Calificare profesională: Asistent Medical Generalist

PROIECT DE ABSOLVIRE

Calificare profesională: Asistent Medical Generalist

Îngrijirea bolnavului cu gută

1
 MOTTO :

,,Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o

prețuiască,

deși aproape toți se nasc cu ea.”

2
Cuprins

Capitolul I.

I.1 Anatomia aparatului locomotor

Capitolul II. Noțiuni teoretice

II.1 Definiție

II.2 Cauze

II.3 Diagnostic

II.4 Simptomatologie

II.5 Tratament

II.6 Complicații

II.7 Clasificare

II.8 Etiologie - Factori de risc

II.9 Tablou clinic

II.10 Evoluție

Capitolul III.

III.1 Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavului cu gută

Capitolul IV. Prezentarea de cazuri clinice :

IV.1 Cazul 1

IV.2 Cazul 2

IV.3 Cazul 3

Concluzii

Bibliografie

3
Capitolul I.

I.1 Anatomia aparatului locomotor

Aparatul locomotor, aparat specializat care îndeplinește funcția locomotorie a organismului,

este alcătuit dintr-un complex de organe cu structuri și funcții diferite. La cele 206 segmente
osoase, peste 430mușchi striați și peste 310 articulații trebuie adăugat rețeaua nervoasă și
rețeaua vasculară care irigă toate aceste organe .

Majoritatea oaselor corpului au forme și dimensiuni diferite ceea ce demonstrează relația dintre
aspectul lor exterior și funcțiile care le revin . Din punct de vedere al aspectului exterior și
funcțiile care le revin . Din punct de vedere al aspectului exterior oasele se împart în trei tipuri :

 Oase lungi;
 Oase scurte;
 Oase plate;

Oasele lungi sunt formate dintr-un tub de substanță osoasă compactă având în centru un canal
medular și la cele două extremități , mai mari ca volum , câte un bloc de substanță spongioasă ,
înconjurată de un strat de substanță compactă . Ele acționează ca pârghii și prin intermediul lor
se vor realiza mișcări rapide și de mare amplitudine , motiv pentru care alcătuiesc scheletul
membrelor .

4
Oasele scurte sunt blocuri de substanță spongioasă acoperite de un strat de substanță
compactă . Rolul lor este de a suporta elastic greutatea corpului , de a contribui la menținerea
echilibrului intrinsec al coloanei vertebrale , sau de a permite executarea mușchilor complexe și
delicate ale mâini .

Oasele plate sunt late și subțiri și participă la alcătuirea unor cavități care protejează oasele
importante sau la realizarea unor cavități care protejează organele importante sau la realizarea
unor suporturi stabile sau oferă mușchilor suprafețe intense și mobile de inserție . Către
extremitățile lor segmentele osoase sunt legate între ele prin părți moi participând astfel la
formarea articulațiilor . Articulațiile în funcție de gradul lor de mobilitate se clasifică în :

 Prima grupă o formează sinartrozele , în care mișcările sunt minime sau inexistente .
Aceste articulații sunt lipsite de o cavitate articulară , iar funcția lor de mobilitate
diminuă până la dispariție , ne mai rămânând decât niște zone interosoase , cu un țesut
intermediar , care poate fi transformat chiar în țesut osos , ceea ce face ca delimitarea
dintre oase să dispară . În funcție de stadiul de evoluție al mezenchimului care se
interpune între oase , deosebim :
 Sinfibrozele - extremitățile oaselor sunt unite prin țesut fibros ;
 Sincondrozele - legătura se face prin țesut cartilaginos ;
 Simfizele - țesut interpus este fabrocartilaginos ;
 A doua grupă de articulații o formează articulațiile , cu mișcări ceva mai ample ,
denumite amfiartroze în care zona intermediară prezintă o fantă incompletă , apăruta
sub influența unor mișcări de amplitudine redusă .
5
  A treia grupă a adevăratelor articulații , este prezentată de diatroze , caracterizate prin
prezența unei cavități articulare , care apare între extremitățile oaselor .

II.1 Definiție

Guta este o formă dureroasă de artrită caracterizată de dureri articulare foarte mari și cauzată
de prezența unei cantități prea mari de acid uric în sânge și în țesuturi . În trecut era considerată
boala oamenilor bogați , pentru că acestea consumau foarte multă carne de vânat bogată în
purine . Acum în zilele noastre boala afectează mai ales bărbați (în rândul segmentului de vârsta
40-50 de ani riscul este de trei patru ori mai mare decât în cazul femeilor ) fiind asociată
preponderent cu regimul alimentar al unei persoane (persoana respectivă face exces de carne ,
fructe de mare , alcool etc )

Deși guta este o boală cu istorie lungă , fiind descrisă prima dată de vechii egipteni și mai apoi
de Hipocrate , relația dintre această boală și acidul uric a fost demonstrată abia în secolul al XIX
lea de medicul britanic Alfred Baring Garrod .

Acidul uric este rezultatul metalorizării alimentelor consumate și a degradării celulare , rezultat
în urma descompunerii unor substanțe numite purine , iar când această cantitate de acid uric
depășește limitele normale , se formează mici cristale care pătrund în articulații și care provoacă
durere articulară .

6
II.2 Cauzele apariției gutei :

1. Hiperuricemia este principala cauză a apariției gutei , ea poate apărea din mai multe
motive printre care și alimentația , sărurilor acidului uric , dar și predispoziția genetică .
Aproape 10% dintre persoanele cu hiperuricemie pot suferi de gută la un moment dat . !!
Riscul e totuși variabil și depinde de gradul de hiperuricemie!!

2. Unele medicamente și tratamente printre substanțele care cresc riscul declanșării

atacurilor de gută se număra și diureticiletiazidice (medicamente folosite pentru
eliminarea apei din organism , care sunt administrate de regulă pentru tratarea
hipertensiunii) , aspirina , niacina , imunosupersoarele ( acele medicamente care îi sunt
administrate unei persoane după un tratament , precum imunosupresoareciclosporina și
tacrolimus , primul devenind în mod special un factor declanșator atunci când e utilizat
împreună cu hidroclorotiazida ) și medicamentele folosite în chimioteraăie .

