Conduita în URGENŢE

MEDICo-chirurgicale

TEMA NR. 4 – PRIM AJUTOR ÎN DIFERITE SITUAȚII DE URGENȚĂ

PROF. MIHAELA POSTELNICU

PRIORITĂŢI ŞI IERARHIZAREA INTERVENŢIILOR
PENTRU ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR.
Stabilirea priorităţilor:
Salvatorul (asistentul medical comunitar) trebuie să
procedeze conform Tab.I la stabilirea priorităţilor de
acordare a primului ajutor şi trebuie să se aibă în vedere
următoarea triadă:
- fără oxigen nu există activitate cerebrală
- fără activitate cerebrală nu este respiraţie
- fără respiraţie nu există viaţă.
 PRIMUL CONTACT CU VICTIMA

COMUNICARE/ATINGERE

ESTE CONŞTIENT NU ESTE CONŞTIENT

ACORDĂ AJUTOR NECESAR CONTROLUL
DUPĂ CAZ
-HEMOSTAZĂ RESPIRAŢIEI
-IMOBILIZARE MEMBRE
-ETC. NU RESPIRĂ RESPIRĂ
RESPIRAŢIE ASISTATĂ DECUBITLATERAL
CONTROL :
-CONŞTIINŢEI
CONTROLUL PULSULUI
-RESPIRAŢIEI
-CIRCULAŢIEI
NU ARE PULS ARE PULS

RESUSCITARE RESPIRATORIE ŞI CONTINUAREA

RESPIRAŢIEI ARTIFICIALE
CARDIACĂ
 Aprecierea stării de conştienţă
Rugăm victima să ne spună numele. Dacă poate să ne spună numele şi ştie să se
orienteze în timp şi spaţiu, înseamnă că este conştientă şi poate coopera. Se trece
la inventarierea leziunilor şi se face în primul rând hemostază, pansarea rănilor,
imobilizarea unor fracturi şi monitorizăm în continuare funcţiile vitale şi îl
pregătim pentru transport la cea mai apropiată unitate medicală pentru acordarea
asistenţei medicale.
Dacă victima nu reacţionează la întrebările noastre , nu reacţionează la ciupirea
feţei sau atingere – înseamnă că şi-a pierdut conştienţa. Orice om care şi-a pierdut
conştienţa are sigur tulburări de respiraţie, fapt ce ne obligă să aplicăm respiraţia
asistată.

Controlarea respiraţiei
Se face de către cel care acordă primul ajutor. Acesta îngenunchează lateral la
nivelul umărului, cu o mână apasă pe frunte şi cu cealaltă mână apasă pe bărbie,
astfel putând să deplaseze uşor capul spre spatele victimei. Apoi deschide uşor
gura victimei şi se apropie cu faţa spre gura şi nasul victimei, uitându-se spre
toracele victimei pentru:
- a constata mişcările toracelui
- a auzi zgomotele specifice de inspiraţie şi expiraţie
- a simţi fluxul aerului pe suprafaţa obrazului
Controlarea activităţii inimii şi a circulaţiei sângelui

Controlul pulsului se face la nivelul antebraţului coborât, în direcţia

policelui. Dacă ridicăm mâna pulsul poate deveni mai greu palpabil.
Trebuie să observăm: frecvenţa/minut, calitatea (puternic, slab sau
abia palpabil), ritmul care poate fi regulat sau neregulat.
Controlul pulsului se poate face şi la nivelul carotidelor. Este cea
mai sigură metodă de apreciere a activităţii cardiace, la locul
accidentului.
 Priorităţi şi pregătirea pentru acordarea primului ajutor.
Procesul de salvare a unei persoane accidentate, poate arăta schematic ca un lanț:

Serviciul
Măsuri
Apelare Primul ambulanţă / Spital
imediate
112! ajutor SMURD

Asistentul medical comunitar trebuie să se străduiască să întărească rezistenţa primelor trei verigi ale lanţului de
salvare.
Intervenţiile imediate pentru rezolvare sunt:
- Asigurarea zonei unde s-a produs accidentul
- Scoaterea victimei din zona de risc
- hemostaza
- Resuscitarea
- Prevenirea stării de şoc
- Aşezarea victimei într-o poziţie adecvată
Pentru ordinea de realizare a intervenţiilor, asistentul medical comunitar trebuie să se orienteze conform schemei
specificate mai sus.
Scoaterea din zona periclitată este o acţiune premergătoare sau paralelă cu acordarea primului ajutor şi este o acţiune absolut
necesară.

Aducând victima într-un loc ferit, urmează aşezarea pacientului în poziţia optimă pentru continuarea manevrelor de resuscitare
respiratorie şi circulatorie.

Aşezarea în decubit lateral al victimei

Poziţia în decubit lateral permite eliminarea spontană a salivei secreţiilor gastrice şi se poate preveni o aspiraţie, de asemenea se
poate uşor monitoriza respiraţia şi pulsul.
În caz că victima se află în stare de şoc se aşează în decubit dorsal. Astfel se poate ameliora circulaţia creierului iar dacă este
necesară şi ridicarea picioarelor, se poate pune sub picioare o pătură, palton sau alt obiect improvizat sau chiar ,o altă persoană
aflată la locul accidentului poate ţine picioarele ridicate.
 Aşezarea pe spate şi în poziţie
înclinată în stare de şoc

Dacă avem o targă la îndemână sau

în timpul transportului se poate
ridica targa cu un obiect dar să nu
fie mai mare diferenţa de 20 cm
pentru ca să nu crească presiunea
intraabdominală, să nu se reducă
mişcările diafragmului şi astfel
scăderea efectivităţii respiraţiei.
 În cazul unui traumatism cranian asociat cu pierderea
conştienţei, bolnavul va fi aşezat în decubit lateral respectând
poziţia „cap ridicat” respectiv „cap ridicat şi picioare
coborâte”.

În cazul unui traumatism toracic aşezăm victima în

poziţie cu torace ridicat iar dacă presupunem şi un edem
pulmonar sau lichid intrapleural victima se va aşeza în poziţie
şezândă.

Dacă, constatăm, că victima are leziuni ale feţei aşezarea

se va face în decubit ventral cu sprijinirea frunţii şi a
toracelui anterior.
În situaţia în care constatăm un stop respirator nu ne ocupăm de stabilirea cauzei
deoarece pierdem timp preţios. Primul lucru pe care trebuie să-l facă salvatorul
(AMC) este eliberarea (dezobstruarea) căilor respiratorii superioare.
Concluzii
- pentru cel care asigură primul ajutor că este de importanţă covârşitoare: controlul conştienţei,
respiraţiei şi al circulaţiei.
- evaluarea situaţiei medicale a victimei, semnele de certitudine ale stopului cardio-respirator.
- mai presus de orice „nu agravaţi starea victimei”
- ierarhizarea priorităţilor:
stopul cardiorespirator,
hemoragiile pot fi socotite situaţii de urgenţă
accidente,
intoxicaţii şi îmbolnăvirile acute.

Accidente se pot produce la domiciliu, locul de muncă, pe drumuri publice, şcoli, grădiniţe, fapt
care motivează multe persoane să fie instruite pentru acordarea primului ajutor.

O intervenţie de urgenţă pentru salvare este necesară în afara situaţiilor mai sus amintite în
următoarele împrejurări: înec, incendiu, surpări de pământ, dărâmarea unor construcţii, explozii şi
intoxicare cu substanţe toxice