1

CUPRINS

CAPITOLUL I
I.1. ISTORICUL DIABETULUI ZAHARAT
CAPITOLUL II
II.1.DIABETUL ZAHARAT
II.2.Noțiuni generale
II.3.Etiopatogenie
II.4.Clasificarea diabetului zaharat
II.5.Evoluția stadială a diabetului zaharat
II.6. Simptomatologie
II.7.Prognosticul diabetulu
II.8.Diagnostic diferențial
II.9.Diabetul zaharat la copil
CAPITOLUL III
III.1.Complicațiile diabetului zaharat

CAPITOLUL IV

IV.1.Tratamentul dietetic
IV.2.Tratamentul cu insulina
IV.3.Tratamentul comei
IV.4Tratamentul chirurgical ṣi tratamente de excepṭie
CAPITOLUL V

1 Igiena diabeticului
2 Profilaxia diabetului zaharat 3
Nevoile alimentare
4 Necesarul de proteine 5
Pregătirea dietei
CAPITOLUL VI
1 Rolul asistentei ȋn ȋngrijirea pacientului diabetic
2 Plan de îngrijire-prezentarea a 5 cazuri
Concluzii
BIBLIOGRAFIE

2
 CAPITOLUL I

Istoricul diabetului zaharat

Boala este cunoscută de peste 3 milenii,iar denumirea ei vine de la cuvântul gercesc care
înseamnă,,sifon,,făcând analogie cu poliuria care sugerează scurgerea dintr-un sifon.
Primele referințe asupra bolii se găsesc înscrise în papirusul,,Erbes,,din Delta
Nilului în urmă cu trei mii cinci sute de ani.Golen,indianul Ayur Veda de Susruta și
chinezul Tchong King au observat că bolnavii au urina lipicioasă mierea,atrăgând și dulce ca
furnicile și linsă de câini.
Avicena descrie în jurul anului 1000 unele dintre complicațiile
diabetului,cum ar fi:gangrena diabetică,tuberculoza pulmonară și impotența sexuală.
Mai tarziu,Thomas Willis constă gustând urina bolnavilor de diabet că aceasta este dulce ca
mierea,făcând diferențierea diabetului zaharat de diabetul insipid,la care urina nu are gust.
Dobson a observat prezența glicozuriei,iar Wollatson în anul 1809 a făcut prima
determinare a glicemiei.În 1856 Chauveau constă creșterea glicemiei în sângele
diabeticilor.Ulterior,Peters a constatat mirosul de acetonă a respirației si urinei diabeticilor
determinând prezența corpilor cetonici in urină.
,,În 1869 Langerhans descrie în pancreas existența unor celule cu aspect particular față
de restul țesutului pancreatic denumite ulterior insulele lui Langerhans.În
1885,Von Mehring și Minkovsky descriu apariția diabetului după extirparea totală a
pancreasului la animale.Ulterior Minkovsky demonstrează prin ligatura canalelor excretoare ale
pancreasului,deși acesta distrus,diabetul nu apare atât timp cât insulele lui Langerhans rămân
intacte.,,/1 În 1921,savantul român N.Paulescu,extrage din pancreas o substanță numită de el
,,pancreină,, care scade glicemia în sângele câinilor fără pancreas.Nu l-a folosi la om din cauza iritației
locale care apărea la câinele pe care îl folosea pentru experiențe.
În ianuarie 1922,canadienii Banting și Best extrag și ei din pancreasul
animalelor o substanță tot hipoglicemiantă,numită insulină.Ei sunt primii care folosesc această
substanță la om prin injectarea făcută unui copil în comă diabetică,salvându-l de la moarte.Lui Banting
si lui Mac Leod li se decernează premiul Nobel,făcandu-i-se o mare nedreptate lui Paulescu si Best.
,,Țara noastră se situează pe primele locuri în Europa în ceea ce privește numărul de
îmbolnăviri.În România există în jur de 60000 de persoane înregistrate care suferă de diabet,dar se
estimează că numărul real al bolnavilor depășește un milion.,,/2
3
 La mijlocul anului 2003,în România erau înregistrate circa 420000 de persoane
diabetice,dintre care 75000 aveau nevoie de tratament cu insulină.Anulal se
înregistrează 50000 de noi cazuri de diabet.Diabetul de tip 1,cât și cel de tip 2,pot

4
apărea practic la orice vârstă,doar diabetul primar insulino-dependent apare în mod tipic înaintea
vârstei de 20 ani.
Timp de generații,diagnosticarea și tratarea diabetului și a sindromului
hipoglicemic au fost scufunate în mlaștina erorii uneori de cei care se cred și se pretind experți în
domeniu.
Pionerii în cercetarea diabetului și a hipoglicemiei au prezentat teorii despre aceste boli
care păreau logice și fără greșeală.Eliberarea erorilor presupune respectarea principiilor științifice
aplicate tuturor observațiilor întâlnite.

5
 CAPITOLUL II

Diabetul zaharat

1 Definiție

Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică cauzată de un deficit relativ sau absolut
de insulină,care determină incapacitatea organismului de a utiliza glucidele ca sursă de energie.Este o
boală metabolică de origine genetică sau dobândită,datorată
tulburării metabolismului glucidic și manifestându-se prin glicemie crescută peste
normal(N=80-120mg la 100ml sânge sau 60-115mg%) și prezența glicozuriei.Toate
acestea se datoresc hiposecrețieihormonului numit insulină sau a absenței secreției,din diferite cauze.
Este una din cele mai răspândite boli cronice endocrine netransmisibilă
caracterizată prin tulburări ale intregului metabolism afectând ochii,rinichii,nervii și
vasele de sânge.În esență diabetul este o boală în care organismul nu produce destulă insulină sau nu o
folosește eficient.
Diabetul zaharat este o afecțiune serioasă,care netratată poate creea complicații majore
ce pot pune viața în pericol.
Diabetul zaharat apărut în cursul sarcinii este numit diabet gestațional.După sarcină
toleranța la glucoză se poate normaliza,de multe ori.În aceste cazuri recomandările
cuprind:menținerea greutății corporale recomandate,alimentație
echilibrată cu excluderea glucidelor simple și activitate fizică regulată.În cazul
diabetului gestațional precauțiile față de mamă și făt sunt necesare deoarece femeile cu diabet
gestațional se află la un risc crescut de accidente obstetricale,iar fătul poate suferi moarte intrauterină.

6
 2 Noțiuni generale

Diabetul zaharat este răspândit în întreaga lume,indiferent de rase.Se consideră că 2-3% din
populația globului suferă de această boală,devenind un flagel social ce determină tulburări cronice cu
repercusiuni grave asupra vieții sociale acestora.
Diabetul zaharat se datorează lipsei cantitative sau calitative de insulină,ce
face posibilă apariția hiperglicemiei și glicozuriei,desemnând manifestări tardive ale
bolii.În diabet tulburarea de metabolism nu este numai a glucidelor ci și a lipidelor și
proteinelor.
Boala are o determinare genetică,o evoluție cronică și stadială,care începe cu
tulburarea metabolismului glucidelor,urmată de tulburări ale metabolismului lipidic și proteic.
O clasificare a diabetului zaharat la om l-ar descrie ca ereditar,la tipul juvenil
sau adult și neereditar sau secundar,constatat în pancreatectomiile chirurgicale,în
tumorile excesive ale pancreasului,în pancreatite și în hemocromatoză.
,,Boala poate apare secundar și în disfuncționalitățile altor glande cu secriție
internă:acromegalie,bazofilism hipofizar,sindromul Cushing,hipertiroidism.,,/3
Ereditatea constituie cauza majoră a diabetului zaharat.Gena diabetică moștenită,fie
de la tată,mamă sau amândoi,duce la nașterea unui genotip de diabet ce nu determină boala,doar
creează o predispoziție la boală.
Boala,în evoluția sa a apărut elemente noi.Coma diabetică a scăzut de la 83%la 1,2%
în 1972,datorată disciplinei bolnavului decat posibilitățilelor medicale.
Macroangiopatia și ateroscleroza cât și complicațiie acesteia ocupă principalul loc în
tabloul clinic tardiv.
Este important ca diabetul să fie descoperit într-un stadiu cât mai incipient.Acesta
presupune efortul de a căuta persoanele predispuse apariției diabetului: obezii,bolnavii care au avut un
accident ischemic,vascular,cerebral sau cardiac sau cei care prezintă litiază biliară.Obezitatea este
cauza cea mai importantă care declanșează diabetul,întâlnindu-se la 75-85% din bolnavi,manifestat la
vârsta adultă.O scădere rapidă în greutate la un individ afebril tânăr,trebuie să trezească suspiciunea
unui diabet.Această scădere în greutate rezultă în urma pierderii de glucide prin urină de
până la 15%.La bolnavul netratat,scăderea în greutate este nocivă,agravând boala și nevoia de
insulină.
Boala produce îmbătrânire precoce din cauza leziunilor arteriale la nivelul aparatului
circulator,al ochilor,rinichilor și sistemului nervos.
,,Diabetul zaharat produce o scleroză a arterelor coronare,a arterelor pelviene

7
și a membrelor inferioare,cu fenomene aterosclerotice.,,/4

8
 3 Etiopatogenie

Diabetul zaharat este cauza de imposibilitate a producerii hormonului numit insulină

sau datorat activității sale.Insuluina este produsă de celulele beta din
pancreas,controlând metabolismul carbohidraților și reglând nivelul de glucoză din
sânge.Celulele organismului depind în totalitate de insulină pentru captarea glucozei din sânge,în
vederea utilizării ei ca sursă de energie.
O altă cauză a diabetului zaharat este ereditatea care joacă un rol important în modul de
transmitere,găsit adeseori printre rudele bolnavului cu diabet care au suferit de aceeași
boală(părinți,bunici,unchi,frați,etc) .
În gena diabetului zaharat se întâlnesc și unele leziuni ale sistemului
nervos,unele traume psihice,anticoncepționalele,alcoolismul,fumatul și mai ales
ateriscleroza pancreasului(un rol important în diabetul senil).
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 cuprinde trei etape:
a) prima etapă este caracterizată prin distrucția aproape completă a celulelor beta-
pancreatice,autoimune sau nu.Este o reacție imună exagerată față de unele antigene de natură proteică.
b) a doua etapă presupune inserția unor factori de mediu(virali,toxici sau alimentari)care
modifică structura proteinelor din celulele beta-pancreatice care pot deveni antigene dând naștere la
auto-anticorpi.
c) a treia etapă reprezintă răspunsul inflamator de natură imună(anticorpi anti- insulari).
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 2 nu este cunoscută bine,factorul genetic
jucând un rol esențial,evoluția fiind îndelungată.Tarziu poate apărea insulino- rezistență,deficiență în
secreția insulinică fiind treptată.Un rol deosebit îl dețin factorii de mediu:sedentarismul,factorul
nutrițional,stresul,factorul chimic(diuretice,beta- blocante,etc).
La un interval de câteva săptămâni sau luni de la începerea tratamentului insulinic se
înregistrează uneori fenomenul numit remisia tranzitorie a diabetului. Această remisie poate fi totală.

4 Clasificarea diabetului zaharat

Se deosebesc două tipuri clinice de diabet:

a) diabetul zaharat insulinodependent sau de tip 1 în care secreția de insulină este
absentă.Este întalnit mai des la copii și tineri,rareori la adulți peste 65-70 ani,
9
contribuind factori etiologici ca:ereditatea,afectiuni virale,stresul,etc.
b) diabetul zaharat insulinoindependent sau se tip 2,nu necesită insulină pentru
echilibrare.Acest tip de diabet apare după vârsta 40 de ani,uneori la vârste mai tinere.
În 1964 un comitet de experti O.M.S.a emis o altă clasificare a diabetului în:

10
 -diabet zaharat ereditar primar _ transmis ereditar cu evoluție stadială
-diabet zaharat secundar pancreatic _ datorat unor afecțiuni pancreatice
-diabet zaharat secundar extrapancreatic de cauză endocrină sau de cauze
iatrogene(tiazidice,corticoterapie,anticoncepționale,etc).
Clasificarea actualǎ,dupǎ O.M.S.,a diabetului zaharat este urmǎtoarea:
-diabet zaharat tip I,insulidependent sau insulino-necesitant care reprezintǎ 20% din totalul
cazurilor de diabet
-diabet zaharat tip II,insulinoindependent sau noninsulino-necesitant care
reprezintǎ80% din cazuri.

5 Evoluția stadială a diabetului zaharat

Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie și glicozurie, poliurie, polidipsie,

polifagie și scădere în greutate reprezentând un stadiu foarte avansat al bolii.
Boala evaluează în patru stadii:
a) prediabet sau diabet potențial,încadrându-se persoanele cu ambii părinți diabetici sau
unul din părinti cu rude diabetice,femeile care au născut un copil de peste 4kg,cele cu avorturi
spontane,cu glicozurie și persoanele obeze.
b) diabetul latent corespunde perioadei când testul de toleranță la glucoză și cortizon
este pozitiv cu aspect patologic
c) ,,diabetul chimic,asimptomatic sau subclinic în care curba hiperglicemiei provocate
evidențiază boala,,/5
d) diabetul zaharat clinic manifest caracterizat prin hiperglicemi a jeun(pe
nemâncate)cu poliurie,polidipsie,glicozurie și scădere în greutate.Trecerea de la un
stadiu la altul poate să nu apară deloc,să evolueze foarte lent,să fie rapidă sau chiar
explozivă.Ultima posibilitate întâlnită mai ales la copii.

