BOLI ALE SISTEMULUI NERVOS

-REFERAT-

Orice disfunctie a sistemului nervos se poate manifesta prin tulburari de

vedere, vorbire, mers, perceptie sau gandire. Dintre cele mai comune boli
amintim boala Parkinson, maladia Alzheimer, boala Huntington, epilepsia,
paralizia, scleroza, autismul, meningita, nevroza, sciatica si hipertensiune
intracraniana. Totodata, depresia, anxietatea, hiperactivitatea si durerile de
cap pot fi manifestari care atesta o dereglare la nivelul sistemului nervos. De
asemenea, o serie de factori pot sta la baza declansarii tulburarilor nervoase.
In aceasta categorie intra traumatismele, tumorile si tulburarile vasculare,
metabolice sau nutritionale. Intoxicarea cu diferite substante sau
medicamente si consumul de droguri pot provoca leziuni sistemului nervos si
pot afecta calitatea vietii.
Nevralgia
Durere provocata de o iritatie sau de o leziune a unui nerv senzitiv.
Durerea evolueaza, in general, prin crize destul de intense, dar intre crize
poate persista un fond dureros.
 In functie de ramificatia nervoasa afectata si a zonele inervate, se diferentiaza
mai multe forme:
→ nevralgia de trigemen sau ticul dureros (cea mai frecventa forma de
nevralgie, durerea este localizata pe o singura parte a fetei la nivelul buzelor,
gingiilor, obrajilor, pleoapelor superioare si a maxilarului superior; apare din
cauza deteriorarii integritatii nervului trigemen);
→ nevralgia glosofaringiana (asemenatoare nevralgiei trigeminale, cu durere
intensa si paroxistica; durerea iradiaza din gat sau din ureche catre peretele
posterior faringian si amigdalian, ca urmare a afectarii ramurii timpanice a
nervului glosofaringian; se pot asocia si manifestari cardiace: bradicardie,
hipotensiune si sincope) ;
→ nevralgia postherpetica (apare in urma infectiei organismului cu virusul
herpetic zoster, fiind cauzata de o vindecare defectoasa a ramurii nervoase
afectate);
→ nevralgia occipitala sau nevralgia Arnold (dureri permanente si pusee
dureroase in zona occipitala, cu iradiere inspre scalp si punct de origine in
spatele urechii; produsa de un proces inflamator local);
→ nevralgia intercostala (durere este localizata in spatiul intercostal);
→ nevralgia sciatica (afecteaza nervul sciatic, durerile pornesc din regiunea
lombara si iradiaza pe unul sau ambele membre inferioare si se accentueaza
la aplecari, miscari bruste, ridicari, tuse sau stranut).
Encefalita
Inflamatie a creierului care rezulta de obicei in urma unei infectii virale.
Cand creierul se inflameaza-devine mai mare de volum si iritat-circulatia
normala a sangelui este alterata, conducand la simptome precum: confuzia,
febra si cefaleea (durerea de cap severa). Encefalita e o boala destul de rara.
Cea mai frecventa cauza este virusul herpes simplex, acelasi virus care
cauzeaza ranile care apar la frig si herpesul genital. Alti virusi care sunt
implicati frecvent in producerea encefalitei includ virusii care determina
aparitia oreionului, rubeolei, rujeolei, gripei si a mononucleozei (virusul
epstein-barr). Acesti virusi pot determina maladii grave, dar rareori pot
infecta creierul si determina encefalita.
Alt grup de virusi, numiti arbovirusi, pot imprastia encefalita mai ales prin
muscaturile tantarilor si ale capuselor.
Testele de laboratorcare pot fi folosite pentru a diagnostica encefalita includ
urmatoarele:
-analiza fluidului din maduva spinarii ( lichidul cefalorahidian): acesta e unul
din cele mai importante teste diagnostice; mostrele sunt prelevate in timpul
unei punctii spinale, in care un ac e introdus in partea inferioara a coloanei
vertebrale printre vertebre; lichidul cefalorahidian e examinat pentru a cauta
dovezi de infectie, cum ar fi cresterea numarului de leucocite si a cantitatii de
proteine.
Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) in zona capului, poate fi
folosita pentru detectarea zonele specifice de inflamatie sau sangerare ale
creierului cauzate de encefalita.
Totusi, multi pacienti cu encefalita au IRM-uri normale. Alt test imagistic, CT
(tomografia computerizata) al fetei si capului, poate fi folosit pentru a vedea
aceste schimbari in creier. CT foloseste razele X pentru a „fotografia”
creierul.
Meningita
Infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva
spinarii si uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul
si maduva spinarii. Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor
meningeale ale creierului si in unele cazuri si ale maduvei spinarii, aparand
meningita spinala.
Atunci cand meningele sunt inflamate la celulele creierului ajunge mai putin
sange si prin urmare mai putin oxigen.  Membrana meningeala este formata
din 3 foite: duramater, arachnoida si piamater.
 Cauza meningitei este de obicei o infectie virala, dar infectiile bacteriene
si fungice sunt si ele responsabile de aparitia bolii. Gradul de severitate
precum si tratamentul optim depind de cauza infectiei. Meningita bacteriana
este in general mai grava decat meningita virala, necesitand un tratament
medical prompt.
Meningitele neinfecţioase sunt mai rare şi apar ca urmare a iritaţiilor
cauzate de unele medicamente, iradiere sau tumori ale creierului.
Cele mai frecvente simptome ale tuturor formelor de meningita includ:
–febra;
–durere de cap severa si persistenta;
– gatul este intepenit si dureros, cel mai bine evidentiindu-se la incercarea de
a atinge pieptul cu barbia;
– varsaturi;
– confuzie si un nivel scazut de constienta/luciditate;
– convulsii.
Puncţia lombară este cel mai important test de pentru diagnosticul de
meningita. Ea se face aproape intotdeauna in cazul suspiciunii de
meningita. Punctia lombara consta in itroducerea unui ac gol pe dinauntru in
partea inferioara a a coloanei vertebrale (fundul de sac rahidian lombar), in
scopul prelevarii de lichid cefalorahidian.
Confirmarea diagnosticului de meningită este dată de modificările
lichidului cefalo-rahidian (LCR), obţinut prin puncţie lombară. După aspectul
LCR, meningitele se grupează în purulente sau cu LCR clar. Meningitele cu
LCR purulent sunt de tip bacterian şi sunt cauzate de bacteria clasice precum
pneumococul, meningococul, etc.
Meningitele cu lichid clar pot fi cauzate de virusuri, fungi şi unele
bacterii speciale  (bacilul tuberculozei, leptospirele).
 Meningita se poate transimte din apa de la piscină, contaminată cu
virusuri și cu bacterii, și consumul de fructe și de legume nespălate.
Cele doua boli, encefalita si meningita se pot combina
rezultand meningoencefalita, adică inflamatia simultana a meningelor si
encefalului.