Sunteți pe pagina 1din 54

ȘCOALA POSLICEALĂ ‘’ PROF. Dr. Doc.

ENESCU LONGINUS’’
BOTOȘANI

CALIFICAREA PROFESIONALĂ : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR:
DR. TURTĂ ELENA

ABSOLVENT:
PAVĂL BARBET DANIELA

BOTOȘANI 2018
PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE A
PACIENTULUI CU ZONA ZOSTER
“VINDECAREA UNEI BOLI , ÎN MAJORITATEA CAZURILOR , ESTE UȘURATĂ
DE VOINȚA BOLNAVULUI”
SENECA

Medicina este un domeniu vast, cuprizând multe ramuri, fiecare interesantă în felul ei.
Venind din negura vremurilor, arta de a vindeca s-a perfecționat, iar medicina și farmacia au
devenit două profesii distincte, complementare.
Datorită faptului că bolile dermatologice au cunoscut o mare evoluție în ultimii 10 ani,
actualmente știindu-se mai mult de 2000 mii de boli de piele, m-am gandit să îmi aleg ca temă,
proiectul:’’Îngrijrea pacientului cu Zona Zoster”, motivul alegerii derivând din dorința de
documentare în legatură cu acestă boală. Mi s-a părut interesant de studiat virusul
variceozosterian, care provoacă 2 boli distincte clinic, una reprezentând infecția primară
(vărsatul de vânt, varicela) la copii, iar cea de a doua predominantă la vârstnici,cunoscută sub
denumirea de herpes zoster.
CUPRINS
CAPITOLUL 1…...……………………………………………………………………...…..........6
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PIELII
1.1. Noțiuni de histologie a pielii
1.2. Anexele pielii
1.3. Fiziologia pielii
CAPITOLUL 2……………...………………………………………………….….….................11
HERPES ZOSTER
2.1 Terminologie
2.2 Relația dintre varicelă și herpesul zoster
2.3 Patogeneza
2.4 Particularități virusologice și imunologice
2.5 Epidemiologia herpesului zoster
2.6 Cauzele și factorii de risc pentru Zona Zoster
2.7 Cum se transmite viruzul Varicelo-Zosterian
2.8 Cum se manifestă Zona Zoster : simptome și etape ale bolii
2.9 Herpesul Zoster la copii
2.10 Tabloul clinic al Herpesului Zoster
2.11 Complicațiile Herpesului Zoster
2.12 Diagnosticarea Herpesului Zoster
2.13 Metodele de tratament pentru Zona Zoster
2.14 Metodele de prevenire a Zonei Zoster
CAPITOLUL 3………………………...……………………………………….….….................28
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI
CU ZONA ZOSTER
3.1. Rolul asistentului medical în investigarea pacientului cu Herpes Zoster
3.2. Homoleucograma
3.3. VSH
3.4. Sumar de urină
3.5 Pregatirea pacientului pentru radiografia toracică
CAPITOLUL 4…………………………………...…………………………….….….................33
PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE
4.1 Cazul 1
4.2 Cazul 2
4.3 Cazul 3
CAPITOLUL 5……………………………………………...………………….….………….....52
CONCLUZII

Bibiografie…………………………………………………………………………………………………..54
CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA PIELII

Din punct de vedere anatomic, pielea diferă dupa rasă, sex și varstă.
Suprafața pielii la adult = 1,5 m² (9% - cap si gat; 9% - pentru fiecare membru superior;
18% - pentru fiecare membru inferior; 36% - trunchi si 1% - regiunea genitală). Aceste procente
ne ajută în aprecierea degradării cutanate în arsuri (unde reprezintă un indicator vital).
Grosimea pielii variază între 0.5 mm la pleoape și 4 mm pe palme. Epidermul este
totdeauna mai subtire: 0.05-0.15 mm, iar dermul între 0.2-3 mm.
Greutatea: împreună cu hipodermul, pielea cantărește ≈ 18 kg, iar numai dermul și
epidermul reprezinta 4.5 kg.
Organul cutanat este astfel cel mai mare și mai greu constituent al corpului uman. Suprafața
pielii nu este perfect plană și integră, ci prezintă o serie de formațiuni:
Proeminențe
1. Tranzitorii – prin contractarea mușchilor erectori ai părului → aspect de “piele de gaină”
2. Permanente – prin:
- Marile pliuri de flexie (gât, trunchi, membre);
- Pliuri secundare (palme, fața anterioară a degetelor, articulațiile pumnului);
- Creștele papilare (pe pulpa degetelor – sunt specifice fiecărui individ, dând amprentele
digitale).
Depresiuni:
1. Structurale – in jurul orificiilor;
2. De locomoție – pliurile de la articulații.
Orificiile
1. Marile orificii ce se continuă cu mucoasele (gură, nas, anus);
2. Porii = locul de deschidere a glandelor sudoripare
Elasticitatea: pielea are proprietatea de a fi elastică, putând suporta extinderi, presiuni,
torsiuni.
Culoarea pielii variază în raport cu sexul (la femei este mai deschisă) și cu rasa (albă,
galbenă, neagră). Culoarea este dată de pigmentul melanic produs de melanocite. Nuanțele
colorabilitații depind de starea vaselor sangvine (vasoconstricție sau vasodilatație) ca și de viteza
circulației sangelui.
Spre deosebire de animale, unde pielea este acoperită in intregime de păr, la om părul
reprezintă o “podoabă” localizată în anumite porțiuni în funcție de varstă și sex. In afară de
regiunile păroase există și regiuni nepăroase :
- fie total (pe palme și plante);
- fie regiuni cu păr discret ca un puf = porțiuni cu piele glabră.

1.1 NOTIUNI DE HISTOLOGIE A PIELII


Pielea este formată din 3 straturi principale: epiderm, derm si hipoderm.

EPIDERMUL este un epiteliu pluristratificat cheratinizat ce conține urmatoarele straturi,


din profunzime spre exterior:
1. stratul bazal germinativ – conține un rând de celule prismatice așezate pe o membrană bazală;
este cel mai profund;
2. stratul spinos – format din celule poliedrice așezate pe mai multe rânduri, unde se formează
pigmentul melanic care dă colorația pielii in funcție de cantitatea în care se află;
3. stratul granular – format din celule romboidale turtite, nucleul devine picnotic și în interior se
găsesc granule de keratohialină;
4. stratul lucios – format din celule transparente;
5. stratul cornos – format din celule complet cheratinizate al caror metabolism a incetat;
legăturile dintre celulele acestui strat slăbesc în așa măsura, încât acestea se descoamează și cad;
Celula principală a epidermului se numește keratinocit.
Grosimea epidermului este maximă la nivelul palmelor și plantelor (1,5-4 mm). Grosimea
minimă este la nivelul pleoapelor (0,5mm).
Celulele epidermului sunt:
- keratinocite;
- celule dendritice (celule nervoase):
- Celulele Merkel;
- Celulele Langerhans;
- Celulele dendritice nedeterminate.

Melanocitul este o celulă situată la nivelul stratului bazal. Conține melanina care este
“injectată” în celulele stratului bazal.
Melanocitul conține o enzimă care are capacitatea de a cataliza reacțiile răspunzatoare de
colorația pielii.
In funcție de cantitatea de pigment melanic din piele, există mai multe fototipuri
cutanate:
- tipul 1 : sunt persoanele care nu se bronzează;
- tipul 2 : sunt persoanele care se ard de obicei și de bronzează uneori;
- tipul 3 : sunt persoanele care se ard rar și se bronzeaza de obicei;
- tipul 4 : nu se ard niciodată, se bronzează intotdeauna;
- tipul 5 : pigmentația constituțională.

Celulele Merkel sunt situate tot la nivelul stratului bazal și sunt implicate in perceperea
senzațiilor tactile fine.

Celulele Langerhans sunt localizate tot in stratul bazal; au rol in apărarea organismului
(reacțiile imunitare).
Intr-o viață de om, se pierd circa 16 kg de substanță, necontenit reinnoită prin activitatea
de regenerare a stratului bazal.
In epiderm nu patrund vase de sange, celulele sale fiind hrănite prin osmoza din lichidul
intercelular în care se elimină și produșii de metabolism.

DERMUL este situat sub epiderm; principala componentă a sa este colagenul (70-80%).
Este o patură conjunctivă densă, formată din niște formațiuni numite papile dormice, care la
contactul cu epiderma sunt dispuse în rânduri paralele, formând crestele papilare, a caror
întipărire conferă amprentele specifice fiecărui om.
Dermul este vascularizat și anume în papile în care se găsesc rețele de capitale sangvine și
receptori senzitivi.

HIPODERMUL este un strat adipos constituit din țesut celular subcutanat în care
abundă celule conjunctive ce au acumulat grăsime. Celulele stratului adipos au o dezvoltare
variabilă, în funcție de starea de nutriție, vârstă și regiunea tegumentară considerată.
1.2 ANEXELE PIELII
Sunt de 2 feluri
1. cornoase (perii, unghiile);
2. glandulare (glandele).
Anexele glandulare ale pielii:
-.glande sudoripare;
- glande sebacee;
- glande mamare.

Glandele sudoripare sunt dispuse inegal în piele și produc sudoarea. Sunt în număr de 2-
3 milioane. Se împart în 2 categorii:
- glande sudoripare ecrine:
- sunt răspândite pe toată suprafața corporală;
- se deschid în vecinatatea folicului pilos;
- secreția este reprezentată de apă (99%);
Reglarea secreției depinde de temperatura și umiditatea ambientală, factori hormonali și
nervoși.
- glande sudoripare apocrine:
- sunt distribuite în regiunea axilară, perimamelonară, perigenitală,
perianală;
- se deschid la nivelul foliculului pilosebaceu;
- sunt active după pubertate.
- combinația dintre secreția apocrină și bacterii conferă mirosul
corporal;
- secreția apocrină este alcalină;
- secreția apocrină este controlată hormonal și nervos.
Glandele sebacee:
- Sunt atașate foliculului pilos;
- secretă sebumul, un produs grasos ce lubrifiază pielea și părul;
sebumul realizează la suprafața pielii un film hidrolipidic cu rol de protecție antimicrobian,
antiparazitar și antifungic și rol piloprotector.
Reglarea secreției sebacee depinde de:
- factori hormonali (androgenii cresc, secreția și estrogenii scad);
- factori nervoși;
- factori de mediu (temperatura, umiditate).

Glandele mamare sunt formate din lobi, aceștia din lobuli, care au ca unitate secretorie
acinul. Partea glandulară este învelită într-o patură de țesut adipos, împreună cu care formează
mamela. Fiecare lob are un canal de execuție ce se deschide pe o proeminență a glandei, numită
mamelon. Pe fiecare mamelon se deschid orificiile a 12-30 canale galactofore prin care vine
laptele matern.

Anexele cornoase ale pielii


- Unghiile sunt structuri intens cheratinizate rezultate din învaginarea epidermului pe
ultima falangă. Ritmul de creștere este de 0,5-1,2mm/saptămană sau 1 cm la 5 luni.
- Firul de păr este alcătuit din :
- papilă foliculară;
- bulbul firului de păr, care conține matricea alcatuită din celule nediferențiate, ce
ulterior se diferențiază, formând firul de păr;
- rădăcina firului de păr;
- tija firului de păr, considerată a fi din locul unde începe această anexă.
Principalul component al firului de păr este cheratina (intermediară ca și compoziție între
cheratina unghiilor și cheratina tegumentară);
Hranirea firului de păr se realizează prin ghemul de capilare de la nivelul papilei
foliculare.
Normal: cad 50 de fire de păr pe zi; părul crește cu aproximativ 1 cm/lună.

1.3. FIZIOLOGIA PIELII


1. Funcția de protectie mecanică
Stratul cornos al epidermei reprezintă o barieră între mediul extern și cel intern al
organismului. Așa se explică de ce stratul cornos se ingroasă în locurile unde pielea este supusă
la frecări și presiuni.
Stratul adipos din hipoderm amortizează șocurile primite la suprafața pielii
Funcția de protecție este îndeplinită numai cu condiția să fie intactă.

2. Funcția de fotoprotecție (rol de apărare impotriva radiațiilor solare). Pielea are


proprietatea de a fabrica melanină (pigmentul melanic) ce dă colorația pielii. Procesul de
melanogeneză este influențat de diferiți factori ca: razele UV, radiații ionizante, radiații calorice,
diferite substanțe chimice, vitamine (A,C, PP) și hormonul hipofizar
melanostimulator+corticosuprarenala prin cortizon.
Rolul pigmentului melanic este acela de a proteja împotriva radiațiilor UV și luminii
(alături de stratul protector cheratinizat cornos).
Acumularea de pigmenți melanici duce la bronzarea pielii și prin aceasta împiedică
activitatea vătămatoare a razelor solare.
3. Pielea mai joacă rol de “film hidrolipidic” ce rezultă din emulsionarea grăsimilor din
epiderm și a grăsimilor din secreție sebacee împreună cu produsele secreției sudorale (apa,
electroliți, unii acizi).
Pielea indeplinește și rol de “manta acidă”. Aciditatea pielii este realizată pe de o parte
de secreția sudorală, iar pe de altă parte de apa provenită din transpirație.
Pielea are și rol de “barieră”, deoarece acționează ca un factor de reglare a permeabilitații
cutanate.