6 Simptomatologie

O glicemie normală nu exclude diabetul,pe nemâncate este peste 120mg%sau peste 160mg
11
% la o oră și peste 130% la 2 ore,impune diagnosticul de diabet zaharat la indivizii până la 45 de
ani.După această vârstă valorile glicemiei sunt mai mari.
Diabetul zaharat insulino-dependent,de tip 1 are ca simptome:senzația de
foame(polifagie),sete excesivă(polidipsie),eliminarea crescută de urină (poliurie), pierderi în
greutate,oboseală.
Organismul își procură energia din alimente:glucide,proteine și lipide.Prin
digestie sunt descompuși în glucoză,aminoacizi și acizi grași,care trec în sânge unde

12
sunt transportați către toate celulele organismului.Glucoza este principala sursă de energie care trebuie
să pătrundă în celule.Ea se desface cu ajutorul insulinei,principalul hormon pancreatic ce stimulează
intrarea glucozei în celule.În diabetul zaharat este alterată secreția de insulină,glucoza folosită de
celule rămâne în sânge sau se elimină prin urină.În diabetul zaharat de tip 1,pancreasul nu secretă
insulină,celulele nu o absorb și crește glicemia.În țara noastră sunt înregistrați10-15%din diabetici cu
forma de boală de diabet zaharat insulino-dependent.Ea este caracterizată printr-o insuficiență absolută
de secreție insulinică,debut relativ abrupt cu tendință la cetoacidoză.Această formă este întâlnită la
toate vârstele,mai ales la pacieții cu debutul bolii sub 30 de ani.
Diabetul insulino-dependent se mai numește diabet de tip 1,denumirea fiind păstrată
numai pentru diabetul primar insulino-dependent,adică pentru cazurile care necesită de la început
insulino-terapie.În afară de acesta,mai există o categorie de diabet numit secundar insulino-dependent
sau,,diabet intermediar,,la care tratamentul insulinic este introdus după o perioadă mai scurtă(după
câteva săptămâni sau luni)sau mai lungă(după câțiva ani sau zeci de ani)de tratament oral.
Diabetul zaharat de tip 2 sau insulinoindependent,reprezintă forma cea mai
fracventă,debutul lui fiind insiduos cu evoluție progresivă.În diabetul zaharat de tip 2,pancreasul
secretă puțină insulină,scăzând în timp.Diabetul de tip 2 este mai puțin evident decât cel de tip
1,femeile care prezintă această formă de diabet pot dezvolta inițial prurit vulvar iar pacienții cu
tensiune arterială foarte ridicată pot dezvolta o stare de cetoacidoză cu risc fatal.Respirația pacientului
are miros de acetonă,putând suferi de
greață,vărsături,dureri abdominale și stare de confuzie.Netratați,acești pacienți intră în
comă.
Simptomele acestei forme de diabet sunt:poliurie,polidipsie,infecții frecvente, tulburări de
vedere,furnicături în membre.
Acest tip de diabet este prezent la majoritatea pacienților diabetici din țara
noastră.El apare la persoanele cu exces ponderal,cele peste 40 de ani,cu debut nezgomotos și fără
tendință la cetoacidoză.
Capacitatea de secreție beta-pancreatică este bună,răspunzând bine la dietă și tratament
oral.,,Bolnavii cu toleranță alterată la glucoză nu erau în trecut considerați diabetici,,/6.O parte din
aceștia devin cu timpul diabetici,având nevoie de tratament oral sau rareori,insulină.

7 Prognosticul diabetului

13
 Prognosticul diabeticilor s-a imbunătățit,rata mortalității cauzate de diabetul de tip 2 a
rămas de aproape 5 ori mai mică decât a populației generale.Leziunile renale apar la circa 25% din
pacienți-insuficiența renală reprezentând o cauză majoră de deces.

14
 Prognosticul pentru diabetul de tip 2 este dificil de evaluat deoarece multe din cazuri
rămân nediagnosticate.Deși,rata mortalității crește cu 40% în cazul pacienților cu diabet zaharat de tip
2,decesul survenind de multe ori prin infarct miocardic sau insuficiență renală.
Scăderea în greutate prin reducerea aportului caloric este factorul principal
pentru ameliorarea bolii,repartiția greutății face posibilă și reapariția bolii.Diabeticii
sunt expuși unei furunculoze simple sau antracide,tuberculozei și denutriției.
Complicațiile cele mai frecvente sunt modificările cronice:afecțiuni vasculare, ale
extremităților,nefropatii și neuropatii diabetice.Cea mai frecventă cauză o constituie afectarea
coroanelor ducând la decesul diabeticului.
După descoperirea insulinei,durata vieții unui diabetic s-a apropiat de durata normală a
unui om sănătos.

8 Diagnostic diferențial

,,Diagnosticul precis de diabet trabuie stabilit numai pe baza analizelor de sânge.,,/7

Determinarea nivelului plasmatic de glucoză(glicemie) pe nemâncate, dimineața,este de 135 mg%ml
sau 7,9mmol/l(milimoli pe litru) reprezintă un diagnostic pozitiv de diabet.
În țările dezvoltate,mulți pacienți sunt diagnosticați prin teste screening
(triaj);alții sunt diagnosticați pentru prima oară când dezvoltă complicații specifice diabetului,cum
sunt:infarctul miocardic(atac de cord),retinopatie(suferință oculară) sau un ulcer al piciorului.
În stabilirea diagnosticului,urmele injecțiilor de insulină,reflexele osteo- tendinoase
sunt exagerate iar semnul Babinski poate fi pozitiv.Absența glicozuriei este
un argument sugestiv la un bolnav cunoscut diabetic,inconștient,despre care se își știe că
administrează insulină.
Diagnosticul diferențial se face cu alcoolismul,cu coma diabetică ,
traumatismele,intoxicațiile, epilepsia,uremia,luesul sistemului nervos central, malaria, boala Addison.
Pentru a face diagnosticul diferențial al unui hiperglicemic de diabet cu alte cauze de
hiperglicemie se vor efectua teste speciale.
Glicozuria este indicilu obișnuit care pune diagnostic de diabet zaharat,apariția ei făcându-se
în urină_glicemia depășește 1,40-1,60 grame la mie.Normalitatea ei fiind sub 0,1%.Glicozuria trebuie
căutată în urina bolnavilor,recoltată la două ore după un prânz copios.Prezența acesteia în urină se
întâlnește în diabetul renal,în leziunile intracraniene și șoc.O glicozurie și o hiperglicemie poate simula

15
un diabet necomplicat apărut în boli de hipofiză,bolnavii trebuiesc tratați în consecință.
Boala Cushing sau bazofilismul hipofizar duce la apariția unei hiperglicemii și glicozurii
dată de hipertrofia celulelor bazofile.

16
 Glicozuria și hiperglicemia mai pot apărea în cazul unor tumori
corticosuprarenale,semănând perfect cu diabetul zaharat fiind vindecate prin extirparea tumorii.
Injectările cu adrenalină pot determina apariția unei hiperglicemii și unei
glicozurii trecătoare.În leziunile intracraniene,infecțiile cerebrale cerebrale pot și în hemoragiile
apărea hiperglicemii și glicozurie.
Cetonuria reprezintă primul semn al cetozei,apare din cauza metabolismului crescut al
lipidelor,producând cantități mari de corpi cetonici;datorată insuficienței aportului glucidic.
Dacă glicemia depășește după 8-14 ore de post 1,10g‰ -1,50g‰,aceste valori rezultând în
urma unui prânz copios sunt semne de diabet zaharat.Dacă valorile se mențin sau sunt însoțite de
glicozurie atunci va fi luat în considerație diagnosticul corect.Testul trebuie repetat.
Teste speciale pentru cazurile dubioase:
1) prânzul de probă și testul de toleranță la glucoză:se administrează 100g glucoză în 500ml
apă,aromatizată cu lămâie,recoltându-se după 2 ore într-un singur eșantion sânge venos.Dacă glicemia
este sub 1g‰ se exclude diagnosticul de diabet zaharat,dacă valoarea acesteia depășește 1,40g‰
reprezintă existența unui diabet zaharat.Testul va fi repetat câteva săptămâni.
2) testul standard de toleranță la glucoză:este util pentru stabilirea diagnosticului dar nu
precizează gravitatea lui.Dacă glicemia de dimineață este egală sau depășește 1,10g%o,asociată cu
prezența glicozuriei aceasta stabilește diagnosticul.Tehnica testului constă în:3 zile înaintea efectuării
testului,bolnavul trebuie să consume minimum 300g glucide pe zi,seara din-naintea testării nu se
alimentează,dimineața golește vezica și se recoltează 5ml sânge venos pentru determinarea licemiei
apoi se administrează 100g glucoză dizolvată în 300ml apă aromatizată cu lămâie.La copii se
administrează 1,75g
gluciză pe kilocorp.Se vor recolta sânge oră si și urină pentru dozarea glucozei la o oră,la o
jumătate și la 3 ore.
Limitele normale ale glicemiei de dimineață variază între 60-100mg%, valoarea de
120mg% confirmă prezența unui diabet.
Dacă glicemia la o oră atinge 1,60mg% atunci bolnavii sunt suspecți de
diabet.Dacă peste o oră și jumătate concentrația este de peste 160mg% confirmă
prezența diabetului.Glicemia la 2 ore este în mod normal de 150g% sau mai mică,aceasta fiind cea
mai importantă.
3) testul de toleranță la tolbutamidă:este considerat superior celui de glucoză. Tehnica
testului constă în pregătirea bolnavului cu 3 zile înaintea efectuării examenului. În cele 12 ore
premergătoare testului,bolnavul nu mănâncă nimic.Se dizolvă 1g de tolbutamidă în 2ml apă
distilată,dministrată intravenos într-un timp de 2-3 minute.Se
recoltează sânge înaintea efectuării probei și la 20-30 minute după administrarea
17
soluției.După 20 de minute,glicemia nu a scăzut sub 90%din valorile inițiale se confirmă
prezența diabetului,valorile sub 75% infirmă diagnosticul de diabet.
Diabetul insipid se manifestă cu poliurie(20-30l/zi),polidipsie,glicemie
normală,glicozurie absentă și scădere în greutate.

18
 În diabetul renal,glicozuria este prezentă,glicemia și hiperglicemia provocate sunt normale.

9 Diabetul zaharat la copil

În momentul depistării diabetului la copil și adultul tânăr,aceștia sunt

subnutriți,debutul fiind brusc cu o evoluție severă,infecțiile fiind frecvente.
Cantitatea de insulină secretată de pancreas este mai redusă sau nulă,diabetul la copil
numindu-se,,insulinopriv,,.
La 5% din totalitatea diabeticilor,boala debutează înaintea vârstei de 16 ani.
Boala se instalează brusc cu poliurie,polidipsie,polifagie și scădere ponderală uneori cu
pierderi de urină inconștiente nocturne.Cetonemia crește treptat,ducând la
anorexie și vărsături,cetoacidoza progresează rapid,copilul deshidratându-se cu
tegumente și mucoase uscate,ochii înfundați și respirația accelerată cu dureri
abdominale care pot fi severe.
Analiza de laborator constată hipoglicemie,acidoză,glicozurie,rezerva alcalină redusă
adesea sub 20 volum C2O%(bioxid de carbon) și pH-ul sanguin scăzut.
Boala este ades confundată cu glicozuria renală,chiar dacă prezintă glucoză în
urină,lipsește cetoza,glicemia fiind normală.Tuturor copiilor diabetici li se administrează insulină și li
se asigură spitalizare 4-6 săptămâni.
Doza inițială este de 1,6-2,2 unități pe kilocorp,după 3-4 ore se vor administra
0,6-1,1 unități pe kilocorp apoi doze mici și repetate de 0,2-0,6 unități pe kilocorp la
fiecare 3-4 ore.Nu trebuie supradozată insulina pentru a nu produce leziuni ireversibile ale sistemului
nervos central.
Testarea urinei pentru glucoză și acetonă trebuie efectuată din 2 în 2 ore până la
înlăturarea pericolului.
Echilibrarea hidroelectrolitică este obligatorie în cazurile de acidoză severă prin
administrarea de ser fiziologic.
,,Dacă tensiunea arterială este scăzută,se administrează sânge,plasmă sau
dextran.,,/8
Dacă deshidratarea este minimă trebuie crescută hipopotasemia.Bolnavul în
acidoză prezintă hipocacelmie,existând pericolul mare la apariția supradozajului de potasiu.Când
bolnavul nu prezintă grețuri,vărsături se poate trece la hidratarea per os cu
cantități mici de lichide,apoi soluție glucozată,sucuri de fructe,supe strecurate și lapte

19
smântânit.Glucoza va fi administrată după dispariția semnelor deshidratării și
acidozei,sub formă de soluție de glucoză 5%,după a doua sau a treia oră a tratamentului.
În formele ușoare,bolnavul răspunde la administrarea orală de glucoză --o linguriță de
sirop în 60 ml apă sau 30 ml suc de portocale.
În reacțiile hipoglicemice severe se administrează glucoză pe cale intravenoasă
300-500ml soluție 5 % în decurs de 30 minute.Majoritatea copiilor necesită 2-3 injecții zilnice de
insulină pentru stăpânirea hiperglicemiei și glicozuriei.

20
Antibioticele orale au efect minim la copilul diabetic,ducând o viață normală cu regim alimentar.
Diabetul zaharat la copil este totdeauna grav,cu denutriție necesitând pe lângă
dietoterapie și administrare de insulină.Toleranța copilului pentru glucide este foarte
mică de aceea este obligatorie administrarea insulinei,copilul având o rație minimă de glucide.
În diabetul copilului,dieta trebuie adaptată la doza de insulină,ținând cont de nevoile
calorice cu nevoile variabile,acesta fiind în creștere.Scopul este obținerea unui diabet zaharat în care
glicemia de dimineață să nu depășească 160-180% iar glicozuria să nu depășească 10-25g în 24 ore.
Regimul alimentar al copilului diabetic trebuie să asigure cantitatea maximă de glucide
pentru a o putea utiliza,pentru menținerea echilibrului nutrițional,să acopere
nevoile calorice în raport cu vârsta,greutatea și înălțimea și să fie apropiat mult de
alimentația normală a unui copil sănătos.
Regimul trebuie să cuprindă glucide 50-60%,proteine 10-20%,lipide 30-35% din totalul
caloriilor sau raportat pe kilocorp în 24 de ore,glucide 6-8g,proteine 2- 2,5g,lipide 1,5-2g.
,,Pentru calcularea rapidă a glucidelor în grame se iau 10% din totalul caloriilor,iar
pentru proteine și lipide aproximativ jumătate din cantitatea glucidelor.,,/9 Un copil de 9 ani are
nevoie de 1800calorii,adică 180g glucide(720calorii),90g proteine(300 calorii) și 90g
lipide(810calorii).
La copilul diabetic nu trebuiesc reduse sub 4-5g glucide pe kilocorp în 24 ore,adică sub
tratament cu insulină.
Nevoile calorice necesare creșterii copilului în 24 ore pe kilocorp sunt:
-de la 0 la 1 an:110-100 calorii
-de la1 la 3 ani:100-80 calorii
-de la 3 la 7 ani:80-70 calorii
-de la 7 la 12 ani:65-50 calorii
-de la 12 la 15 ani:50-45 calorii
Sau după calculul efectuat de Blechman:
-de la 4 la 6 ani este nevoie de 1200-1300 calorii
-de la 6 la 9 ani sunt necesare 1300-1650 calorii
-de la 7 la 12 ani:1650-1800 calorii.
La pubertate și prepubertate sunt necesare 1800-2200-2400 calorii.Valoarea calorică a
rației nu trebuie să depășească necesarul dezvoltării copilului în funcție de vârstă,talie și
greutate.Cantitatea de glucide necesare copilului diabetic nu diferă de cea necesară copilului
normal,dieta acoperind nevoile de vitamine și minerale.
După calcularea toleranței la glucide care constă în supunerea copilului timp de 24 de ore la
un regim normal,conținând valorile minime necesare contolând în același timp și glicozuria.Se vor
21
face recoltări între orele 6-14,14-22 și 22-6.Dacă la un regim normal glicozuria va indica 200g
glucide,toleranța se va calcula scăzând cantitatea de glucoză eliminată din cantitatea ingerată.După
acest calcul,se va calcula regimul dirijat și regimul liber.

