Tehnici motivaţionale în

predare
• La baza conduitei individului uman
stau întotdeauna mai multe mobiluri:
tendinţe, intenţii, trebuinţe,interese,
fapte şi acţiuni. Aceste mobiluri
poartă numele de motive şi ele
determină un comportament sau altul.
• Motivaţia este ansamblul mobilurilor
care declanşază activitatea
individului, deci şi a elevului, o
orientează spre realizarea unor
scopuri şi o susţine energetic
• Există un număr semnificativ
de factori ambientali, pe
care cadrele didactice îi pot
utiliza pentru a creşte
motivaţia elevilor.
 1). Începerea lecţiei prin a
da elevilor un motiv de-a fi
motivaţi
• La începutul fiecărei noi sarcini şcolare trebuie explicat
elevilor că pot obţine o satisfacţie personală din îndeplinirea
ei. Comentariul profesorului trebuie sa aibă un caracter
motivator:
“Cred că o să fie util…”
“Cred că o să vă placă…” Un exempu de lecţie poate fi
proiectul “La cuisine française” la cl. a VII-a în cadrul căreia
am discutat despre importanţa bucătăriei franceze în arta
culinară a lumii şi despre educaţia gastronomică.
• Elevii trebuie conştientizaţi asupra:
-finalităţii sarcinilor pe care le rezolvă;
-modului în care aceste sarcini îi pregătesc să facă alte
lucruri:
-importanţei sarcinilor;
 2). Expectanţe clare
• Elevii au nevoie să ştie în termeni exacţi:
- La ce se aşteaptă profesorul din parte lor să facă;
de exempu: pentru proiecte precum: “Les monuments de
Paris” cl.a VII-a la Lb. Franceză şi “Locuinţa între clasic şi
modern” cl. a V-a la disciplina Ed. Tehnologică se precizează
tema exactă, reperele informaţionale de ordin teoretic şi
estetic şi faptul că se va ţine cont de originalitate,
creativitate şi de modul de prezentare a proiectului.
-Cum vor fi evaluaţi: note, diplome sau evidenţiaţi la panoul
şcolii.
- Care vor fi consecinţele diferitelor acţiuni întreprinse de
ei, (dacă nu vor îndeplini sarcina de lucru vor fi notaţi în
consecinţă.)
• Studiile realizate asupra elevilor neinformaţi
suficient asupra aşteptărilor profesorilor din
partea lor au relevat prezenţa unor
performanţe mai reduse decât în cazul elevilor
a căror profesori le-au oferit aceste
informaţii. Nu contează atât de mult cât sunt
de motivaţi pentru realizarea unei sarcini,
dacă nu cunosc aşteptările vis a vis de acesta.
Frecvent rezultatul este că vor începe să
realizeze sarcinile cu o anumită latenţă, se vor
simţi nesiguri, anxioşi şi vor comite frecvent
greşeli.
 3. Fixarea unor obiective pe
termen scurt
• Stabilirea unor obictive pe termen scurt se
aplică în special elevilor cu performanţe
reduse. Dacă aceştia sunt învăţaţi să-şi
fixeze scopuri şi sarcini pe termen scurt,
vor putea obţine performanţe şi vor deveni
mai conştienţi de propria lor eficacitate şi
abilitate. Exempu: să conjuge şi să
folosească verbele neregulate la timpul
prezent în diferite contexte, cl. a VI- a,
disciplina: Limba Franceză
 4. Aprecierea verbală şi
scrisă
• Lauda este cea mai naturală şi cel mai facil
de administrat dintre tehnicile
motivaţionale de care dispune un profesor.
Lauda este credibilă dacă este oferită cu
sinceritate, pentru un lucru bun cocret
realizat. Lauda se aduce şi elevilor slabi la
învăţătură, dar care la un moment dat au
îndeplinit cu succes sarcina dată, au
dovedit interes şi implicare în rezolvarea
ei. Acest lucru îi poate stimula şi motiva în
viitor.
• Totuşi nu toţi elevii reacţionează uniform
la acordarea laudei.
De exemplu :
a ) extrovertiţii (persoane interesate
preponderent de lucruri exterioare şi de
viaţa socială) pot fi motivaţi mai degrabă
de mustrare decât de laudă; pe când în
cazul,
b) introvertiţilor (persoane centrate mai
mult în jurul propriilor gânduri şi
sentimente) lauda este mult mai eficace.
 5). Utilizarea judicioasă a
notării
• Sistemul de notare utilizat prezintă
simultan trei funcţii diferite: evaluarea,
oferirea de feedback şi de mobilizare.
• Acordarea unei note mari pentru
rezolvarea unei sarcini de învatare, sau
îndeplinirea unei sarcini de lucru, constitue
un stimulent.
 6). Stimularea descoperirii,
explorării, curiozităţii
epistemice

• Stimulii noi, surprinzători, complecşi sau

ambigui crează un fel de “trezire
cognitivă” numită curiozitate epistemică.
Acesta creează premisele motivării pentru
a căuta noi căi de înţelegere şi de
rezolvare a unor probleme.
Câteva modalităţi prin care
poate fi stimulată
curiozitatea epistemică
 a) Surpriza