4. Functia de secreție-excreție
Este îndeplinită de glandele sudoripare care secretă sudoarea și glandele sebacee care
secretă sebumul.
Prin sudoare se elimină o parte din surplusul de apă și de substanțe de dezasimilație. Dacă
in urma unor arsuri este distrusă mai mult de 30% din piele (arsuri gr. III), se produc tulburări
grave prin autointoxicarea cu propriile produse de dezasimilitație ce nu mai pot fi eliminate prin
transpirație, ca și reabsorbției substanțelor rezultate din degradarea proteinelor arse. De aceea,
prima grijă în cazul arsurilor este curațirea suprafeței rănite (arse).

5.Funcția de apărare imunologică (prin celulele Langerhans din epiderm)

6. Funcția de menținere a echilibrului intern (homeostazia organismului) prin limitarea


pierderilor de apă și electroliți

7.Funcția de pilogeneza (de regenerare a firului de par)


La om, repartiția părului variază după varstă și sex.
La nivelul pielii capului, sprâncene și gene, pilogeneza este hormonoindependentă, părul
fiind reprezentat la fel la copii, femei si bărbați.
La pubertate apar 2 categorii de păr:
ambisexual: se dezvoltă la nivelul regiunii pubiene și axile;
părul hormono-dependent: reprezintă unul din caracterele sexuale la bărbat (barbă, mustați,
nazal, pe stern și pe partea posterioară a toracelui).
Părul este elastic și rezistă la tracțiune, torsiune și rupere, datorită compoziției sale
chimice (substanțe organice+anorganice).
Creșterea părului se face cu ≈ 0.1-0.4 mm/zi (1cm/lună), mai rapid ziua decât noaptea,
mai rapid și între 20-30 ani și mai repede pe pielea capului. Tunsul și rasul nu au rol in
stimularea creșterii părului. Firul de păr nu crește continuu și este marcat de faze de activitate și
de repaus, succesiunea lor ducând la căderea și regenerarea firului de păr. Creșterea părului este
influențată de factorii externi și interni.

8. Factori interni:
- Vascularizația;
- Inervația;
- Hormonii glandelor endocrine:
- Hipofiza prin ACTH;
- CSR prin cortizon;
- Ovarul și testiculele prin hormonii androgeni.
9. Factori externi:
- Alimentație (proteine, hidrocarbonate);
- Agenți fizici;
- Raze UV (excită creșterea);
- Raze X (inhibă creșterea);
- Agenți chimici:
- Medicamente; - cortizon (inhibă);
- Vopsele de păr + soluții ondulante (inhibă).

10. Funcția de depozit


Se realizează prin volumul apreciabil de sânge ce stagnează în capilarele din piele. Din
acest depozit, sângele este mobilizat și trimis la locurile unde este cerut de activitațile biologice
(la aparatul digestiv – în timpul digestiei și la aparatul muscular în timpul efortului fizic). Când
aportul alimentar depășește nevoile de consum, surplusul se depune ca rezervă de grăsime în
hipoderm, la aceasta putându-se face apel ori de cate ori necesitățile organismului o cer.

11. Funcția de sensibilitate cutanată (analizator senzitiv și de protecție fată de agenții


fizici)
Datorită terminațiilor nervoase, pielea este organ de simț, receptionând diferiți stimuli
(tactili, termici, dureroși, de presiune, calorici, de umiditate, de rugozitate etc.).

12. Funcția de respirație


Pielea realizează schimbul cu exteriorul, eliminând CO2 rezultat din procesele metabolice
oxidative și absoarbe O2 din atmosferă..

13. Funcția de termoreglare(protecție termică)


Pielea intervine în menținerea temperaturii constante a corpului (37°). Pierderea căldurii
se face prin iradiere. Glandele sudoripare intervin în termoreglare atunci când mecanismele
termice nu mai sunt eficient (temp. ridicată in atmosferă). Evaporarea sudorii se face cu pierdere
de caldură din partea organismului. La termoreglare mai participă vasoconstricția și vasodilatația
periferică.
Centrul termoreglării se află în hipotalamus (SNC).
Mai participă la termoreglare și grăsimea subcutanată ce formează un strat izolator rău
conductor de caldură (persoanele grase suportă mai bine frigul).

14. Funcție endocrină: keratinocitele produc colecalciferolul sub acțiunea radiațiilor UV.
15. Funcție de regenerare și conservare (prin keratinogeneză și melanogeneză).
16. Funcție psihosocială.
17. Funcție estetică.
CAPITOLUL II

HERPES ZOSTER

2.1 Terminologie
Noțiunea de „Herpes” a fost introdusă de Hipocrate. Ea derivă din limba greacă, unde
cuvantul „herpein” se poate traduce în romană prin „piele de gaină”. Inițial această noțiune
îngloba atât herpesul simplex cât și herpesul zoster, desemnând un rash veziculos. Pliny a fost
primul care a diferențiat clinic cele două boli. Ulterior Celsus a descris că leziunile din herpesul
zoster se extind „ca un șarpe” cu aspect de curea. Termenul de „Zoster” derivă tot din limba
greacă, unde inseamnă „curea” și exprimă distribuția leziunilor în jurul trunchiului de la linia
mediană posterioară pană la cea anterioară .
In engleză se mai utilizează termenul „shingles”, ce derivă din latinescul „cingulus”, care
înseamna „curea” și in italiană se mai zice „Focul lui Sfântul Anthony”.

2.2 Relația dintre varicelă și herpesul zoster


Relația dintre herpes zoster și varicela a fost pentru prima dată menționată in 1888, de
către medicul vienez Janos von Bokay. El a observat că după un contact cu un bolnav cu herpes
zoster copiii fac frecvent varicelă. In 1925 a fost demonstrată etiologia comună de Kundratitiz.
El a observat că lichidul din veziculele din herpes zoster poate induce varicela la un copil care nu
a avut varicelă și că acesta poate transmite boala la copiii receptivi din jur, fără inoculari
cutanate.
Virusul varicelozosterian a fost pentru prima dată vizualizat prin microscopie electronică in
1948, de către Ruska. El a remarcat că particulele virale provenite de la bolnavi cu varicelă și
herpes zoster sunt electromicroscopic identice.

2.3 Patogeneza
Von Barensprung a descris 61 de cazuri de HZ in 1831 și a remarcat relația dintre
distribuția leziunilor și distribuția nervilor periferici. Ulterior a aratat prezența leziunilor in
ganglionii senzitivi spinali la acești pacienți.
In 1920, Head a descris leziuni inflamatorii și hemoragice atât în ganglioni cât și în nervii
senzitivi. El a mai remarcat că aceste leziuni erau în relație directă cu leziunile cutanate.
Ramsay Hunt a arătat că inflamația ganglionului geniculat ar putea explica paralizia
facială de tip periferică la un bolnav cu leziuni herpetice la nivelul pavilionului urechii.
Garland a fost primul care s-a gândit că HZ ar putea reprezenta reactivarea infecției
latente cu virusul care a produs varicela.
Edgar Hope-Simpson și Albert Wander au demonstrat in 1964 că HZ apare atunci cand
scade imunitatea contra virusului varicelei. Edgar a ajuns la concluzii valabile și azi:
- HZ poate fi o sursă de infecție pentru varicelă, in timp ce situația inversă nu este
posibilă;
- numărul cazurilor de HZ crește cu vârsta;
- HZ nu poate fi transmis de la alte cazuri de HZ și nu apare in focare epidemice;
- HZ aparut la copiii mici este cauzată de infecția maternă prenatală cu virusul varicelic;
- Dematoamele cele mai des afectate de HZ sunt T1-T2 si L1-L2, fapt care coincide cu
zonele în care erupția din Varicela are intensitate maximă;
- Reactivarea virusului varicelic este intermitentă dar bine controlată de imunitatea
gazdei, când imunitatea scade, reactivarea este urmată de migrarea lui către dermatoamele
aferente și de apariția HZ.
- Ipoteza latenței virusului varicelozosterian in ganglionii nervoși a fost confirmată odată
cu decelarea particulelor virale prin imunofluorescența sau microscopie electronică în interiorul
acestor ganglioni.

2.4 Particularitați virusologice și imunologice


Virusul varicelozosterian (VVZ) aparține familiei herpesviridae, fiind inclus alături de
virusul herpes simplex (HSV1 și HSV2) în familia alfa-herpesviridae. Mai este cunoscut și sub
numele de HHV3 .

2.4.1 Morfologie și structură

VVZ este alcătuit dintr-o nucleocapsidă care conține un AND dublu catenar și o anvelopă
lipidică, care prezintă la suprafată numeroși spiculi glicoproteici. Intre nucleocapsidă și anvelopă
se afla tegumentul viral.
Genomul viral conține 124.884 de perechi de baze, cântărește aproximativ 80 MD și codifică 75
de proteine virale. El aparține paternului D de genom al herpesvirusurilor, iar organizarea sa este
similară cu a altor herpesvirusuri umane. Genomul VVZ are o secvență unică lungă de 105
kilobaze și o secvență unică scurta de 5,2 kilobaze.
Pentru VVZ au fost identificate pană acum 5 familii de glicoproteine (gp), numerotate de
la I la V. Ele sunt similare cu următoarele glicoproteine ale HSV: gpE, gpB, gpH, Us7 și
respectiv gpC. Infectivitatea VVZ poate fi neutralizată cu ajutorul anticorpilor monoclonali anti-
gpI, anti-gpII, anti-gpIII. Aceste 3 glicoproteine reprezintă ținta numeroase studii, deoarece ele
reprezintă markerii răspunsului imun celular și umoral anti-VVZ
Sunt infectioși numai virionii care posedă anvelopă, dar ei iși pierd repede infectivitatea
in mediul exterior, fiind sensibili la uscăciune și detergenți.
Tegumentul viral este o structura amorfă, proteică, electronodensa situată între capsidă și
anvelopă. El conține niște proteine virale funcționale, dintre care cea mai importanta este alfa-
TIF (alfa-transactivating factor), care inițiază transcrierea ADN viral in ARN mesageri, în vedera
declanșarii sintezei proteinelor virale .

2.4.2 Culturi și efect citopatic

VVZ poate fi cultivat pe numeroase linii celulare umane și simiene, continue sau
discontinue. La aproximativ 8-10 ore dupa infecție, VVZ poate fi indentificat prin
imunofluorescența in celulele invecinate zonei de inoculare. Studierea patogenezei este
ingreunată de numarul de specii animale susceptibile și de faptul că in vitro nici un tip de celul-
nu poate produce o cantitate suficientă de particule virale.
Efectul citopatic al VVZ este similar cu al HVS și constă în apariția de celule mari,
balonizate, gigante, cu incluziuni intranucleare eozinofilice.

2.4.3 Replicarea virală

VVZ se reproduce prin replicare. Fiecare celula infectată este capabilă să furnizeze
materialul necesar pentru producerea a peste 100 de noi particule virale. Ulterior acumulării
particulelor virale celula balonizată se lizează eliberand noii virioni. VVZ folosește pentru
replicarea sa aparatul de sinteză proteică al celulei gazdă, care în loc să producă proteine celulare
va produce proteine virale.
Prin microscopie electronică s-a observat apariția particulelor virale imature în primele 12 ore
după debutul infecției.

2.4.4 Latența și reactivarea virală

Mecanismele latenței și reactivării virale sunt numai parțial descifrate. Utilizând tehnici
de hibridizare în șițu sau PCR, genomul VVZ a fost evidențiat in principal la nivelul neuronilor,
existând 2-5 copii de ADN viral pentru fiecare neuron infectat latent. Au fost identificate
molecule de ADN viral și la nivelul celulelor satelite non-neuronale din ganglionii senzitivi.
Prin hibridizare în șițu s-a estimat că VVZ rămane latent in 0,01-0,03% din populația
neuronală. Frecvența reactivărilor depinde probabil și de numărul celulor nervoase latente, însă
nu s-a demonstrat o corelație directă.
Latența VVZ este caracterizată prin acumularea în neuroni a LAT (Latency-associated
transcripts), care modulează capacitatea virusului de a se reactiva. S-a demonstrat că genomul
VVZ nu posedă genele care codifică LAT. VVZ se deosebește de restul alfa-herpesvirusurilor
prin faptul că atât în faza de infecție litică, cât și în cea de infecție latentă sunt transcrise și
translocate 5 gene (ORF 62, 63, 29, 21, 4). Produșii de transcriere precoce ai acestor gene se
acumulează predominant în citiplasma celulelor latent infectate și nu migrează spre nucleu, fapt
care ar conduce la blocarea transcrierii.
Unele studii au aratat că VVZ ar putea rămâne în stare latentă și s-ar putea reactiva și la
nivelul mononucleazelor periferice. Astfel ar exista teoretic posibilitatea de a monitoriza infecția
latentă VVZ și de a prevedea momentul apariției Herpes Zosterului.