22
 În regimul controlat se va stabili valoarea calorică,componența regimului în
glucide,lipide și proteine și se vor controlat zilnic prezența acetonuriei,la câteva zile
glicozuria,glicemia ,ureea și colesterolul.
Dieta nu este fixă ci adaptată în funcție de copil și activitatea fizică a
acestuia.Sunt interzise alimentele bogate în glucide:mierea, ciocolata, prăjiturile,
bomboanele,zaharul,în cantități fixe trebuiesc luate:laptele,pâine,fructele,morcovii și
toate alimentele cu conținut de 10% și peste 10%glucide.Sunt permise toate alimentele care conțin sub
10% glucide,cu măsură,în cantități corespunzătoare:carnea,peștele, șunca,brânza și uleiul vegetal.
În regimul liber copilul va mânca ce vrea și cât vrea,insulina fiind adaptată
cantitativ și calitataiv alimentației.Regimul va cuprinde 50% glucide și 20-30% proteine și lipide
fiecare.Este permisă o glicozurie de 20-40g pe zi pentru prevenirea accidentelor
hipoglicemice,controlându-se glicozuria și acetonuria de 2 ori pe zi.
Debre recomandă în regimul controlat,la început a fi un regim standard apoi
variat.Astfel pentru un copil de 10 ani și 30 kg recomandă:500ml lapte,15g carne,1
ou,300g cartofi,50g legume verzi,150g fructe,40g brânză,40g unt sau ulei și 50 pâine.
Insulina se face în funcție de glicozurie,o unitate insulină pentru 4g glucoză eliminată.Ea
se injectează dimineața și seara cu 15-20 minute înainte de masă.Prânzul trebuie să conțină puțină
grăsime,puțină albumină și multe glucide.
Coma diabetică se instalează la copilul adult,mai greu comparativ cu un copil,ieșind din
aceasta cu tratament corect.Sunt administrate doze mari de insulină fracționate la intervale
mici.Copilul va fi încălzit,rehidratat,i se administrează per oral sau subcutanat glucoză.Dacă nu mai
varsă,i se dau fructe pasate,lapte degresat apoi dieta obișnuită.
Diabetul sugarului este foarte rar și deosebit de grav,nefiind cunoscut la
timp,manifestându-se direct prin acidoză și comă.Primele semne sunt pierderea în
greutate,starea de uscăciune a pielii și tendința la infecții repetate.
La copilul sub un an este exclusă dietoterapia,alimentația trebuie dată la ore
fixe și prin prezența în urină a altor zaharuri decât glucoza(fructoză,lactoză,maltoză și
zaharoză),melituria fiind de natură benignă și relativ inofensivă.

23
 CAPITOLUL III

1 Complicațiile diabetului

Toate tipurile de diabet au simptome și complicații similari.Hiperglicemia poate duce la

deshidratare și cetoacidoză.Complicațiile de termen lung sunt de ordin vascular
și neurologic.Problemele vasculare sunt de două tipuri: macrovasculare și
microvasculare;cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară
(infarct,angină) și accidentul vascular cerebral(AVC);problemele microvasculare sunt
nefropatia diabetică,maladie renală gravă și retinopatie diabetică(problemă care constă într-o alterare
continuă și uneori brutală a retinei,fapt care poate conduce la orbire).Tot
de natură microvasculară este și impotența provocată de diabetul necontrolat,ca și o
parte dintre problemele piciorului diabetic,care se manifestă printr-o vindecare lentă a
plăgilor pe extremități,infecții repetate și dificil de tratat,gangrenă cu risc de
amputare,etc.O altă categorie de complicații tardive ale diabetului sunt cele de ordin neurologic și
anume neuropatia diabetică.Aceasta se manifestă prin pierderea senzației
și simțului în membrele inferioare(picioare) și dureri neuropatice(senzații de
durere,arsură în picioare,fără cauze imediate externe).
Complicațiile diabetului se împart în două mari categorii,în:acute și cronice.
În orice complicație acută a bolnavului diabetic,se dezechilibrează schema
terapeutică,făcând să crească doza de insulină.
Complicațiile cronice sunt datorate scăderii rezistenței organismului și
modificărilor multiple la nivelul vaselor.Leziunile sunt denumite macro- sau
microangiopatie apărând complicații oculare, renale,nervoase,osoase,etc.
A Complicații acute:
Cetoacidoza diabetică este determinată de deficitul de insulină în paralel cu creșterea
concentrației de glucagon și apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cu
insulină.Pacientul acuză lipsa poftei de mâncare,greață,vărsături,urinări frecvente și în
cantități mai mari,dureri abdominale,iar în lipsa tratamentului se poate ajunge la alterarea stării de
cunoștință sau comă.Febra marchează prezența infecției,tratamentul fiind cu insulină,fluide
intravenos,potasiu,bicarbonat(fără de care coma nu poate fi remisă).Necesarul de insulină este în jur de
250 unități în primele 24 ore iar la vârstnicii obezi se administreazăheparină.
Coma hiperosmolară este un sindrom de deshidratare accentuată în condițiile unui aport
24
insuficient de apă.Tratamentul se realizează urgent cu cantități mari de lichide administrate
intravenos.
În etapa premonitorie se constată astenie progresivă,scăderea apetitului și aportului
hidric, scăderea în greutate,deshidratare.
În etapa de comă osmolară manifestată se constată hiperglicemie foarte mare,fiind o
formă rară dar foarte gravă.

25
 În faza de comă_tulburări neurologice,semne de deshidratare masivă,apare oligurie sau
chiar anemie.Tratamentul este de 8-10 litri de lichid în 24 ore cu monitorizarea debitului urinar,
insulinoterapia fiind esențială.
Stadiul de precomă diabetică în care anorexia este totală,apar grețuri și
vărsături,greutate în epigastru,respirație amplă,zgomotoasă și profundă (Kussmaul).
Mirosul respirației este acetonic(de mere putrede),deshidratarea este pronunțată(limba, mucoasele și
pielea sunt uscate) iar pierderea în greutate este mare.Poliuria este absentă, acetonuria și glicozuria
fiind prezente.Hipotermia este prezentă,în aânge înregistrându- se valori mari ale hiperglicemiei și
cetonemiei.
Stadiul de comă diabetică și comă hipoglicemică.În stadiul comei diabetice,
bolnavul este palid,cu respirația Kussmaul evidențiată,apare somnolența și coma în care
deshidratarea, hipotermia, tulburările de deglutiție și hipotensiunea arterială sunt
prezente.Glicemia depășește 4 g%o,diureza este pronunțată,glicozuria este abundentă,
cetonemia și cetonuria sunt obișnuite.Rezerva alcalină și sodiul scad iar acidoza
metabolică și potasiul cresc în aânge.
Coma hipoglicemică este o complicație secundară tratamentului cu insulină,de obicei apare
în supradozaj insulini,în urma unui consum insuficient de glucide sau datorită unui efort exagerat.La
început apar transpirații profunde,amețeli,foame exagerată,acestea dispărând la ingestia de glucide sau
după administrarea de glucoză.Dacă nu se intervine,bolnavul devine agitat,inconștient,prezintă
tulburări neurologice,modificări de reflexe,uneori comă profundă,uneori modificările neurologice pot
deveni ireversibile,în unele cazuri greve.În formele ușoare de hipoglicemie,bolnavul poate interveni
singur,ingerând zahăr.Dacă intervenția este promptă,starea de conștiență se obține rapid,alimentând
bolnavul cu apă cu zahăr,suc de
fructe cu zahăr sau miere.Dacă în primele 30 de minute nu și-a revenit,acesta va fi
transportat la spital unde după realizarea bilanțului biochimic (glicemie,sodiu, potasiu,uree,pH) se
administrează perfuzie de glucoză cu vitamina B1,B6,B12 sau piracetam.La cei agitați se
administrează o fiolă de fenobarbital,iar la cei cu edem cerebral,hemisuccinat de hidrocortizon,sulfat
de magneziu,manitol,uneori oxigen. Glicemiili se repetă din 2 în 2 ore.
Infecțiile acute _ infecția tuberculoasă la diabetic
Diabeticul este foarte sensibil la infecția tuberculoasă,în special la cea pulmonară.Este
suspectă tuberculoza pulmonară,dacă bolnavul este subfebril,dacă are tahicardie,VSH crescut iar
examenul radiologic confirmă diagnosticul.Orice bolnav de diabet trebuie să efectueze lunar o
radiografie pulmonară,mai ales atunci când se instalează o cataractă diabetică adevărată.Extinderea
leziunii tuberculoase este rapidă iar formele incipiente sunt necunoscute la diabetici.
Tratamentul cu streptomicină,acid paraaminosalicilic și hidrazida acidului
26
izonicotinic este foarte eficient.Hidrazida se administrează în doze de 10mg pe kilocorp,pe zi în trei
prize,asociată cu PAS(acid paraaminosalicilic) 8-10g pe zi în patru
prize și vitamina B6 50-100mg pe zi pentru a preveni tulburările nervoase.Nu este
recomandat tratamentul cu un singur tuberculostatic și trebuie urmau 1-2 ani.

27
 Neoplasmele(cancerele) sunt mai frecvente la diabetici deoarece localizarea
acestora sunt în glanda mamară,în pancreas,uter,stomac,vezica urinară Leziunile și în ficat.
micotice netratate constituie căi de intare pentru infecție.
În tratamentul gangrenei diabetice trebuie avut în vedere gradul de irigație al zonei și de
prezența infecției.Preferabil este tratamentul conservator,dacă zona este bine delimitată.
În gangrena diabetică predominant ischemică cu prognostic mai rezervat,riscul
amputației este mai mare și tratamentul conservator este completat cu un tratament
chirurgical minim ce poate ajuta la vindecare completă.În forma ischemică,radiografia nu arată leziuni
osoase de distrucție sau liză osoasă ci apreciază debitul vascular,iar arterografia constată morfologia
arterelor.
În forma de gangrenă diabetică predominant infecțioasă,tratamentul conservator se face cu
antibiotice,rar ajungând la amputație.Profilaxia gangrenei diabetice se realizează printr-un tratament
corect al diabetului zaharat,renunțând definitiv la fumat,evitând încălțămintea strâmtă,să nu se
folosească jartiere care să jeneze circulația în arterele membrelor inferioare.Trebuie evitat statul picior
peste picior,umblatul cu picioarele goale,evitat frigul la nivelul acestora prin purtarea de ciorapi de
bumbac,vara iar iarna,ciorapi de lână,iar dacă transpiră,după spălare și uscare se pudrează cu talc.
Nevrita periferică acută
Instalarea nevritei periferice este rapidă cu dureri intense,accentuate de mișcări axate pe
nervul respectiv,până la o paralizie totală manifestată la nivelul extremităților
piciorului și al mâinii.Într-un timp mai lung poate apărea și atrofia,caracteristică
distrugerii(abolirea)reflexelor tendinoase din regiunea respectivă,asemănător reflexului achilian în
sciatică.Evoluția nevritei periferice diabetice variază între 3-12 săptămâni.Tratamentul constă în
echilibrarea rapidă a diabeticului și prevenirea scăderii ponderale prin administrare de vitamina B2 în
doze de 10 mg per os,de 4 ori pe zi sau injectabil 25 mg intramuscular,de 2 ori pe zi,vitamina B12 în
doze de 500g intramuscular,zilnic timp de o săptămână apoi de 3 ori pe săptămână.Înainte de culcare
se administrează 0,6g aspirină pe zi,iar dacă durerea este intensă se adaugă sulfat de codeină în doze
de 0,03g.
B Complicațiile cronice:
Microangiopatia cuprinde glomeruloscleroza diabetică și retinopatia,cu apariție în primii 10
ani de evoluție a bolii și reprezintă complicații severe.
Glomeruloscleroza diabetică reprezintă una din cele mai grave complicații, caracteristică
diabetului netratat.
Retinopatia apare în diabetul dezechilibrat,depistată în primele stadii exiastă șansa de a
stagna în evoluție.Semnele de apariție e retinopatiei sunt:vedere încetoșată,dificultăți de citire,pierderi
temporare ale vederii,durere la nivelul ochiului,puncte întunecate sau luminoase ce plutesc în câmpul
28
vizual datorate desprinderii de retină sau hemoragie vitroasă(sticloasă).Cataracta este o complicație
obișnuită cu evoluție rapidă dar corectabilă chirurgical.
Macroangiopatia constă în afectareavaselor mari.Când sunt afectate vasele
coronare apar cardiopatia ischemică și infarctul miocardic;când sunt afectate arterele

