INFECŢIA MENINGOCOCICĂ

Infecţia menincococică este o boală infecţioasă acută provocată de meningococ care se transmite pe cale aeriană prin
picături şi este caracterizată prin variate forme clinice de la rinofaringită până la forme generalizate - meningită
purulentă şi meningococemie, fiind afectate şi alte organe.
ETIOLOGIE. Agentul cauzal, Neisseria meningitidis. El este foarte sensibil la mediul extern şi nu suportă frig,
căldură, uscăciune, raze ultraviolete. Temperatura optimă de supravieţuire a meningococului este 36-37°C. Lichidul
cefalorahidian e necesar să fie transportat rapid într-un spaţiu cald (în apă caldă sau la temperatura corpului), sau să fie
însămânţat la patul bolnavului.
Meningococul este sensibil la penicilină, cloramfenicol, ampicilina şi rezistent la ristomicină, lincomicină,
vancomicină. Penicilina are acţiune bactericidă asupra meningoc.,cloramfenicolul - acţiune bacteriostatică.
După structura antigenică au fost identificate 10 serogrupe: A, B, C, D, E, X, Y, Z, 135 W etc. Cel mai frecvent boala
este determinată de serogrupele A şi B. Tipul epidemic este reprezentat de" meningococul A, pe când tipurile B şi C
produc cazuri sporadice.
EPIDEMIOLOGIE. Infecţia meningococică este răspândită pe întreg globul pământesc. Este o boală umană. Apare
sporadic anual, cu o incidenţă mai mare iarna şi primăvara.
Letalitatea de la 30-70% (până la tratamentul cu penicilină) a scăzut considerabil până la 4-6%, iar în ultimii ani
constituie 0,8-1%.
Sursele de infecţie:
1) bolnavii cu rinofaringită meningococică;
2) bolnavii cu forme generalizate ale infecţiei meningococice;
3) purtătorii de meningococi.
Bolnavii elimină meningococul prin secreţiile rinofaringiene începând cu perioada de incubaţie, continuând în perioada
de stare şi în convalescenţă.
Căile de transmitere. Cea mai frecventă este calea aerogenă prin picături. Calea indirectă prin obiecte recent
contaminate este posibilă, dar excepţională. Calea transplancentară (intrauterină) a fost descrisă de unii autori.
Contagiozitatea bolnavilor este destul de mare,
Receptivitatea la infecţie este redusă pentru meningită şi meningococemie; majoritatea celor infectaţi fac rinofaringite,
sau rămân purtători sănătoşi. Este maximă la copii (60%), dintre care 50% sunt cei în vârstă de până la 5 ani. Sugarii se
îmbolnăvesc în 20-40% din cazuri, iar nou-născuţii - foarte rar. La naştere circa 50% din nou-născuţi sunt imuni la
infecţia meningococică, iar după 6 luni apare o receptivitate maximă. Rezistenţa copiilor la infecţia meningococică
scade la bolnavii cu viroze respiratorii şi alte maladii.
Imunitate. Se produce o imunitate antimeningococică de grup.
Cauzele deceselor în infecţia meningococică la copii sunt: meningococemia fulminantă cu şoc toxicoinfecţios; edemul
cerebral acut; meningoencefalita; meningita cu ependimatita;
.
TABLOU CLINIC. Incubaţia durează 2-4 până la 10 zile.Clasificarea
I. Localizate: 1) purtător de meningococ,
2) rinofaringită meningococică.
II. Generalizate: l) meningococemia:
- tipică,
- fulminantă,
- cronică.
2) meningita, meningoencefalita;
3) meningita şi meningococemia (forma asociată).
III. Forme rare: l) endocardita meningococică;
2) artrita (poliartrita) meningococică;
3) iridociclita meningococică;
4) pneumonia meningococică.
Meningita meningococică
Debutul bolii este brusc, cu frisoane, febră (39-40°C), cefalee difuză, vome care nu aduce uşurinţă, convulsii,
hiperestezie cutanată pronunţată, fotofobie, agitaţie psihomotorie, somnolenţă, ţipăt cerebral.
Apar semne meningiene: ridoarea cefei (semn specific în 100% cazuru), semnul Kernig, Brudzinschi superior şi
inferior, care nu întotdeauna sunt pronunţate. Sunt posibile tulburări de conştiinţă, obnubilare, comă. Faţiesul e
congestionat, sclerele injectate, tegumentele palide. Apare herpesul labial, nazal. Pupilele sunt dilatate, apare