7
II.3 Diagnostic

Guta poate fi adesea dificil de diagnosticat , deoarece simptomele sale sunt similare cu ale altor
afecțiuni . Medicul specialist poate diagnostica guta pe baza unei analize , a istoricului medical ,
a simptomelor și a unui examen fizic . Nivelurile ridicate de acid uric din sânge sau cristale de
uree din lichidul articular sunt principalele criterii de diagnostic pentru gută . Analizele
recomandate pentru a evalua stadiul afecțiunii , un medic reumatolog va efectua un test de sânge
și poate extrage lichid dintr-o articulație afectată pentru analiză . De asemenea poate identifica
cristale de uree în jurul articulațiilor folosind scanarea cu ultrasunete

Cel mai important

diagnosticdiferențial pentru gută este artrita septică. Aceasta trebuie avută în vedere la pacienții
care prezintă semne de infecție sau la cei a căror situație nu se ameliorează sub tratament. Pentru
stabilirea diagnosticului se poate efectua o colorație Gram și cultură a lichidului sinovial. Printre
alte boli cu prezentare similară se numără pseudoguta și artrita reumatoidă. Tofusurile gutoase,
în special atunci când nu sunt localizate într-o articulație, pot fi confundate cu carcinomul
bazocelular sau alte neoplasme.

II.4 Simptomatologie

Boala propriu zisă apare după ani de zile în care cristalele de acid uric se depun la nivelul
articulațiilor și țesuturilor învecinate . Guta prezintă următoarele simptome :

 Creșterea temperaturii locale , durere , edem și sensibilitate crescută la nivelul articulației

( de obicei articulația degetului mare de la picior , denumit și haluce );
8
  Durere nocturnă intensă care trezește pacientul din somn , uneori pacientul nu suportă
nici atingerea articulației cearceaful , agitație ;
 Disconfort care se intensifică pe parcursul nopții , ca apoi să cedeze în intensitate pe
parcursul următoarelor 2-7 zile ;
 Prurit tegumentar (mâncărime a pielii) și exfolierea pielii apărută după remiterea atacului
de gută ;

Alte simptome , pot să includă :

 Culoarea roșie-vineție a tegumentului în regiunea articulației afectate , asemănătoare unei

infecții tegumentare locale ;
 Febră și frison ;
 Limitarea mișcărilor normale a articulației (redoare)

Simptomele gutei pot varia , astfel încât :

 Simptomele pot recidiva (reapărea) după o boală intercurentă sau după o intervenție
chirurgicală ;
 Unele persoane nu prezintă atacuri recurente de gută, dar pot dezvolta o formă cronică a
bolii .

Guta cronică este o formă mai puțin dureroasă care apare la adulți și este deseori confundată cu
alte forme de artrită .

 Primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutoși), cu localizarea la nivelul mâinilor,
coatelor sau urechilor – cu deformări care merg până la mutilări . Acești noduli nu sunt
însă caracteristici atacului de gută . Apariția tofilor gutoși înaintea atacului de gută
trebuie să ridice suspiciunea de hemopatii maligne, de unde apare necesitatea examinării
atente de către medic, pentru a exclude posibilitatea unei gute paraneoplazice (asociate
unei forme de cancer .

9
În momentul în care apare simptomele gutei, acidul uric găsit în exces în circulația sanghină, s-a
depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulațiilor .

II.5 Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si
profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicațiilor care pot apărea la nivel articular sau
renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si
complicațiile acesteia.

Tratament inițial
Tratamentul gutei folosește medicamente care atenuează simptomele si care elimina cauzele
bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de
guta este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, roșeții si căldurii locale (inflamație), caracteristice atacului
de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele.
- colchicina - are cea mai mare specificitate pentru guta, cu răspuns spectaculos la administrare.
Cu toate acestea administrarea colchicinei are si efecte adverse uneori redutabile: manifestări
gastro-intestinale, diaree, vărsături, slăbiciune musculara. La persoanele cu insuficienta renala
colchicina trebuie administrata sub atenția medicului, cu precauție.
- corticosteroizi

- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentrația acidului uric in sânge (se țintește spre o valoare a acidului uric sub 6 mg/dl pentru
persoanele cu guta si sub 5 mg/dl pentru cele cu tofii gutoși):
10
- agenți care grăbesc eliminarea renala a acidului uric
- alopurinol, care scade producția acidului uric endogen (la nivelul organismului). Acesta are ca
reacții adverse greață, vărsături, diaree. Se evita administrarea concomitenta de diuretice
tiazidice si anticoagulante.
- colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament.

Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate următoarele:

- scăderea in greutate (in cazul pacienților cu guta, supraponderali) si mentinerea unei
greutatinormale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu puține grăsimi).
Cu toate acestea, o dieta cu un conținut caloric mic, poate creste concentrația acidului uric in
sânge si poate declanșa un eventual atac de guta.
- evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric,
facilitând astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un conținut ridicat
in purine, poate fi considerata mai nociva decât alte tipuri de alcool.
- evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine),
care pot creste concentrația acidului uric in sânge (animal tânăr, vânat, organe, sardine, scoici,
creveți, icre)
- exercițiul fizic regulat și evitarea sedentarismului.
- hidratare corespunzătoare, minim 2-3 litri lichide/zi, si consumul de lichide înainte de culcare,
pentru a împiedica concentrarea accentuata a urinei pe timp de noapte
- se încurajează o dieta echilibrata, sănătoasă, bogata in fructe si legume, produse lactate,
alimente care sa nu acidifice urina.

Tratament de întreținere
Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmează nici un tratament, are un risc mare
sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de întreținere este acela de a
scădea acidul uric din sânge si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de asemenea
identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).

Medicul specialist va evalua starea generala de sănătate a pacientului si va stabilii tratamentul

corespunzător fiecărui caz in parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool, dieta
necorespunzătoare, sedentarismul si obezitatea, pot scădea riscul apariției gutei si a recidivelor
atacurilor acesteia.
Pentru diminuarea durerii, edemului, roșeții si căldurii locale (inflamație), caracteristice atacului
de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentrația acidului uric in sânge:
11
- agenți care grăbesc eliminarea renala a acidului uric dar care prezinta ca risc formarea de
calculi renali
- blocanții de canale de calciu: grăbesc eliminarea renala a acidului uric, totodată având si efect
de protecție renală.
- allopurinol, care scade producția acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament
- citratul de potasiu: alcalinizează urina, ceea ce duce la creșterea de până la 10 ori a solubilității
acidului uric.
Tratament in cazul agravării bolii
Guta este de obicei tratată cu succes prin administrarea medicației care diminuează simptomele
și care scade nivelul acidului uric în sânge. Dacă guta nu este tratata timp de 10 ani, putem
spune că aceasta devine o boala cronică (simptome cronice, recidivante), care poate afecta
ireversibil articulațiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumulează interarticular și
periarticular sub forma unor noduli duri, denumiți tofii gutoși. Tratamentul stadiului tardiv al gutei
include administrarea obligatorie a medicației specifice.