29
cerebrale apare ateroscleroza cerebrală,generând accidente ischemice iar când sunt afectate vasele
membrelor inferioare apare arteriopatia membrelor inferioare.
În ateroscleroză se produc modificări în intima arterială prin formare de plăci
ateromatoase ce duc la îngustarea lumenului,mai ales în arterele coronare ale inimii și
ale extremităților cu apariție de dureri anginoase și claudicație intermitentă.În
arterioscleroză pereții vasculari ai arteriolelor se încarcă cu substanță hialină.
Scleroza Monckeberg constă în calcifierea medie a arterelor musculare producând un
contur îngroșat denumită,,arteră în tub de pipă,,.
Ateroscleroza apare mai devreme și este mai importantă decât în populația
generală.Simptomele includ claudicație intermitentă,gangrenă,apare frecvent boala
coronariană și accidentul vascular cerebral.Fumatul este un factor major de risc ce
trebuie evitat la fel ca și hipertensiunea.
Ateroscleroza obliterantă a arterelor membrelor inferioare determină răceala
extremităților și reduce rezistența musculară la efort cu apariția durerii mușchilor
gambei în timpul mersului mai rapid(claudicație).Ateroscleroza obliterantă din diabet are următoarele
caracteristici:duce la manifestările ocluzive la bolnavii peste 40 de ani;apare într-o proporție de 69%
calcifierea arterelor,în 34% din cazuri este asociată cu o hipertensiune iar cei mai mulți bolnavi sunt
bărbații în 83% din cazuri.Hiperlipemia și hipercolesterolemia sunt întâlnite în 40% din
cazuri,interesând extremitățile superioare,complicându-se rar cu diabetul iar lipidele sangvine sunt în
limite normale.
Diagnosticul diferențial al aterosclerozei diabetice se face cu neuropatia diabetică în
care degetele piciorului sunt calde,pulsul arterial periferic bun iar reflexele tendinoase sunt absente sau
diminuate.
Complicații oculare –retinopatia- leziune a ochiului.Leziulnile oculare sunt de natură
degenerativă,intensitatea lor fiind direct proporțională cu durata diabetului.60% din bolnavii cu diabet
de peste 10 ani prezintă hemoragii retiniene cum sunt:cataracta,fisuri corneene,ametropii(tulburări de
vedere cauzate de un viciu)
.Retinopatia proliferativă poate determina complicații serioase ca hemoragia în vitros și dezlipirea de
retină.Tratamentul se face cu fotocuagulare,vitrectomia pars plana,analogul experimental al heparinei.
Complicațiile renale întâlnite frecvent la diabetici,urina acestora fiind mediul de cultură ce
favorizează apariția și dezvoltarea infecțiilor renale.
Nefropatia diabetică reprezintă pierderi de proteine în urină.Ea poate fi și
consecința aterosclerozei renale.Nefropatia este singurul simptom al diabetului incipient reprezentat de
microalbuminurie,test ce poate detecta cantități foarte mici de proteină ăn
urină(tulbure,opalescentă,pot fi semne de proteine în flacoanele cu urină).Pe măsură ce nefropatia se
30
agravează pot să apară complicații ca:edeme la nivelul membrelor
inferioare;hipertensiune arterială,crește nivelul sanguin al colesterolului și
treigliceridelor.Deteriorarea funcției renale afectează capacitatea organismului de a elimina excesul de
insulină apărând hipoglicemia.Medicul specialist poate recomanda ajustarea dozelor de insulină
pentru evitarea hipoglicemiei.Afectarea renală în timp
duce la insuficiență renală și determină simptome ca astenie,lipsa poftei de
mâncare,scădere în greutate,etc.Nefropatia diabetică poate determina insuficiență renală

31
și necesitatea instituirii dializei sau realizării transplantului renal.Tratamentul se realizează cu
inhibitori ai enzimei de conversie și diete cu conținut proteic scăzut.
Complicații nervoase:manifestate sub formă de tulburări motorii (pareze)
,senzoriale sau viscerale.Neuropatia periferică se manifestă cu simptome de
furnicături,amorțeli,junghi la nivelul membrelor inferioare și superioare sau în alte părți
ale corpului _cu apariție de deformări osoase sau articulare;diminuarea sensibilității și
transpirațieila nivelul picioarelor,slăbiciune și pierderea echilibrului sau coordonării.
Neuropatia poate afecta fiecare porțiune a sistemului nervos și este o cauză majoră de morbiditate,sub
diferite sindroame clinice distincte:
-polineuropatia periferică cu manifestări bilaterale:amorțeli,parestezii,durere – sindroamele
dureroase extreme sunt de obicei autolimitate și durează de la câteva luni la câțiva ani.
-mononeuropatia este mai puțin rară decât polineuropatia și are un grad înalt de
reversibilitate spontană.
-radiculopatiile sunt autolimitate și urmează distribuția mai multor nervi spinali.
Neuropatia vegetativă(afectarea funcționalității organelor interne) are ca simptome
tulburări digestive ca:balonări frecvente,vărsături,diaree și dureri abdominale
caracterizând gastropareza diabetică(golirea întârziată și incompletă a conținutului
gastric);tulburări de termoreglare,transpirații profunde la nivelul toracelui,a feței ce apar în timpul
nopții sau după consumul unor alimente(brânză,alimente condimentate)
;tulburări sexuale ca disfuncția erectilă la bărbați(lipsa erecției) și insuficienta lubrifiere la
femei(uscăciune vaginală);hipotensiune ortostatică la ridicarea în picioare (amețeli, leșin).Neuropatia
vegetală poate atinge tractul gastro-intestinal(determinând dificultăți la înghițire,evacuare gastrică
întârziată,diaree sau constipație),determină paralizia vezicii urinare,impotența și ejaculare
retrogradă.Tratamentul se face cu antiinflamatoare
nesteroide,codeină,amitriptilină și flufenazin, desipramin,difenoxilat și atropină(pentru
diaree) în funcție de necesități.
Simptomele neuropatiei focale(afectează un singur nerv) apar brusc cu
durere,slăbiciune sau impotența funcțională într-o singură regiune a corpului,mai frecvent la
încheietura mâinii,coapsei sau piciorului.Dacă nervul este comprimat, durerea și suferința nervului
median se va dezvolta treptat de-a lungul unei perioade de câteva săptămâni sau luni.Durerea intra-și
perioculară reprezintă dificultatea de mișcare
a ochilor și vederea dublă(diplopia) ce apare atunci când neuropatia focală afectează
nervii ce dețin controlul musculaturii oculare.

32
 CAPITOLUL IV

1 Trtamentul dietetic

Împreună cu tratamentul medicamentos,regimul reprezintă condiția esențială menținerii

vieții diabeticului aproape de normal.Principiile generale sunt:
-bolnavul trebuie să-și cunoască foarte bine regimul,conținutul de glucide pentru fiecare aliment
și să-l respecte
-bolnavul trebuie bine instruit asupra conținutului glucidic din alimente.
Bolnavul diabetic trebuie să cunoască cele 3 grupe importante de alimente interzise și
permise:
a) alimente ce nu conțin glucide sau conțin cantități reduse fiind consumate fără restricție
b) alimente bogate în glucide interzise diabeticului
c) alimente cu cantități moderate de glucide consumate numai în cantități stabilite de medic și
cântărite.
d) cantitatea de glucide consumate zilnic să fie apropiată de cea a individului
normal,ținând cont de munca depusă,vârstă și sex
e) rația calorică să corespundă necesarului caloric organismului,raportată la
vârstă,esx,stările fiziologice și munca prestată
f) excluse vor fi glucidele concentrate ca:zahărul,produsele făinoase și zaharoase,etc
g) din alimentație nu vor lipsi proteinele animale cu valoare biologică(lapte,
carne,brânză,ouă, pește) și lipidele vegetale(uleiurile vegetale)
h) pâinea va fi împărțită cu exactitate pe felii și pe mese
i) din alimente nu voe lipsi fibrele,deoarece celulozicele din legume,fructe,cereale
și leguminoasele uscate scad glicemia și previn cancerul de colon
j) mesele vor fi repartizate la ore precise(dimineața,ora 11,prânz,ora17 și seara),ultima
masă servindu-se la ora 22 sub formă de gustare.
Prezentăm foaia de regim pentru un diabetic,utilizată de centrul antidiabetic și boli de nutriție
_ spitalul N.Paulescu:

33
 TABEL CU REGIMUL DIADETICULUI

Felul alimentar Cantitǎṭi precise

Fără cântar -Carne:vacă,vițel,pasăre,porc,miel slab 300 g sau
(proaspătă sau congelată)șuncă
-Pește:proaspăt sau congelat(sărat,afumat) 400 g sau
-Brânzeturi:telemea,cașcaval,brânză topită 200-300 g
-Grăsimi:unt,untdelemn,margarină
-Smântână: (cremă)
-Legume:varză,varză roșie,Bruxelles,conopidă,spanac,dovleac,fasole 800-1000 g
verde,bame,sparanghel,salată,vinete,roșii,lăptuci,păpădie,urzici,măceș,
ridichi,ciuperci,ardei grași,castraveți,praz,untișor,ștevie.
-Ouă proaspete foarte moi
Obligatoriu -Fructe proaspete:mere,fragi,căpșuni,zmeură,caise,vișine,cireșe 300-400 g
pe cântar timpurii,pere,portocale,gutui,piersici sau pepene verde(60g)
-Lapte;iaurt,caș,urdă,brânză proaspătă de vaci 500 ml
-Cartofi,orez,griș,paste făinoase cântărite fierte 150 g
-Pâine:g
-mămăligă pripită:g (400 g pentru 100 g
pâine)
-mămăligă tare:g Nu

-Nu se fierb:cartofi,morcovi, sfeclă,țelină sau paste făinoase,în ciorbe

-Nuci,alune Nu
-Bături alcoolice:vin alb,țuică,coniac Ocazional și cu
moderație
-Ceai,cafea neagră Cu zaharină
Interzis Se vor evita:făinoasele,biscuiții,legumele
uscate:fasolea,mazărea,lintea,bobul,castanele,zahărul,ciocolata,prăjituri
le,bomboa
nele,dulcețurile,halvaua,rahatul,înghețata,berea,vinul
dulce,mustul,siropurile,strugurii,prunele,miere de
albine,cozonacul,bananele,curmalele,etc.

34
 Instrucțiuni speciale;echivalențe:100g pâine =250g cartofi =500g fructe
100g fructe =50g cartofi =20g pâine =250g lapte =120g morcovi sau sfeclă țelină sau
fierte
Conținutul în zahăr a 20g pâine este egal cu zahărul conținut în cantitățile alimentelor,în
locul pâinei pot fi consumate alimentele:20g pâine =15g făină de grâu;15g făină de porumb;86g
mămăligă;18g macaroane firte;250g lapte;350g lapte acru sau iaurt;60g cartofi;20g
mazăre,fasole,linte uscată boabe; 70gmazăre, fasole, linte, fierte;120g mazăre verde;220g fasole
verde;140g mere,pere;170g portocale;190g pepene;225g afine;135g cireșe,vișine;130g prune și 80g
nuci.
Alimentele consumate fără restricție sunt:carnea,peștele de toate sorturile, șunca, brânzeturile
fermentate,ouăle,grăsimile vegetale și animale,legumele cu un conținut mic

35
de glucide(varză acră,castraveți,spanac,ciuperci,conopidă,etc).Alimentele consumate numai cântărite
sunt:pâinea,fasolea și toate derivatele de cereale,fructele și legumele cu un conținut mare de
glucide,laptele,iaurtul și urda.După conținutul lor glucidic,fructele și legumele se împart în 4 categorii:
a) un conținut sub 5% glucide:legume(ciuperci,dovlecei,lobodă,roșii,spanac,varză,
ridichi),fructe(pepene,nuci,lămâi)fiind consumate fără restricție și fără cântar.
b) conținut de 10% glucide:legume(ceapă,morcov,praz,țelină),fructe(cireșe,
coacăze,portocale) totdeauna cântărite.
c) conținut de 15% glucide:legume(mazăre verde boabe,păstârnac),fructe(dude, gutui,mure,
zmeură ,piersici,vișine)
d) conținut de 20% glucide sunt:legume(usturoi,hrean,cartofi) și fructe (struguri, prune
uscate).
Deci,se consumă cântărite merele de orice fel,portocale,cireșe,morcovi fierți și
cartofi.Strict interzise sunt:strugurii,prunele,perele,crumalele și bananele.Legumele
uscate sunt consumate numai după ce sunt fierte.Zaharul și produsele făinoase se
interzic deoarece cresc glicemia rapid,fiind folosite numai în stări hipoglicemice. Repartizarea
glucidelor pe cele 5 mese reprezintă modul de echilibrare al diabeticului (numai de dietă cu tratament
oral sau insulinic).În cazul dietei se folosește schema de alimentație cu trei mese principale.În
tratamentul cu insulină se vor utiliza două posibilități de administrare:
a) administrarea de insulină românească,dată în 3 prize se efectuează înaintea meselor bogate
în glucide(dimineața,prânz și seara).
b) dacă se folosește insulină semilentă sau lentă,se administrează în două
prise(dimineața și seara),sau într-o singură priză,glucidele fiind repartizate egal în trei
mese principale și 2-3 gustări.
Repartiția glucidelor pe procente este asemănătoare adultului normal(15%
dimineața,10% la ora 11;35-40% la prânz;10% la ora 17,20-25% seara și la ora
22,10%).Conținutul în glucide la copilul până la 15-16 ani este recomandat să primească 50%
glucide,20% proteine și 25-30% lipide.Preferabil sunt dietele bogate în glucide,dacă diabeticul nu este
obez va primi o rație calorică similară cu a individului
normal,pentru vârstă,sex,muncă și stare fiziologică.Pentru evaluarea conținutului
glucidic al alimentelor este necesar folosirea cântarului.Pentru ca rația calorică să fie echilibrată nu
trebuie să lipsească niciodată alimentele bogate în fibre,împărțirea pâinii
pe felii trebuie făcută cu exactitate.Dacă diabeticul este obez se vor reduce pâinea și
făinoasele,dar nu și grăsimile vegetale.Pentru obezi sunt necesare:controlul aportului
caloric,regim strict dacă este cazul,aport mare de fibre și mese regulate,iar scăderea în greutate nu este

36
permisă decât cu acordul medicului.Modul de preparare al alimentelor va fi:
-evitarea zahărului și produselor zaharoase,îndulcirea va fi numai cu zaharină
-prepararea sosului să fie fără făină
-pâinea prăjită să fie cântărită înainte de prăjire
-pastele făinoase în stare crudă conțin multe glucide(75-80%).Prin fierbere se îmbibă cu apă
și-și măresc volumul de 4 ori

37
 -se preferă consumul alimentelor sub formă de soteuri,sufleuri,budinci
-proteinele animale sunt obligatorii în regim
-prăjirea este contraindicată,recomandate sunt fierberea și coacerea
Principalele categorii de alimente cu conținut în glucide sunt:
1) alimente cu conținut glucidic mare,intrezise diabeticului sunt:zahăr, miere,malț,
biscuiți,stafide,prăjituri,prune uscate,gem de prune, marmeladă, lapte condensat îndulcit.
2) alimente cu conținut glucidic mare,permise cu limită diabeticului:pâinea albă, pâinea
graham,cartofi,orez,fasole boabe,mazăre boabe,fructe proaspete,sucuri de fructe. 3)alimente permise
diabeticului:morcovi,țelină,sfeclă,ceapă uscată,usturoi,legume: roșii,salată,ardei,
varză,vinete,praz,etc,bere,lapte și derivate,carne,pește și derivatele lor. În stare uscată legumele conțin
între 75-90% glucide.Necesarul de alimente consumate trebuie ales cu atenție;fructele și legumele
proaspete(dar nu dulci);alimentele bogate în amidon – cartofi,pâine,orez și fasole;alimente bogate în
găsimi și proteine;fără
băuturi alcoolice și obligatoriu fără dulciuri.Necesare sunt plimbarea,înotul,mersul pe
bicicletă ca și mod de relaxare.