2.5 Epidemiologia herpesului zoster


HZ apare în urma reactivării VVZ latent cantonat în ganglionii rădăcinilor dorsale.
Virusul activat migrează în lungul traiectelor nervoase și produce o erupție veziculoasă strict
localizată la unul sau mai multe dermatoame, însoțită de o durere intensă.
Herpesul zoster apare la toate vârstele, dar incidența maximă este de 5-10 cazuri la 1000
persoane pentru grupa populațională cuprinsă între al șaselea și al optulea deceniu de viață. S-a
constatat că aproximativ 2% din bonavii cu herpes zoster vor avea un al doilea episod infecțios.
Contagiozitatea HZ este mai scazută decât a varicelei și se produce prin conținutul
leziunilor cutanate, producând varicelă -; prima infecție cu VVZ.
In Europa incidența herpesului zoster este aproximativ 3 cazuri / 1.000 locouitori / an și
peste 10 cazuri / 1.000 locuitori cu vârsta peste 80 de ani / an.
Incidența anuală a herpesului zoster în de varsta a8,18i
In afara vârstei un rol important în reactivarea VVZ il are intervalul de timp scurs de la
primoinfecția VVZ –varicelă. Astfel, în țările tropicale, unde varicela afectează predominant
adulții, incidența herpesului zoster este mult mai mică decît în țarile temperate unde varicela este
o boala a copiilor.
S-a observat că sexul feminin are un risc mai mare de a dezvolta nevralgia postherpetică.
Incidența HZ este strâns legată de statusul imunitar al indivizilor. La vârstnici
imunodepresia fiziologică de bătranețe explică de ce această grupă de varstă este predominant
afectată.
Riscul de apariție a HZ fiind mult mai mare la cei cu imunodepresii celulare:
- 5-15 % pentru bolnavii cu hemopatii maligne: linfoame Hodgkiniene și non-
Hodgkiniene, leucemii;
- 25-30 % pentru pacienții cu infectie HIV;
- 30-65 % pentru pacienții care au suferit grefe medulare; mortalitatea este de
aproximativ 10% daca are loc diseminarea viscerală la acești pacienți.

Apariția HZ in cursul sarcinii este aproximativ 1/10,000 sarcini, adica 0,1% a10i. Riscul
sindromului varicelei congenitale este neglijabil pentru că VVZ reactivat nu pătrunde în sânge, el
propagându-se pe traiectul nervilor senzitivi către dematoamele aferente. Mama posedă anticorpi
anti-VVZ, care vor neutraliza eventualele particule virale ajunse în sânge și va trimite
transplacentar anticorpi anti-VVZ la făt. Fătul fiind protejat împotriva varicelei in primele 6 luni
de viață. In 1994, Enders și colaboratorii lui au aratat lipsa evidențelor clinice ale infecției la nou
născuți de la 366 de mame care au avut HZ în cursul sarcinii.

2.6. Cauzele și factorii de risc pentru Zona Zoster


Zona Zoster este cauzata de cinci factori principali, care, la randul lor sunt legati de
aspecte ce tin de stilul de viata. Acesti factori sunt:
- Antecedentele de varicela - Persoanele care au suferit de varicela au virusul in
organism, iar acesta se poate reactiva chiar si dupa ani de zile;
- Imunitatea scazută - Acest factor este strans legat de stilul de viața. De la alimentație
nesănatoasă, sedentarism, lipsa odihnei, obiceiuri nocive (fumat, consum excesiv de alcool etc.) -
toate aceste aspecte contribuie la slăbirea imunitații și lasă organismul vulnerabil la tot felul de
agenți patogeni;
- Stresul - Este un factor de risc pentru o multitudine de afecțiuni. Stresul și lipsa odihnei
determină și slăbirea organismului, astfel încât acesta este mai expus îmbolnăvirilor;
- Varsta - Pe masură ce înaintăm în vârstă, riscul de a ne îmbolnăvi de Zona Zoster
crește. Persoanele cu vârsta de peste 60 de ani sunt cele mai expuse, iar incidența bolii crește
după această vârstă;
- Bolile cronice - Orice afecțiune cronică - diabet, boli cardiovasculare ischemice -
afectează capacitatea naturală a organismului de a lupta cu virusurile.

2.7 Cum se transmite virusul Varicelo - Zosterian


Este știut faptul ca varicela este o boala foarte contagioasă, iar pacienților care suferă de
varicelă li se recomandă evitarea ieșirilor tocmai pentru a nu răspandi virusul. In cazul Zona
Zoster vorbim despre același grad ridicat de contagiune.
Virusul poate fi contractat de la alte persoane care suferă de varicelă, mai ales dacă
pacientul bolnav se află în stadiul eruptiv. Virusul se transmite pe cale aeriană sau prin contact
direct cu persoana bolnavă sau cu obiecte recent contaminate. Atingerea veziculelor sau
contactul cu lichidul din vezicule este un alt mod prin care poate fi contractat virusul.
Este un mit faptul că Zona Zoster s-ar moșteni din familie. Transmiterea virusului și a
bolii nu are legatură cu ereditatea, ci cu expunerea la virus.
2.8 Cum se manifesta Zona Zoster: simptome și etape ale bolii

In stadiul de debut, Zona Zoster poate fi confundată cu alte afecțiuni virale. Afecțiunea
are trei etape de dezvoltare, fiecare dintre ele caracterizată de anumite manifestări. In etapa de
debut, pot aparea urmatoarele simptome:
- dureri de cap;
- febră;
- sensibilitate la lumina;
- stare generala de oboseala;
- tiuituri in urechi (tinitus, in limbaj medical);
- tulburari ale sistemului digestiv (constipatie, diaree, dureri de stomac);
- inflamarea nodulilor limfatici (ganglionii limfatici se află în spatele urechilor, în
zona gâtului, zona inghinală și în zona axilei);
- dureri, mancarimi și senzația de usturime sau arsură pe o anumită porțiune de
piele - locul în care va apărea erupția.

La câteva zile de laapariția unora dintre simptomele de mai sus, boala ajunge în etapa
eruptivă, care durează circa 4 saptamani și este caraterizată prin:
- pe zonele în care pacientul a simțit durere sau mâncărimi în etapa de debut vor
apărea erupții cutanate. Zona se inflamează, se înroșește și pe suprafața ei apar vezicule (bașici)
asemanatoare cu cele care apar în cazul varicelei. Veziculele conțin la început un lichid clar, iar
după câteva zile, lichidul capată un aspect tulbure;
- veziculele apar de regulă într-o sigură zona a corpului și foarte rar la distanța
mare unele de altele. Cel mai des apar în zona toracică și lombară, dar și în zona cervicală sau în
zona ochilor. Veziculele nu provoacă mâncărimi, ca în cazul varicelei, ci dureri puternice;
- spargerea veziculelor și scurgerea lichidului din ele determină formarea unor
cruste.

Etapa postherpetica are drept simptom principal durerea. Dacă boala nu a fost tratată
corect, durerea cronică postherpetică poate dura chiar și ani de zile. Pacientul fie simte o durere
înțepatoare localizată în zonele în care a fost erupția, fie resimte o sensibilitate ridicată la
atingerea zonei respective.
2.9 Herpesul zoster la copii

Copii sănătoşi suferă foarte rar de zona zoster. Cauza principală a acestei infecţii, ca şi în
cazul adulţilor, la copii se consideră slăbirea imunităţii.
În special, aproximativ în circa 3% de cazuri, herpesul zoster se dezvoltă la copiii care
suferă de cancer.
În alte cazuri, boala apare la copiii infectaţi cu HIV şi care primesc tratament în acest
sens.
În unele cazuri, herpesul zoster apare la copiii (la nou-născuţii sau în primii ani de viaţă),
mamele cărora au suferit de varicelă în timpul sarcinii.
În cazul în care simptomele herpesului zoster au apărut la copilul dumneavoastră,
adresaţi-vă neapărat medicului Dvs. În cele mai multe cazuri, herpesul zoster la copii nu produce
nicio complicaţie periculoasă, dar, însăşi faptul apariţiei acestei boli la copil poate însemna că
copilul suferă de vreo boală serioasă.
Simptomele herpesului zoster la copii, de regulă, sunt aceleaşi ca şi la adulţi.
La copiii de vârstă preşcolară, herpesul zoster se manifestă, adesea, doar prin roşeaţa unei
zone a pielii şi prin durere, fără de erupţii cutanate.
La copiii de vârstă şcolară zona zoster apare, de regulă, pe pielea din zona urechilor şi
poate conduce la paralizia nervului facial.
Un copil poate reveni la şcoală îndată după ce erupţiile cutanate, cauzate de herpesul
zoster, se acoperă cu cruste. Pentru a reduce şi mai mult riscul de infectare a altor copii ar trebui
să se asigure că zonele afectate sunt acoperite cu haine sau cu un bandaj.
Studiile experţilor americani arată faptul că copiii care au primit vaccinul varicelei au un
risc semnificativ mai mic de a dezvolta herpesul zoster decât copiii care au suferit de varicelă şi
în organism lor virusul persistă sub formă “sălbatică”.
Cu toate acestea, până în prezent nu este clar dacă vaccinarea reduce riscul dezvoltării
zonei zoster la adulţi.
Cu toate că virusul herpes zoster nu este nociv pentru făt, dezvoltarea acestei infecţii în
sarcină poate fi o ameninţare gravă pentru sănătatea femeii gravide. Mai multe despre acest lucru
se descrie în articolul Herpes în timpul sarcinii.
2.10 Tabloul clinic al Herpesului Zoster
Reactivarea constă în reluarea replicării virale, care duce la inflamarea ganglionului cu
doua consecințe imediate: apariția unei nevralgii intense pe traiectul nervului afectat și
propagarea centrifugă a VVZ, în lungul filetelor nervoase, către dermatoamele aferente.
Ajuns la tegument, VVZ se va multiplica intens în straturile profunde ale epidermului
producând efectele citopatice caracterisitice: celule gigante, balonizate, multinucleate, cu
incluziuni intranucleare eozinofilice “cellule Unna”. Aceste leziuni celulare, împreună cu
inflamația locală și răspunsul imun al gazdei, vor conduce la apariția erupției veziculoase “în
bandă”, localizată la 1 sau 2 dematoame.

2.10.1. Forme clinico-evolutive de herpes zoster

2.10.1.1 Forma comună

Manifestările clinice din herpes zoster pot fi împărțite în perioada preeruptivă (nevralgia
preherpetică), în perioada acută eruptivă și în perioada cronică (nevralgia postherpetică).

- Perioada preeruptivă sau prodromală durează câteva zile și constă într-o


nevralgie intensă, lancinantă, continuă și mai accentuată noaptea, localizată la unul sau două
dermatoame aflate pe traiectul nervului senzitiv dependent de ganglionul afectat. Durerea are
caracter de arsură (80% din cazuri), cedează greu la antialgice și poate fi insoțită de febra (30 %
din cazuri), adenopatie regională, hiperestezie cutanată și afectarea stării generale. Uneori
pacienții acuză doar senzații cutanate neobișnuite, parestezii sau mâncărimi.
In perioada preeruptivă diagnosticul de HZ este dificil, deoarece durerea intensă poate
conduce la confuzii cu: pleurite, pneumonii, infarct miocardic, apendicite, colici renale sau
biliare, embolism pulmonar.
Aproximativ 75-80% din pacienții cu HZ prezintă durere prodomală, care apare de obicei
cu 2-10 zile înaintea erupției. In literatură au fost descrise și cazuri în care durerea a precedat
erupția cu cateva săptămâni sau chiar luni. Dacă durerea nu este urmată de erupție se folosește
termenul de „zona sine herpete”. Futura și colaboratorii au demonstrat că la 8-25 % din pacienți
cu afectarea acută a nervului facial este vorba de HZ fără erupție.
- Perioada eruptivă este marcată de apariția erupției veziculare cu durata de 2-
3săptamâni.

Erupția din HZ se caracterizează prin:


- distribuție radiculară, afectand strict dermatoamele dependente de rădăcina senzitivă a
ganglionului în care s-a reactivat VVZ latent;
- unilaterală, oprindu-se strict la linia mediană anterioară și posterioară;
- caracter în “bandă” sau în “centură”;
- se instalează in 2-3 valuri successive;
- elementele eruptive parcurg aceleași stadii ca în varicelă: macula, papula, vezicula,
crusta. Veziculele se formeaza în 12-24 de ore, sunt rotunde, grupate în buchete, apoi în bule
policiclice confluente. Veziculele devin tulbure în a 5-a zi. Crustele apar intre a 7-a și a 10-a zi
de boală, persistand 2-3 săptămâni, lăsând cicatrici roz -albicioase. Leziuni noi mai pot apare
pana la 7 zile și corespunde perioadei de replicare virală. Leziunile se vindecă în 2-3 săptămâni
la copil și adultul tânar și în 3-4 săptămâni la vârstnic.
- erupția zosteriana se însoțeste de o durere intensă, de tip nevralgic, care poate persista
luni sau chiar ani de zile după vindecarea leziunilor cutanate.
- în HZ toracic, buchetele veziculoase sunt dispuse la locurile de emergenta ale filetelor
nervoase senzitive ale nervilor intercostali: paravertebral, axilar și parasternal. Uneori prin
afectarea neuronilor din coarnele medulare anterioare apar paralizii sau pareze, tulburări
vegetetive și trofice (vasomotorii, secretorii, căderea părului)
- întotdeauna există modificări ale LCR, exprimate printr-o pleiocitoza limfocitară
(<100/mm3)

- Perioada cronică sau nevralgia postherpetică este reprezentată de durerea


persistentă sau reaparută cu durata de peste 30 de zile după crustificarea tuturor leziunilor sau
durerea care persistă 4-12 săptămâni de la debutul erupției.

In 1993 s-a introdus noțiunea de “durere asociata zosterului”, asta ar cuprinde durerea din
toate fazele. Dispariția durerii este definită ca fiind absența durerii timp de 4 săptămâni
consecutive, urmată de absența recăderilor dureroase in urmatoarele 6 luni. Introducerea acestui
termen ușurează prelucrarea statistică a datelor referitor la sindromul dureros zosterian global,
dar nu permite evaluarea separată a eficacității unui tratament antiviral asupra durerii acute și
cronice.
Durerea trece treptat și in lipsa tratamentului dar poate persista și ani de zile, chiar cu o
intensitate mare, care poate să ducă la depresie.Eruptia dureaza 3-5zile,cu durata totala a bolii de
10-15 zile, dar revenirea la normal a pielii va dura 1 luna.
Evoluția HZ este este de obicei favorabilă, către vindecare in 2-3 săptămâni. Durata și
intensitatea durerii sunt direct proporționale cu vârsta bolnavului.

2.10.1.2 Fomele severe

Afectează imunodeprimații. La acești pacienți severitatea și incidența HZ sunt mult


crescute. Se caracterizează prin extensia multimetamerică a leziunilor, diseminare variceloformă,
afectarea viscerală, complicațiile neurologice, recidive frecvente și cronicizarea.
Replicarea virală intensă și prelungită duce la evoluția lentă și gravă a bolii. Durata
medie pana la cicatrizarea spontană a leziunilor este între 3-4 săptămâni. In absența terapiei
antivirale, mortalitatea este între 1-15%, dar fiind mai mica decat mortalitatea prin primoinfecția
cu VVZ la imunodeprimați.
Cauzele de imunodepresie cu risc crescut de a permite reactivarea VVZ sunt: grefele
medulare , transplant renal, lupus eritematos acut diseminat, leucemia acuta limfoblastică sau
mieloblastică, neoplasme sub chimioterapie și corticoterapia pentru boli benigne (eczeme).

2.10.1.3 Forma cronică

A fost recent descrisă la bolnavii cu SIDA. HZ are deseori valoare revelatoare pentru o
infecție HIV, dar numai pentru stadiile tardive, când HZ îmbracă forme clinice atipice, severe,
diseminate și visceralizate. Anunța un numar scazut de limfocite CD4 și un prognostic
nefavorabil.
Interacțiunea între HZ și HIV a fost evaluată într-un studiu cohortă cu 287 homosexuali
HIV-seropozitivi si 499 homosexuali HIV-seronegativi. Incidenta HZ a fost remarcabil crescută
la homosexualii HIV-seropozitivi: 29,4 cazuri / 1.000 persoane / an fața de 2 cazuri /1.000
persoane /an la cei HIV-seronegativi. Riscul de apariție a HZ nu a fost asociat cu durata infiecției
cu HIV și nu a fost prevazut pentru o evoluție rapidă a sidei.
Riscul la recidivă într-un an de la HZ este aporximativ 12% fața de populația generală
unde acest risc este între 1-4 %.
Uneori reactivarea VVZ în stadiile avansate ale infecției cu HIV este lipsită de leziuni
cutanate, manifestându-se prin necroza acută de retina, nevrita optică, meningoencefalita,
afectari viscerale. Nu s-a constatat o creștere a incidenței nevralgiei prostherpetice la pacienții
HIV-seropozitivi fața de cei HIV-seronegativi, explicat prin faptul vârstei reduse la care apare
HZ (25-40 de ani) și prin discreția răspunsului inflamator local.
HZ la cei HIV-seropozitivi deseori are manifestări clinice atipice:
- visceralizarea în absența leziunuilor cutanate;
- leziunio cutanate atipice: îndurate, verucoase;
- suprainfecția bacteriană;
- nevrita optica;
- necroza acută retiniană care evoluează spre dezlipire de retina -; 70% din cazuri
- și cecitate - 80% cauzuri. Un studiu efectual în SUA a arătat că necroza acută retiniană produsă
de VVZ afectează 1% din bolnavi cu HIV.
- meningoencefalita sau mielita VVZ -; apare la pacineți care au avut în
antecedente recente HZ și care au un numar de CD4 sub 100/mm3. Pune probleme de diagnostic
deoarece îmbraca un tablou clinic de leucoencefalită multifocală febrilă cu leziuni
demielinizante, ischemice și hemoragice. Doar evidențierea ADN-VVZ în lichidul cefalo-
rahidian prin PCR asigură diagnosticul cu certitudine.
- formele multirecidivante și cronice- 5-23% din cazuri, mai ales la pacienți
profund imunodeprimați sau la cei tratați cu acyclovir de repetate ori și VVZ a dezvoltat
rezistența.

2.10.1.4 Forme fruste

Fără erupție sau cu erupție atipică, care pot ridica probleme de diagnostic diferențial.

2.10.2 Forme clinice de herpes zoster in funție de vârstă

1. HZ la copilul mic apare dupa o contaminare în utero sau în primele luni de viață. HZ
este rar la copilul sub vârsta de 4 ani și nu prezintă semne de gravitate.
2. HZ la copilul mare, adolescent, adult <50 de ani - în absența imunodepresiei, HZ are o
evoluție benignă, localizată și evoluează spre vindecare fără sechele.
3. HZ la adultul >50 de ani și la vârstnic - la aceată categorie de vârstă apare cel mai
frecvent. Prevalența durerii post-zosteriene la 30 de zile de la debut este de 15 ori mai mare decat
la pacienții cu vârsta sub 50 de ani, iar cea a durerii la 60 de zile este de 27 de ori mai mare.

2.10.3 Forme particulare in herpes zoster

2.10.3.1 Herpes zoster oftalmic (HZO) este datorat reactivării VVZ latente din ganglionul
Gasser. HZO reprezintă peste 10-25% din totalul cazurilor de HZ. Ramura oftalmică a
trigemenului are 3 subramuri: frontală, lacrimală și nazală, VVZ poate să afecteze numai o
ramura. Diagnosticul se pune dupa localizarea topografica a leziunilor.

Factorii predispozanți sunt:


- imunodepresia: vârsta înaintată (imunodepresie fiziologică), infecție cu HIV,
neoplasme, chimioterapie, radioterapie.
- infecția acuta cu herpes simplex virus
- factori reactivanți: traumatism local, febră, lumina ultravioletă, menstruția, stresul
emoțional.

Simptomele sunt:
- simptome prodromale care preced erupția cu câteva zile: durere lancinantă în dreptul
ochiului afectat, febră, stare generală alterată, cefalee;
- dermatita;
- dureri oculare: înțepaturi, senzație de corp strain, lăcrimare;

Semenele locale sunt:


- semnul lui Hutchinson (1864), când ramura nasală este afectată și leziunile apar pe
varful sau numai pe o parte a nasului. Se poate evolua cu afectarea serioasă a orbitei.
- dermatita tipică HZ: erupție veziculoasă eritematoasă pe frunte, pleoape, cornee și
ulterior formarea crustelor în a 6-a zi.
- limfadenopatie;
- edem palpebral, hiperemie conjunctivală difuză;

Complicațiile oculare sunt rezultatul proceselor inflamatorii (keratita stromala, uveita),


replicării virale (leziuni corneene), tulburării trofice (keratite neuroparalitice) și ischemiei. Cele
mai des întalnite complicații oculare sunt: cicatrici palpebrale, conjunctivitele, scleritele,
episcleritele, keratitele, uveitele anterioare, glauocomul, retinita, neuropatia optica și paraliziile
oculomotorii.

2.10.3.2 Herpes zoster cu afectarea ramurii mandibulare sau maxilare a trigemenului este
mult mai rară decat HZO. Se manifestă clinic prin leziuni herpetiforme intraorale (pe palat, fosa
tonsilară, planseu bucal și limbă) și la nivelul feței, când este afectată ramura maxilară. Erupția
este asociată cu o durere intensă. Este important diagnosticul diferențial între erupția
herpetiformă cauzată de HSV și cea cauzată de VVZ. Trebuie efectuate teste serologice și
izolarea virusului la nivelul leziunilor cutanate pentru certitudine.

2.10.3.3 Herpes zoster Ramsay Hunt cunoscut și sub numele de HZ otic, afectează
ganglionul geniculat și nervul Wrisberg. Sindromul se datorează reactivării VVZ în teritoriul
nervilor facial și auditiv. Clinic se manifestă prin: erupție eritemo-veziculoase la nivelul
conductului auditiv extern, timpanului, pavilionului urechii și uneori la nivelul palatului dur;
hipoacuzie care poate să ajungă pana la pierderea auzului; paralizie facială homolaterală de tip
periferic; acufene; vertij. Pareza nervului facial cu edemul inflamator al nervului senzitiv
intermediar Wrisberg este însoțită de tulburări de percepție gustativă la nivelul a 2/3 anterioare
ale limbii.
2.10.3.4 Herpes zoster cu afectarea sistemului nervos central , datorită replicării virale
intense, VZV poate invada și structurile din jur cu posibila afectare a neuronilor din coarnele
medulare anterioare. Clinic se poate manifesta prin: slăbiciune musculară, paralizia nervilor
cranieni, paralizia diafragmului, vezica neurogenă, pseudo ileus.
Modificările la nivelul lichidului cefalo rahidian constau în pleiocitoza și proteinorahie.
In timp ce o parte a pacienților prezintă o formă ușoară de encefalită, marea majoritate acuză
doar o cefalee.

2.10.3.5 Zona sine herpete este caracterizată prin durere intensă la nivelul unui sau mai
multor dermatoame, dar fără orice fel de erupție herpetifomă la acel nivel, susținut de probe
serologice efectuate în dinamică.

Cele mai frecvente forme clinice topografice ale bolii sunt :


- zonele rahidiene( intercostale,cervico-brahiale, sacrate, lombo-ambdominale);
- zonele cefalice( oftalmică, otică, buco-farinfiană);
- în funcție de aspectul clinic, se descriu următoarele tipuri de zona zoster;
- zona zoster eritematoasă în care erupția veziculoasă este absentă sau minoră;
- zona zoster hemoragică caracterizată prin vezicule cu un conținut hemoragic,apare in
general la persoanele in varstă;
- zona zoster necrotică în care leziunile au aspect necrotic ,sunt acoperite de cruste brune,
au tendința slabă la epitelizare și lasă cicatrici.Apare la subiectii imunodeprimați însoțind
cancerele viscerale.
Durerea poate persista săptămâni și chiar luni, mai ales la vârstnici la care poate
determina și tulburări psihice.

2.11 Complicațiile Herpesului Zoster


Complicațiile Herpesului Zoster dupa Mike Oxman (IHMF Workshop on VVZ, New
Orleans, 1995) sunt:

2.11.1 Complicații neurologice:

- durerea post-zosteriană este cea mai frecventă și mai supărătoare complicație.


Apare mai ales în cazul localizării cefalice mai ales la 25% - 50% dintre pacienții cu vârsta peste
50 de ani. La peste 50% dintre aceștia durerea are o durată mai mare de o lună, este mai intensă
în cursul nopții și la schimbările de temperatură. De obicei durerile dispar după 2 luni, rareori
rămân definitive.
- meningoencefalita și encefalita apar cu manifestări clinice asemanatoare cu a
altor infecții ale SNC. Sunt mai frecvente decat diagnosticate clinic deoarece pacienții rareori
acuză cefalee sau să prezinte semne de iritatie meningeală.
- paralizii motorii periferice sau paralizii de nervi cranieni - apar la 14-33% din
cazuri. Nervul oculomotor fiind cel mai frecvent afectat.
- mielite care se manifestă prin durere radiculară, paralizie segmentară motorie și
urmat de sindrom dureros post-zosterian
- angeite granulomatoase cerebrale cu hemipareze contralaterale, apare rar,
afectează artera carotidă internă. Este o complicație tardivă cu o evoluție progresivă și grevată de
o mortalitate înaltă.
- retenția acută de urină este o complicație rară, apare mai ales în cazul afectarii
nervilor lombosacrali. Urodinamic vezica este hiposenzitivă și atonă, după o perioada de 6 -10
săptămâni spontan, gradat se ameliorează, ca după 14 săptamâni să dispară complet retenția de
urină. Tratamentul este cateterizarea.