Pentru diminuarea durerii, edemului, roșeții și căldurii locale (inflamație), caracteristice atacului
de guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul.
Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului
uric si poate agrava simptomele.
- colchicina
- corticosteroizi
- ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad
concentrația acidului uric în sânge:
- agenți care grăbesc eliminarea renala a acidului uric
- allopurinol, care scade producția acidului uric endogen (la nivelul organismului)
- colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima
luna de tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutoși include administrarea allopurinolului, care poate
scădea dimensiunea tofilor, până la dispariția acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei intervenții chirurgicale în cazul tofilor care poate
cauza diformități.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Guta este o boală inflamatorie a articulațiilor, care apare după ani de zile în care pacientul are o
concentrație sanghină crescută de acid uric. Acidul uric se depozitează la nivelul articulațiilor și
este responsabil de simptomele specifice bolii. Pacienții diagnosticați cu gută, necesită
următoarele:
- diminuare disconfortului și dureri cauzate de atacul de gută
- repaus al articulației până la terminarea atacului (peste 24 de ore după dispariția durerii)
- ridicare segmentului afectat
- aplicarea locala a unei comprese calde. Dacă acest lucru nu ajuta se poate încerca aplicare
locala a unei pungi cu gheata.
12
- administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate
înrăutații simptomatologia.

Opțiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos al gutei este împărțit în doua categorii.
Din prima categorie fac parte medicamentele care atenuează simptomele secundare atacului de
gută: durere, edem, roșeață și căldură locală (inflamație). Odată cu atenuarea simptomelor (după
2-4 săptămâni) este administrata medicamentația specifică capabilă să scadă concentrația
acidului uric sangvin și să prevină atacurile recurente de guta.
Medicația care are ca și scop scăderea acidului uric seric nu se administrează decât odată cu
dispariția atacului de guta. Administarea acestuia în timpul atacului poate agrava
simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rând de severitatea și frecvența atacurilor
recurente, precum și de valorile acidului uric în sânge. Cu cât sunt atacurile mai frecvente și
valorile acidului uric în sânge mai ridicate, este necesară administrarea unui medicament de
durată.
Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum și prin
administrarea tratamentului medicamentos corespunzător. Dacă evoluția bolii a depășit 10 ani si
nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric să se fi acumulat la nivelul
articulațiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofii gutoși). Dacă acești noduli devin dureroși,
produc deformarea articulară și tratametul medicamentos nu reușește micșorarea lor este
recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

13
II.6 Lăsată netratată, guta poate duce la condiții mai severe, precum:
Gută recurentă – uneori, guta poate apărea de mai multe ori pe an. Medicamentele pot ajuta la
prevenirea unui nou atac de gută sau pot reduce din intensitatea simptomelor. În lipsa
tratamentului, articulațiile continuă să fie erodate, iar pe termen lung, se poate ajunge până la
distrugerea lor;
Gută avansată – apare atunci când cristalele de uree se formează sub piele. Astfel, apare
fenomenul de tofiI gutoși. Aceștia se pot dezvolta în zona degetelor, a mâinilor, picioarelor,
coatelor sau tendoanelor lui Ahile. Nu sunt dureroși, însă se pot umfla în timpul atacului de gută;
Pietre la rinichi (calculi renali() – cristalele de uree se pot acumula în tractul urinar și pot duce la
formarea pietrelor la rinichi. Prezența acestora se manifestă prin dureri radiante în zona
abdominală și inghinală, durere care fluctuează în intensitate, producând senzația de arsură la
urinare.

 Litiaza urică, apare în 25% dintre cazuri. Poate să apară și în formele articulare și uneori
chiar în cazurile cu valori normale ale uricemiei. Factor esențial este pH-ul urinar acid,
care cedează greu la alcanizarea urinei. Riscul major este infecția urinară mult mai
frecventă decât la alte forme de calculoză renală .
 Nefropatia intestinală gutoasă apare la circa 20% dintre bolnavi. Poate apărea și în cazuri
de simple hiperuricemii și poate surveni chiar în afara litiazei urice. Afectarea renală se
manifestă prin proteinurie, leucociturie și uneori hematurie microscopică . Se asociază
adesea cu hipertensiunea arterială . Uneori evoluează către insuficiența renală

II.7 Guta este clasificată in cinci tipuri :

 Hiperuricemia asimptomatică

În acest prim stadiu al gutei, persoana afectată are un nivel crescut al acidului uric din organism,
însă fără a prezenta simptome precum artrita sau tofii gutoși. Acest tip de gută nu necesită
tratament medical, însă este indicată reducerea consumului de alimente care sporesc nivelul
acidului uric. Riscul progresiei către un atac de gută propriu-zis este direct proporțional cu
valoarea acidului uric în sânge .
 Guta acută
14
Guta acută sau artrita acută gutoasă, așa cum mai este denumită, se manifestă, în primul rând,
prin apariția inflamației la nivelul articulațiilor. Trecerea de la hiperuricemie la gută acută poate
fi declanșată de apariția unui traumatism articular, consumul excesiv de alimente bogate în
purine, luarea unor medicamente precum diureticele sau tuberculostaticele sau ca urmare a unei
intervenții chirurgicale. Acidul uric începe să se acumuleze în jurul articulațiilor, acestea din
urmă sunt calde la palpare, iar durerea este intensă. A pare de asemenea un repaus inflamator
generalizat al organismului atacul gutos
 Degetul mare de la picior este locul de elecție al atacului de gută, dar aceasta poate
apărea și la nivelul altor articulații, precum încheietura mâini, a genunchilor sau a
degetelor ;
 Între 10-25% dintre persoanele cu gută, dezvoltă litiaza renală ;
 Între 10-40% dintre persoanele cu gută și care au și litiază renală secundară
hiperuciduriei, prezintă o colică renală înaintea atacului propriu zis de gută ;
 Odată cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit în decurs de câteva
zile, dar pot reapărea până la un interval de 2 ani de la atacul inițial

 Guta intercritică

Această formă de gută apare între episoadele de gută acută. Mai mult de 50% dintre persoanele
care au un atac de gută vor avea încă un episod la câteva luni sau câțiva ani distanță. Lăsată
netratată, boala poate apărea mai frecvent, iar atacurile pot dura mai mult.
 Guta cronică tofacee

Ca urmare a acumulării de acid uric, apare fenomenul de tofii gutoși; aceștia reprezintă depuneri
tisulare de urat de sodiu monohidrat. Au o consistență elastică și dimensiune de câțiva milimetri
sau centimetri. Sunt nedureroși și apar frecvent la nivel urechii, al degetelor mâinilor sau
picioarelor, precum și în zona antebrațului sau a cotului. În lipsa tratamentului, guta cronică
tofacee apare în aproximativ 10 ani de la declanșarea gutei. Acest stadiu al gutei poate fi ușor
confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita .

 Pseudogută

Pseudoguta este o afecțiune asemănătoare gutei. Principala diferență dintre pseudogută și gută
este că, în prima situație, articulațiile sunt afectate de cristale de calciu-pirifosfat, în timp ce în
cazul gutei este vorba de cristale de acid uric. De asemenea, atacurile de pseudogută sunt mai
puțin severe decât cele de artrită gutoasă. Pseudoguta, sau condrocalcinoza, reprezintă depunerea
cristalelor de pirofosfat de calciu la nivelul cartilajului sau a structurilor moi articulare (menisc,
ligamente etc).
Genunchiul este cea mai frecvent afectata articulație, urmată de articulația pumnului.
Pseudoguta este in special întâlnită la persoanele în vârstă ( 60 ani).

15
II.8 Etiologie :
– scăderea eliminării renale de acid uric
– acid uric în exces
– supraalimentație proteică

Factori de risc : Sunt mai multe șanse de a dezvolta guta dacă aveți niveluri ridicate de acid uric
în corpul dumneavoastră . Factorii care cresc nivelul acidului uric din corpul dumneavoastră
includ :
 Dieta . Consumul unei alimentații bogate în carne și fructe de mare și băuturi alcoolice
îndulcite cu zahăr din fructe (fructoza) cresc nivelul acidului uric, ceea ce crește riscul de
gută . Consumul de alcool, în special de bere, crește și riscul de gută ;
 Obezitatea . Dacă sunteți supraponderal corpul dumneavoastră este mai acid și rinichii au
un timp mai dificil de eliminare a acidului uric ;
 Anumitemedicamente . Utilizarea diureticelor tiazidice – utilizate în mod obișnuit pentru
a trata hipertensiunea arterială și aspirina cu doze mici poate, de asemenea, să crească
nivelurile de acid uric;
 Istoricul medical al familiei . Dacă alți membri care suferă de gută este posibil să
dezvoltați și dumneavoastră boala ;
 Vârsta și sexul . Guta apare mai frecvent la bărbați . Bărbații au, de asemenea, o
probabilitate mai mare de a dezvolta guta mai devreme – de obicei între vârsta de 30 și 50
de ani în timp ce femeile dezvoltă în general semne și simptome după menopauză ;
 Operație recentă sau traumă . Experiența chirurgiei recente sau a traumei a fost asociată
cu un risc crescut de apariție a unui atac de gută ;

16
II.9 Epidemiologie
Guta afectează aproximativ 1–2% din populația occidentală la un moment dat în decursul vieții,
înregistrând o frecvență din ce în ce mai crescută. Ratele de incidență ale bolii s-au dublat între
1990 și 2010. Se presupune că această creștere se datorează creșterii speranței de viață,
modificărilor alimentare și creșterii frecvenței bolilor asociate cu guta, cum sunt sindromul
metabolic și hipertensiunea arterială. S-a demonstrat că rata de incidență a gutei este influențată
de o serie de factori, cum sunt vârsta, rasa și anotimpurile anuale. În cazul bărbaților cu vârsta
peste 30 de ani și al femeilor peste 50 de ani, frecvența bolii este de 2%.
În Statele Unite, frecvența gutei în rândul bărbaților de origine afro-americană este identică cu
cea a bărbaților de rasă caucaziană. Ratele de incidență sunt ridicate în rândul populațiilor din
Insulele din Pacific și Māori din Noua Zeelandă, dar scăzute în rândul aborigenilor australieni, în
ciuda prezenței unei concentrații medii mai ridicate de acid uric seric în cazul celui de-al doilea
grup. Afecțiunea a devenit comună în China, Polinezia și mediile urbane din Africa
Subsahariană. Unele studii au arătat că atacurile de gută sunt mai frecvente primăvara. Acest fapt
se atribuie modificărilor sezoniere ale alimentației, consumului de alcool, activității fizice și
temperaturii.

II.10 Evoluție

De regulă, primele atacuri de gută afectează o singură articulație și durează 2-3 zile. Atacurile
următoare pot afecta mai multe articulații în același timp și pot dura până la câteva săptămâni, în
lipsa tratamentului. La început, atacurile de gută pot apărea la distanță de câteva luni sau chiar
ani, însă odată cu trecerea timpului, atacurile apar tot mai des, într-un final ajungându-se la
câteva pe an.
După primul episod de gută, articulațiile se recuperează în totalitate. În aproximativ 50% dintre
cazuri, guta revine la maximum 12 luni de la primul episod, însă cu o intensitate mai redusă.
Puțini pacienți nu mai au un alt episod de gută în cursul vieții. Pe măsură ce atacurile de gută
devin din ce în ce mai frecvente, articulațiile nu se mai recuperează în totalitate. În acest caz, pot
apărea dureri articulare chiar și între perioadele dintre atacurile de gută.

