi.