ANGINE

DEFINIȚIE

INFLAMAȚII PRODUSE DE VIRUSURI+BACTERII+FUNGI

OROFARINGE+AMIGDALE PALATINE+VAL PALATIN+STÂLPI

AMIGDALIENI+INELUL LIMFATIC WALDEYER
 ETIOLOGIE
VIRUSURI BACTERII FUNGI

RINOVIRUSURI S. pyogenes (S. De grup A)-90% CANDIDA spp.

ADENOVIRUSURI S. de grup B, C
CORONAVIRUSURI Stafilococul auriu
VHS TIP 1 ȘI 2 N. gonorrhoeae
V. PARAGRIPAL Corynebacterium diphteriae
V. GRIPAL A+B Pneumococul
VSR Mycoplasma pneumoniae
V. EPSTEIN BARR Chlamydia penumoniae
CMV
ENTEROVIRUSURI (Coxsackie) Asicierea fuzo-spirila- Angina
Vincent (Fusobacterium
necrophorum și Borrelia
vincentii)
Angine acute eritematoase
• - rinovirusuri, coronavirusuri, v. gripal, v. paragripal, VSR, adenov
• - SBH, S. Grup B+C, Chlamydia, Mycoplasma

CLINIC
FEBRA ODINOFAGI
DISFAGIE
FRISOANE E
 EXAMENUL CLINIC OBIECTIV
• Faringe hiperemic
• În anginele virale se observă microvezicule sau peteșii pe palat

• Amigdale hipertrofice, congestionate, fară depozite albicioase

• Limbă saburală (Ciclu lingual caracteristic - în scarlatină)

• Adenopatii satelite, predominant laterocervicale în anginele virale și

subangulomandibulare în anginele bacteriene.
ANGINA PULTACEE
• Anginele acute eritemato-pultacee sau pultacee – determinate de
bacterii (streptococi, stafilococi, fusospirili). Singurul virus care poate
produce o angină albă este virusul Epstein Barr.

• Aspectul clinic este asemănător anginelor eritematoase, având în plus

la examenul clinic local nişte depozite purulente ("pultacee").

• Adenopatiile sunt evidente, fiind localizate în special submandibular.

TABLOU CLINIC
• FEBRA înaltă
• FRISOANE
• ODINOFAGIE
• DISFAGIE
• CEFALEE
• EXSUDAT PULTACEU
• ADENOPATIE DUREROASĂ
Angina eritematoasa Angina eritemato -
pultacee
ANGINA PSEUDOMEMBRANOASĂ
•  difterie, mononucleoza infecțioasă și mult mai rar în infecția cu
streptococul beta-hemolitic de grup A
1. Angina pseudomembranoasă din difterie se caracterizează prin
- depozite groase de fibrină ("pseudomembrane"), ce acoperă suprafețe
întinse din amigdale şi pilieri, de culoare alb cenuşie, foarte aderente
la o mucoasă amigdaliană intens eritematoasă, greu detaşabile care
lasă mucoasa sângerândă după detaşare, după care se refac și se extind
rapid, acoperind inclusiv lueta.
- În difterie, angina se însoțește de febră, stare toxică și adenopatii
importante.
• 2. Angina pseudomembranoasă din mononucleoza infectioasă, în
care falsele membrane sunt mai putin extinse, mai puțin aderente, mai
subțiri, respectă lucta și se însoțesc de febră, poliadenopatii,
hepatosplenomegalie și uneori exantem rubeoliform.

Pseudo-membranele apar
prin suprainfectie bacteriană
cu stafilococ sau streptococ
pe fondul infecţiei virale (EBV),
ca urmare a scăderii apărării
locale.
Angina pseudomembranoasa
 Anginele veziculoase
•  Anginele acute veziculoase sunt în marea majoritate a cazurilor virale,
mai frecvent implicate fiind virusurile herpetice (VHS1 și 2) şi
enterovirusurile (herpangina=Coxsackie A10, A16, Enterovirusul 71).
• La examenul clinic local se evidențiază un enantem însoțit de leziuni
veziculoase izolate sau ,,în buchete" la nivelul faringelui, palatului,
mucoasei bucale și mai rar la nivelul limbii.
• Leziunile au o evolutie autolimitantă pe parcursul a 5-7 zile, lasă mici
eroziuni superficiale, foarte dureroase, cu lizereu eritematos, acoperit cu
exudat cenuşiu - gălbui.
HERPANGINA
• Herpangina este determinată de virusul Coxsackie A
• afectează copiii
• febră, hiperemie faringiană, pe fondul căreia se observă microvezicule
pe palat, înconjurate de un lizereu eritematos
 Angina veziculoasă