17
O evoluție lentă

Înainte și după intervenție

III.1 Rolul asistentei medicale în

îngrijirea pacientului cu gută :
Rolul asistentei medicale constă în a
putea ajuta persoana bolnavă sau
sănătoasă să-și câştige sănătatea ( sau să
o asiste în ultimele sale clipe) prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut voința sau cunoștințele
necesare.
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții, de a ajuta astfel bolnavul să-și
recâștige independența cât mai repede posibil. Va ajuta bolnavul să respecte prescripţiile
terapeutice ale medicului. Unii pot considera foarte limitat acest rol al asistentei medicale de a
suplini la bolnav ceea ce-i lipsește pentru a fi complet întreg sau independent din cauza
slăbiciunii fizice, a lipsei de voință sau de cunoștință. Cu cât ne gândim mai mult, cu atât rolul
asistentei medicale este mai complex. Asistentele medicale trebuie să înțeleagă foarte bine ceea
ce vrea pacientul şi care sunt nevoile sale pentru a se menține în viaţăşi pentru a-şi câștiga
existenţa. Ea va fi pentru un timp: conștiința celui lipsit de cunoștință, dorinţa de a trăi pentru cel
ce a gândit la suicid, membru pentru cel căruia i-a fost amputat, ochiul pentru cel ce a orbit,
mijlocul de locomoţie pentru copil, cunoștințe şi încredere pentru mama tânără, vocea celor prea
slabi pentru a se putea exprima.
Rolul asistentei medicale este cu totul aparte deoarece fiind în locul unde este nevoie de ea, poate
dărui dragoste celor în suferință. De mai multe ori, un zâmbet, o vorbă bună o ascultare sunt mult
mai benefice decât un tratament complex. În unitățile sanitare, în general se tratează suferința
fizică, nepunându-se mare preț pe cea sufletească. Oamenii sunt niște fiinţe minunate, de aceea
trebuie tratați ca atare. Ei merită toată atenția noastră şi tot efortul nostru trebuie îndreptat spre a-
i aduce la starea de bine. Viața oricărui cetăţean poate fi amenințată la un moment dat, de o
suferință apărută brusc, care-1 aduce într-o situație critică acută ce trebuie rezolvată de serviciul
sanitar cu promptitudine şi deosebită competenţă.

18
 Asistenta medicochirurgicală solicită zi şi noapte corpul sanitar. Eficiența asistenţei de urgenţă
impune o muncă dusă în echipă, pentru a fi eficientă, cere din partea fiecăruia multă dăruire, dar
în acelaşi timp multă responsabilitate. Spiritul acestei responsabilităţi cere la rândul ei
conştiinţăşicompetenţă profesională, care să asigure pentru bolnavul de urgenţă,a cărui viaţă este
ameninţată a se sfârşi uneori în câteva zile, dar şi în câteva ore sau minute chiar, aplicarea
imediată a tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture cauzele care se opun supravieţuirii.
Competența corpului sanitar, pusă în valoare de o bună organizare şi dotare a asistenţei de
urgenţă, impune, din partea medicilor şi a cadrelor medii, o continuă pregătire şiperfecţionare.
Asistenta medicală îşiîndreaptǎatenţia asupra bolnavilor, ele au responsabilitatea de a crea un
mijloc psihic, social şi spiritual favorabil vindicării şi se strǎduiesc prin pregǎtireşi exemple sǎ
prevină bolile şisǎ promoveze sǎnǎtatea.
Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii, ele coordonându-
şiacţiunileîmpreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ. A servi umanitatea este
funcţiaesenţialǎ a asistentelor şi motivul profesiei lor. Exerciţiul profesiei este bazat pe nevoile
omului, în consecinţǎ el nu poate fi limitat nici de consideraţienaţionalǎ, de rasǎ, de credinţǎ, de
culoare şi nici de consideraţii de ordin politic sau social. Principiile fundamentale sunt credinţa
în libertǎţileesenţiale ale omului şi respectul pentru viaţaumanǎ. Profesia recunoaşte că un cod
internaţional nu poate sǎ ia în consideraţie, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul
individual şi social al asistentelor condiţionat în caz cert de convingeri şipǎreri personale.
Asistenta are trei
responsabilitǎţiprincipale:pǎstrareavieţii;alinareasuferinţei;promovareasǎnǎtǎţii. În atenţia pe
care ea o acordă şi în exerciţiul profesiei sale, asistenta trebuie ca în tot acest timp sǎ mențină cel
mai înalt grad calitativ. Trebuie sǎ vegheze constant la menţinerea unui nivel ridicat al
cunoaşterii sale teoretice şi tehnice. Asistenta trebuie sǎ respecte convingerile religioase ale
pacientului. Ea este legatǎ strict de secretul profesional. Conştientǎ de întinderea
responsabilitǎţilor sale, asistenta în cunoştinţa limitelor, nu recomandǎşi nu executǎ un tratament
fǎrǎprescripţiemedicalǎ, iar în caz urgent şi într-o eventualitate face raport medicului pânǎ la cel
mai mic detaliu.
Asistenta are obligaţia de a executa prescripţiile medicului cu inteligenţǎşi loialitate. Asistenta
trebuie sǎ stimuleze şisǎ încurajeze încrederea față de medic şi de ceilalţi membrii ai echipei
sanitare. Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎişisǎmenţinǎ cu ei relaţii armonioase. Asistenta
trebuie sǎfacǎ dovada unei moralității care sǎ onoreze profesia sa. În conduita sa personalǎ,
asistenta nu trebuie sǎmeargǎ cu bunǎştiinţǎ contra moravurilor şitradiţiilorcomunitǎţii în care
trǎieşteşimunceşte.
Asistenta împarte resposabilitǎţileşi se alǎturǎacţiuniiconcetǎţenilorşi altor membrii ai echipei
sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în domiciliul sǎnǎtǎţii pe plan local,
naţionalşiinternaţional. Eforturile medicului și asistentei medicale au ca scop, ca pacientul să
afirme starea de bine fizic și psihic, să aibă respirație liberă, ușoară, eficientă, să se poată
alimenta pe cale naturală și să nu intervină complicații. În cazul unui atac acut de gută trebuie
instituit repausul imediat al articulaţiei afectate şi trebuie de asemenea începută prompt terapia
care se efectuează cel mai frecvent cu Colchicină, Indometacin sau alte antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), mai rar cu Fenilbutazonă. În primul rând trebuie atrasă atenţia asupra
faptului că medicamentele care modifică concentraţia serică de urat, nu trebuie întrerupte sau
începută brusc în timpul unui atac acut şi nu trebuie de asemenea schimbate deoarece
modificările bruşte ale nivelului seric de urat pot precipita apariţia unui atac acut sau creşte
amplitudinea reacţiei inflamatorii; de asemenea , terapia antihiperuricemică trebuie instituită
19
numai după terminarea unui atac acut. De asemenea, dacă un atac acut nu s-a rezolvat în 24-48
de ore de la instituirea unui tratament, atunci trebuie avute în vedere alte posibile diagnostice,
spre exemplu un proces infecţios sau trebuie schimbată terapia dacă se exclude un alt diagnostic
în afara gutei, spre exemplu colchicina poate fi înlocuită cu fenilbutazonă în caz de eşecşi dacă
nici după schimbarea schemei terapeutice, atacul nu se rezolvă iar inflamaţia persistă, se poate
proceda la administrarea de glucocorticoizi intraarticular. Profilaxia în acest sens se efectuează
de obicei prin administrarea de doze scăzute de colchicină zilnic (o tabletă) sub supravegherea
formulei leucocitare odată la 6 ore iar pentru pacienţii care nu suportă acest medicament se
recomandă utilizarea indometacinului în doze de 25 mg pe zi. Acest tip de tratament poate fi
întrerupt dacă pe o perioadă de 1 an uricemia s-a
menţinut în limite normale şi nu au fost atacuri acute în această perioadă. Regimul alimentar al
persoanei gutoase trebuie să fie sărac în purine, grăsimi, protide; obligatoriu hipocaloric (dacă
persoana este obeză) şi fără băuturi alcoolice, o dietă restrictivă ducând la o scădere a excreţiei
urinare de purine de 200-400 mg/zi şi la o scădere a valorilor serice cu 1-2 mg/dl. Conţinutul
zilnic în proteine trebuie să fie de maxim 70-80 mg/zi iar aportul hidric de peste 2 l/zi.
Alimente foarte bogate în purine (150-1000 mg/100g):
- inimă, carne de oaie 174;
- sardele 172; - icre de sardină 484;
- extracte de carne 236 – 356;
- drojdie de bere 570 – 990;
- cacao 1900;
- momiţe 990;
- scrumbii, heringi 790;
- ciocolată 620;
- creier 195.
Alimente bogate în purine (75 – 150 mg/100g):
- carne de viţel, de pasăre (curcan, gâscă);
- şuncă; - vânat;
- moluşte;
- ficat;
- rinichi;
Prin fierbere carnea pierde 50% din conţinutul său de purine, care trece în apă.
1) Alimente cu conţinut mediu de purine (sub 75 mg/100g):
- limbă;
- carne de porc;
- creier;