2 Tratamentul cu insulină

Pentru diabeticul de tip 1,insulinoindependent,insulina este indispensabilă, administrarea

ei fiind prin injecții subcutanate,numai în cazuri speciale indicate de medic se face intravenos(coma
diabetică).Exis tă insuline cu acțiune rapidă și cu acțiune lentă.Se folosește în special insulina
obișnuită cu acțiune rapidă,cristalină sau ordinară ce poartă numele de Actrapid.În țara noastră se
găsesc flacoane cu insulină ce au 5ml și
200 u.i.(unități internaționale),în alte țări există insuline cu 80 u.i. sau cu
100u.i./ml.Insulina se extrage din pancreas de vacă.Pe lângă insulina românească care
este insuficient purificată există și insuline pure,numite insuline monocompo-
nente.Acestea nu dau rezistență,nu dau reacții alergice fiind mai bine suportate, administrate pe cale
subcutanată,activitatea hipoglicemiantă începe la 20-30 minute de la injectare și dispare în 6-7 ore.Pe
cale intravenoasă începe imediat și dispare în 90 de minute.Bolnavul își injectează singur
insulina,de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea
fiecărei mese principale (dimineața,prânz și seara),dozele fiind stabilite în funcție de
38
toleranța la glucide și sunt obligatorii regulile:
a) o unitate internațională de insulină obișnuită echilibrează circa 2g glucoză.Dacă bolnavul
elimină prin urină20g glucoză în 24 ore are nevoie de 10 u.i. insulină.Dacă după 10 u.i.dispare
glicozuria,bolnavul este considerat echilibrat.În general,la copii și la adolescenți se permite o
glicozurie de 10-12g în 24 ore,evitând o posibilă hipoglicemie.
b) glicozuria nu este întotdeauna utilă diagnosticului și tratamentului.La vârstnicii
care au complicații renale,tratamentul se realizează numai după valorile glicemiei.

39
 c) repartizarea dozelor de insulină se face diferit în funcție de masă.Odoză de 60 u.i.se
repartizează diferențiat:24 u.i.dimineața,20 u.i. la prânz și 16 u.i.seara.
d) când nevoia de insulină depășește 60 u.i.zilnic,se apelează la insulina cu acțiune lentă sau
prelungită.
Insulinele cu acțiune prelungită,cu activitate medie sunt:
-H.G.Insulin S,cu debut la o oră și dispariția efectului la 12-14 ore
-Komb-Insulin S,cu debut la 45-60 minute și dispariția acțiunii la 9-12 ore
-Insulin semilente M.C.,cu debut la o oră și sfârșit după 12-16 ore
-Rapitard Insulin,cu debut la o jumătate de oră de la administrare activității și dispariția
după 18-20 ore.
Dintre insulinele cu activitate prelungită se folosesc:
-Long-Insulin,cu debut la o oră de la administrare până la două ore activității și dispariția
după 20-24 ore
-Insulin Novolente,cu acțiune la o oră jumătate până la două ore activității și dispariția
după 20-24ore.
Dintre insulinele monocomponente(bine purificate) sunt utilizate Mono- component
lent și Monotard M.C.Insulin.
La copii și adolescenți este contraindicat tratamentul cu insulină lentă,aceasta
administrându-se într-o singură priză pe zi.Sunt interzise amestecuri de insulină românească cu orice
tip de insulină,deoarece se inactivează.Flacoanele de insulină sunt păstrate tot timpul la frigider și la
loc uscat.Înainte de administrare,flaconul este încălzit la temperatura camerei,agitându-se până la
omogenizare iar extragerea insulinei se realizează cu 2 ace sterilizate prin fierbere,introduse în dopul
de cauciuc(se
dezinfectează cu alcool și se șterge cu un tampon de vată sterilă,cu apă apoi se
usucă).,,Alcoolul inactivează insulina.Printr-un ac se extrage insulina,iar prin celălalt pătrunde aerul
care înlocuiește conținutul extras.,,/11 De preferat este ca după fiecare utilizare,seringa să fie
aruncat.Sunt seringi de 1ml,cu 40 gradații(fiecare gradație corespunde la o unitate internațională) sau
20 gradații(o gradație =2 u.i.).Este normal să existe atâtea seringi câte injecții se fac.Dacă nu este
posibil,seringa se sterilizează numai prin fierbere o singură dat ă (dimineața ),o dată cu ea și un
număr dublu de ace
față de numărul injecțiilor cu insulină efectuate zilnic și un număr triplu de dopuri de
vată.Injecțiile se fac subcutanat,locurile de elecție fiind fața anterioară și latero-externă a
coapselor,jumătatea inferioară a abdomenului(sub ombilic),fețele anterioare și laterale
ale brațelor și regiunile fesiere.Pielea se dezinfectează cu alcool și urmele acestuia se
șterg cu un bușon de vată fiert în apă.Bolnavul se va spăla obligatoriu cu apă și săpun înainte de
40
fiecare injecție,evitând repetarea injectării în același loc.Schimbarea locului de injectare se realizează
periodic după o schemă făcută de bolnavul care-și administrează singur injecțiile.
Accidentele după administrarea insulinei sunt:hipoglicemia,infecțiile locale
(flegmoane) datorate lipsei de asepsie,alergie la insulină(reacții locale și generale),
înlocuindu-se în această situație insulina cu forma monocomponentă,lipodistrofia fiind
hipertrofică(noduli duri și dureroși) sau trofică cu dispariția grăsimii subcutanate.
Lipodistrofia poate fi combătută prin schimbarea periodică a locului de injectare.

41
 Criteriile care stabilesc impunerea tratamentului cu insulină.
Nu există un tratament standard al bolnavului diabetic cu insulină,deoarece nu există doi
bolnavi care să necesite aceeași doză de insulină,fiind de tipul de necesități ale individului.Valoarea
calorică totală afectează posologia insulinei iar rația glucidică a dietei poate fi mult crescută cu
condiția ca aportul caloric global să rămână constant.
Glucidele exercită în general o cerință mare de insulină decât echivalentul lor caloric în
lipide.Necesarul de insulină depinde de valoarea totală calorică a dietei astfel încât dacă aceasta crește
și nevoia de insulină este mai mare.
Complicațiile diabetului influențează necesitatea de insulină,această nevoie crescută de
insulină fiind datorată efortului fizic crescut,în obezitate,în infecții,în stări
febrile și toxice,în sarcină.În caz de slăbire,nevoia de insulină scade în reducerea
aportului caloric.Conținutul protidic din dietă nu influențează vizibil nevoia de insulină.
Insulina este indicată obligatoriu în următoarele cazuri: 1.toți
copii diabetici
2. toți adulții diabetici subponderali cu glucozurie și hiperglicemie 3.toți
bolnavii cu complicații acute
4. toți bolnavii care prezintă un debut brusc al simptomelor diabetului în cele trei luni care
preced examenul.
5. toate sarcinile care apar în cadrul unui diabet sau la care se observă o stare diabetică
subclinică.
Insulina este indicată în toate cazurile când boala nu poate fi stabilizată prin diete
alimentare,prin hipoglicemiante orale și exercițiu fizic.
La toți bolnavii la care diabetul a debutat într-o formă acută,chiar dacă este ușor sau
sever,trebuie aplicat tratamentul cu insulină.Orice diabetic netratat care are un surplus considerabil
de greutate nu va necesita insulină ori tratament cu
hipoglicemiante,cu o prezentare de hipoglicemie importantă de dimineață.Toți copii și
diabeticii subponderali necesită insulină dar mare importanță în echilibrarea diabeticilor este regimul
alimentar,nu tratamentul cu insulină.Un diabetic își poate stăpâni boala printr-o dietă hipocalorică prin
scăderea în greutate,prin posturi totale intermitente,prin hipoglicemiante orale și exerciții fizice.
Preparatele de zinc insulină sunt cunoscute sub denumirea de insulină
semilentă,lentă și ultralentă,pentru că durata de acțiune poate fi scurtă,intermediară și
lungă.
Insulina cristalină,cu cristale de zinc exercită în soluție un efect hipoglicemiant în decurs de
o oră,când este administrată subcutanat ajunge între 2-6 ore.Este preparatul ideal în urgențe,în
cetoză,acidoză diabetică sau în infecțiile acute.
42
 Globininsulina are o acțiune de tip intermediar.Protamin _zinc insulina are o
acțiune prelungită ca și insulina ultralentă,efectul fiind evident după 12-24 ore iar
activitatea se menține peste 30 de ore.Se administrează o singură dată pe zi,totdeauna înainte de micul
dejun.
Datorită absorbției lente nu se manifestă în primele 2-4 ore de la injectare.
Complicațiile insulinoterapiei.

43
 Hipoglicemia se datorează fie administrării în exces a insulinei,fie unei alimentații
deficite sau asocierii acestor două cauze,unui efort deosebit fără a reduce insulina sau a creșterii
corespunzătoare a cantităților de alimente.O altă cauză este neconsumarea întregii cantități de alimente
permise sau întârzierea prânzului un timp îndelungat după administrarea insulinei.
Alte cauze ale hipoglicemiei postinsulinice:
-supradozajul insulinei,vărsăturile,diareea,stabilizarea bolii,scăderea ponderală, lichidarea
stărilor toxice și a infecțiilor cu insulină și a prânzurilor din regim.
-instalarea unei cașecxii(stare generală proastă a organismului manifestată prin
scăderea temperaturii corpului,slăbire și astenie excesivă),cu epuizarea rezervelor de
glicogen,cum se întâmplă în bolile maligne sau în tuberculoză.
-neglijarea reducerii bruște a dozei de insulină imediat după naștere la gravidele diabetice.
-insuficiența cardiacă acută,hemopatiile acute și insuficiențele corticosuprarenale.
Simptomele hipoglicemiei postinsulinoterapiei pot fi ușoare:foame,astenie,tremu-
rături,instabilitate nervoasă.cefalee,ușoară confuzie mintală sau stare de depresie.În alte
situații pot apărea reacții moderate severe:astenie accentuată,transpirație excesivă și
lipicioasă cu tegumente reci,amorțeală a limbii,buzelor și mucoasei bucale, palpitații,
tulburări de memorare,vedere încețoșată,mers dificil,etc.Alteori hipoglicemia se însoțește de reacții
severe:convulsii,incontinență de urină, inconștiență,alteori o stare de comă.
,,Tratamentul hipoglicemiei:în formele ușoare se administrează un pahara de suc de portocale
sau 8-12 g de glucoză.Toți bolnavii care își administrează insulină trebuie să aibe asupra lor o bucată
de zahăr.,,/12
În cazul bolnavilor inconștienți,trebuie administrat intravenos 25ml glucoză, 50% se va
continua cu o perfuzie cu 10% soluție de glucoză.Dacă nu avem la dispoziție soluție sterilă de glucoză
iar alimentația pe gură nu se poate face,se pot administra glucide sub formă de lichide prin intremediul
unie sonde gastrice introdusă prin fosele nazale.Se mai poate administra clorhidrat de glucagon 0,5-
1mg pentru adulți și jumătate din această doză pentru copii crește glicemia,în lipsa acestuia se
administrează 1%o 0,5- 1ml.Reacțiile alergice la insulină se pot observa local în jurul
sediului injectării
manifestate prin tumefacție,jenă și prurit sau reacții generale: urticarie,edem al feței și
extremităților, dispnee.În cazul acestor manifestări se administrează adrenalină 1%o 0,5 subcutanat,
repetându-se la o jumătate de oră în funcție de gravidetatea reacțiilor.Se mai
pot administra hemisuccinat de hidrocortizon sau sulfat de efedrină 2,5mg la adult și
8mg la copil,într-un interval de patru ore până la ameliorare.Se mai pot administra un antihistaminic
oral la 1-4 ore sau ACTH(adrenocorticotrop hipofizar) până se obțin
rezultate durabile.,,În șocul anafilactic se pot administra intravenos bitartratul de
44
levarterenol, intravenos.,,/ 13(hipertensiv,vasoconstrictor)
O altă complicație o constituie în tratamentul cu insulină,lipoamele insulinice
dezvoltate la locul injectării sau lipoatrofia insulinică determinată de atrofia adipos țesutului
subcutanat în locul injectării,cauza fiind necunoscută.

45
 Alte complicații sunt edemele insulinice cu o tumefiere a feței fiind netedă și
lipsită de riduri,o altă complicație este presbiopia insulinică printr-o reducere a elasticității
cristalinului.

3 Tratamentul comei diabetice

Coma diabetică reprezintă starea bolnavului cu diabet hiper- sau hipoglicemie.

Coma diabetică este cea mai gravă complicație și apare mai frecvent la diabeticii tineri.Se
instalează relativ rapid,în câteva ore,prezentând o hipregligemie marcantă(500- 600mg la 100ml
sânge),prezența de corpi cetonici în urină și sânge.Bolnavul este inițial
liniștit dar somnolent,cu tegumente și mucoase uscate,limba prăjită,globii oculari
înfundați în orbite,oligurie,tensiunea arterială scade treptat,dispnee cu frecvență ondulantă.
În fază de precomă,internarea este obligatorie,tratându-se cauzele decalnșatoare : dezechilibrul
alimentar,insuficiența de insulină,stress-ul,etc.Se administrează un regim hidric bogat cu sucuri de
fructe,băuturi sărate,supe de zarzavat strecurate,etc.În perfuzie se introduc 500-1000ml ser
fiziologic,250-500ml ser glucozat,10-20% tamponat cu insulină (o u.i.la 2g glucoză),mărindu-se doza
insulinică cu 50-100% peste cantitatea obișnuită.În 24 de ore se adaugă 2-4g clorură de potasiu,KCl în
perfuzie.
În stadiul de comă diabetică se administrează lichide 7-9 l intravenos,în primele două ore 3 l
ser fiziologic,ser alcalin hiperton,din a treia oră administrându-se 500- 1000ml ser glucozat 20%
tamponat cu insulină,glucoza având ca efect înlăturarea cetonei.Pentru prevenirea hipoglicemiei se
administrează vitamina K,intravenos în perfuzie, obligatoriu. Când rehidratarea orală este posibilă se
administrează 2-3 l lichide
în 24 ore,cu 10-14g clorură de sodiu și 8-10g clorură de potasiu.În caz de colaps se
administrează plasmă sau soluții macromoleculare.Bolnavul aflat în comă diabetică tratat corect își
revine la normal în 6-8 ore.