Herpangina (Virus Coxsackie A) Angina herpetică

(virus Herpes simplex)
•  Boala mâinilor, picioarelor şi gurii = stomatita veziculoasă
enterovirala cu exantem viral- asociază febră, angină, stomatită
veziculoasă şi elemente eruptive papuloveziculoase la nivelul palmelor
şi plantelor.
• Este produsă de virusul Coxsackie A16
• afectează în special copiii mici
• are o evoluţie autolimitantă in 7 zile 
Anginele acute ulcerative
• caracterizate prin prezența unor ulceratii superficiale la nivelul vălului palatin,
faringelui și amigdalelor pe fondul unei hiperemii a mucoasei buco-faringiene.
• Sunt descrise trei forme clinice de angină ulcerativă:

• Angina ulcerativă asociată primoinfecției HIV, cares e asociază cu febră, astenie

fizică, poliadenopatie, diaree.

• Angina Duguet din febră tifoidă, care constă în apariția de mici ulcerații pe
pilierii anteriori în contextul existenței unor criterii epidemiologice, clinice și de
laborator sugestive pentru febra tifoidă

• Şancru de inoculare amigdalian din sifilis constă într-o ulcerație superficială,

nedureroasă, cu baza îndurată, însoțită de o adenopatie satelită homolaterală
nedureroasă
Angine ulcero-necrotice și ulcero-gangrenoase
• Angina Plaut-Vincent este produsă de o asociere bacteriană fuzo-spirilară
compusă din bacili gram negativi fuziformi care aparțin genului Fusobacterium
necrophorum şi nişte spirili din genul Borrelia Vincentii.
• Se caracterizează printr-o ulcerație amigdaliană unilaterală profundă, acoperită
cu false membrane purulente cenușii, cu miros fetid, însoțită de o adenopatie
homolaterală sensibilă și de febră moderată
• Apare mai frecvent la adulţii şi tinerii cu o igienă dentară precară şi se complică
uneori cu abces periamigdalian sau cu mediastinită.
• Una din complicațiile de temut ale anginei produse de F. Necrophorum este
sindromul Lemierre, care este consecința unei tromboflebite septice a venei
jugulare, apărute prin contiguitate de la o angină cu F necrophorum, care se
poate complica cu embolii septice pulmonare (infarct pulmonar) și care uneori
poate evolua catre sepsis.
Angina ulcero-necrotică
Plaut Vincent
DIAGNOSTIC
•  Diagnosticul pozitiv în angine se bazează pe date: epidemiologice,
clinice și de laborator.

• 1. Diagnosticul epidemiologic se bazează pe identificarea sursei de

infecție și a contactului cu pacientul sursă.

• 2. Diagnosticul clinic se bazează pe identificarea particularităților

clinice specifice fiecărei forme clinice de angină
• 3. Diagnosticul de laborator se bazează pe:
Hemograma ajută la diferențierea anginelor virale (unde întâlnim un număr
normal de leucocite cu limfomonocitoză) de cele bacteriane (unde apare
leucocitoză cu neutrofilie). Hemograma poate arăta modificări caracteristice
mononucleozei infecțioase (leucocitoză cu limfomonocitoză)
- Examenul bacteriologic constă în evidenţierea agentului etiologic în
exudatul faringian prin:
• cultivarea şi izolarea agentului etiologic pe medii de cultură uzuale (pentru
bacterii) sau pe cultura celulare (pentru virusuri);
• evidențierea unor antigene bacteriene prin teste rapide, cu ajutorul
anticorpilor specifici. Evidențierea antigenelor Streptococului beta hemolitic
grup A prin teste rapide are specificitate de 90% şi sensibilitate de 95%, spre
deosebire de cultură, care are specificitate și sensibilitate de 50-60%.
PRELEVARE EXSUDAT FARINGIAN
 Teste serologice:

• - Pentru Streptococul beta hemolitic grup A, se poate

măsura titrul ASLO (anticorpi antistreptolizina O)
• - Pentru confirmarea unei etiologii virale se pot utiliza teste
serologice specifice, pentru identificarea anticorpilor
specifici IgM şi IgG împotriva virusurilor frecvent
implicate în angine
DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
Diagnosticul de angină în cadrul unei mononucleoze infectioase
diferential în angine ar trebui efectuat si cu diverse cauze non-
infecțioase de leziuni faringo- amigdaliene:

- o leziune buloasă amigdaliană sau de cavitate bucală poate sugera un

pemfigus bulos, o boala Behcet, un lupus eritematos diseminat (LES)
sau o boalã Kawasaki.
- o ulcerație amigdaliană cronică poate ascunde un cancer amigdalian
- o angină ulcero-necrotică poate sugera debutul unei hemopatii maligne
(leucemie acută limfoblastică) sau a unei agranulocitoze, motiv pentru
care este necesară o evaluare hematologică
 PROGNOSTIC. COMPLICAȚII
Prognosticul anginelor depinde de agentul etiologic, de forma clinică de boală și de statusul imun al pacientului,
fiind în general favorabil

• Complicațiile anginelor bacteriene se pot clasifica in

A. Complicații precoce sau toxice datorate eliberarii unor cantități mari de toxine bacteriene. Ele pot surveni în
primele zile de evoluție ale unei infecții cu streptococ beta-hemolitic de grup A secretor de toxina eritrogenă (în
scarlatină) sau cu Corynebacterium diphteriae (in difterie).
Dintre complicatiile toxice, mai frecvent raportate sunt:
• hepatită toxică
• erupție severă, hemoragică;
• artrită toxică,
• miocardită toxică
• Glomerulonefrita toxică
• Meningita, encefalita toxică
• Sdr. Șocului toxic streptococic
 B. Complicații medii sau septice
• Survin in timpul perioadei de stare a anginei și se datorează extinderii locoregionale a infectiei:
- Flegmonul amigdalian si periamigdalian, este unilateral, amigdala inflamata bombeaza in cavitatea bucală, fiind împinsa către
linia mediană şi către amigdala opusă. Clinic se manifestă prin debut brusc cu febră înaltă, dureri vii la deglutiție, masticație
imposibila, voce nazonata si stinsă, trismus, hipersalivație.

- Flegmonul difuz al planşeului bucal (angina Ludwig) este produs de Streptococul beta hemolitic de grup A, apare mai frecvent
la imunodeprimați și are o evoluție severă. Deseori etiologia este polimicrobiana, la streptococ asociindu-se unele bacterii
anaerobe (Bacteroides fragilis etc). Clinic, se caracterizează prin debut brusc, cu stare generală alterată, febră înaltă în platou,
paloare, stare toxică, tahicardie, puls filiform, polipnee, delir. La examenul clinic obiectiv se evidențiază un flegmon dur, difuz,
nefluctuent, cu aspect de celulita flegmonoasă, care invadează spațiile perilaringian, supraclavicular, carotidian, fapt ce poate
conduce la asfixie.

- Flegmon retrofaringian manifestat prin febră, odinodisfagie extremă, dispnee, asfixie.

- Sindrom Lemierre
- Celulite cervicale
- Mediastinite
- Otite/sinuzite
- Pneumonii/ brinhopneumonii
- Sepsis
FLEGMON PERIAMIGDALIAN
Complicatii tardive
• Complicații tardive (imunologice sau alergice) generate de apariția de
complexe imune antigen anticorp, care apar la 3-5 săptămâni după o
angină acută.

• Aici se încadrează reumatismul articular acut, glomerulonefrita difuză

acută, eritemul nodos, purpura Henoch Schonlein
TRATAMENT
Tratamentul simptomatic constă in:

• Antitermice (Paracetamol, Ibuprofen) 

• Antialgice (Metamizol, Paracetamol)
• Dezinfectante orale
 Tratamentul etiologic
Angina streptococică
• 1) Betalactaminele rămân de primă intenție:
Penicilină G (iv) sau Penicilina V (per os): 50.000 U/Kgcorp/zi la copil sau
3-6 milioane de UI/zi la adult, în 3-4 prize zilnice, timp de 10 zile.
Amoxicilina+acid clavulanic (injectabil sau per os, în funcție de forma
clinică): 50 mg amoxicilina/kgcorp/zi la copil sau 2g amoxicilina /zi adult- 10
zile.