2.11.2 Complicații oculare:

- keratite - sunt complicațiile corneene cele mai frecvente și variază în funcție de


momentul apariției în raport cu debutul erupției.
- keratitele superficiale sunt consecința replicării virale la nivel cornean. Sunt
reprezentate de keratitele punctate superficiale și keratitele pseudodendritice. Apar în 50% din
cazurile herpesului zoster oftalmic și debutează în prima săptămână de boală. Sunt ulcerații
superficiale , mici, numeroase localizate la periferia corneei. Se vindecă spontan, dar în lipsa
terapiei antivirale evoluția lor poate fi prelungită.
- keratitele profunde sunt rare și apar după mai multe luni de la episodul de debut.
Replicarea virală fiind absentă ele apar prin mecanisme imunopatologice.
- keratita disciformă zosteriană apare la 10% dintre pacienții netratați, după o lună
de la debutul clinic și este asociată cu uveita anterioară. Mecanismul de apariție este de
hipersensibilizare intarziată mediată celular.

Formele cronice poat să conducă la:


- keratite interstițiale hipervascularizate, care se complică cu leziuni cicatriciale
coneene opace, astigmatism neregulat, subțierea și eventual perforția corneei.
- keratitele neurotrofice frecvente, 25% reprezentate de ulcer torpid, rezistent la
tratament și poate să se complice cu suprainfecții și perforații corneene.
- Uveita anterioara - apare la 30% dintre pacienti cu HZO fiind o complicatie
precoce. Are o evoluție acută cu scăderea acuității vizuale, cu hiperemie și dureri oculare. La
examenul bio-microscopic se observă siechii anterioare și posterioare, hipertonie oculară și
atrofie iriană - semn patognomonic. Are o evoluție favorabilă, dar se poate recidiva și croniciza.
- Glaucomul secundar- poate să apară după uveită și este cauzat de trabeculita
zosteriană.
- Episcleritele și scleritele- fie apar precoce, fie tardiv, ele pot imbrăca două forme
clinice: anterioare difuze și nodulare.

Afectarea retinei și nervului optic:


- ocluzii vasculare arteriale și venoase ale retinei și papilei
- necroza retiniană acută - la 30% dintre pacienți cu HZO apare bilateral și
asimetric. Inițial apare o vasculită arteriovenoasă retiniană periferică, ulterior apar zone de
necroză retiniană periferică care se extind progresiv către polul posterior, ducând aproape
inevitabil la cecitate.
- deseori se asociază cu uveita anterioară, hialita și edem papilar. La bolnavii cu
SIDA apare forma severă numită retinită necrozantă cu focare multifocale. Ea afectează polul
posterior și evoluează către confluența focarelor de necroză.
- Complicațiile tardive mai rar întâlnite sunt: sclerita posterioară, sindromul de
apex orbital, nevrita optică și afectarea ochiului contralateral.
- Complicațiile cronice sunt definite prin persistența afectării oculare mai mult de
6 luni de la vindecarea eruției. Sunt reprezentate de: uveitele cronice, keratouveitele cronice,
glaucomul secundar, anestezia corneană, opacifierea și neovascularizarea corneei și cataractă.
2.11.3 Complicații cutanate:
- Suprainfecții bacteriene;
- Diseminarea erupției - HZ varicelosum;

2.11.4 Complicații viscerale:


- Pneumonii;
- Hepatite;
- Esofagite;
- Pericardite;
- Cistite;
- Artrite

2.12. Diagnosticarea Herpesului Zoster


Diagnosticul pozitiv se stabilește pe baza datelor epidemiologice, clinice și paraclinice.

2.12.1 Date epidemiologice și clinice pentru diagnosticul pozitiv

Cauza herpes zoster este reprezentată de reactivarea VVZ. Nu există factori de mediu,
genetici sau sociali implicați în apariția bolii. Diagnosticul pozitiv este mai dificil înainte de
apariția erupției și se bazează pe datele epidemiologice-contact cu varicela și pe prezența
durerilor atroce. Diagnosticul pozitiv este ușor de pus în fața unei eruptii veziculoase, cu
distributie unilaterală, la pacienți care au avut varicelă în antecedente și prezintă factori de risc ai
reactivării infecțiiei cu VVZ : varsta peste 50 de ani, cu deficit imunitar congenital sau mediat
celular dobândit (ex: leucemii, limfoame, boli de system, SIDA), pacienții sub terapie
imunosupresivă(neoplasme, transplant de organ), varstnici cu diabet zaharat, cu insuficiența
renală.
Herpesul zoster apare excepțional la copiii sub 2 ani, mama prezentând varicela gestatională,
care a dus la latența VVZ la copil.

2.12.2 Diagnosticul de laborator

Diagnosticul virusologic cuprinde:


- metode rapide de diagnostic virusologic efectuate prin:
- evidențierea antigenelor virale în prelevatul proaspat prin: imunofluorescența pe
frotiu și prin tehnici imunoenzimatice
- evidențierea antigenelor virale după 48 de ore de cultură virală pe medii
celulare, cu ajutorul anticorpilor monoclonali fluorescenți
- evidențierea ADN-VVZ prin PCR, utilizată mai ales în afectările neurologice.
- Cultura pe medii celulare - este metoda standard și de referința în diagnosticul
virusologic al infecțiilor cu VVZ.

Diagnosticul serologic se folosește pentru:


- stabilirea statusului imunologic fața de VVZ prin evidențierea IgG anti-VVZ;
- confirmarea primoinfecției cu VVZ prin evidențierea IgM anti-VVZ. Prezenta IgM anti-
VVZ diferențiază primoinfecția VVZ de reactivarea VVZ
In cazul HZ diagnosticul serologic nu are nici un rol deoarece creșterea titrului de
anticorpi IgG anti-VVZ în cursul reactivării este inconstanța.
Tehnica cea mai utilizată este ELISA. Recent s-a introdus o noua tehnică FAMA
(Fluorescence Antibodz to Membrane Antigen) care deși fiind cea mai performantă nu se
utilizează încă în practica curentă.

Tehnici nespecifice de diagnostic:


- Citodiagnosticul Tzanck și Microscopia electronica sunt puțin utilizate deoarece
sensibilitatea este de 50% și nu diferențiaza VHS1 de VHS2 și de VVZ.
- Dozarea interferonului alfa -metoda rapida (48-72 ore), poate fi efectuată în LCR,
sânge sau lichid amniotic. Se utilizează pentru diagnosticarea afectărilor SNC produse de VHS și
VVZ

2.13.Metodele de tratament pentru Zona Zoster


Zona Zoster este o afecțiune cu grave consecințe asupra stilului de viață al pacientului.
Mai mult decăt atăt, dacă nu este tratată corect, complicațiile sunt extrem de neplăcute, iar
pacientul se va confrunta cu ele ani de zile.

2.13.1.Tratament medicamentos pentru tratarea Zonei Zoster

Pentru că este vorba despre o boală provocată de un virus, tratamentul include, în mod
inevitabil, medicamente antivirale. Totodată, medicul mai poate prescrie și medicamente care
ajută la ameliorarea simptomelor: analgezice, antiinflamatoare sau corticosteroizi. Medicul ar
putea, de asemenea, să prescrie și unguente cu antibiotic sau soluții keratolitice ce trebuie
aplicate pe zonele afectate.
Este ideal ca tratamentul antiviral să fie început cu cateva zile înainte de apariția erupției
pentru a scădea riscul dezvoltarii unor complicații și pentru a ține sub control puterea virusului.

2.13.2.Cum se îngrijesc veziculele provocate de Zona Zoster

Veziculele nu trebuie scărpinate sau agresate în vreun fel. Nu este recomandată spargerea
sau înțeparea veziculelor. Nu este indicată aplicarea de unguente locale fără a fi consultat un
medic înainte.
Zonele în care există erupții se vor ingieniza cu săpunuri sau geluri de duș blânde
(produse pentru copii sau geluri dermato-cosmetice) și este indicat chiar să fie acoperite pentru a
se evita lezarea lor peste zi sau în timpul noptii. Pe zonele cu erupții nu se va aplica niciun alt
produs în afara celor indicate de medic. Nu se vor aplica unguente naturiste sau produse
cosmetice hidratante.

2.13.3.Tratamentele alternative pentru Zona Zoster

Pentru ameliorarea simptomelor provocate de Zona Zoster se pot folosi și unele terapii
alternative, cu produse naturale. Condiția supremă este ca aceste tratamente să fie
complementare tratamentului medical, indicat de un specialist. In același timp, este imperativ să
consulți medicul înainte să folosești orice tip de tratament, fie el și unul naturist. Poți folosi unul
dintre urmatoarele produse:
- tamponarea zonelor afectate de erupție cu suc de aloe vera sau cu un mix de ulei
de cocos și ulei de menta;
- aplicarea de comprese cu un decoct de pelin și busuioc;
- băi calde în care au fost puse plicuri cu plante uscate de cimbru.

Un aspect extrem de important ce completează tratamentul conventional al acestei


afecțiuni este stilul de viață în general și alimentația în particular. Organismul are nevoie de forță
pentru a lupta cu virusul, astfel încât este indicat să evităm mâncărurile hiper-procesate (fast-
food, mezeluri, semipreparate etc). Se recomandă, deci, o dietă bogată în alimente vii: fructe,
legume proaspete, mâncăruri simple, ușoare, dar pline de nutrienți.

2.13.4. Terapia este individualizată

Este indicată prezentarea la medicul dermatolog încă de la primele semne de boală, în 72


de ore de la apariţia erupţiei, pentru a se preveni complicaţiile. Se pot prescrie, mai ales în
formele uşoare, antalgice precum ibuprofenul (pentru controlul durerii) şi unele antiseptice
locale, iar dacă apar suprainfecţii bacteriene, este nevoie de tratament antibiotic. De obicei, în
zona zoster sunt indicate antivirale precum aciclovir, famciclovir, valaciclovir sau brivudină. Cu
tratamentul corect, vindecarea herpesului zoster ar trebui să se producă în cel mult o lună. Având
în vedere contagiozitatea bolii, este bine ca bolnavul să fie izolat în primele şapte zile.

Uneori, sunt necesare antidepresive Există un risc ca durerile date de herpesul zoster să
persiste chiar şi după vindecarea erupţiilor. Vorbim în acest caz de nevralgie postherpetică,
situaţie în care medicul neurolog poate recomanda antidepresive, anticonvulsivante şi chiar
opioide puternice (codeină) dacă durerile sunt foarte intense. Nevralgia postherpetică este mai
frecventă la vârstnici, iar durerile pot persista mai mult de o lună.

2.14. Metode de prevenire a Zonei Zoster


Zona Zoster poate fi prevenită la fel ca majoritatea afectiunilor virale - asigurandu-ne un
sistem imunitar puternic printr-un stil de viață sănătos. Contactul cu pacienții care suferă de
varicelă sau Zona Zoster trebuie evitat, iar dacă este inevitabil, este indicat să purtăm maști
chirurgicale și să nu atingem veziculele.
Vaccinul împotriva varicelei și, implicit, a Zonei Zoster, este una dintre cele mai sigure
metode de prevenire a acestor doua afecțiuni. Imunizarea se poate face atat în copilarie, cât și la
maturitate.
O afecțiune raspandită, ce se răsfrange asupra întregului mod de viata al pacientului,
Zona Zoster este o boala relativ ușor de prevenit și de care ne putem proteja fie prin imunizare,
fie prin grijă fața de propriul organism.
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL
IN INGRIJIREA PACIENTULUI CU ZONA ZOSTER

3.1 Rolul asistentului medical in investigarea pacientului cu Herpes Zoster


Investigaţiile de rutină includ:
- Hemoleucograma;
- VSH;
- Examene biochimice;
- Sumar de urină;
- Se mai pot face EKG și radiografie toracică.

Cazurile dificile necesită consultarea unui cardiolog, neurolog sau endocrinolog. Orice
pacient ce urmează a fi supus investigaţiilor sau altor examinări, este îngrijorat în privinţa
procedurii şi a diagnosticului, iar în unele cazuri, anxietatea este foarte accentuată. Se impune,
atunci calmarea pacientului.
Pentru liniştirea pacientului, asistenta trebuie să-l încurajeze, să comunice, astfel încât să-
l determine să-şi exprime sentimentele. În cadrul acestei comunicări (discuţie, observaţie),
asistenta încearcă să:
- evalueze gradul anxietăţii pacientului, cauza anxietăţii (frica de investigaţie, frica de
diagnostic grav, frica de durere, etc.); în funcţie de aceste probleme identificabile, aplică
intervenţiile autonome corespunzatoare;
- asigură un climat calm, de căldură umană;
- printr-o comunicare eficace, verbală şi nonverbală, îi demonstrează pacientului că îi
înţelege problemele (climat de înţelegere empatică);
- îi explică efectele dezagreabile ale investigaţiei, rugându-l ca, printr-un efort de voinţă,
să le depăşească, pentru a putea coopera în timpul examinării.

Rolul asistentului medical:


- să respecte orarul recoltărilor;
- să pregatească psihic pacientul -informarea acestuia privind examinările;
- să pregatească fizic pacientul–regim alimentar, repaus la pat, aşezarea în poziţie
corespunzătoare în funcţie de recoltare;
- să pregatească materialele şi instrumentele necesare recoltrii;
- să efectuieze tehnica propriu-zisă cu profesionalism;
- să completeze imediat şi corect buletinul de analiză care va cuprinde: numele şi
prenumele, numărul salonului şi al patului, natura produsului, analiza cerută, data recoltării,
etichetarea produsului prin scriere directă pe recipient sau pe etichete bine fixate de acesta;
- expedierea și transportul produselor recoltate se va face astfel încat acestea să ajungă la
laborator în starea în care au fost prelevate din organism;
- să trimită produsele imediat după recoltare, pentru a se evita alterarea; în cazul
transportului în altă unitate, să fie ambulate corespunzător.