46
 4 Medicamente antidiabetice

Insulina – poate fi umană,biosintetică sau semi-sintetică prin înlocuirea unui acid aminat cu
insulina de porc.Mai puțin folosite sunt insulinele cu extracție din pancreas de bou sau
porc.Preparatele hidrosolubile conțin insulină amorfă și cristalizată în soluție apoasă cu pH acid.
Clasificarea insulinelor se face în funcție de toleranța și de durata de acțiune în:

47
 -insuline cu acțiune rapidă și de scurtă durată,injectată subcutanat,efectul apărând
după 15-80 minute,maxim după 1-4 ore durând 6-8 ore,administrată cu 15 minute
înaintea mesei.Administrată intravenos,efectul apare după 5 minute minute. și durează 30-60
-insulina cu acțiune intermediară conține suspensie de insulină retard,administrarea ei fiind
numai subcutanat cu acțiune maximă de 4-6 ore și o durată de 10-18 ore.
Dintre antibiotice amintim două clase orale:
a)biguamide:Meformin,Meguan,Biformin,Diabitem,Silubin retard.
b)sulfamide:Apoglibaride,Gileman,Glibetic,Gluben,Maninil,Manirom,Tolbutamide-
Tolbutamid,Glipizid,Minidiab,Glionison-Glurenorm,Gliclazid-
Diaprel,Glipicrone,Medoclazide,Plante-Fitodiab.

5 Tratamentul chirurgical și tratamente de excepție

În intervenții chirurgicale un diabetic trebuie pregătit prin introducerea în tratament a insulinei

chiar dacă afecțiunea este de tip 2,insulinoindependent.Această modificare a medicației antidiabetice
trebuie aplicată cu 20 ore înaintea intervenției chirurgicale și continuă încă 24-48 ore postoperator la
aprecierea medicului diabetolog.
În mod obișnuit nu prezintă riscuri mari,obiectivul fiind echilibrarea metabolică.Îngrijirea
postoperatorie trebuie realizată cu competență.În timpul operației
și după,chirurgul trebuie pregătit și dotat cu tot arsenalul terapeutic necesar unei
intervenții specifice(sondă vezicală,antidiabetice,heparină).
Transplantul de pancreas prezintă mari riscuri,deci nu este o metodă aplicată curent.
Transplantul de celule beta-pancreatice este o metodă limitată deoarece necesită
tratament imunosuspensor cu efecte secundare necesare. și dificultăți în obținerea celuleleor
Pancreasul artificial este încă în studiu,nu s-a introdus în practică.
Preparatele insulinice noi,doar insulina Lispro verificată,cele cu acțiune
prelungită sunt în studiu.
Stoparea precoce a evoluției diabetului zaharat de tip 1,aceasta fiind o boală autoimună s-au
folosit imuno-suspensoare(Azatioprina,Ciclosprina,Ciamexonal,etc).
Prevenirea primară a diabetului zaharat tip 2 prin metodele cunoscute clasic,iar produșii noi
sunt:Troglitazonul sau Fitodiabutul.

48
 6 Rolul efortului fizic în diabetul zaharat

Efortul fizic este o componentă importantă și are mare valoare în tratamentul

diabeticului, ameliorând starea generală și toleranța alimentării glucidice,reducând

49
nevoia de insulină.Exercițiul fizic este contraindicat la blonavii netratați și
subalimentați.
Exercițiul fizic constă în mersul pe jos de 30 minute pe zi.Nu se recomandă exerciții fizice
grele.Exercițiul fizic moderat se realizează prin plimbări,alergări,înot, călărit,etc.Solicitările fizice
ușoare ca:statul în picioare, îmbrăcatul, dezbrăcatul, scrisul, cusutul,nu pun probleme diabeticului.Un
exercițiu chiar moderat,datorită efectului hipoglicemiant,necesită ca bolnavul să ia 10-20g glucide
pentru a preveni hipoglicemia. Este bine ca diabeticul să folosească în aceste împrejurări glucide ușor
absorbabile și să practice exercițiile fizice după masă.
Exercițiul fizic este necesar pentru a combate obezitatea sau sedentarismul.
Vârstnicii trebuie să evite eforturile și exercițiile obositoare,ideale pentru ei fiind
plimbările,mișcările lejere în aer liber.
Diabeticului se recomandă repaus suficient și un somn liniștitor.Tutunul nu este
contraindicat,excepție făcând afectarea arterelor periferice.Alcoolul poate fi nociv,fiind un supliment
nedorit și neprevăzut al dietei.Poate fi consumat în cantități mici reducând din regim cantitatea
respectivă de alimente.
Efortul fizic ca și consumul de etanol determină consumul de glucide,deci
potențează acțiunea insulinei ceea ce înseamnă că un bolnav diabetic ,consumator de etanol trebuie să
primescă o medicație antidiabetică într-o doză mai mică decât cel ce nu consumă etanol.
Efectele terapeutice ale efortului fizic controlat sunt:
-crește utilizarea periferică a glucozei stimulând transportorii specifici având consecință
stabilizarea valorilor glicemiei
-scade necesarul insulinic
-crește colesterolul H.D.L.(colesterolul,,bun,,) și scade L.D.L.(colesterolul,,rău,,)
-scad trigliceridele și crește capacitatea maximă de consum
-crește debitul cardiac și scade ritmul cardiac
-ameliorează funcția respiratorie
-crește masa slabă și o scade pe cea grasă
-reduce starea de anxietate și crește confortul psihic
Cura balneoclimatică este contraindicată la diabeticul decompensat,la copil și
tânărul până în 20 de ani dar și la vârstnicii după 65 de ani,la cei cu complicații
cardiace,hepatice sau renale.Se recomandă ape carbogazoase(Boboc,Vatra Dornei, Covasna),alcaline
clorurate(Sângeorz),sulfuroase(Olănești, Călimănești).Aceasta încheie arsenalul terapeutic al
diabeticului.

50
 CAPITOLUL V

1 Igiena diabeticului

Regulile de igienă trebuie bine cunoscute de diabetici deoarece nerespectarea sau nu a acestora
depinde apariția unor complicații severe.În general este recomandată:
-curățenia corporală fercventă(baie zilncă cu apă și săpun) urmată de schimbarea lenjeriei de
corp zilnice
-îngrijirea strictă a danturii
-igiena perfectă a organelor genitale,adeseori aceste infecții genitale reprezintă punctul de
plecare ale infecțiilor cu gremeni rezistenți,predispuse fiind persoanele obeze.
-cea mai importantă este igiena membrelor inferioare,mai ales în cazul apariției arteritei
diabetice.În acest caz se urmărește echilibrarea diabeticului,renunțarea la fumat obligatoriu,evitarea
încălțămintei strâmte,a ciorapilor cu elastic,evitarea poziției picior peste picior,loviturile la picioare iar
tăiatul unghiilor va fi corect efectuat.În alte cazuri bolnavii vor fi sfătuiți să-și ferească picioarele
de surse de căldură iar în pat își vor
schimba fercvent poziția.Își vor spăla zilnic picioarele cu apă și săpun,uscarea se va
realiza prin presare cu un prosop moale iar eventualele micoze interdigitale vor fi tratate
de specialistul dermatolog.După spălare și uscare,picioarele vor fi pudrate cu talc,în
cazul transpirațiilor.Tratamentul aseptic al excoriațiilor gangrena și plăgilor este obligatoriu,
fiind o cauză majoră.
Gangrena diabetică poate fi generată de arteriopatia și de neuropatia
diabetică,fiind cea mai gravă problemă a diabetului.Ea poate fi prevenită contribuind 3 factori:factorul
neuropat,microangiopatia diabetică și factorul infecțios.
Gangrena se prezintă sub două forme:
a) gangrena umedă,extensivă,instlându-se brusc în urma suprainfectării unei leziuni
declanșatoare.Bolnavul este febril,starea generală afectată,apare cetoacidoza iar fără cooperarea dintre
diabetolog-chirurg,bolnavul poate muri.
b) gangrena uscată apare pe fondul unei ischemii cronice progresive la nivelul halucelui sau
calcanean,de culoare vinețiu-negricioasă,cu dureri intense ajungând la autoamputație,alteori apare
ulcerul trofic plantar.Tratament:sulodexid 1 fiolă pe zi în perfuzie,pentoxifilin sau trental în
perfuzie,hemisuccinat de hidrocortizon,xilină intraarterial,antibiotice sau chiar intervenții chirurgicale.

51
 II.2. Profilaxia diabetului zaharat de tip 2

Diabeticii nu trebuie să se căsătorească între ei deoarece urmașii lor vor suferi de aceeași
boală.Ei se pot căsători cu o persoană din familii indemne de această boală,reducând riscul unui
descendent diabetic.La rândul lor copii nu au voie să se căsătorască decât cu membrii unor familii
nediabetice.Wilder sugerează că bolnavii diabetici ar trebui să se limiteze la 1-2
copii.Corectarea și prevenirea obezității reprezintă mijlocul cel mai important care stă la dispoziție
în profilaxia diabetului.După vârsta de 35 de ani greutatea comparată trebuie să fie la nivelul
standardului sau puțin dedesubt.

2 Nevoile alimentare

Necesitățile diabetice depind de sex,greutatea corporală și activitățile desfășurate de bolnavul

diabetic.La un individ normal,nevoile calorice zilnice sunt:o rație de proteine pentru un adult cu
greutate ideală este de 1-1,5g/kg,rația de glucide variază între 1-2g pe kilocorp iar cea de glucide între
3-5g pe kilocorp.Alimentația diabeticilor stabilizați este identică cu cea a unui om normal impunându-
se restricție calorică bolnavilor supraponderali.Bolnavul supraponderal trebuie să slăbească doar cu
ajutorul unei diete hipocalorice.Dacă nu este eficientă scăderea în greutate prin acest regim se apelează
la un post totaș de 4-14 zile,urmat de o dietă de subalimentație cu o zi de post negru pe
săptămână.După stabilizarea diabeticului se poate reduce la jumătate ritmul scăderii ponderale prin
creșterea treptată a aportului caloric.Bolnavul cu o greutate foarte apropiată de valoarea ideală va
dispune de un regim larg comparativ celui supraponderal.Cel subponderal trebuie să se îngrașe având
nevoie de o dietă care să-i permită creșterea în greutate.
Proteinele sunt bine tolerate de diabetici _ ele nu vor fi sub 100g la bărbați și sub 90g la
femeia adultă.Un deficit proteic poate apărea doar dacă se pierd prin urină cantități mari de glucoză
astfel trebuind mărită cantitatea de proteine.
Rația de glucide variază în raport cu severitatea diabeticului astfel:în cazul bolnavului
supraponderal cu o formă ușoară a bolii,insulinoterapia poate fi evitată prin
restrângerea permanentă a valorii calorice și a conținutului glucidic al dietei.Când
greutatea corporală se reduce,regimul alimentar este apropiat de cel al omului normal.Este necesar să
52
fie respectat timp îndelungat o dietă cu un conținut de 225-330g glucide.Pentru diabeticul
supraponderal este necesar tratamentul cu insulină sau cu hipoglicemiante orale.Lipidele sunt
necesare pentru stabilirea energiei ce nu poate fi
asigurată de proteine și hidrocarburi.Se știe că un gram de proteine sau glucide

53
eliberează 4 calorii; grăsimile ,9 calorii pe gram, consumându-se rații lipidice cât mai mici posibile
din cauza efectului nociv al hiperlipemiei.

II.3. Necesarul de proteine

Necesarul de proteine se calculează înmulțind greutatea ideală în kilograme cu 1,4.Necesarul

de glucide este de 100-125g pentru diabeticul obez supus unei diete hipocalorice,adăugându-se
insulină sau alt medicament hipoglicemiant.Pe măsură ce boala se echilibrează se adaugă cantități
suplimentare ajungând la 225-300g sau dacă
apar hipoglicemia și glicozuria se ajunge la 200-250g.Rația de glucide este de 250g
pentru bolnavul subponderal sau cu greutate normală necesitând insulină sau hipoglicemiante orale,iar
dacă este necesar crește până la 225g.
Lipidele se adaugă pentru acoperirea nevoilor de calorii totale după stabilirea rației de
proteine și glucide.,,În cazul diabeticului obez,ritmul greutății corporale trebuie încetinit până la 1,8kg
pe lună.,,/10
Diabeticul obez tolerează mai bine un post total decât un regim hipocaloric,postul
total sau postul negru fiind prescris în 4-14 zile pe lună.Postul total este contraindicat în cazul
unui diabetic labil.Dieta se împarte în 3 mese:mic
dejun,prânz și cină,diabeticul căruia nu i se administrează insulină va avea o gustare
înainte de culcare,cu un regim de 900 calorii pe zi,un pahar cu lapte.La un regim de 1100 calorii pe
zi,gustarea de seră cuprinde un pahar cu lapte și o felie de pâine graham uscată.
Când sunt folosite hipoglicemiante orale,din dieta totală se rezervă o gustare de seară pentru
evitarea reacțiilor hipoglicemice de peste noapte.
Condimentarea alimentelor se face cu usturoi,ceapă,țelină,tarhon,cimbru,
pătrunjel,muștar,piper,boia,sare,lămâie,oțet,mentă și zaharină.Bolnavul poate consuma
fără a lua în considerație calculul dietei:cafea,ceai, murături,afine,agrișe îndulcite cu zaharină.
Sursele alimentare de glucide sunt:fructele,cerealele,pâinea și preparatele
făinoase.Proteinele se obțin din carne,ouă,lapte,nuci,iar grăsimile sunt luate din
unt,smântână,margarină și uleiuri.