• Nu s-a descris rezistență a Steptococului beta-hemolitic grup A la penicilina

• În formele clinice medii și severe se poate începe tratamentul cu Penicilina
G (injectabil) și după ameliorarea clinică se poate continua cu Penicilina V
(per os).
2) Macrolidele (Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina) sunt utile în
tratamentul anginelor în următoarelo situații:
- la pacienţii alergici la beta-lactamine (penicilină, amoxicilina)
- atunci când se suspectează că pe lângă streptococ este implicat şi un stafilococ
- în tratamentul anginelor refractare la tratamentul cu beta-lactamine din cauza
fenomenului de internalizare a streptococului. Odată pătruns intracelular, în
interiorul celulelor mucoasei faringiene, streptococul va fi la adăpost de acţiunea
antibacteriană a betalactaminelor (care acționează exclusiv în mediul
extracelular)

Claritromicina per os (1000 mg/zi la adult și 15 mg/kg corp/zi la copil, in 2

prize pe zi, 10 zile)

• Angina streptococică multi recidivantă se tratează cu amoxicilină+acid clavulanic

sau clindamicină.
Tratamentul etiologic
Angina stafilococică se tratează cu
Eritromicină
Claritromicină
Amoxicilină/Acid clavulanic
Cotrimoxazol + Rifampicină.

• Trebuie subliniat că nu se recomandă antibioticoterapie sistemică

pentru portajul faringian sau nazal (asimptomatic) de stafilococ
Tratamentul etiologic
Anginele fusospirilare se tratează cu Penicilina G (3-6 milioane
UI/zi la adult şi 100.000 UI/kg/zi la copil, în 3-4 prize zilnice, timp
de 10 zile), asociată eventual cu metronidazol sau clindamicina.

• Dupa tratamentul cu betalactamine exista riscul de recadere

din cauza persistentei intracelulare a Necrophorum, motiv
pentru care poate fi utilă asocierea Penicilinei cu Metronidazol
sau Clindamicina.
 Tratamentul etiologic
Angina difterică se tratează de primă intentie cu macrolide: eritromicină 30-50
mg/kg/zi sau claritromicină 15 mg/kg/zi, po, 7-10 zile.

Angina pseudomembranoasă din mononucleoza infecțioasă (care apare prin suprainfecție

bacteriană) se tratează cu macrolide: eritromicină 30-50 mg/kg/zi sau claritromicină 15
mg/kg/zi, po, 7 zile.

Angina cu virusul gripal poate fi tratată Oseltamivir per os 75 mg x 2/zi, timp de 5 zile.

Gingivostomatita și faringita herpetică la imunodeprimați trebuie tratată cu Acyclovir per os,

400 mg x 5/zi, timp de 5 zile.
Candidoza bucofaringiană poate fi tratată cu Fluconazol per os.

Sunt contraindicate administrările de antibiotice în infectiile virale pure

sau în cele micotice!!!!
Tratament local:
- aplicații locale cu soluții antiseptice,
- cicatrizante (glicerină, gargară cu ceai de muşețel,
apă bicarbonatată, tablete cu acțiune antiseptică
etc.).
- Sunt contraindicate în tratamentul local:
substanțele antiseptice iritante; penicilina G sau
sulfamidele (sunt alergizante); badijonările cu
petrol sau cu albastru de metilen.
 PROFILAXIE
1. Profilaxia nespecifică constă în nişte măsuri generale:
• igienă personală şi colectivă
• evitarea aglomerațiilor şi contactului cu persoane bolnave
• educația medicală a populației.

Amigdalectomia este indicată la copiii cu episoade repetate de angină (mai mult de

5 episoade de angină pultacee/an) asociate cu valori persistent crescute ale ASLO.

2. Profilaxia specifică se poate face prin imunizare activă (vaccinare) pentru

etiologiile pentru care există un vaccin disponibil (vaccinarea antidifterică, vaccinarea
antigripală).
La pacienții cu imunodepresii severe se poate face profilaxia anginelor herpetice cu
Acyclovir.