3.2 Hemoleucograma
- pregatire materiale:
- de protecţie – manuşi de cauciuc;
- sterile – ace,tampoane de vată, seruri test;
- nesterile – tava medicală,cameră umeda, lame uscate si curate,degresate
,şlefuite, pipette Potain;
- pregatirea psihică a pacientului – se anunţă să nu manânce şi i se explică
necesitatea efectuării tehnicii;
- pregatirea fizică – se aşează pacientul în poziţie şezând cu mâna sprijinită
- execuţie:
- se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90˚;
- se evită congestionarea printr-o frecare puternică și prelungită;
- se aşteaptă evaporarea alcoolului;
- cu o mişcare bruscă se înţeapă pielea pulpei degetului în partea laterala a
extremitaţii, perpendicular pe straturile cutanate;
- se şterge cu un tampon uscat prima picatură, se lasa să se formeze o altă
picatură de sânge din care se recoltează cu pipeta sau cu lama;
- se şterge cu un tampon cu alcool;
- la extremitatea unei lame se pune o picatură de 3-4 mm diametru;
- se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45˚ cu lama (picatura se
întinde prin capilaritate);
- lamela se trage catre partea liberă, păstrând aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată
picatura fară să se fragmenteze;
- se agită lama pentru uscare;
- se etichetează și se trimite la laborator.

3.3 VSH- viteza de sedimentare a hematiilor (rapiditatea cu care se produce sedimentarea lor).
- pregătire materiale
- sterile – seringă de 2 ml uscată,solutie de citrat de Na 3,8%, ace pentru puncţia
venoasă;
- nesterile- stativsi pipette westergreen, pernuţa, musama, eprubete, taviţa renală,
garou,vată;
- soluţii dezinfectante – alcool 70˚
- Pregătire pacient
- pregătire psihica:- i se explică cu 24 ore înainte , necesitatea efectuării
examinării;
- pregătire fizică:- se anunţă să nu manânce şi să păstreze repaus fizic
- Execuţie
- asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun;
- îmbracă mănuşile de cauciuc sterile;
- aspiră în seringă 0,4 ml citrate de Na 3,8%;
- puncţionează vena fară garou si aspiră sânge pană la 2 ml;
- retrage acul şi aplică tampon cu alcool;
- scurge amestecul sânge –citrate în eprubeta şi omogenizează lent;
- aşează eprubeta în stativ;
- îngrijeşte pacientul;
- completează buletinul;
- etichetează produsul;
- se aspiră cu pipeta westergreen pana la gradaţia 200 şi se aşeaza înstativ pe
dopul de cauciuc, în poziţie strict verticală.

3.4 Sumar de urina

- scop-explorator: informează asupra stării funcţionale a rinichilor cât şi a întregului


organism;
- pregătire materiale:
- urinar sau ploscă, muşama şi aleză, material pentru toaleta organelor genitale
externe, recipiente pentru recoltare în funcţie de examenul cerut.
- pregătire pacient:
- psihic:- se anunţă şi se instruieşte privind modul de recoltare;
- să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat;
- să urineze fară defecaţie;
- să verse imediat urina în vasul colector;
- să nu urineze în timpul toaletei.
- fizic:
- se protejează patul cu muşama şi aleza;
- se pune plosca sub pacient;
- se face toaleta organelor genitale externe;
- se îndepartează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat;
- se recoltează din prima urină de dimineaţă, 5-10 ml, şi se duce la
laborator, acest examen permite stabilirea diagnosticului cercetându-se urea, glucoza, albumina,
sărurile şi oxalaţii.
3.5 Pregătirea pacientului pentru radiografia toracică

- se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face examinarea;


- pacientul va fi dus la serviciul de radiologie;
- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării;
- se dezbracă complet regiunea toracică şi se îndepartează obiectele radioopace;
- se aşează pacintul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte
când poziţia verticală este contraindicată se aşează pacientul în poziţie şezând sau în decubit.
- in timpul examenului radiologic asistenta ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic,
sugarii şi copii mici se fixează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se suspendă în hamuri;
- după examen pacientul este ajutat să se îmbrace şi va fi condus la pat;
- se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat şi data
CAPITOLUL IV

PREZENTAREA PLANURILOR DE INGRIJIRE

4.1 CAZUL I

CULEGEREA DATELOR
NUME ŞI PRENUME :MAXIM DOINA
DATA NAŞTERII : 15 Septembrie 1977
VĂRSTA: 37
SEX: F
DOMICILIUL : BOTOSANI
DATA INTERNĂRII: 04.03.2018
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: Zona Zoster

SIMPTOMATOLOGIE:
Stare generală alterată, febră inaltă, erupţie tegumentarã polimorfă, pruriginoasă şi
caracter centripet

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE

Condiţii de viaţă şi de muncă : medii


Bolnava stă într-o locuinţă igienică, consumă o alimentaţie neregulată, consumă cafea
moderat şi nu consumă alcool.
Din discuţiile purtate cu bolnava am constatat că nu prezintă deficienţe sau proteze, nu
prezintă alergii la medicamente sau la alte surse (praf, puf, polen).
Religia pacienei este ortodoxă, naţionalitate romănă şi limba rostită este tot limba
romănă.

ISTORICUL BOLII

Bolnavă în vărstă de 37 ani este internată în secţia boli infecţioase pentru: cefalee,
indispoziţie, inapetenţă, febra moderată, eritem de tip morbiliform cu rare vezicule diseminate in
zona toracica.
Din afirmaţiile bolnavei reiese că debutul afecţiunii datează de circa 2 - 3 zile.
N-a urmat tratament ambulator cu antitermice, antihistaminice, simptomatologia
agravăndu-se, motiv pentru care s-a prezentat la un control de specialitate.
CAZUL 1

NEVOIA PROBLEMA MANIFESTÃR SURSA DE DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENŢIILE EVALUARE


I DE DIFICULTATE C NURSING ASISTENTEI
DEPENDENŢ AUTONOME/DELEGATE
Ã
1.NEVOIA -potential de -boala cu erupţie -adaptarea -pacient cu -prevenirea -se asigurã condiţii de microclimat
-nu apar alte complicaţii pe
DE A EVITA complicaţii cutanatã şi mucoasãdificilă la mediul predispunere la si combaterea -se umidificã aerul din incãpereparcursul evoluţiei bolii.
PERICOLE -durere la nivelul sa spitalicesc complicaţii complicatiilor folosind vase cu apã
leziunilor cutanate si -părăsirea mediului -se fereşte de curenţii de aer
mucoase familial -se respectã circuitele funcţionale cu
-imunitate scazutatã strictete
-se supravegheazã permanent
funcţiile vitale starea generalã
-se anunţã medicul atunci când se
constatã apariţia complicaţiilor
-supravegherea stãrii generale
-asigurarea unor condiţii optime
de spitalizare
-îngrijirea corespunzãtoare a
tegumentelor
-respectarea circuitelor in secţie
-tratarea corespunzãtoare a
afecţiunilor corespunzãtoare
-respectarea măsurilor de igienã
-aplicarea corespunzãtoare a
tratamentului simptomatic
2. DE A FI CURAT,
-afectarea integri- -erupţie in zona intercostala
-boală -erupţie la nivelul-combaterea -asigurarea toaletei personale -erupţia tegumentarã şi
tãţii tegumentelor
INGRIJIT, A AVEA la inceput cu rare vezicule, intercostal pruritului prin efectuarea toaletei pe mucoasa evolueazã fãrã
TEGUMENTELEşi mucoaselor apoi mai dese -îngrijirea regiuni folosind comprese complicaţii.
INTEGRE -prurit tegumentar corespunzãtoare umezite cu apã alcoolizatã
-macule eritematoase a pielii afectate -asigurarea repausului la pat
vezicule( picãturã de asigirarea igienei cavitãţii
rouã) şi cruste bucale prin spãlarea dinţilor
-durere conjunctivalã -protejarea nãrilor folosind
-fotofobie lacrimalã creme simple
-disconfort legat de -prevenirea uscãrii mucoasei
afectarea tegumentara nazale prin asigurarea in
-prurit. salon a umidificãrii aerului
- transpirații reci folosind vase de ceai de
museţel asezate pe surse de
cãldură
-instalarea in sacul conjuncti-
val de 3 ori pe zi a cate o
picaturã de clorocid
-baia generalã este permisã
în perioada de covalescenţã
-combaterea pruritului prin
pudrarea tegumentelor cu
talc mentolat.

3.NEVOIA -febrã 39 C -erupţie cutanatã -febră datorată -menţinerea


-febrã,frison, cefalee, -aplicarea de comprese reci pe -temperatura se menţine
DE A disconfort, -proces infecţios procesului infecţios
temperaturii frunte şi torace 2 zile la valoarea 38-39 C
MENŢINE tegumente roşii în limite normale-asigurarea unui climat -apoi scade la 37,5 C.
TEMPERAT fierbinţi, transpiraţie -combaterea corespunzãtor
URA și tahicardie frisonului -asigurarea repaosului la pat
CORPULUI pe perioada febrei
IN LIMITE -încălzirea pacientului în timpul
NORMALE frisonului cu sticle cu apã caldã
învelite în flanela,învelirea
pacientului cu încã o patură
-administrarea de ceaiuri,
sucuri de fructe
-schimbarea lenjeriei de pat
și de corp la nevoie
-supravegherea pacientului
şi observarea apetitului
-administrarea de antitermice
Paracetamol,supozitoare sau
Soluție oralã,

4.NEVOIA -dificultate in a -respiraţie -boalã -respiraţie dificilã,-combaterea -în urma intervenţiilor starea
-umidificarea aerului din încãpere
DE A respira anevoioasã datoritã-complicaţie tuse tusei -asigurarea condiţiilor pacientului se îmbunãtãţeşte.
RESPIRA congestiei pulmonarã -obţinerea corespunzãtoare de microclimat
mucoasei nazale unei respiraţii -la indicaţia medicului se
şi faringiene corespunzãtoare administreazã :Ambroxol,Stodal
-tuse (expectorante) şi Aciclovir
-zgomote respiratorii

5.NEVOIA -lipsa de -cunostinţe -oboseală -cunostinţe -se ajută -explorez nivelul de cunostinţe-pacienta participă efectiv la
DE A informaţie insuficiente -neadaptarea la insuficiente despre acumuleze al pacienteii privind boala şi modul
sãboiala dobândirea de cunostinţe
INVÃŢA -lipsa de informarenoul mediu noi cunostinţe de manifestare -participã la discuţii fiind
-nu ințelege -nivelul social -în timpul discuţiei cu bolnavulinteresată de acumularea de noi
necesitatea de a din care provine se va face educaţia sanitarã cunostinţe despre boalã
învăţa -i se explică necesitatea unui -înțelege
regimu igieno dietetic necesitatea respetãrii regimului
-identificarea obiceiurilor şi igieno-dietetic.
deprinderilor greşite ale
bolnavei
-se va folosi un limbaj cu termeni
simpli care sã fie pe inţelesul
bolnavei şi se va rãspunde cu
înțelegere şi răbdare la toate
întrebările pe care le pune
-încurajez familia şi o ajut
la dobândirea deprinderilor
legate de îngrijirea copilului
-prezint cunostinţe de educaţie
sanitarã privind bolile infecto-
contagioase ale copilului.

6.NEVOIA
DF EN- -consumarea de -febră -consum de alimente-alimentarea -supravegerea pacientei şi -pacienta consumã
DE A -inapetenţa alimente in -erupţie la nivelul și lichide în cantitãţi
și hidratarea observarea apetitului alimente şi lichide in cantitãţi
MÂNCA ŞI A -dificultãţi de a cantitate insuficientã
mucoaselor insuficiente corespunzãtoare -supravegherea toleranţei satisfãcãtoare.
BEA se alimenta -apetit redus bucale -inapetenţã -combaterea alimentare
-refuzul -proces infecţios inapetenţei -asigurarea unui regim dietetic
alimentelor în raport cu vârsta şi indicaţiile
medicului
-în perioada febrilă se asigurã
un regim alimentar hidrozaharat
bazat pe ceaiuri ,sucuri de fructe,
compoturi,urmãrind prin
aceasta înlocuirea lichidelor
pierdute şi asigurarea unui
aport energetic corespunzãtor
-asigurarea unui aport suficient
de vitamine :vitaminaC,vitamine-
le din grupul Bsi minerale
-dupã trecerea perioadei febrile
alimentaţia se imbogãţeşte cu
piureuri moi,fructe coapte,supe
de zarzavat şi carne ,paste fãinoa-
se,,brânzã proaspãtã,
iaurt,ouã,
-se vor evita alimentele prajelile,
conservele,afumãturile
bãuturile acidulate şi care conţin
cofeinã.