strabismul, ptoză palpebrală. Apare poza specifică antalgică.
Apar semne cerebrale de focar, leziuni tranzitorii de nervi cranieni (III, VI, VII, VIII) ce indică prezenţa edemului
cerebral acut. Pulsul e frecvent, apoi bradicardie. Se instalează hipotensiune arterială, dispnee, hepatomegajie, oligurie,
albuminurie, microhematurie, cilindrurie.
Lichidul cefalorahidian este hipertensiv, tulbure (ca apa de orez sau laptele diluat), purulent, conţinând mii şi zeci de
mii de celule de meningococi, albuminorahia este moderată,. Analiza sângelui - leucocitoză, neutrofilie, aneozinofilie,
VSH accelerată.
Meningita meningococică netratată conduce la exitus în 90% din cazuri, în rest rezultă sechele grave- hidrocefalie,
pareze ale nervilor cranieni, dereglări psihice. Meningita meningococică tratată din primele 1-2 zile de boală se
vindecă complet şi numai în formele fulgerătoare tratamentul precoce poate avea insucces.
La sugari se constată semnul Lesage:_ sugarul cu meningită, ridicat şi susţinut din axile, ţine membrele inferioare în
flexie pe abdomen (sugarul sănătos "pedalează"). De menţionat că la copii în vârstă până la 3 luni rigiditatea musculară
fiziologică nu permite a determina semnele meningiene.
Pentru suspecţia de meningită nu este nevoie de prezenţa tuturor semnelor meningiene Doar redoarea cefei
solicită puncţia lombară şi controlul lichidului cefalorahidian.
La sugari frecvent apar convulsii tonico-clonice, tulburări de conştiinţă, afecţiuni ale nervilor cranieni, pozitia antalgica
sau "cocoş de puşcă"..În prima - a doua zi se marchează crampa cefei (capul în hiperextensie).Meningita
meningococică la sugari frecvent evoluează grav, cu complicaţii, deseori este însoţită de encefalită cu prognostic
nefavorabil. La ei uşor se instalează edemul cerebral.
Meningoencefalita meningococică
Apare mai frecvent la copii mici. Din primele zile predomină simptomele de lezare a creerului:
- fenomene psihice (stare confuzională, agitaţie sau depresie, delir, inconştienţă, comă);
- fenomene motorii (convulsii tonico-clonice, mioclonii, paralizii spastice sau flasce, tranzitorii sau, mai
frecvent, persistente;
- afecţiuni ale nervilor cranieni: oculare (diplopie, anizocorie, strabism, ptoză palpebrală), auditive (hipo-, sau
hiperacuzie), pareza n. facialis etc.
Semnele meningiene sunt prezente. Prognosticul e frecvent nefavorabil: evoluţie spre deces sau vindecare cu sechele:
pareze, paralizii, tulburări psihice, epilepsie etc.
Meningococemia (septicemia meningococică) sau Şocul toxi-infectios.
Este o formă clinică a infecţiei meningococice, în care se afectează tegumentele şi diverse organe (articulaţiile,
plămânii, ochii, rinichii, glandele suprarenale, splina).
Meningococemia are un debut brusc cu febră, frisoane, mialgii şi artralgii. Bolnavul devine apatic sau agitat. Febra
apare intermitentă sau continuă, în l-2-a zi pe tegumente apare erupţie hemoragică de diverse dimensiuni: de la peteşii
la echimoze, de culoare roşie închisă, cu margini neregulate (stelate), uşor proeminente, cu necroze în centru. Erupţia
preferă membrele inferioare şi fesele, unde apare în abundenţă, mai rar pe trunchi şi pe membrele superioare - semn de
prognostic nefavorabil. În cazuri apare gangrene ale tegumentelor, degetelor, vârfului nasului, lobului auricular etc.
Necrozele şi gangrenele apoi se detaşează, lăsând defecte mari. Sunt posibile epistaxisul, vomele tip "zaţ de cafea",
melena, micro- şi macrohematuria.
Artraligiile şi artritele sunt puţin frecvente (8-13% din cazuri). Apar leziuni articulare în articulaţiile mici, mai rar ale
genunchiului, cotului etc. care dispar după 3-4 zile, funcţia lor restabilindu-se complet.
Uneori se manifestă miocardita, pericardita sau endopericardita uscată sau supurativă. Se înregistrează