20
- peşte;
- ciuperci;
- mazăre;
- spanac.
2) Alimente fără purine:
- produse din făină;
- ouă;
- grăsimi;
- lactate;
- dulciuri;
- fructe şi sucuri de fructe.
De asemenea, trebuie evitate alimentele bogate în oxalaţi: fructele oleginoase (nuci, alune,
migdale, alcoolul, cafeaua, cacao, fasolea, mazărea, spanacul, ciupercile, varza, conopida

IV 1 Cazuri clinice :

Cazul I:

 Culegerea datelor
Nume și Prenume : A. V
Vârsta : 62 ani
Sex : masculin
Diagnostic de trimitere : Artrită gutoasă
Diagnostic la internare : Artrită gutoasă
Motivul internări :
 Dureri poliarticulare la nivelul călcâiului ;
 Febră ;
 Durere ;
 Stare generală alterată ;
 Oboseală ;
Condiții de muncă și viață : corespunzătoare ;

21
 Istoricul bolii : Boala actuală debutează cu dureri la nivelul călcâiului de aproximativ o
săptămână, apoi cu dureri la nivelul articulației piciorului, febră, grețuri, oboseală, stare generală
alterată motiv pentru care bolnavul se prezintă la medicul de familie care mai apoi este trimis
pentru investigații și tratament de specialitate .
Nevoia fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
nursing autonome delegate
1 Nevoia de a-și Hipertermie Pacientul Asigurăm La indicația Temperatura se
menține temperatura manifestată trebuie să aibă repausul la pat medicului normalizează ;
corpului în limitele prin febră de o temperatură în perioada administrăm
normale : 39 de grade ; normală ; febrilă ; tratament
- aerisim medicamentos
încăperea cu antitermice
recomandat și antibiotice ;
este dimineața
și seara ;
- măsurăm
zilnic
temperatura și
notăm valorile
obținute în
foaia de
temperatură ;
- asigurăm un
climat
corespunzător
prin :-aerisirea
salonului ;
-asigurăm o
temperatură
corespunzătoa-
re de 18-20 de
grade ;
-umiditate
corespunzătoa-
re (plasarea
unor vase cu
apă pe
calorifer);
-pentru a
putea
combaterea
frisonului
încălzesc
pacientul cu
una sau mai
multe pături în
plus și cu sticle
de apă caldă ;
-asiguram
lenjeria de pat
și de corp
22
 curată și
uscată;
-calculăm
bilanțul
ingesta-excreta
pe 24h
-servim
pacientul cu
ceaiuri
îndulcite și
vitaminizate
pentru a
compensa
pierderile apei
din organism ;
-observăm și
măsurăm zilnic
temperatura,
pulsul, diureza;

2 Nevoia de a se Alterarea Pacientul să nu -punem Administrăm Durerea se

mișca și a avea o mobilități din mai prezinte pacientul în pat medicamenta- ameliorează ;
bună postură cauza durerii dureri ; respectând ția prescrisă de
de la nivelul pozițiile medic
călcâiului ; anatomice ale (antiinflamatoa
corpului ; re, antialgice,
-asigurăm anti-
igiena infecțioase) ;
tegumentelor și
a lenjeriei de
pat ;
-efectuăm
exerciții pasive
și active ;
-învățăm
pacientul să
stea într-o
poziție
adegvată ;
-masăm
regiunile
predispuse la
escare ;
-îl ajutăm să
facă exerciții
musculare
active ;
-ajutăm
pacientul în
satisfacerea
23
 celorlalte nevoi
fundamentale ;
3 Nevoia de a dormi Dificultatea în Pacientul -explicăm La indicația Pacientul
și a se odihni a se odihni trebuie să aibă pacientului medicului prezintă un
datorită durerii un somn cunoștințele administrăm somn odihnitor
manifestată odihnitor, să nu necesare despre miorelaxante și și o stare de
prin insomnie mai prezinte boală, despre sedative apoi le bine ;
și datorită durere și să tratamentul de urmărim
anxietății față aibă o stare de întreținere;
efectul ;
de boală ; bine fizic și -asigurăm un
psihic ; climat cât mai
personal
posibil: obiecte
personale,
aduse de acasă
- informăm și
stabilim cu
pacientul
planul de
recuperare a
stării de
sănătate și
creșterea
rezistenței
organismului ;
-menținem
condițiile
necesare
somnului ;
- învățăm
pacientul să
practice tehnici
de relaxare,
exerciții
respiratorii ;
-întocnim un
program de
odihnă
corespunzător
organismului ;
-creem un
climat de
încredere ;
-încurajăm și
liniștim
pacientul fizic
și psihic ;

