Encefalita reprezinta o inflamatie a creierului cauzata in general de infectii virale, insa exista si o

serie de alte cauze mai putin cunoscute.

Encefalita reprezinta de fapt inflamatia tesutului cerebral si majoritatea cazurilor

sunt asociate infectiilor virale (insa pot fi implicate si bacterii in etiologia acesteia).
Din punct de vedere al clasificarii, exista doua tipuri principale de encefalita: primara
si secundara. Cea primara apare cand un virus infesteaza direct creierul si maduva
spinarii (infectia poate fi concentrata intr-o zona sau larg raspadita, putand
reprezenta reactivarea unui virus ramas inactiv dupa o imbolnavire anterioara), iar
cea secundara sau postinfectioasa cand infectia porneste in alta parte din corp si
este transportata pana la creier (reprezinta o reactie gresita a sistemului imunitar
care ataca celulele sanatoase din creier; apare in decurs de 2-3 saptamani dupa
infectia initiala si rareori este o complicatie a unei vaccinari cu o tulpina activa). Desi
este vorba de o incidenta extrem de redusa la nivelul populatiei (1 din 2 000 000
persoane), aparand in special la copii, la persoane peste 65 ani sau la persoane
imunocompromise, boala prezinta un potential fatal.

Ca sa intelegeti ce se intampla in corp trebuie sa cunoasteti modul in care

patrunde infectia in creier: prin fluxul sanguin sau prin nervi. De obicei, creierul
este protejat de infectii printr-o membrana groasa ce impiedica substantele straine
sa intre (de aceea genul acesta de boli sunt rare). Insa la un numar redus de
persoane infectia trece de aceasta bariera si infecteaza tesutul cerebral, alterand
functionarea normala a creierului (poate fi afectat suplimentar pe masura ce se umfla
si impune presiune asupra suprafetei dure a craniului). Daca este netratata, poate
conduce la coma si chiar deces.

Cauze

Poate fi de ajutor clasificarea cauzelor encefalitei in urmatoarele categorii: virusuri

comune, virusuri ale copilariei si arbovirusuri.

Virusurile comune - cel mai frecvent intalnit este herpex simplex (dar exista si virusul
varicelo-zosterian tot de tip herpetic), care circula printr-un nerv pana la piele si
poate cauza leziuni herpetice iar in cazuri rare ajunge pana la creier. In aceasta
forma de encefalita este afectat adesea lobul temporal (partea din creier care
controleaza memoria si vorbirea), dar poate fi vorba si de lobul frontal (influenteaza
emotiile si comportamentul). Alte virusuri comune care pot cauza encefalita: oreion,
virusul Epstein-Barr, HIV, citomegalovirus, gripa, enterovirusuri (virusul poliomielitic
si coxsackie).

Virusurile copilariei - majoritatea pot fi prevenite in prezent prin vaccinare, prin

urmare urmatoarele cauze sunt rar intalnite. Acestea includ: varicela, pojarul (1 din
1000 de cazuri, 20% prezinta afectare a nervilor pe termen lung si 10% sunt fatale),
rubeola (1 din 5000 de cazuri, 20% sunt fatale)
Arbovirusuri - virusuri transportate de insecte. Simptomele depind de tipul de insecta
si de virusul transportat. Astfel, encefalita California/Lacrosse este transmisa prin
ciupituri de tantari (afecteaza in special copiii), encefalita St. Louis apare in statele
din sud si vest SUA (este o forma usoara), West Nile este in special identificata in
Africa si Orientul encefalitaMijlociu, dar poate aparea si in SUA (fatala pentru cei
imunosuprimati), encefalita Colorado transmisa de capusa de lemn, encefalita
ecvina de est raspandita de tantari si afecteaza si caii (este o forma de obicei
usoara), boala Kyasanur forest transmisa prin capusa dar si prin lapte crud de la
capre, oi sau vaci (sunt mai expusi vanatorii, muncitorii forestieri si fermierii). Mai
exista si encefalita japoneza raspandita de tantari care apare in Asia SE si in insulele
Pacifice, cea Powassan intalnita in SUA si Canada prin capuse, dar si cea cauzata
de rabie cand persoana bolnava a fost muscata sau zgariata de un animal infectat
(majoritatea cazurilor cunoscute apar in Africa si Asia). Destul de des intalnita in
ultima perioada este o forma de encefalita cunoscuta drept boala Lyme, tot prin
muscatura de capusa.