bronhopneumo-nia, pleurezia, rareori - iridociclita.Gradul de intoxicaţie a organismului este foarte avansat. Apar
hepatila şi nefrita toxică, splenomegalia. Meningococemia mai frecvent se asociază cu meningita. .
Meningococemia fulminantă (fulgerătoare). Are un debut brutal cu febră, frisoane şi erupţie hemoragică. Elementele
confluează, formând echimoze, apar necroze. Se instalează rapid o stare de şoc toxiinfecţios (şoc bacterian şi
endotoxinic) cu paloare, cianoză, tahicardie, hipotensiune, agitaţie, apoi comă, coagulare intravasculară diseminată.
Apare miocardita toxică, plămâni de şoc (edem pulmonar), insuficienţă renală, edem cerebral acut. Tabloul clinic
uneori se completează cu meningită sau meningoencefalită.
COMPLICAŢII ŞI SECHELE. Sunt mult mai puţin frecvente în prezent datorită antibioterapiei. Apar în cazuri de
tratament întârziat. Acestea sunt: abces cerebral, paralizii de tip central (mono-, hemi-, paraplegii)
- paralizii de nervi cranieni (surditate, cecitate, strabism), hidrocefalie internă,
- sechele psihice: depresie, slăbirea memoriei, insomnie, cefalee persistentă etc.
DIAGNOSTIC. Diagnosticul infecţiei meningococice se suspectează pe date clinice şi epidemiologice.
Diagnosticul se confirmă prin date de laborator: Bacteriologice (lichidul cefalorahidian, sânge, secreţiile
nazofaringiene). Bacterioscopice (lichidul cefalorahidian, picătura groasă a sângelui, hemoragiile cutanate).
Imunologic
TRATAMENT. Tratamentul trebuie început urgent la etapa prespitalicească şi continuat în timpul transportării.
Bolnavii se tratează în spitale infecţioase, în secţiile de terapie intensivă.
Terapia antimicrobiană. Antibioticul de elecţie este penicilina, aceasta fiind eficientă pentru tratamentul meningitei
meningococice. Doza penicilinei 200000-300000 U/kg/24 ore, la copii în vârstă de până la 6 luni -300000-400000
U/kg /24 ore în doze divizate fiecare 4 ore la început inravenos, apoi intramuscular. Durata terapiei cu penicilină poate
fi de 5-7 zile, uneori până la 10 zile. Administrarea intrarahidiană nu este indicată.
Cloramfenicolul se administrează în infecţia meningococică fulminantă (în primele 1-2 zile, apoi se trece la penicilină)
şi în meningitele purulente de etiologic neidentificată. Doza este 80-100 mg/kg/24 ore i/v sau i/m în doze divizate la
intervale de 8 ore. Ampicilina în doze 200-300 mg/kg/24 ore poate fi utilizată în caz de terapie cu penicilină
ineficientă.
Recent pot fi utilizate cefalosporinele de generaţia a IlI-a (ceftriaxona, rocephina etc.) care depăşesc bariera
hematoence-falică şi sunt* în stare să acopere meningococii. Suspendarea terapiei cu antibiotice este posibilă dacă tem-
peratura corpului pe parcursul a 3-4 zile s-a normalizat, starea copilului s-a ameliorat, semnele meningiene sunt mai
slabe sau absente, iar lichidul cefalorahidian prezintă o citorahie sub 100 celule/mnf, predominând limfocitele.
Tratamentul patogenic include:
a) terapia de detoxicare
b) terapia de deshidratare: lazix, diacarb, manitol etc;
c) corticosteroizii - prednisolon, hidrocortizon, dexazon, dezoxicorticosteron acetat
d) anticonvulsive: seduxen, natriu oxibutirat, fenobarbital, droperidol;
e) antipiretice: analgină cu dimedrol şi novocaină;
f) cardiotonice (strofantină, corglucon) şi cardiotrofice (riboxină, cocarboxilază, asparcam), vasodilatatoare
(eufilină, no-şpa etc);
g) heparina, 150-200 U/kg/24 ore în 3-4 prize i/v;
h) inhibitori ai proteolizei (contrykal, hordox, trasilol):
i) antihistamine;
j) pentru stabilizarea membranelor celulare: esenţiale, acid lipoic, tocoferol acetat;
k) vitamine (B, C, B6).
Oxigenoterapia este indicată în toate formele severe. Se aplică de asemenea tratamentul igieno-dietetic, aportul de
lichide, controlul excretelor.
În rinofaringita meningococică tratamentul include clo-ramfenicol în doze de vârstă per os 5 zile, asanarea
mucoaselor, antipiretice, aportul de lichide.