24
 4 Nevoia de a fi curat Incapacitate de Pacientul să fie -schimbăm În final
și îngrijit de a proteja a se îngriji curat și îngrijit lenjeria de pat pacientul
tegumentele și singur, cauzată și să aibă o și pijamaua la reușește să-și
mucoasele de dureri ; stare de bine nevoie ; facă toaleta
fizică și psihică -îl ajutăm să se singur să se
îmbrace și a se îmbrace și să se
dezbrăca ; dezbrace singur
-luăm măsuri
pentru evitarea
infecțiilor
intraspitalicești
-susținem
pacientul din
punct de vedere
psihic
explicându-i
cauza ;

Cazul II
 Culegerea datelor :
Nume și prenume : B.M
Vârstă : 57 ani
Sex : feminin
Diagnostic de trimitere :artrită trifiotarsiană
Diagnostic la internare : artrita gutoasă
Motivul internări :
 Dureri la nivelul articulației piciorului
 Febră
 Vărsături
 Oboseală
 Insomnie
Condiții de muncă și viață :corespunzătoare , nu fumează
Istoricul bolii : Boala actuală debutează în urmă cu 4-5 zile prin dureri la nivelul articulațiilor
piciorului, vărsături, febră, durere, insomnii, stare generală alterată, motiv pentru care bolnava se
25
 prezintă la medicul de familie de unde este trimisă la spital pentru investigații și tratament de
specialitate .

Nevoii Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

fundamentale nursing autonome delegate
1 Nevoia de a se Alterarea Ameliorarea -asigurăm un La indicația Durerile s-au
mișca și a avea o mobilității din durerii microclimat medicului mai ameliorat ;
bună postură cauza bolii Pacienta să se adecvat ; asistenta Pacienta se
manifestată poată mobiliza -îi vom creea pregătește și mobilizează cu
prin durere la cu un minim de un confort administrează minim de
nivelul dificultate fizic/psihic; tratamentul dificultate ;
articulației ; Să fie -asiguram medicamentos
echilibrată fizic poziția
și psihic antalgică ;
-pregătește
psihic pacienta
în vederea
realizării
oricărei tehnici
de îngrijire ;
-redă
încrederea
pacientei ca
imobilitatea sa
este o stare
trecătoare și că
își va reveni ;

Nevoii Diagnostic de Obiective intervenții Intervenții Evaluare

fundamentale nursing autonome delegate
2 Nevoia de a Alimentație -Pacienta să -Asigur La indicația Este echilibrat
bea și de a mânca inadecvată prin aibă o microclimate medicului psihic ;
deficit alimentație adecvate ; pregătește și
manifestat prin adecvată din -Așezăm administrează
durere, greață punct de vedere pacienta cu tratamentul
și vărsături ; calitativ și capul pe o medicamentos :
cantitativ, fără parte ; antiemetice,
greață și -Protejăm vitamine și
vărsături ; lenjeria cu săruri minerale;
-Să fie mașama sau
echilibrat aleză în funcție
hidroelectroli- de poziția
tic și nutrițional pacientei ;
-Ajutăm
pacienta în
timpul
vărsăturilor
-Încurajăm
26
 pacienta ;
-Alimentăm
pacienta
parenteral ;
-Trebuie
explorate
preferințele
asupra
alimentelor
permise și
interzise ;
-servește cu
alimente la o
temperatură
moderată, la
ore regulate ;

3 Nevoia de a Hipertermie Pacienta să nu -Asigurarea La indicația Pacienta

menține inadecvată mai prezinte unui medicului prezintă
temperatura manifestată vărsături; microclimat pregătim și temperatura
corpului în prin vărsături ; Să fieadecvat; administrăm corpului în
limitele normale echilibrată -Aerisirea tratamentul limite normale;
hidroelectroli- salonului; medicamentos :
tic ; -Asigurăm o antitermice,
Să fieîmbrăcăminte antibiotice
echilibrată lejeră;
psihic; -Vom încălzi
pacienta în caz
de frisoane;
-Calculăm
bilanțul
hidric/24ore ;
-Servim cu
cantități mari
de lichide;
-Vom schimba
lenjeria de pat
și de corp ori
de câte ori este
nevoie;
-Menținem
igiena
tegumentelor;
-Pregătim
pacienta psihic
în vederea
tehnicilor de
recoltare și
examinare;
4 Nevoia de a Eliminare Pacientul să nu -Așezăm La indicația Pacientul nu
elimina inadecvată mai prezinte pacienta cu medicului mai prezintă
manifestată vărsături ; capul cu capul pregătim și vărsături;
27
 prin vărsături; Să fie echilibrat într-o parte cât administrăm Este echilibrat
hidroelectro- mai aproape de tratamentul psihic;
litic; marginea pentru hidratare
Să fie echilibrat patului; parenterală :
psihic ; -O vom liniști perfuzii cu
din punct de glucoză
vedere psihic; hipertonă,
-O ajutăm în vitamine
timpul electroliți
vărsăturilor și
ca apoi să
păstrăm
produsul
eliminat;
-Îi vom oferi
un pahar cu apă
pentru a clăti
gura;
-Suprimăm
alimentația
peroral și
alimentăm
parenteral;
-Vom face
bilanțul
lichidelor
ingerate și
eliminate;
-Rehidratarea
o vom începe
încet cu
cantități mici
de lichide reci
oferite cu
lingurița;
-Monitorizarea
funcțiilor vitale

Cazul III:
Nume și prenume : D.P
Vârstă : 70 ani
Sex : masculin
Diagnostic de trimitere : Boală reumatoidă
Diagnostic la internare : Boală reumatoidă
28
Motivul internări :
 Febră
 Oboseală
 Insomnii
 Dureri la nivelul articulației piciorului
Condiții de muncă și viață : corespunzătoare
Istoricul bolii : boala actuală debutează în urmă cu 6-7 zile prin dureri la nivelul articulației
piciorului mai ales a halucelui, febră, oboseală, insomnie, balonări, motiv pentru care bolnavul se
prezintă la medicul de familie de unde este trimis la spital pentru investigații și tratament de
specialitate;
Nevoii Diagnostic Obiective Intervenții Intervenții Evaluare
fundamentale autonome delegate
Nevoia de a Hipertermie Pacientul să -Asigurarea de La indicația Pacientul
menține manifestată prezinte un microclimat medicului prezintă
temperatura prin febră 39,8 temperatura adecvat ; pregătim și temperatura
corpului în grade ; corpului în -Aerisirea administrăm corpului în
limite normale limite normale; salonului ; tratamentul limite normale
Să aibă o stare -Asigurăm prescris
de bine fizic și (antitermice,
îmbrăcăminte
psihic ; antibiotice);
lejeră ;
-Încălzim
pacientul în caz
de frisoane ;
-Calculăm
bilanțul hidric
pe 24 ore ;
-Servim
pacientul cu
cantități mari
de lichide ;
-Schimbăm
lenjeria de corp
și de pat ori de
câte ori este
nevoie ;
-Menținem
igiena
tegumentelor ;
-Pregătim
psihic în
vederea
tehnicilor de
recoltare și
examinare ;