7.NEVOIA -bolnavul nu-şi -anxietate -izolare in salonul -dificultate in a -asigurarea -a se evita schimbarea -realizarea obiceiurilor
DE A poate respecta -apatie de boli infecto- acţiona conform condiţiilor de obiceiurilor religioase ale religioase nu sunt posibile
PRACTICA obiceiurile -mediu inadecvat contagioase credinţei proprii mediu pentru bolnavului in totalitate.
RELIGIA religioase şi de a a-şi practica -bolnavava fi pusa in
participa la slujbe obiceiurile legaturã cu alţi bolnavi care
religioase practicã aceeasi religie şi care
-respectarea sã imprumute cãrţi
nevoilor de
naturã religioasã
ale bolnavei

8.NEVOIA -dificultatea -obosealã -prurit -somn insuficient-bolnava sã se -supravegherea somnului -pacienta este mai liniştita
DE A DORMI in a adormi -strees -proces calitativ şi cantitativ
odihneascã -asigurarea liniştii in salon şi mai puţin obosita
SI A SE şi a se -treziri repetate infecţios -asigurarea unor condiţii de -reuşeşte sã doarmã 7-8 ore
ODIHNI odihni -imposibilitatea de manifestat microclimat ;aerisirea salonului,
pe noapte.
a se odihni prin eruptie asigurarea unei temperaturi
datoritã pruritului cutanatã corespunzãtoare 20-22 C
si erupţiei -condiţii de -asigurarea cu lenjerie curatã
tegumentare spitalizare de pat şi de corp

9.NEVOIA -dificultatea -disperare -stres -pacient cu -sã gãseascã noi -sã indrume pacienta spre -pacienta participã doar
DE A SE de a participa -diminuarea -anxietate dificultate in a mijloace de acele activitãi care sunt la anumite activitati recreative
RECREA la activitãţi interesului -spitalizare se recreea recreere atractive
recreeative -incapacitatea -proces infecţios
obijnuite de a trece peste
dificultãţi
-limitarea
mijloacelor de
recreere
4.2 CAZUL II

CULEGEREA DATELOR
NUME ŞI PRENUME : TOMA SILVIU ALEXANDRU
DATA NAŞTERII 24 Martie 2003
VĂRSTA: 52
SEX: M
DOMICILIUL: VORONA,BOTOSANI
DATA INTERNĂRII: 26.02.2015

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE:
Herpes zoster, pneumonie
SIMPTOMATOLOGIE:
Stare generalã alterată, febră moderată, tuse, dispnee, erupţie tegumentară polimorfă,
pruriginoasă şi caracter vezicular în regiunea feței.

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE


Condiţii de viaţă şi de muncă : satisfăcătoare
Bolnavui stă într-o locuinţă igienică, consumă o alimentaţie regulată, nu consumă cafea
şi alcool.
Bolnavul nu prezintă deficienţe sau proteze.
Religia pacientului este ordodoxă, naţionalitate romănă şi limba rostită este tot limba
romănă.

ISTORICUL BOLII
Bolnavul în vărstă de 52 ani este internat în secţia boli infecţioase pentru:frison, febră,
agitaţie, astenie fizică şi psihică, erupţie papulo - veziculoasă superficială diseminată pe fața.
Debutul bolii a fost în urmă cu circa 4 - 5 zile, n-a urmat tratament.
Elementele eruptive s-au înmulţit, au devenit pruriginoase, motiv pentru care s-a
prezentat la medic.
CAZUL NR. 2

NEVOIA PROBLEMA MANIFESTÃRI SURSA DE DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE


DE DIFICULTAT C NURSING AUTONOME/DELEGATE
DEPENDENŢÃ E
1.NEVOIA DE -potenţial de -boalã cu erupţie -adaptarea dificilã-pacient cu -izolarea -se asigurã condiţii de microclimat -nu apar alte
A EVITA complicaţii cutanatã şi la mediul predispunere pacientului -se aeriseşte camera complicaţii
PERICOLELE -durere la mucoasã spitalicesc la complicaţii -prevenirea -se umidificã aerul din încapere folosind
pe parcursul
vase
nivelul -complicaţii -părăsirea mediu- şi de ceai de muşeţel şi muguri de brad evoluţiei bolii.
leziunilor pulmonare lui familial combaterea -se fereşte de curenţi de aer
cutanate şi -durere vie şi -imunitate complicaţiilor -se respectã circuitele funcţionale cu strictete
mucoase prurit manifestat scăzută -se supravegheazã permanent functiile vitale si
la nivelul starea generalã
leziunilor -se anunţã medicul atunci când se constata apariţia
complicaţiilor
-supravegherea stãrii generale
-asigurarea unor condiţii optime de spitalizare
-îngrijirea corespunzãtoare a tegumentelor
-respectarea circuitelor in secţie
-tratarea corespunzãtoare a afecţiunilor
existente
-respectarea mãsurilor de igienã
-aplicarea masurilor corespunzãtoare a trata-
mentuluisimptomatic
-combaterea febrei
2. NEVOIA DE -afectarea -erupţia iniţialã -boala infecto- -erupţie la -combaterea -asigurarea toaletei personale prin efectuarea
-erupţia
A FI CURAT, integritãţii pe fata, in jurul ochiului
contagioasã
dre nivelul pruritului toaletei pe regiuni folosind comprese tegumentarã
INGRIJIT, DE tegumentelor -prurit tegumentar tegumentelor -îngrijirea umezite cu apã alcoolizatã şi
A-ŞI PROTEJA şi mucoaselor -macule eritematoase, şi mucoaselor corespunzã- -asigurarea repaosului la pat mucoasa
TEGUMENTEL papule,vezicule ) toare a -asigurarea igienei cavitãţii bucale prin
evolueazã
E ŞI (picãturã de rouã) şi mucoasei şi spãlarea dinţiilor fãrã complicaţii.
MUCOASELE cruste tegumentelor -protejarea nãrilor folosind creme simple
-durere conjunctivalã -prevenirea uscării mucoasei nazale prin
-fotofobie lacrimalã asigurarea în salon a umidificãrii aerului
-disconfort legat folosind vase de ceai aşezate pe sursa de
de afectarea caldurã
tegumentară -instalarea în sacul conjunctival de 3 ori pe
-prurit zi a câte o picaturã de clorocid
-baia generalã este permisã in perioada de
Covalescență
-combaterea pruritului prin pudrarea
tegumentelor cu talc mentolat

3.NEVOIA DE -febra39 C -febră,frison, -erupţie cutanatã -febrã datoratã -menţinera -aplicarea de comprese reci pe frunte -terperatura se
A-ŞI MENŢINE cefalee,disconfort, -proces infecţios procesului temperaturii in şi torace pentru combaterea febrei menţine 2 zile la
TEMPERATUR tegumente roşii şi infecţios limite normale -asigurarea unui climat corespunzãtorvaloare de
A IN LIMITE fierbinţi şi -combaterea -asigurarea repaosului la pat pe 38-39 C
CONSTANTE transpiraţie ,tahicardie frisonului perioada febrei -apoi scade la
-încãlzirea pacientului in timpul friso-37,5 C.
nului cu sticle cu apã caldã invelite
în flanela ,învelirea pacientului cu
încă o patură
-administrarea de ceaiuri,sucuri de
fructe
-schimbarea lenjeriei de pat şi de
corp la nevoie
-supravegherea pacientului şi
observarea apetitului
-administrarea de antitermice
Paracetamol,supozitoare sau solutie
Oralã

4.NEVOIA DE -dificultate in -respiraţie anevoioasã


-boala infecto- -respiraţie dificilã,
-combaterea -umidificarea aerului din încãpere -în urma
A RESPIRA a respira datoritã congestiei contagioasã cu tuse tusei -asigurarea condiţiilor corespunzãtoare
intervenţiilor
mucoasei nazale şi transmitere -obţinerea unei de microclimat starea
faringiene aerogenã respiraţii -la indicaţia medicului se administreaza
pacientului
-tuse -complicaţie corespunzãtoare Ambroxol, Stodal (expectorante) se imbunãtã-
-zgomote respiratorii
pulmonarã și antibiotice injectabil ţeşte.
(Ampicilinã,Gentamicinã)

5.NEVOIA DE -inapetenţa -consumarea de -febră -consum de alimente-alimentarea -supravegherea pacientului şi observa- -pacientul
A MÂNCA ŞI -dificultãţi alimente in cantitate-erupţie la nivelulşi lichide in cantitãţi
şi rea apetitului consumã
A BEA de a se insuficientã mucoaselor insuficiente hidratarea -supravegherea toleranţei alimentare alimente si
alimenta -apetit redus bucale -inapetenţa corespunzã- -asigurarea unui regim dietetic in lichide in
-refuzul alimentelor-proces infecţios toare raport cu vârsta şi indicaţiile medicului
cantitãţi
-combaterea -in perioada febrilă se asigură un regim
satisfăcătoare
inapetenţei -alimentar hidrozaharat bazat pe ceaiuri
sucuri de fructe,compoturi,urmãrind prin
aceasta înlocuirea lichidelor pierdute si
asigurarea unui aport energetic corespunzator
-asigurarea unui suficient de vitamine :
vitamina C,vitaminele din grupul B și
minerale
-dupã trecerea perioadei febrile alimenta
ţia se imbogãţeşte cu piureuri moi,
fructe coapte,supe de zarzavat şi carne,
paste fãinoase,dulciuri,brânzã proaspata
iaurt,ouã
-la indicaţiile medicului se administreaza
Tratament

6.NEVOIA DE -dificultatea -obosealã -prurit -somn insuficient-bolnavul sã -supravegherea somnului -pacientul este mai
A DORMI, DE in a dormi şi -stress -proces infecţios calitativ şi se odihneascã -asigurarea liniştii in salon liniştit şi mai puţin
A SE ODIHNI a se odihni -treziri repetate prin erupţie cantitativ corespunzãtor -asigurarea unor condiţii de microcli-obosit
-imposibilitatea de cutanatã mat,aerisirea salonului,asigurarea -reuşeşte sã
a se odihni datoritã -condiţii de unei temperaturi corespunzãtoare doarmă 7-8 ore pe
pruritului şi erupţieispitalizare 20-22 C noapte.
tegumentare -stare de agitaţie -asigurarea cu lenjerie curatã de pat si
de corp
4.3 CAZUL III

CULEGEREA DATELOR
NUME ŞI PRENUME : SILVESTRU MIHAI
DATA NAŞTERII 24 Martie 1967
VĂRSTA: 47
SEX: M
DOMICILIUL: BOTOSANI
DATA INTERNĂRII: 26.02.2018

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE:
Herpes zoster

SIMPTOMATOLOGIE:
Stare generalã alteratã, febrã inaltã, tuse, dispnee, erupţie tegumentarã polimorfã,
pruriginoasã veziculara

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE


Condiţii de viaţă şi de muncă : satisfăcătoare
Bolnavui stă într-o locuinţă igienică, consumă o alimentaţie regulată, nu consumă cafea
şi alcool.
Bolnavul nu prezintă deficienţe sau proteze.
Religia pacientului este ordodoxă, naţionalitate romănă şi limba rostită este tot limba
romănă.

ISTORICUL BOLII
Stare generalã alteratã, febrã inaltã, tuse, dispnee, , erupţie papulo - veziculoasă
superficială diseminată in regiunea intercostala
Debutul bolii a fost în urmă cu circa 2 zile, n-a urmat tratament.
Elementele eruptive s-au înmulţit, au devenit pruriginoase, motiv pentru care s-a
prezentat la medic.
CAZUL NR.3