PROFILAXIE. Infecţia meningococică este o boală de declarare nominală şi de spitalizare obligatorie.

Contacţii se supraveghează 10 zile şi în colectivităţi pentru copii se examinează bacteriologic de 2 ori la intervale
de 3-7 zile (în focare familiale numai o dată). Purtătorii de meningococi şi bolnavii cu rinofaringita meningococică se
tratează cu ampicilina per os 5 zile. Controlul bacteriologic se exercită după 3 zile. în caz de izolare repetată a
meningococilor, se indică a doua cură de antibiotice cu cloramfenicol (5 zile).
Profilaxia specifică (cu vaccinuri meningococice şi imuno-globuline) nu se efectuează pe scară largă.

Datele din PCN din 2017 (ultimul)

Algoritmul de conduită şi asistenţa urgentă a pacientului cu IM generalizată la etapa
prespitalicească [15,23,28]
Caz suspect de IM generalizată
Meningococemie: Meningită:
febră, semne de intoxicaţie generală, elemente hipertermie, agitaţie psihomotorie sau somno- lenţă,
hemoragice, stelate pe corp vome repetate, cefalee pronunţată, con- vulsii, semne
meningiene pozitive
 Asistenţa de urgenţă la etapa prespitalicească
efectuată de medicul de familie şi/sau medicul de la ambulanţă, asist med.

Caseta 14. Tratamentul meningitei meningococice la etapa prespitalicească

 Antipiretice i.m sau i.v:
 Sol.Metamizoli natrium 50% - 0,1ml/an
 Sol.Diphenhydraminum 1% -0,1ml/an
 Sol.Papaverinum 2,0%-0,1 ml/an (în cazul dereglării microcirculaţiei sanguine)
 Diuretice – Furosemidum 1-2 mg/kg/24 ore i/m
 Anticonvulsive – Sol. Diazepamum 0,5% 0,1-0,2 ml/an; Diazepamum-rectal 0,5 mg/kg copilului de 2-5 ani, 0,3
mg/kg copilului de 6-11 ani (poate fi repetat peste 4 ore). Risc de stop respirator, nu se permite depăşirea dozei
de 3 mg/kg.
 Chloramphenicolum– 25 mg/kg, sau Cefotaximum 50 mg/kg per dosis sau penicilină sau amoxicilină
 Glucocorticoizi – Prednisolonum 1-2 mg/kg, Dexamethasonum 1 mg/kg (în caz de edem cerebral)
 Oxigen.

IM, şoc toxiinfecţios (ŞTI) gr.I, gr.II:
1. Prednisolonum 5-10 mg/kg
2. Chloramphenicolum– 25 mg/kg, sau Cefo-
taximum 50 mg/kg per dosis
3. Furosemidum (ŞTI gr.I) – 1-2 mg/kg
4. Metamizoli natrium 50% -0,1 ml/an viaţă
Diphenhydraminum 1%-0,1 ml/an viaţă
Papaverinum 2%-0,2 ml/an viaţă
5. Diazepamum 0,5% - 0,5-1 mg/kg (în caz de
convulsii)
6. Oxigen
Edem cerebral acut gr.I, gr.II:
1. Dexamethasonum 1-1,5 mg/kg
2. Metamizoli natrium 50% - 0,1 ml/an viaţă
Diphenhydraminum 1%- 0,1 ml/an viaţă
Papaverinum 2%-0,2 ml/an viaţă
3. Furosemidum– 1-2 mg/kg
4. Chloramphenicolum – 25 mg/kg sau Cefota-
ximum 50 mg/kg per dosis
5. Diazepamum 0,5% - 0,5-1,0 mg/kg (în caz de
convulsii)
6. Oxigen

ŞTI gr.III şi edem cerebral acut gr.III (coma cerebrală profundă)