Exista si mai multe forme de encefalita cronica, respectiv: panencefalita sclerozanta

subacuta (inflamatia apare ca o complicatie a unui pojar, de fapt ca urmare a
vaccinarii impotriva acestuia), leucoencefalopatia multifocala progresiva (cauzata de
un virus de obicei inofensiv si afecteaza persoanele imunocompromise), encefalita
progresiva HIV cronica (cauzata chiar de HIV).

Encefalita se manifesta frecvent prin febra, dureri mari de cap, dureri articulare si
musculare (simptome asemanatoare gripei). De asemenea, poate determina
confuzie, agitatie, halucinatii, crize de epilepsie, deficite motorii sau senzoriale.

Simptome

Unele persoane pot experimenta simptome similare unei raceli/infectii stomacale

inainte ca cele ale encefalitei sa devina vizibile. Cand forma de encefalita nu este
grava, simptomele pot include: febra moderata (38 C), durere usoara de cap,
scaderea energiei, dureri articulare si apetit scazut. Alte simptome pot include:
neindemanare, mers clatinat, confuzie, dezorientare, ameteala, irascibilitate,
sensibilitate la lumina (fotofobie), rigidizare a gatului si spatelui (ocazional), varsaturi
si chiar convulsii sau pierderea starii de constienta. Uneori pot aparea: inabilitate de
a vorbi, halucinatii, pierderea senzitivitati in anumite parti ale corpului, pierderea
partiala/totala a vederii, miscari involuntare ale ochilor dintr-o parte in alta,
perceperea unor mirosuri neplacute (cum sunt de carne arsa sau de oua stricate).

La bebelusi si copii mici simptomele sunt mai dificil de identificat. Acestea pot
presupune: rigidizarea gatului, irascibilitate si plans necontrolat (mai ales la ridicarea
copilului), apetit scazut, bombarea fontanelei, greata si varsaturi.
Iata si simptomele ce necesita interventie medicala de urgenta: pierderea
constientei, stupoare sau coma, slabiciune musculara sau paralizie, convulsii, dureri
grave de cap, modificari bruste in functiile mentale (cum este amnezia sau pierderea
interesului in activitatile zilnice).

Diagnostic

Examenul fizic al corpului poate indica: reflexe anormale, presiune intracraniana

crescuta, confuzie mentala, ulceratii bucale, slabiciune musculara, rigiditate a
gatului, manifestari la nivelul altor organe (ficat si plaman), iritatie a pielii, probleme
de vorbire. Trebuie sa retineti ca encefalita poate fi dificil de diagnosticat deoarece
simptomele sale se aseamana cu cele ale altor afectiuni (cum este meningita).

Testele pot include: RMN/tomografie a creierului (pentru a evidentia gradul de

inflamatie al creierului si a distinge boala de accident vascular cerebral, tumori
cerebrale si anevrisme), cultura lichidului cerebrospinal, sangelui sau
tomografieurinei (desi aceste teste sunt rareori utile), electroencefalograma (pentru
monitorizarea activitatii cerebrale; mici electrozi sunt pozitionati pe scalp si preiau
semnale electrice de la creier si le expun pe un monitor sau pe hartie), punctie
lombara (prelevarea unei mostre din lichidul spinal prin inserarea unui ac gol in
canalul spinal cu utilizarea unui anestezic local), teste pentru a identifica anticorpii
virali (teste serologice) sau de ADN viral (reactie polimerazica in lant). Uneori se
poate apela la biopsia creierului ce presupune prelevarea unei mici mostre de tesut
cerebral daca simptomele se agraveaza si tratamentele nu au efect.