Cantitatea de proteine,lipide și glucide din diferite alimente

100g proteine lipide glucide

54
 carne degresată 20 10 ---
pește 20 2 ---
ulei --- 100 ---
lapte 3,5 3,5 5
smântână proaspătă 4 22 3
brânză proaspătă 2,5 6 1,5
unt 1 85 ---
orez 8 0,3 78,8
turtă dulce 6 3,5 75,5
paste făinoase 1,2 1,5 73
făină de cereale 9,6 1,4 73
biscuiți 20 9 72
ciocolată 7 24 64
legume uscate 20-24 1,5 59-61
pâine neagră 7,7 1 48
cacao praf 21 28 38
cartofi 2 0,1 20
struguri 1 1 17
mere,pere 0,30 0,40 14
portocale 0,7 0,2 10
morcovi 1 0,3 9
legume verzi 1-2,5 0,3 5-6
fructe 0,8-1 0,2 10-11
fructe grase(alune,nuci,migdale) 17 56 17

Conținutul aproximativ în glucide al principalelor alimente

% pătlăgele,vinete,țelină,ciuperci,varză,varză acră,conopidă,ardei verde,castravete andive ,spanac ,

salată,praz,ridichi,tomate,lapte,fasole verde,sparanghel
10% sfeclă roșie,morcovi,dovleac,ceapă verde,ananas,gulie,lămâi,portocale, mandarine, pepene,măsline
15% mazăre,păstârnac,zarzăre,cireșe,fragi,coacăze,alune,nuci,piersici,mere,pere
20% cartofi,cereale,orez fiert,banane,smochine,prune,struguri
40% cartofi,castane
60% fasole uscată,linte,pâine,caise uscate,prăjituri,smochine uscate 75%

55
orez,macaroane,prune uscate,stafide

3 Pregătirea dietei

Indicațiile rigide și greu de respectat din trecut au fost înlocuite cu o dietă

orientată pe evaluarea nutriției și pe scopul terapeutic ce iau în considerare obiceiurile

56
alimentare și alții factori de viță.Foarte importante în aceste condiții sunt monitorizarea
glucozei sngvine,hemoglobinei glicozilate,lipidelor,tensiunii arteriale și greutății
corporale.
Se recomandă pentru adulții care îndeplinesc o activitate medie,un aport caloric care scade
cu vârsta ce variază în jurul valorilor de 36kcal/kg(calorii pe kilogram) pentru bărbați și
34kcal/kg pentru femei.Necesarul minim de proteine este de 0,9g/kg/zi și trebuie scăzut la 0,8g/kg/zi
în cazul dezvoltării insuficienței renale.
Distribuția caloriilor între hidrați de carbon și grăsimi trebuie individualizată.
Pentru pacienții nonobezi și la cei fără hiperlipidemie este recomandată o cantitate de
grăsimi egală sau mai mică de 30% din aportul caloric,cu mai puțin de 10% găsimi saturate.În cazul
pacienților cu hipercolesterolemie aportul de colesterol trebuie să fie mai mic de 200mg/zi,iar
grăsimile saturate mai mici de 7% din calorii.Frecvent se recomandă un aport crescut de grăsimi
polisaturate.După alegerea conținutului în
proteine și grăsimi,caloriile rămase se raportează la carbohidrați.Este recomandată
creșterea conținutului de fibre din dietă.
Este important ca dieta să stabilită să fie respectată pe termen lung,iar plăcerile speciale
trebuie să fie excepții acceptate în număr redus.Înțelegerea respectării dietei aduce o cooperare mai
bună decât pretențiile rigide chiar și la adulți.
La pacienții aflați în tratament cu insulină repartiția caloriilor trebuie realizată astfel în cât
să se evite hipoglicemia.Un astfel de regim prevede distribuția a 20% din
calorii la micul dejun,35% la prânz,30%pentru cină și 15% pentru seara mai
târziu.Acest regim trebuie modificat în cazul stilurilor de viață diferite(exemplu:o persoană care
lucrează noaptea,masa principală va fi decalată în timp).Pentru regimurile cu injecții multiple cu
insulină,caloriile se împart astfel:20% la micul dejun și la cină,30%la prânz,iar cele 30% rămase sunt
rezervate gustărilor de la mijlocul dimineții,de la mijlocul după-amiezei și seare târziu,în funcție de
nivelul glicemiei din timpul zilei.
La pacienții cu diabet zaharat noninsulino-dependent respectarea dietei trebuie să fie mai
strictă datorită rezervei scăzute de insulină,în timp ce la pacienții cu diabet zaharat insulino-
dependent,compoziția dietei nu este de o importanță critică deoarece ajustările insulinei pot acoperii
variații mari ale ingestiei de alimente.
Necesitățile dietetice variază în funcție de sex,vârstă,înălțime și greutate,
severitatea bolii și prezența complicațiilor eventuale indicate de insulină sau
hipoglicemiantele orale.
Dieta trebuie adaptată nevoilor individuale.Regimul individualizându-se în cazul apariției
complicațiilor ca:hepatita,ulcerul gastro-duodenal,nefrita cu retenție azotată, fiind apropiat de dieta
57
indicată în afecțiunea respectivă.
In general se prescriu 3 tipuri de dietă:
1) dietă mai conservatoare cu compoziție protidică largă,rație glucidică și valoarea calorică
adaptată cerințelor greutății corporale.
2) dietă hiperglucidică,hipolipidică și hipocalorică propusă de Rabinovici,
eficacitatea dovedindu-se a nu fi ușor adaptată diabeticilor în formele instabile și

58
juvenile cu dieta următoare:70g proteine,40g glucide valori și 50g lipide ce corespund unor
de 2330calorii.
3) dietă liberă,recomandată de Stone și Tolstoi ce reprezintă un regim normal fără cântărirea
alimentelor asociate insulinei.Regimul hipoglucidic este predispus la degenerative precoce și
progresiv,neuropariei diabetice,rezistență scăzută la tuberculoză și la retinita diabetică.
Privind consumul vitaminelor,diabeticul are nevoie de un consum mai mare de vitamine din
complexul B,B1,B12,PP.În cadrul substanțelor minerale,clorura de sodiu este indicată în cantități
normale la un diabet necomplicat.Pierderile de clorură de sodiu
sunt mărite în cazul apariției și accentuării cetozei,situație în care este administrată
precoce sare ca o măsură ajutătoare în prevenirea colapsului vascular periferic.
Introducerea a 500ml lapte integral sau smântânit în regimul zilnic al adulților și 250ml în cazul
copiilor,va preveni o scădere calcică și potasică,în cazul cetozei.
Orice diabetic trebuie să respecte cu strictețe regimul indicat care include aportul caloric
necesar menținerii reutății corporale apropiată de normal,aportul proteic
normal sau un pic crescut și o restricție ușoară a glucidelor cu cantități suficiente de
lipide și menținerea rațiilor de săruri minerale și vitamine.

59
 CAPITOLUL VI

1 Rolul asistentei în îngrijirea pacientului cu diabet zaharat

Asistenta medicală are un rol foarte important în îngrijire pacientului cu diabet zaharat.
Pentru pacientul tratat ambulatoriu:asistenta îl invită periodic la controale clinice
și de laborator,în cadrul cabinetului medical(glicozurie,glicemie).
Pentru pacientul dezechilibrat,tratat în spital,asistenta:
-asigură un regim alimentar echilibrat,cu scopul de a furniza rația calorică necesară, de a reduce
hipoglicemia și de a menține o greutate corporală stabilă.
-evoluează nevoile cantitative și calitative în funcție de vârstă,sex,stare fiziologică,
forma bolii.
-stabilește rația alimentară cu:proteine 13-15%,lipide 30-35%,glucide 50% în 24 ore
la adult 2/3 glucide complexe cu absorbție lentă și 1/3 glucide simple cu absorbție
rapidă, repartizate pe mese și adaptate la efortul fizic.
-recoltează produse pentru examenul de laborator(sânge,urină).
-administrează medicația prescrisă de medic la orele indicate,în diabetul zaharat de tip
1,insulina ordinară prin injecție subcutanată,în doza recomandată(în funcție de
valoarea glicemiei și glicozuriei) înaintea mesei cu 15-30 minute(de 2-3 ori pe zi
înaintea meselor principale,ținând cont că alcoolul inactivaeză produsul); intavenos, insulina
ordinară se injectează numai în cazul comei diabetice.
-administrează insulina monocomponentă semilentă o dată sau de două ori pe zi la ore fixe,prin
injecții subcutanate.
-respectă cu strictețe măsurile de asepsie.
-alternează locul injecției pentru prevenirea lipodistrofiilor(fața externă a brațului la
1/3 mijlocie,fața antero-exterioară a coapsei și a 1/3 mijlocie,flancurile peretelui
abdominal,regiunea subclaviculară,regiunea fesieră superoexternă).
-în diabetul zaharat tip 2,administrează medicația hipoglicemică pe cale orală,
sulfamide hipoglicemiante sau biguanide și urmărește efectele secundare ale acestora
(grețuri,vărsături,inapetență).
-măsoară zilnic diureza și notează în foaia de observație temperatura.
-măsoară greutatea corporală la interval de 2-3 zile si evaluează manifestările de
deshidratare:aspectul pielii și mucoaselor,pulsul,tensiunea arterială.

60
 -evaluează astenia,epuizarea pacientului și îl ajută în efectuarea îngrijirilor igienice.
-asigură condiții de îngrijire în spital(liniște,permițând repausul fizic și psihic al
pacientului).
-explică pacientului normele de viață și alimentație care trebuie să le respecte.
-supraveghează zilnic temperatura corpului,pulsul,tensiunea arterială,notându-le în foaia de
temperatură.
-supraveghează tegumentele bolnave și mucoasele cu manifestări cutanate.

61
 -educă pacientul cu privire la igiena sa personală corporală pentru a preveni
fisurile,escoriații și bătăturile de la nivelul picioarelor.
-sesizează modificările ce pot cauza complicații:transpirații,respirație Kussmaul, coma.
Asiatenta acordă îngrijiri în coma hiperglicemică:
-administrează doza de insulină ordinară recomandată de medic pe cale intravenoasă
și subcutanată la nivelul stabilit.
-recoltează periodic sânge pentru monitorizarea glicemiei,a rezervei alcaline și urină pentru
glicozurie
-monitorizează pulsul,tensiunea arterială,respirația,revenirea conștienței.
-reechilibrează hidroelectrolitic și acidobazic pacientul prin perfuzii cu ser
fiziologic,soluție Ringer sau Fischer și soluție de bicarbonat de sodiu 14g%.
-îngrijește tegumentele și mucoasele pacientului comatos.
Asistenta acordă îngrijiri speciale în coma hipoglicemică:administrează la recomandarea
medicului soluție glucozată 10-20%,250ml pe oră până la revenirea din stare de comă și reluarea
alimentației pe cale naturală,sub controlul glicemiei.
Asistenta educă pacientul pentru prevenirea complicațiilor și îl învață să respecte rația de
glucide în 24 ore cântărindu-și alimentele;îl învață să înlocuiască unele alimente cu conținut mare de
glucide prin altele cu conținut redus pentru a obține senzația de sațietate;îl învață să-și dozeze
insulina,tehnica injecției cu insulină,să mănânce după 15- 30 minute de la administrarea insulinei și să
păstreze produsul la o temperatură de 4-7 grade Celsius,dar și să recunoască cauzele,semnele și
complicațiile acute pentru a putea interveni în cazul producerii lor.
Cauzele hiperglicemiei sunt:abaterile alimentare,episoadele infecțioase,chirur- gicale sau
diferite stări fiziologice.Manifestările hiperglicemiei constau în oboseală,
somnolență,inapetență,grețuri,diaree,piele uscată,respirație Kussmaul, pierderea lentă a conștienței.
Cauzele hipoglicemiei sunt:excesul de insulină,lipsa controlului glicemiei cu maifestări
de:astenie,amețeli,pele rece,transpirații,hipotensiune arterială,pierderea brus- că a
conștienței,,respirație normală.În acest caz pacientul își poate administra puțină apă îndulcită iar în
formele severe o fiolă de 1mg glucagon.Pacientul își poate verifica
glicemia și glicozuria la domiciliu cu ajutorul bandeletelor sau strip-urilor,folosind
sânge capilar iar citirea se face vizual comparându-o cu o scală de culori.
Asistenta sfătuiește pacientul să păstreze evidența permanentă a rezultatelor
testelor efectuate,notând dieta și doza de insulină,îl învață să respecte tratamentul și
regimul alimentar recomandat pentru a avea o viață normală și a fi o persoană
activă.Gravida diabetică va fi îndrumată pentru a fi supravegheată de medicul
dermatolog,asistenta medicală,specialistul obstetrician sau medicul neonatolog.
62
 2 Plan de îngrijire –prezentarea cazurilor

Diabetul zaharat apare la persoanele cu risc genetic(o singurǎ genǎ sau

poligeneticǎ);persoanele cu boli ce scad rezerva funcṭionalǎ a pancreasului acṭionând asupra celulelor
β(traumatisme pancreatice,pancreatite urleiene, alcoolism,lues);persoane cu boli care scad rezerva
funcṭionalǎ a pancreasului prin suprasolicitarea celulelor β ṣi epuizarea lor (supraalimentaṭie,
obezitate, sarcinǎ,traume psihice);persoane care fac tratamente cu citostatice,imuno
supresive,gicocorticoizi,ACTH,care inhibǎ sinteza insulinei.
Manifestǎri de dependenṭǎ(semne ṣi simptome):poliurie,4-5 litri/24
ore;polidipsie,ingestia 2-5 litri lichide/24 ore;polifagie accentuatǎ,de obicei
la tineri;scǎdere ponderalǎ,ca urmare a catabolismului ṣi pierderilor de
material energetic(glucozǎ);astenie fizicǎ ṣi intelectualǎ;crampe musculare;
prurit genital ṣi infecṭii genitale fǎrǎ rǎspuns la tratamentele obiṣnuite ṣi
manifestarile unor complicaṭii ȋn formele atipice(pǎgi nevindecabile,
furunculozǎ).
Problemele pacientului:alimentaṭie inadecvatǎ,ȋn surplus, deshidratare, intoleranṭǎ la activitatea
fizicǎ ṣi intelectualǎ,anxietate,risc de infecṭii,risc de
complicaṭii acute:comǎ hipoglicemicǎ ṣi hiperglicemicǎ,risc de complicaṭii
cronice:scǎderea acuitǎṭii vizuale(retinopatie),dureri (nevrite,arterite). ȋn membrele inferioare
Obiective:sǎ se obṭinǎ echilibrul metabolismului glucidic,pacientul sǎ
se alimenteze ȋn raport cu nevoile sale cantitative ṣi calitative/24 ore,sǎ-ṣi
recapete condiṭia fizicǎ ṣi intelectualǎ,sǎ fie conṣtient cǎ prin respectarea
alimentaṭiei si a tratamentului poate duce o viaṭǎ cvasinormalǎ,sǎ cunoascǎ manifestǎrile
bolii,regimul de viaṭǎ pe care sǎ-l respecte;sǎ se obṭinǎ
echilibrul psihic al pacientului,sǎ se implice familia ȋn ȋngrijrea pacientului,
sǎ fie ferit pacientul de complicaṭii infecṭioase,acute ṣi cronice.
Asistenta intervine pentru pacientul tratat ambulatoriu invitândul la
controale clinice ṣi de laborator,pentru pacientul dezechilibrat,tratat ȋn
spital:asigurǎ un regim alimentar echilibrat,recolteazǎ produsele pentru
analize de laborator,administreazǎ medicatia prescrisa de medic,acordǎ
ȋngrijiri speciale ȋn come ṣi intervine educativ pacientul pentru prevenirea
complicaṭiilor.