1. Prednisolonum 10-15 mg/kg pînă la 20 mg/kg i/v,
2. Dexamethasonum 1-1,5 mg/kg (în caz de edem cerebral)
3. Perfuzii intravenoase cu: Sol. Glucosum10%; Sol. Clorură de sodiu (Natrii chlori- dum)0,9%; Dextran 40
(Reopoliglucină)(Dextranum+Natrii chloridum)
4. Dopaminum 5-10 µcg/kg/min (pînă la stabilizarea indicilor hemodinamici);
5. Chloramphenicolum– 25 mg/kg per dosis la fiecare 6 ore;
6. Diazepamum 0,5% - 0,5-1,0 mg/kg (în caz de convulsii);
7. Furosemidum – 1-2 mg/kg (la necesitate).
8. Oxigen
NB!Toate preparatele se administrează i/v (în lipsa accesului la venă - i/m)
Transportarea urgentă la spital cu ambulanţa (echipa pediatrică de reanimare) după ameliorarea stării bolnavului

Tabelul 9. Tratamentul rinofaringitei meningococice se permite la domiciliu

Tipul de tratament Recomandări obligatorii
Tratament nemedicamentos
Regimul zilei  Repaus la pat 3-4 zile (pînă la cedarea febrei)
 Igiena cavităţii bucale (gargarisme cu Sol.Natrii hydrocarbonatis 2%)
 Asanarea orofaingelui (gargarisme cu antiseptice)
Dieta  Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive cu excepţia alimentelor picante
 Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri, compot, ceai, lapte)
Tratament medicamentos
Antibiotice Ampicillinum 50-100 mg/kg/24 ore 5 zile
Antipiretice Paracetamolum (500mg) – ½, 1comprimată la t 380C la fiecare 6 ore
Vitamine Acidum ascorbicum 100 mg 2 ori pe zi 5 zile
 Supravegherea medicală la domiciliu
Va dura 5-7 zile de 1. Măsurarea temperaturii de 2 ori pe zi;
la debutul bolii 2. La apariţia vomei, cefaleei, semnelor meningiene, sau/şi a erupţiilor cutanate
rozeoliforme sau/şi hemoragice copilul se va spitaliza;
3. Apariţia urgenţelor în IM necesită asistenţă prespitalicească urgentă şi spitali- zare
urgentă în secţia (spitalul) de boli infecţioase sau secţia de terapie inten- sivă şi
reanimare;
4. Izolarea la domiciliu (sau spital) a pacientului se admite pînă la rezultatul negativ al
culturii secreţiilor rinofaringiene la meningococ (se va efectua peste 5 zile după
externare din spital sau după vindecare în caz de tratament la domiciliu).
Notă: În condiţii de ambulator (la nivel de asistentă medicală primată şi specializată) se vor trata paci-
enţii cu rinofaringită meningococică în prezenţa condiţiilor de izolare.

Caseta 21. Criterii de externare pentru formele generalizate

 Vindecare (ameliorare) clinică;
 Rezultatul negativ al unei culturi a secreţiilor rinofaringiene la meningococ după 3 zile de la
sistarea antibioterapiei;
 Copiii din colectivităţi vor relua frecventarea după un examen bacteriologic al secreţiilor farin- giene
efectuat în a 5-a zi de la externare.

MĂSURI ANTIEPIDEMICE ÎN FOCAR

1. Depistarea timpurie a bolnavului, spitalizarea (izolarea) lui şi tratamentul
2. Supravegherea contacţilor (10 zile de la izo- larea ultimului bolnav)
3. Examenul clinic al contacţilor de către medicul de familie
4. Aerisirea încăperii, dereticarea umedă de 2- 3 ori pe zi dezinfecția
5. Examenul bacteriologic al secreţiilor rinofaringiene la meningococ
6. TRATAMENT bolnavilor cu rinofaringită și a purtatorilor Ampicillinum 50-100 mg/kg/24 ore – 5 zile și
Asanarea orofaringelui (gargarisme cu antiseptice)
7. CHIMIOPROFILAXIE (membrii familiei, copiii şi personalul instituţiilor preşcolare, lucrătorii medicali, care
au acordat asistenţă urgentă prespitalicească bolnavilor cu IM) cu Ampicillinum 50-100 mg/kg/24 ore – 5 zile și
Asanarea orofaringelui (gargarisme cu antiseptice).
8. Examen bacteriologic la meningococ al secreţiilor rinofaringiene după 3 zile de la sistarea antibioterapiei
9. Daca portajul se mentine după TRATAMENT se mai repetă tratamentul cu Chloramphenicolum
(Levomicitin) 50 mg/kg /24 ore
10. După finisarea tratamentului peste 5 zile se va efectua o analiză a secreţiilor faringiene la meningococ. Dacă
rezult. este negativ se permite frecventarea instituției prescolare.