Tratament

In cazurile usoare, care pot fi confundate cu gripa, tratamentul consta in principal in

odihna la pat, consum sporit de lichide si medicatie antiinflamatorie (acetaminofen,
ibuprofen) pentru ameliorarea durerilor de cap si a febrei. Cazurile de encefalita
datorate anumitor virusuri necesita insa medicatie antivirala (de obicei cu
administrare intravenoasa), cel mai des utilizat fiind Aciclovir (eficient in tratamentul
cazurilor aparute in urma herpex simplex sau virusul varicelo-zosterian; functioneaza
atacand direct ADN-ul viral intracelular si impiedicand reproducerea acestuia
/raspandirea in creier; administrarea se realizeaza pe o durata de 3 ori/zi 2-3
saptamani), Ganciclovir sau Foscarnet. Unele virusuri transmise prin ciupituri de
insepcte insa nu raspund uneori la medicatie, in acest caz administrandu-se imediat
Aciclovir. Medicamentele antivirale presupun insa si o serie de reactii adverse cum
sunt greata/varsaturi, diaree, durere/infalamatie musculara/articulara si uneori
anormalitati la nivel renal, hepatic sau supresia activitatii maduvei osoase, de aceea
este necesara o monitorizare pe durata administrarii lor. Cand este vorba de o cauza
bacteriana a infectiei, medicul recomanda antibioterapie.
Tratamentul encefalitei postinfectioase presupune de obicei injectii cu doze mari de
corticosteroizi (cum este dexametazona), timp de mai multe zile, in functie de
severitatea infectiei (in unele cazuri efectul este observabil in cateva ore).
Corticosteroizii functioneaza prin calmarea sistemului imunitar si reducerea in
consecinta a nivelelor de inflamatie din creier (si a presiunii intracraniene). Daca
simptomele persista in ciuda acestui tratament, se poate apela la medicatie
suplimentara denumita terapie cu imunoglobuline (provine dintr-o proba de sange si
contine anticorpi specifici ce normalizeaza functionarea sistemului imunitar). In cazul
in care nici aceasta terapie nu este de ajutor, se poate apela la plasmafereza care
implica trecerea treptata a sangelui din corp printr-un dispozitiv care indeparteaza
componentele ce contin anticorpi inainte de a se intoarce in corp.

Encefalita autoimuna poate fi tratata utilizand metodele mentionate anterior,

respectiv corticosteroizii, terapia cu imunoglobuline si plasmafereza si, in plus,
medicatie imunosupresoare care suprima sistemul imunitar (acesta poate ataca
tesutul sanatos) cum este ciclosporina.

Encefalita cronica - nu se cunoaste inca un remediu pentru panencefalita

sclerozanta subacuta, insa medicatia antivirala poate incetini evolutia bolii (din
pacate in 2 ani de la diagnostic se doveste fatala); pentru leucoencefalopatia
multifocala progresiva tratamentul depinde de cauza (daca este vorba de
chimioterapie sau imunosupresoare poate fi intrerupta, daca este vorba de HIV este
utila terapia antiretrovirala). Medicatia destinata HIV poate functiona si in cazul
encefalitei progresive cronice daca este administrat timpuriu.

Pe langa medicatia mentionata, uneori poate fi necesara: respiratia asistata

(urmarirea respiratiei si a functiei cardiace), administrare de lichide intravenos
(pentru a asigura hidratarea si mineralele esentiale), medicamente anticonvulsive
cum este fenitoin (pentru a opri/preveni convulsiile) si chiar sedative (pentru a trata
irascibilitatea si nelinistea).

Dupa tratamentul initial sunt situatii (cand functionarea crerierului este afectata) in
care se impune terapie aditionala in functie de tipul si severitatea complicatiilor, cum
este terapie fizica (pentru a imbunatati rezistenta, flexibilitatea, encefalitaechilibrul,
coordonarea motorie si mobilitatea), terapie ocupationala (pentru a dezvolta
aptitudinile zilnice si a folosi produse specifice in realizarea lor), logoterapie (pentru a
reinvata controlul muscular si coordonarea pentru a vorbi), psihoterapie (pentru a
dobandi aptitudini comportamentale necesare tratarii tulburarilor de dispozitie,
halucinatiilor etc.).