• Se începe lecţia printr-un experiment

simplu dar interesant la care se poate
recurge. De exemplu, la Ed. Tehnologică se
poate începe lecţia “Alimente de origine
vegetală” cl. a V-a cu o activitate practică:
salată de fructe şi legume; iar la disciplina
Limbii Franceze se poate începe cu o
poezie sau un cântecel, la clasele a V-a şi
a VI- a
 b) Neobişnuitul
• Se poate utiliza un fapt devenit obişnuit şi banal,
drept rampă de lansare pentru a realiza ceva
neobişnuit.
De exemplu, dacă elevii vorbesc despre
problemele lor legate de învăţătură, profesorul
poate să înceapă să-şi expună propriile experienţe
legate de acest subiect. Prin acest mod de
abordare îşi prezintă latura umană, fapt ce-l
aproprie de elevi.
• A lua o distanţă provizorie, faţă de ceea ce se
aşteaptă elevii să se desfăşoare în mod firesc în
clasă, poate avea următoarele implicaţii:
a) captarea atenţiei elevilor şi
b) implicarea acestora într-un grad superior în
activitatea de învăţare.
 c) Nesiguranţa

• Are loc când pentru rezolvarea unei

probleme există mai multe soluţii
posibile, îndoiala sau conflictul dintre
două convingeri opuse.
 d) Contradicţia

• De exemplu:
a). Fumatul produce cancer şi totuşi se
fumează;
b). Se pierd în fiecare zi hectare întregi
de pădure iar în locul lor nu se mai
plantează nimic, astfel se pierde drepul la
aer curat.
 e) Elemente incomplete

• Prezentarea unor elemente

incomplete: scheme program la
chimie, circuite electrice la fizică,
fraze lacunare, itemi de completare.
 7). Stimularea apetitului
• Oferirea unei mostre din recompensă înainte ca
elevul să fi depus vreun efort are efecte
stimulative asupra motivaţiei. Arătând elevilor ce
înseamnă un gest cu semnificaţie socială îi va
conştientiza de ce anume se va întâmpla dacă
lucrează bine. Sau se poate concepe o secvenţă de
instrucţie pentru învăţare, în care elevii să aibă un
succes iniţial.
• Elevii sunt mult mai motivaţi atunci când
profesorul le rosteşte mai întâi numele, după care
pune întrebări, decât atunci când aşteaptă
răspunsuri voluntare.
8). Utilizarea unor materiale
familiare pentru exemple

• Când se utilizează cifre pentru

diverse calcule se pot folosi preţurile
unor produse, în calculul masei
moleculare se poate face asociere cu
stabilirea sumei totale de bani dintr-
un portmoneu, etc
 9). Minimalizarea
atractivităţii motivaţiei
competiţionale
• Un elev uneori pentru a obţine acceptarea şi
aprobarea celorlalţi colegi încearcă să submineze
autoritatea profesorului. Ce se poate face ca
elevul să perceapă în mod negativ acest mod de
comportament? De exemplu, se poate implica în
activităţi şcolare auxiliare (reprezentant al clasei
la diferite competiţii sportive, ştiinţifice).
• Pentru a minimaliza atractivitatea competiţională
este necesar uneori a se folosi pedeapsa pentru
comportamentul neadecvat, dar concomitent să fie
stimulat un comportament adecvat.
 10). Minimalizarea
consecinţelor neplăcute ale
implicării elevilor în şcoală
• Prezentăm câteva din aceste consecinţe
neplăcute posibile:
a).disconfortul fizic (determinat de:
absenţa pauzelor, un ecran aflat prea
departe, o sală de clasă friguroasă ;
 b). diminuarea stimei de sine (datorată
eşecului de-a rezolva anumite probleme care îi
surclasează, utilizarea unor apeletive
dezonorante de către profesor la adresa
elevului)
c). situaţia în care elevii sunt solicitaţi să
participe la o competiţie unde numai o mică
parte au şansa de a reuşi;
d). să fie nevoiţi să asculte o prezentare
plictisitoare;
e).să fie testaţi dintr-o lecţie care nu li s-a
predat;
 CONCLUZIE
• Dorinţa unui elev de a depune un efort cognitiv în
scopul achiziţionării de noi cunoştinţe
este produsul mai multor factori cu acţiune
conjugată, pornind de la personalitatea si
abilitaţile elevului implicate în sarcini specifice de
învăţare până la mobilizarea generală pentu
învăţare.
• Motivaţia dispune de două segmente importante:
unul de energizare, iar celălalt de orientare a
comportamentului spre realizarea unui scop.
Sugestiile prezentate în legătură cu dezvoltarea
motivaţiei elevilor par simple, dar ele sunt
esenţiale şi utile. Nu există reţete pentru
motivarea acestui obiectiv educaţional
fundamental. De aceea “dirijarea motivaţiei în
clasă rămâne mai mult o artă.