Date obiective în meningococemie Caracterul erupțiilor)

 Cînd şi cum apare erupţia – 1-2-a zi simultan
 Localizarea:membrele inferioare, fese, în formele severe şi pe torace, membrele superioare, faţă, mu- coase.
 Caracterul:hemoragii stelate cu sau fără necroze centrale; în formele severe – gangrene.
 Culoare:roşii, apoi brune pînă la negru.
 Tenul pielii:normal, sau cianotic, marmorat; hipostaze.
 Confluează:pe alocuri da.
 Dimensiuni:peteşii, hemoragii, echimoze.
 La palpare:consistente, uşor proeminente, nu dispar.
 Evoluţia:hemoragiile treptat devin brune şi dispar: necrozele→cruste→defecte→ cicatrice.
 În formele uşoare - erupţie puţină măruntă, stelată, sub formă de macule mici sau peteşii
Notă:
 La sugari: în debut –erupţii maculo-papuloase rozeole ce persista 12-24 ore; apoi apar elemente
hemoragice. Se înregistrează rar la copii sub 1 an.
Tabelul 2. Date clinice în meningita meningococică (purulentă)
Meningita Meningoencefalita Meningita cu ependimatită
 Febră  Predomină encefalita:  Coma;
 Vome repetate  tulburări de conştiintă  Convulsii generalizate;
 Cefalee  convulsii  Rigiditate musculară gene-
 Fotofobie  pareze, paralizii de ralizată;
 Agitaţie, iritabilitate, delir nervi cranieni etc.  Opistotonus;
 Convulsii  Semne meningiene  Micţiuni şi scaune involun-
 Tulburări de conştientă: mai puţin pronunţate. tare;
 sopor,  Caşexie.
 comă.
 Hiperestezie cutanată
 Hiperacuzie
 Mialgii
 Semne meningiene pozitive:
 redoarea cefei,
 semnele Kernig, Brud-
zinscki.
 Reflexe
osteotendinoase
exagerate
Notă: Meningita meningococică se asociază cel mai frecvent cu meningococemia.

Caseta 8. Date clinice în rinofaringită meningococică

 Debut acut;
 Febră;
 Dureri discrete în deglutiţie;
 Obstrucţie nazală, secreţii mucopurulente din nas;
 Tuse seacă;
 Semne de intoxicaţie pronunţate;
 Hiperemie faringiană difuză şi granularea mucoasei.
Notă: uneori IM debutează cu semne clinice de rinofaringită apoi progresează în meningită cu
sau fără meningococemie (schema 1)

Manifestările clinice ale edemului cerebral acut [10].

Gradele de gravitate a ETI
Nr Semne clinice
Gradul I Cradul II Gradul III
1. Conştiinţa Excitaţie psihomotorie Inhibiţie psihomotorie Stupor, comă
pînă la sopor
2. Somnul Superficial Somnolenţă Stupor, comă
Forme rar întîlnite:
3. Convulsii Stare preconvulsivă -
Tonico-clonice, se repe- Tonico-clonice sau tonice,
miocardită
Cronică
sau convulsii (rareori - latăadulţi)
frecvent - artrită stare de rău convulsive,
dispar
- iridociclită în comă profundă
(iridociclohorioidi-
4. Pupile Moderat miotice, Mioză, reacţia la lumină
tă) Mioză pronunţată,
reacţie vie la lumină slabă - pneumoniereacţia la lumină lipseşte
5. Nervii cranieni Fără patologie Rareori sunt implicaţi Frecvent sunt afectaţi
nervii III, IV, VII ner- vii III, IV, VII, IX, X
6. Hiperchineze Tremor al Mişcări automate, dere- Nu sunt caracteristice
membrelor, tremor glări de coordonare
generalizat
7. Dereglări bul- Lipsesc Rareori apar după Caracteristice pentru
bare starea de rău convulsiv copii sugari
8. Tonusul mus- Sporit Scăzut Scăzut pînă la atonie
cular
9. Reflexe osteo- Înviorate Diminuate Diminuate sau abolite
tendinoase
10. Fontanela ante- Tensionată Tensionată sau bombată Bombată sau excavată,
rioară nu pulsează
11. Dereglări ale Hiperestezie Hipostezie Hipostezie şi anestezie
sensibilităţii
12. Semne menin- Rigiditatea muşchilor Moderat pronunţate Sunt pronunţate sau
giene occipitali dispar în coma profundă
13. Dereglări vege- La început hiperemie, Hiperhidroză, acrocia- Hiperhidroză, cianoză di-
tative apoi uscăciune şi pali- noză şi cianoză difuză fuză cu nuanţă pămîntie,
ditatea tegumentelor, cu nuanţă marmorată, tegumente marmorate.
acrocianoză, hiper- hipertermie cu membre Hi- per- sau hipotermie,
termie, reci, dere- glări profunde ale
simpaticotonie parasimpaticotonie sistemu- lui vegetat
14. Disfuncţia cen- Tahipnee moderată Tahipnee pronunţată Tahipnee
trului pronunţată,
respirator respiraţie aritmică
15. Disfuncţia cen- Tahicardie moderată Tahicardie pronunţată Tahicardie sau bradicar-
trului cardio- die, aritmii
vascular