Trebuie sa stiti ca desi unele forme de enefalita sunt scurte si usoare, iar bolnavii isi
revin rapid, exista forme grave ce presupun afectarea permanenta si chiar deces.
Faza acuta a bolii dureaza in mod normal 1-2 saptamani, iar febra si simptomele
dispar gradual sau subit. Unele persoane necesita o perioada de cateva luni pentru
a-si reveni complet.
"Tratamentul pentru formele usoare de boala consta in principal din repaus la pat,
hidratare si medicamente antiinflamatoare pentru scaderea febrei si ameliorarea
durerilor de cap.

Cazurile care se datoreaza anumitor virusuri necesita administrarea intravenoasa de

medicamente antivirale. Nu toate virusurile raspund la aceste medicamente, dar
deoarece virusul nu poate fi determinat rapid (sau deloc), la debutul bolii, tratamentul
cu medicamente antivirale, de regula aciclovir, este initiat de la debut. Acest
medicament este eficient in special pe virusul Herpes Simplex, care poate determina
o forma severa de encefalita daca nu este tratata prompt.

Tratamentul suportiv este necesar persoanelor spitalizate, care au o forma

medicsevera de encefalita. Acesta include:

• Respiratie asistata, monitorizarea TA ?i a pulsului

• Perfuzii intravenoase

• Medicamente antiinflamatorii - corticosteroizi, pentru a scadea edemul

cerebral

• Medicamente antiepileptice pentru oprirea si controlul crizelor epileptice

Ulterior, dupa episodul initial, in functie de tipul si severitatea complicatiilor poate fi

nevoie de fizioterapie, logopedie, kinetoterapie, psihoterapie."

Complicatii

Dupa cum am mentionat, unele persoane se recupereaza complet, insa in unele

cazuri grave poate fi afectat: auzul, memoria (70% din persoane; probleme cu
atentia, concentrarea, planificarea si rezolvarea problemelor), controlul muscular
(dificultati fizice si motrice, epilepsie apare in ¼ din adulti si ½ din copii), senzatiile,
vorbitul (afazie-probleme cu exprimarea, apare in aproape 1/3 din cazuri) si vederea,
modificari comportamentale (aproape jumatate din bolnavi; presupun anxietate, furie,
modificari de dispozitie), oboseala extrema. Este esential sa retineti faptul ca toate
complicatiile depind in primul rand de cauza, de severitatea infectiei si, mai ales, de
momentul inceperii tratamentului (sunt indicate diagnosticul si tratamentul cat mai
rapid). Rata de mortalitate este de aproximativ 20% pentu virusul herpex simplex si
de 10% per ansamblu.
"Complicatiile care pot sa apara depind de mai multi factori precum varsta, cauza
infectiei, severitatea infectiei initiale, timpul de la debutul bolii pana la initierea
tratamentului.

In majoritatea cazurilor, persoanele cu o forma usoara de boala se recupereaza in

cateva saptamani, fara complicatii pe termen lung. In cazul formelor severe de boala
afectarea creierului datorata inflamatiei poate determina mai multe probleme
neurologice. In cele mai severe cazuri poate sa determine aparitia comei sau chiar
decesul.

Alte complicatii, care pot varia mult ca severitate, care pot persista o perioada lunga
de timp sau care pot fi permanente sunt:

• Deficit motor sau tulburare de coordonare

• Tulburare de sensibilitate

• Modificari ale personalitatii

• Tulburari de memorie

• Probleme de vedere

• Probleme de vorbire

• Crize de epilepsie"

Prevenire

Copiii, dar si adultii ar trebui sa evite contactul cu orice persoana bolnava de

encefalita. De asemenea, este important controlul insectelor, mai ales al tantarilor si
capuselor, deoarece puteti reduce sansele de infectare. Apelati in acest sens la
repelente de insecte (daca le folositi pentru copii, tineti cont si de varsta lor deoarece
unele produse sunt toxice; trebuie evitat contactul cu ochii sau cu gura dupa
aplicare), indepartati orice surse de apa statatoare (cand este posibil, cum sunt
cauciucuri vechi si piscine gonflabile), purtati pantaloni si bluze cu maneca lunga in
special la apus, vaccinati animalele pentru a preveni encefalita cauzata de rabie. De
asemenea, exista o serie de vaccinuri la care puteti apela pentru a preveni
infectarea cum sunt cea pentru herpes-zoster, pentru pojar etc.