Nevoia de a se Alterarea Pacientul să nu -Instalăm Administrăm Durerea se

29
mișca și de a mobilității din mai prezinte pacientul în pat medicamen- ameliorează ;
avea o bună cauza durerii la dureri ; respectând tația prescrisă
postură nivelul pozițiile de medic
articulației anatomice ale (antiinflama -
piciorului ; corpului ; toareantiinfecți
-Asigurăm oase,antibiotice
igiena ) și antiseptice
tegumentelor și apoi urmărim
a lenjeriei de efectele ;
pat ;
-Efectuăm
exerciții pasive
și active ;
-Masăm
regiunile
predispuse la
escare ;
-Îl ajutăm să
facă exerciții
musculare
active ;
-Ajutăm
pacientul în
satisfacerea
celorlalte nevoi
fundamentale ;
-Îl liniștim cu
privire la starea
sa fizica și
psihică ;

Nevoia de a Dificultatea de Pacientul să -Furnizăm La indicația Pacientul

dormi și a se a se odihni aibă un somn pacientului medicului prezintă un
odihni datorită durerii odihnitor, să nu cunoștințele administrez somn odihnitor
manifestată mai prezinte necesare despre miorelaxante și și o stare de
prin insomnie durere și să boală, despre sedative apoi bine ;
și datorită aibă o stare de tratamentul de urmărim
anxietății față bine fizic și întreținere ; efectul lor ;
de boală ; psihic; -Ajutăm
pacientul să
identifice
factorii care
alterează
capacitatea de
a-și conserva
sănătatea ;
-Asigurăm un
climat cât mai
personal
posibil :obiecti
ve personale
aduse de acasă
30
 -Vom lua
măsuri de
evitare a
receptivității la
infecții
intraspitalicești
-Informăm și
stabilim
împreună cu
pacientul
planul de
recuperare a
stării de
sănătate și
creșterea
rezistenței
organismului ;
-Menținem
condițiile
necesare
somnului ;
-Învățăm
pacientul să
practice tehnici
de relaxare,
exerciții
respiratorii ;
-Facem un
program de
odihnă
corespunzător
organismului ;
-Creez un
climat de
încredere,
încurajez și
liniștesc
pacientul fizic
și psihic ;

Nevoia de a fi Incapacitate de Pacientul să fie -Schimbăm Pacientul

curat și îngrijit a se îngriji curat și îngrijit lenjeria de pat reușește să-și
de a proteja singur, cauzată și să aibă o și pijamaua la facă toaleta
tegumentele și de dureri la stare de bine nevoie; singur ;
mucoasele nivelul fizică și -Ajutăm Să se îmbrace
articulației psihică; pacientul să se și să se
piciorului ; îmbrace și dezbrace singur
dezbrace ;
-Luăm măsuri
de evitare a
receptivității la
infecții
31
 intraspitalicești
-Susținem
pacientul din
punct de vedere
psihic
explicându-i
cauza ;

32
Concluzii
Guta este o maladie caracterizată în principal printr-o dezordine metabolică bine precizată și
ușor cuantificabilă și anume hiperuricemia (nivelul acidului uric seric mai mare de 7 mg/dl) cu
determinări în principal articulare - determinări atât conice (artopatia gutoasă cronică) cât și cu
potențial de evoluție acută (artrita acută gutoasă) - afectarea articulară fiind ușor de observat
radiologic unde apar imagini caracteristice

Cea mai dureroasă formă

Artrita acută gutoasă

Secundar afectării articulare, apare în anumite cazuri și o afectare renală litiaza renală uratică iar
cel mai frecvent în scădere pare a fi și expresia clinică a depunerilor de cristale de acid uric extra
articular sub forma tofilor gutoși, întâlniți azi doar la aproximativ 38% din pacienții afectați de
gută, așa cum reiese de altfel din graficele prezentate în anexă și comentate în partea specială .
Vârsta de debut a bolii ca și frecvența sa în funcție de vârstă, au cunoscut o scădere față de
deceniile trecute, probabil datorită creșterii globale a nivelului de trai .
Astfel, am luat în considerație consumul de alcool prezent la pacienții gutoși, frecvența asocierii
între gută și alte boli datorate consumului excesiv de alcool cum ar fi :
 Hepatita cronică toxică - nutrițională ;
33
  Pancreatita cronică ;
Pe de altă parte am ilustrat existența unor strânse legături între afectarea metabolismului
glucidic, manifestată prin incidența diabetului zaharat de tip II și gută, precum și între afectarea
metabolismului lipidic, manifestat prin obezitate și dislipidemii, plus bolile asociate acestora
(hipertensiune arterială)și gută. În concluzie putem spune că guta este o entitate nosologică
complexă, metabolică, cu manifestări preponderent reumatismale .
Astfel, deși acestea sunt caracteristicile sale de bază, ele nu trebuiesc privite dintr-un punct de
vedere singular, ci dintr-un cadru mult mai larg și mai complex .

34
Bibliografie :
1. Popescu E., Ionescu R. –Compendiu de reumatologie, Editura Tehnică, 1993
2. .2. Şunţeanu S. –Clinica şi tratamentul bolilor reumatice, Editura Medicală,
Bucureşti, 1983.
3. 3. Gherasim L. –Medicină Internă, volumul I, Editura Medicală, Bucureşti, 1995.
4. 4. Saragea M., Pereţianu D. –Tratat de fiziopatologie, volumul II, Metabolismul
purinelor, Editura Academiei, 1994.
5. 5. Stoia I., Bercovici P. –Reumatologie, Editura Medicală,1953.
6. Danielopolu D. –Reumatologie, Editura Medicală, 1954.7. Lupu N.G. –Boala
reumatismală –Editura Medicală, 1963.
Surse web:
Www.Sfatulmedicului.ro
Www.edu.Reginamaria.ro
Www.Romedic.ro
Www.Dr.AlinaPandea

35
36