Tabelul 4. Manifestările clinice ale şocului toxiinfecţios

Gradul I Gradul II Gradul III
 febră (38 – 39ºC)  tº - 39-40ºC  tº subnormală
 hiperexcitabilitate  paliditate, cianoză, acrocia-  erupţie cutanată confluentă
 paliditate, cianoză noză he- moragică, necroze
 erupţii hemoragice  erupţii hemoragice mari profunde
“stela- te” pe gambe, cu necroze centrale pe  erupţii hemoragice pe mucoase
fese mem- bre, fese, trunchi,  cianoză, acrocianoză, hipostaze
 tahicardie mucoase  membre reci
 TA – norma, sau uşor cres-  tahicardie pronunţată  tahicardie (cu 70-80% peste
cută  tahipnee normă), apoi bradicardie,
 pulsul plin  TA scăzută la 50% din bradia- ritmie
 tahipnee norma de vîrstă  TA scăzută sau nu se determină
 PVC – norma  pulsul slab  puls filiform
 diureza adecvată (≈  PVC scăzută  tahipnee, sau bradipnee
2 ml/kg/oră)  oligurie  anurie
 conştiinţa clară  obnubilare  sopor, comă
 hipercoagulare  hipocoagulare  coagulopatie de consum,
fibrino- liza

Tabelul 5

Simptomele clinice principale în virozele respiratorii acute

 Manifestările Forme nozologice
clinice Gripa Paragripa Infecţia cu VSR Adenovirozele
Debutul bolii Acut, brutal, Acut Acut Acut, treptat
brusc
Febra Înaltă 39-400 Mpderată sau t0 Moderată până la Mai frecvent 38-
normală 380C 390C,
subfebrilitate
Durata febrei 3-5 zile 2-4 zile 3-7 zile 5-10 zile,
ondulatorie
Intoxicaţia Toxicoză Nepronunţată sau Pronunţată Moderată
pronunţată, lipseşte moderat crescând treptat
neurotoxicoză
Caracterul tusei Uscată, dureri Uscată, Uscată de scurtă Tuse umede
retrosternale latrătoare, voce durată, frecvent progresivă
răguşită sindrom
obstructiv
Afectarea Rinită, laringită, Rinită, laringită, Bronşită, Conjunctivă,
preponderentă a traheită stenozantă (crup) bronşiolită, rinofaringită,
tractului sindrom tonzilită,
respirator bronhobstructiv pneumonie
Evoluţia bolii Toxicoză Debut lent cu Disociaţia Debut lent cu
progresivă, semne de semnelor intoxicaţie
neurotoxicoză, intoxicaţie şi catarale, febrei şi moderată, semne
dereglări de catarale insuficienţei catarale
microcirculaţie, moderate, nas respiratorii (2-5 pronunţate cu
hemodinamice, e înfundat, zile), date component
posibil sindromul laringită fizicale minime, exudativ
hemoragic, stenozantă (crup) frecvent sindrom pronunţat de
semne catarale bronho- lungă durată,
întârziate sau obstructiv sindrom
nepronunţate. faringocon-
junctival,
conjunctivită,
catarală,
foliculară,
membranoasă,
limfoadenopatie.