NEVOIA PROBLEMA MANIFESTÃRI SURSA DE DIAGNOSTI OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI EVALUARE


DE DIFICULTAT C NURSING E AUTONOME/DELEGATE
DEPENDENŢÃ E
1.NEVOIA DE -pericol de -boalã cu erupţie cu-
-contactul cu -pacient cu -izolarea -se izoleazã pacientul -pacientul
A EVITA contaminare tanatã şi mucoasã cu risc de
persoane potenţial de pacientului -se asigurã condiţii de microclimat va rãmâne
PERICOLELE -potenţial de crisc risc mare de infectate contagiozitate -prevenirea şi -se aeriseşte camera izolat in
complicaţii contaminare -adaptarea şi predispunerea combaterea -se umidificã aerul din incãpere perioada de contagiozitate
-durere la nivelul dificilã la la complicaţii complicaţiilor folosind vase de ceai cu muşetel şi -nu apar alte
leziunilor cutanate mediul spitali- muguri de brad complicaţii
şi mucoase cesc -se fereşte de curenţii de aer pe parcursul
-pãrãsirea -se limiteazã contactul cu vizitatorii evoluţiei
mediului -se respectã circuitele funcţionale cu bolii.
familial stictete
-imunitate -se supravegheazã permanent funcţiille
scãzutã vitale şi starea generalã
-se anunţã medicul atunci când se
constatã apariţia complicaţiilor
-supravegherea stãrii generale
-asigurarea unor condiţii optime de
spitalizare
-îngrijirea corespunzãtoare a tegumentelor
-tratarea corespunzãtoare a tratamentului
simptomatic
-combaterea febrei
2.NEVOIA DE -febra 39 C -febrã,frison, -erupţie -febrã datoratã -menţinerea -mãsurarea temperaturii de -temperatura se menţine
A-ŞI MENŢINE cefalee, disconfort cutanatã procesului temperaturii minim2/zi şi ori de câte ori este 2 zile la valoarea
TEMEPRATUR tegumente roşii -proces infecţios in limite nevoie şi notarea valorilor in de 38-39 C
A IN LIMITE şi fierbinţi infecţios normale foaia de temperaturã cu creion -apoi scade la 37,5 C.
CONSTANTE -transpiraţii şi -combaterea albastru
tahicardie frisonului -aplicarea de comprese reci pe
frunte şi torace pentru combaterea
febrei
-asigurarea unui climat
corespunzãtor
-asigurarea repaosului la pat pe
perioada febrei
-încălzirea pacientului în timpul
frisonului cu sticle cu apã caldã
învelite în flanela ,învelirea
pacientului cu încă o pătură
-administrarea de ceaiuri,sucuri de
fructe
-schimbarea lenjeriei de pat şi de
corp la nevoie
-supravegherea pacientului şi
observarea apetitului
-administrarea de antitermice
Paracetamol,supozitoare sau soluţie
oralã,
3. NEVOIA DE -afectarea -erupţia iniţialã pe -erupţie la nive- -boalã infecto- -combaterea pru-
-se asigurã bolnavului materialele -erupţia
A FI CURAT ŞI integritãţii torace,apoi pe tot lul tegumentelor contagioasã ritului necesare efectuãrii toaletei precum tegumentara şi
INGRIJIT ŞI A- tegumentelor tegumentul inclusivşi mucoaselor -îngrijirea şi lenjeriei de pat şi de corp mucoasa
ŞI PROTEJA şi pielea capului (bucalã, faringianã si -se va supraveghea bolnavul urmărin- evolueazã fãrã
corespunzãtoare
TEGUMENTEL mucoaselor -prurit tegumentar conjunctivalã) a mucoasei şi du-se modul în care respectã regulile complicaţii
E ŞI -erupţie bucalã, tegumentelor de igienă
MUCOASELE faringianã,laringianã -asigurarea toaletei personale prin
(crup varicelic)erupţie efectuarea toaletã pe regiuni folosind
Conjunctivală,genitalã comprese umezite cu apă alcoolizată
şi analã -asigurarea repausului la pat
-macule eritematoase -asigurarea igienei cavitãţii bucale
papule,vezicule (picã prin spãlarea dinţilor,gargara cu ceai
turã de rouã) şi cruste de muşeţel folosind comprese sterile
-durere conjunctivalã -protejarea nărilor folosind creme simple
-fotofobie lacrimalã -prevenirea uscării mucoasei nazale prin
-disconfort legat de asigurarea în salon a umidificãrii aerului
afectare tegumentara folosind vase de ceai de muşetel aşezate
-prurit pe surse de căldură
-instalarea în sacul conjunctival de 3ori
pe zi câte o picãturã de clorocid
-baia generalã este permisă în perioada de
covalescenţã
-combaterea pruritului prin pudrarea tegu-
cu talc mentolat

4. NEVOIA DE -dificultate în a -respiraţie -boala infecto- -respiraţie dificilã-combaterea -umidificarea aerului din încăpere -în urma intervenţiilor
A RESPIRA respira anevoioasã datoritãcontagioasã cu -tuse tusei -asigurarea condiţiilor starea pacientului
congestiei mucoaseitransmitere -obţinerea uneicorespunzãtoare de se imbunătăţeşte
nazale şi faringieneaerogenã respiraţii microclimat
-tuse -complicaţie -la indicaţia medicului se
corespunzãtoare
-zgomote respiratorii
Pulmonarã administreaza :Ambroxol,
Stodal(expectorante) şi
antibiotice injectabil
(Ampicilinã,Gentamicinã)

5.NEVOIA DE -inapetenţa -consumarea de -febrã -consum de -alimentarea şi-supravegherea pacientului şi oservarea-pacientul


A MÂNCA ŞI -dificultãţi de a alimente in cantitate-erupţie la nivelulalimente şi hidratarea apetitului consumã
A BEA se alimenta insuficientã mucoaselor lichide in corespunzã- -supravegherea toleranţei alimentare alimente şi
-apetit redus bucale cantitãţi insufi- toare -asigurarea unui regim dietetic în raportlichide în canti
-refuzul alimentelor-proces infecţios ciente -combaterea cu vârsta şi indicaţiile medicului tăţi satisfăcă-
-inapetenţã inapetenţei -în perioada febrilă se asigurã un regimtoare
-educarea alimentar hidrozaharat bazat pe ceaiuri,-bolnavul
bolnavului sucuri de fructe,compoturi ,urmãrind prinaccepta
in vederea acesta înlocuirea lichidelor pierdute şi alimentaţia de
respectãrii asigurarea unui aport energetic corespunzãtor
regim ,intelegând
regimului -asigurarea unui aport suficient de vitamine
rolul ei: in dobândi-
alimentar vitamina C,vitaminele din grupul Bşi minerale
rea stãrii de sãnã-
-stimularea -dupã trecerea perioadei febrile alimentaţiatate ; se
apetitului îmbogăţeşte cu piureuri moi ,fructe coapte,
-bolnavul se
supe de zarzavaturi şi carne,paste fãinoase ,
alimenteazã
dulciuri ,brânzã proaspãtã ,iaurt,ouã. multumitor.
-se vor evita alimentele grase ,prãjelile,conser-
vele,afumãturile,condimentele ,bãuturile acidu-
late,şi care conţin cofeinã
-se evitã lichidele foarte dulci pentru cã dau
senzaţie de satietate ceea ce duce la un consum
scãzut de alimente
-la indicaţiile medicului se administreazã
tratament.

6.NEVOIA DE -dificultate in a -obosealã -prurit -somn -bolnavul sã -supravegherea somnului -pacientul este mai
A SE ODIHNI dormi şi a se -stress -proces infecţios insuficient se odihneascã -asigurarea liniştii in salon liniştit şi mai puţin
odihni -treziri repetate manifestat prin calitativ şi corespunzãtor -asigurarea unor condiţii de obosit
-imposibilitatea de erupţie
a cutanatã cantitativ microclimat :aerisirea salonului, -reuşeşte sã doarmã
se odihni datoritã -condiţii de spitali- asigurarea unei temperaturi 7-8 ore pe noapte.
pruritului şi erupţieizare corespunzãtoare 20-22 C
tegumentare -stare de agitaţie -asigurarea cu lenjerie curatã de
pat şi de corp

7. NEVOIA DE -bolnavul -anxietate -izolare in salonul-dificultate in a -asigurarea -se va evita schimbarea -realizarea
A PRACTICA nu-şi poate -apatie de boli acţiona conform condiţiilor obiceiurilor religioase ale obiceiurilor
RELIGIA respecta obiceiu--mediu infecţioase- credinţei proprii de mediu bolnavului religioase nu
rile religioase şi inadecvat contagioase pentru a-şi -bolnavul va fi pus in sunt posibile in
de a participa la practica legãtura cu alţi bolnavi totalitate.
slujbe obiceiurile care practicã aceeaşi
religioase religie şi care sã
-respectarea imprumute cãrţi
nevoilor de
naturã religioasa
ale bolnavului

8.NEVOIA DE -comunicare -comunicã doar cu -izolare in salonul-pacient cu o -sã-l ajute sã -cadrele medicale vor gãsi -se realizează o
A COMUNICA Inadecvatã un numãr restrâns de boli infecţioasecomunicare comunice mai mijloace de comunicare comunicare pentru
de persoane contagioase inadecvatã bine astfel incât sâ poatâ exprima a putea obţine
(membrii familiei) ceea ce simte pentru a putea rezultate utile
observa evoluţia bolii şi folositoare.
9.NEVOIA DE -dificultatea de -disperare -stress -pacient cu -se găsesc -să îndrume pacientul spre acele -copilul participã
A SE a participa la -diminuarea intere--anxietate dificultate în a noi mijloace activitãţi care sunt atractive doar la anumite
RECREEA activitãţi sului -spitalizare se recreea de recreere jocuri
recreative -incapacitate de a -proces
obijnuite trece peste dificultãţi
infecţios
-limitarea mijloacelor
de recreere

10.NEVOIA DE -pierderea -diminuarea -apatie -stare de pasivitate


-antrenarea -se va indruma sã-şi aleagã -se linişteste
A FI UTIL dorinţei de a interesului -anxietate bolnavului in activitãţi utile din punct de
acţiona -incapacitatea de -mediu de spital activitãţi utile -sesizez orice formã de vedere,psihic
a exercita acţiuni -ruperea de interes şi-l ajut în desfãşurarea dispărindu-i
zilnice activitãţile zilnice ei starea de
-susţin pacientul in stabilirea apatie.
unor proiecte
CAPITOLUL V
CONCLUZII

În concluzie, Zona Zoster Este determinată de acelasi virus care determină și varicela.
După vindecarea varicelei virusul varicelo-zosterian rămane în stare dormantă la nivelul
rădăcinilor nervoase la toți pacienții. Când sistemul imunitar este slabit virusul se reactivează și
apare sub forma zonei zoster.

Nu se știe exact cauza care determină reactivarea virusului varicelo-zosterian. Se


consideră factori favorizanți: stresul, oboseala, vârsta înaintătă, bolile asociate, radioterapia,
cancerul , infecția HIV/SIDA, etc.

Manifestarile clinice pot fi încadrate în trei faze :


- faza preeruptiva sau nevralgia preherpetica (înainte de apariția erupției);
- faza eruptivă;
- faza de durere cronică – nevralgia postherpetica.

In faza preeruptivă pot aparea durere, senzație de arsură limitate la o zona cutanată;
aceste simptome preced cu 1-10 zile faza eruptivă. Dacă această senzație apare în apropierea
ochiului necesită consult medical imediat. Alte semne nespecifice sunt febra, dureri de cap,
inflamarea ganglionilor limfatici, simptome asemanatoare gripei.

In faza eruptivă apar zone roșii acoperite de vezicule cu lichid pe zona inițial dureroasă.
Dacă erupția apare pe frunte, obraz, nas și în jurul unui ochi (zona zoster oftalmica) poate afecta
vederea dacă pacientul nu primește tratament prompt. Veziculele se sparg ușor și apar cruste;
vindecarea completă are loc in 2-4 saptamani de obicei fără cicatrici.

Faza de durere cronică apare la 10-15 % din pacienți; este cea mai comună complicație;
durerea persista cel putin 30 zile, iar în unele cazuri cateva luni sau chiar ani.

Zona zoster se diagnostichează în momentul apariției erupției cutanate caracteristice.

Tratamentul antiviral trebuie instituit de catre medic în primele 24-72 ore de la debutul
erupției cutanate. Are rolul să scurteze perioada de evolutie și să prevină complicațiile.

Pentru terapia durerii se utilizează medicamente antiinflamatorii.

Local se utilizează soluții dezinfectante, creme antivirale și/sau cremă cu antibiotic la


indicația medicului dermatolog.

In cazul apariției complicațiilor tratamentul este specific fiecărui caz.

Nevralgia posteherpeticș persistentă și care nu răspunde la tratament antiinflamator


necesită consult neurologic.

52
Zona zoster oftalmică reprezintă urgență medicală cu instituirea cât mai rapidă a terapiei;
necesită consult oftalmologic. Netratată corespunzător poate determina pierderea vederii.

Dacă sunt afectați nervii cranieni pot apărea paralizii faciale, pierderea auzului.

Nu există o cale de prevenire a zonei zoster. Oricine a avut varicelă poate face zona
zoster în condițiile scăderii imunității.

Pacientul cu Zona Zoster trebuie să evite contactul cu persoanele cu risc special – femei
gravide, copii, bebeluși – și orice persoană care nu a avut varicelă sau nu a fost vaccinată
împotriva varicelei.

Durata bolii scade prin îngrijirea leziunilor cutanate (veziculele nu se scarpină și zona se
pastrează curată) și urmarea tratamentului prescris de către medic.

53
BIBLIOGRAFIE

1. MARIN GH. VOICULESCU – BOLI INFECŢIOASE vol.2, Editura Medicală, Bucureşti, 1990

2. M. VOICULESCU şi COLABORATORII – BOLI INFECŢIOASE Vol. 2, Editura Medicală, Bucureşti, 1960

3. CONF. L. CONES – MANUALUL SURORILOR DE CRUCE ROŞIE, Editura Medicală, Ediţia a-ΙΙΙ-a, Bucureşti,
1989

4. DR. CAROL MOZES – TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI Vol.2, Editura Medicală, Bucureşti, 1978

5.VIRGINIA HENDERSON – PRINCIPII DE BAZĂ A ÎNGRIJIRII PERSOANEI SĂNĂTOASE/BOLNAVE, NURSING

6. L. TITIRCA – MANUAL DE INGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENTILOR DE ASISTENTII MEDICALI,


Editura. Viata medicala romaneasca, Bucuresti, 1988

7. L. ROGOZEA si T. OGLINDA - INGRIJIREA PACIENTILOR, Vol. 3, Editura Romprint, 2011

8. Internet

54