63
 Cazul 1

Nume:Vasilescu Ṣefan Stare civilǎ:cǎsǎtorit,2 copii

Data naṣterii:17.11.1933 Ocupaṭie:pensionar
Domiciliu:VN.Focṣani
Data internǎrii:24.01.2011
Diagnostic internare: comǎ hipoglicemicǎ
Motivele internǎrii:Pacientul prezintǎ:transpiraṭii profunde,agitaṭie psihicǎ, contracturǎ
muscularǎ,tremurǎturi ale mâinilor.
Nevoi afectate:-nevoia de respira ṣi a avea o bunǎ circulaṭie
-nevoia de a avea o bunǎ posturǎ,prin alterarea mobilitǎṭii,hiperflexia osteo- tendinoasǎ,semnul
Babinski bilateral
-nevoia de a elimina
-nevoia de a miṣca prin alterarea mobilitǎṭii

Diagnostic de Obiective Intervenṭiile asistentei Evaluare

nursing Rol propriu Rol delegat
24.01.2011 Pacientul sǎ aibǎ o -asigurǎ poziṭia cea Medicul recomandǎDupǎ
1. Tahicardie tensiune bunǎ mai favorabilǎ Oxigenoterapia, administrarea
(hipotensiune) circulaṭiei Enalapril,recomandǎ medicaṭiei de
-asistenta recolteazǎ ȋn crizǎ i.v. sau urgenṭǎ pacientul
analize biochimice: s.c. o prezintǎ o stare
glicemie,Na,K,Cl,U fiolǎ de glucom 1 ȋmbunǎtǎṭitǎ,
ree,pH,glicemiile se mg,recomandǎ tensiunea
repetǎ din 2 ȋn 2 ore teste mǎrindu-se puṭin.
de Se continuǎ
glicemie,Na,K.La tratamentul
recomandarea
medicului se
recomandǎ:Enala
pril 5 mg,glucozǎ
33% direct pe
venǎ

64
2.Hipertensiune Pacientul sǎ nu -asigur condiṭii de -administrez medicaṭPiacientul
din cauza procesului prezinte febrǎ ȋn confort termic ȋn cu anribiotice,respeprezintǎ ctȋinvcǎ
infecṭios manifestatǎ decurs de 24 ore salon Ampicilinǎ 1g/6orestare febrilǎ
prin febrǎ 38Cͦ, -asigur lenjerie Algocalmin1x2/zi , din cauza infecṭiei
frison adecvatǎ -se administreazǎ ṣṣi a procesului
-ṣterg tegumentele Antihistaminice(clor
i infecṭios
pacientului dupǎ feniramin 1cp seara -
fiecare transpiraṭie )
-asigur hidratarea
corectǎ
3.Tuse Pacientul sǎ aibǎ o -asigur calmarea Administrez medicaṭȊina urma
bunǎ respiraṭie fǎrǎ pacientului ṣi poziṭi- indicatǎ de medic cutratamentului se
sǎ se ȋnece sau sǎ onarea lui cât mai antitusive:Flavomed observǎno stare
tuṣescǎ confortabilǎ 1x2/zi,Siofor 850x2/zaimelioratǎ de tuse
25.01.2001 Pacientul sǎ aibǎ 4 -asigur liniṣtea pe -administrez laPacientul epuizat
1.Dificultate ȋn a se ore de odihnǎ coridor ṣi ȋmi planific indicaṭiile mediculuidin cauza somnului
odihni nocturnǎ programul de sedative:Diazepam nocturn
-evaluez la orele tratament astfel ȋncât s seara -a dormit un
18:00 ṣi 6:00 sǎ nu deranjez numǎr de 3-4ore
pacientul pe noapte
-aerisesc salonul
pentru a favoriza
somnul
2.Agitaṭie Pacientul sǎ fie -liniṣtesc pacientul ṣi -la indicaṭia Dupǎ
liniṣtit psihic, ȋi vorbesc frumos. medicului curant,administrarea
echilibrat La nevoie ȋl imobolizez administrez calmantetratamentului
la pat pentru liniṣtire ṣi sedative:pacientul este
Diazepam 1cp per osechilibrat psihic
3.Durere toracicǎ Pacientului i se Bolnavul mai
posterioarǎ amelioreazǎ prezintǎ durere
durerea toracicǎ
4.Dispnee ṣi dureri Pacientul sǎ Asistenta mǎsorǎ La indicatiile Ȋn urma
precordiale prezinte o funcṭiile vitale ale medicului i-a analizeadministrǎrii
respiraṭie ȋn limite organismului pentru determinarea:tratamentului

65
 normale si sǎ-i glucozǎ:173mg/dl, bolnavului i s-a
diminueze dispneea uree:26,6mg/dl ameliorat dispneea
ṣi durerile creatininǎ:1,35mg/d lreuṣind sǎ respire
precordiale -medicul recomandǎbine farǎ oxigen
test pentru
determinare corpi
cetonici absenṭi
n-
Urina:culoare galbe
citrin,aspect limpede
Medicul recomandǎ
oxigenoterapie
26.01.2011 Pacientul sǎ fie Asistenta ȋncearcǎ sǎ Medicul recomandǎ Pacientul prezintǎ
1.Transpiratii echilibrat hidrateze bolnavul cu perfuzie de glucozǎ tegumente uscate
abundente hidroelectrolitic apǎ cu zahǎr,suc de hipertonǎ cu vit.B1, ṣi curate.Obiectiv
fructe cu zahǎr sau B6,B12,recomandǎ realizat.
miere Amaril-1mg/zi
-asistenta schimbǎ Piracetam 1 fiolǎ
Lenjeria
-cântǎreṣte pacientul
ṣi urmaraṣte bilanṭul
hidric
2.Alterarea Sǎ atingǎ un grad Mobilizez pasiv
mobilitǎṭii hiperfle- de autonomie pacientul la 2ore de
xia osteo-tendinoase Sǎ se deplaseze decubit dorsal
ȋn decubit lateral stâng

ṣi drept
3.Tahicardie Pacientul sǎ -adopt cu pacientul o Medicul recomandǎ Pacientul se
prezinte o bunǎ poziṭie carte sǎ-i -oxigenoterapia prezintǎ cu
circulaṭie ṣi favorizeze respiraṭia -Enalapril 5 mg modificǎri bune
respiraṭie -recoltez probe pentru ale respiraṭiei T.a.
determinarea glicemiei este ȋn limite
din 2 ȋn 2 ore normale
-ridic extremitatea Se recomandǎ

66
 cefalicǎ a somierei continuarea
pentru realizarea\ tratamentului ȋn
acestei ambulatoriu
27.01.2011 Pacientul sǎ Asistenta liniṣteṣte Medicul recomandǎ: Pacientul
1.Agitaṭie prezinte o stare de bolnavul ṣi ȋi ȋnspirǎ Fenobarbital 1fiolǎ prezintǎ o stare
liniṣte ṣi confort un climat de ȋncredere i.m.,oxigenoterapia amelioratǎ de
fizic ṣi psihic -atinge bolnavul ṣi ȋl agitaṭie.Ȋn urma
calmeazǎ cu vorbe instituirii
liniṣtitoare.La nevoie tratamentului
administreazǎ obiectivului este
calmante.Dacǎ realizat.
depaṣeṣte limita este
legat de pat.
Asistenta pregǎteste
masca pentru
oxigenoterapie.
2.Alterarea Pacientul sǎ se -Pacientului i se Ȋn urma tuturor
mobilitǎṭii miṣte singur ṣi sǎ solicitǎ cooperarea la tehnicilor,
aibǎ o buna posturǎ, schimbǎrile poziṭiei pacientul se
sǎ atingǎ un grad de -efectuez masaj,cel prezintǎ cu o bunǎ
autonomie maxim. puṭin 10 minute,al mobilitate.
spatelui ṣi membrelor Obiectiv realizat.
-ȋncurjez pacientul
pentru mobilizarea
activǎ a segmentelor
corpului

67
 3 Concluzii

Boala nu vine întâmplător,datorându-se unor încălcări ale legilor naturii într-o anumită
perioadă din viața unei persoane.Această încălcare,voită sau nevoită – accidentală,având loc cu multe
generații în urmă fiind rezultatul unei calamității naturale.Exemplu find radiațiile meteoritului
Tunguska,acum 80 de ani,cauzând mutații genetice rezultând afecțiuni curente.
Pe lângă aceste radiații,cunoscuți sunt și alți agenți dăunători se aduc pagubă
cromozomilor,fiind:alcoolul,condimentele aromate(piper,ghimbir),tututnul,cafeaua și
multe medicamente și droguri.Și stilul nostru de viață contemporan atrage producerea
bolii fiind incluse:dieta,obiceiurile bune și rele,stresul,activitățile și tipul de recreație.
Dr.Hans Selyei a studiat timp de 30-40 de ani bolile produse de stilul de
viață,devenind expertul de frunte pe plan mondial privind stresul și bolile
asemănăoare.În laborator,acesta experimentează multe feluri de stres cum sunt frigul și oboseala
prelungită,descoperind că organismul se adaptează-acomodează cu schimbări
68
în tensiunea arterială,în circulația și compoziția sângelui,pupilele se dilată,mușchii
devin tensionați,gura se usucă,schimbându-se și elasticitatea pielii.Toate acestea și
multe modificări solicitând energie de la corp și creier.
Adaptarea și acomodarea la stres continuă cât timp există stresul,atât timp cât
depozit de energie există.
Glandele suprarenale se adaptează și ele eliberând hormoni ai stresului.
Stresul accelerează evoluția celor mai multe boli,făcându-le mai dificile și
dureroase,boli ce apar timpurii în viață.El joacă cu singuranță un rol foarte important și în apariția
diabetului și sindromului hipoglicemic.
Diabetul,sindromul hipoglicemic și afecțiunile asociate acestora cum
sunt:hipertensiunea,cancerul, obezitatea și bolile coronariene sunt astăzi cele mai des
întâlnite în Statele Unite ale Americii,cauza fiind stilul de viață.

69
 Persoanele cu diabet sunt de două ori mai mult predispuse bolilor de inimă decât cele
nediabetice,riscul fiind cauzat de:hipertensiune,colesterolul ridicat și ateroscleroză.
Ținerea diabeticului sub control include reducerea tuturor factorilor de risc colesterolului
ca:
-reducerea cantității de colesterol prin folosirea unei diete fără produse de origine animală.
-stăpânirea stresului prin exerciții fizice și relaxante.
-reducerea tensiunii arteriale prin exercițiu fizic și dietă relaxantă.
-renunțarea la fumat,fumatul intensificând riscurile în cazul diabetului.

Bibliografie

70
 1. ,,Medicină internă pentru cadre medii,, Corneliu Borundel,2009- 2010,Editura ALL.

2. ,,Boli metabolice,,Dr.Aurel Popescu-Bălcești, 2002, Editura TRIUMF.

3. ,,Diabetul și sindromul hipoglicemic-fapte,descoperiri și tratamente naturale,, Agata
M.Thrash,Calvin L.Thrash,Editura a 3-a,revista București: Alege viața publishing,2005.
4. Revista medicală,,Interiorul corpului uman,, 2010,Editura DeAostini. 5.,,Medicația
antidiabetică,, 1972,Editura Centrul Industrial Medical,
Băcanu Gheorghe.
6. ,,Diabetul zaharat,, Micu Ion,Editura Medicală,București,1974.
7. ,,Diabetul zaharat,mod de viață și tratament,,Micu Ion,Editura

Medicală,București,1985.
8. ,,Diagnosticul și tratamentul bolilor interne,,(vol 1 și 2),Șuțeanu

Ș.,Editura Medicală,București,1982.
9. ,,Ghid de nursing,, Lucreția titirică
10. ,,Cartea asistentului medical(Tehnica îngrijirii bolnavului),,Carol Mozes,Ediția a v-
a,Editura Medicală,București,1997.

71
 Note bibliografice

1 Corneliu Borundel,,Medicină internă pentru cadre medii,,Editura ALL,2009;pag.683.

2Revista medicală,,Interiorul corpului uman,,Editura DeAgostini,2010, cap.82,foaia 57.

3 Dr.Aurel Popescu-Bălcești,,Boli metabolice,,Editura Triumf,2002, pag.9.

4 Dr.Aurel popescu-Bălcești,,Boli metabolice,,Edituara Triumf,2002, pag.14.

5 Corneliu Borundel,,Medicină internă pentru cadre medii,,Editura All,2009,pag.690

6 Corneliu Borundel,,Medicinǎ internǎ pentru cadre medii,,Editura ALL,2009,pag.692

7 Revista medicală,,Interiorul corpului uman,,Editura DeAgostini,

2010, cap.82,foaia 57

8 Dr.Aurel Popescu-Bǎlceṣti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002,

72
pag.32

9 Dr.Aurel Popescu-Bǎlceṣti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002, pag.30

10 Dr.Aurel Popescu-Bǎlcesti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002, pag.43

73
 11 Corneliu Borundel,,Medicinǎ internǎ pentru cadre medii,,Editura ALL,pag.707

12 Dr.Aurel Popescu-Bǎlceṣti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002, pag.47

13 Dr.Aurel Popescu-Bǎlceṣti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002, pag.48

74