Sunteți pe pagina 1din 4

TEHNICI DE CRESTERE A MOTIVATIEI PENTRU INVATARE IN

CADRUL INVATAMANTULUI PROFESIONAL SI TEHNIC

Foarte multi profesori reproseaza elevilor faptul ca nu fac eforturile


necesare pentru a invata si ca nimic nu-i motiveaza. Orice profesor care doreste
stimularea motivatiei elevilor pentru activitatea de invatare trebuie sa inceapa
prin a-si analiza si autoevalua propria motivatie, precum si modul in care isi
desfasoara activitatile de predare-invatare-evaluare. Nivelul competentei
profesorului, ca si gradul lui de implicare in activitatea didactica, entuziasmul,
pasiunea cu care isi face meseria influenteaza profund dinamica motivationala a
elevilor. Lipsa de motivatie a profesorului este o problema la fel de grava ca si
incompetenta sa. Exista profesori care nu manifesta nici un interes pentru
profesiunea lor. Desi contextul social si economic poate explica acest fenomen,
nu e mai putin grav faptul ca lipsa de motivatie a profesorului se poate afla la
originea lipsei de motivatie a elevului. Stim ca suna ca un slogan, dar este
adevarat ca un profesor plictisit, blazat nu poate fi o sursa de inspiratie si de
motivatie pentru elevii lui. Daca vrei sa motivezi pe cineva, trebuie sa fii
motivat tu insuti.

De asemenea, profesorul trebuie sa-si indrepte atentia catre activitatile de


predareinvatare. Multa vreme activitatea esentiala a elevilor in clasa a constat in
a asculta in mod pasiv expunerea magistrala a profesorului. O activitate
didactica cu adevarat motivanta trebuie insa sa-i implice pe elevi in mod activ si
sa le capteze interesul. Cadrul didactic trebuie sa fie capabil sa starneasca
curiozitatea elevilor prin elemente de noutate, prin crearea unor conflicte
cognitive, prin utilizarea studiului de caz ori prin antrenarea elevilor in
realizarea unor proiecte de echipa.
Sunt foarte multi specialisti care ofera sugestii pentru ca activitatile de
predare sa fie motivante si sa-i intereseze pe elevi, acestia considera ca
profesorul trebuie sa gandeasca strategiile de predare in functie de cunostintele
pe care trebuie sa le transmita elevilor, cunostinte declarative si cunostinte
procedurale.
Tehnici de stimulare a motivației
A. a stârni curiozitatea elevilor prin:
- elemente de noutate, prin crearea unor conflicte cognitive (paradoxuri sau
opinii opuse ale savanţilor, sau contradicţii vizibile faţă de bunul-simţ
comun,)
- prin utilizarea studiului de caz
- prin antrenarea elevilor în realizarea unor proiecte de echipă.
B. A apela, la impulsul de autoafirmare al elevului, arătându-i că
învăţarea unei discipline îi deschide perspective profesionale într-o
serie de domenii prestigioase. (D.Ausubel)
C. să realizeze un profil motivaţional al elevului printr-o evaluare a :
- Intereselor
- atracţiilor şi respingerilor pentru o disciplină sau alta,
- a perspectivelor de viitor pe care şi le-a conturat,
- a valorii pe care o acordă activităţii de învăţare.
- percepţiile cu privire la competenţa şi gradul de control pe care acesta
estimează că le are în îndeplinirea diferitelor sarcini de învăţare.
 Profesorul poate să-i sensibilizeze pe elevi, stabilind legături între materia
predată şi domeniile de interes ale acestora ori iniţiind o discuţie cu toată
clasa despre utilitatea practică a materiei predate.
 Utilizarea judicioasă a competiţiei între elevi cultivă autoformarea
( motivaţia de autorealizare- nevoie de a fi în competiţie, de a fi mai buni
decât ceilalţi.) Studiile au arăta că cei care au un nivel ridicat al acestui tip de
motivaţie sunt mult mai puţin anxioşi atunci când întâmpina un eşec şi
profesiunile alese sunt cele în care au şanse să înregistreze succesul.
 A apela la ”efectul Pygmalyon ” : cu cât sunt mai mari aşteptările, faţă de
un om, cu atât acesta va obţine o performanţă mai mare. Nimic nu poate fi
mai motivant, pentru o persoană, decât aşteptările sale şi ale celorlalţi de la el
 strategiile de predare în funcţie de cunoştinţele pe care trebuie să le
transmită elevilor(Rolland Viau) o Pentru cunoştinţe declarative (ansamblu
de informaţii teoretice şi abstracte ce trebuie învăţate pe de rost),trebuie:
- începeţi predarea printr-o anecdotă, o istorioară insolită legată de teoria
ce urmează a fi predată sau printr-o problemă de soluţionat;
- chestionaţi elevii asupra cunoştinţelor lor anterioare în legătură cu
fenomenul ori teoria ce urmează a fi explicate;
- prezentaţi planul cursului sub formă de întrebări (acest mod de a prezenta
materia îi obligă pe elevi să-şi focalizeze atenţia asupra aspectelor
importante şi să caute să afle răspunsurile la întrebările puse);
- organizaţi cunoştinţele sub formă de scheme, care permit evidenţierea
legăturilor dintre concepte;
- daţi exemple care să îi intereseze pe elevi;
- utilizaţi analogiile (astfel îi determinăm pe elevi să stabilească legături
între un domeniu pe care îl cunosc bine şi altul nou
Pentru cunoştinţele cunoştinţele procedurale, Viau recomandă ca
profesorii să-i obişnuiască pe elevi să conştientizeze paşii ce trebuie
parcurşi în rezolvarea unei probleme, indiferent de domeniu Evaluarea
poate avea, de asemenea, efecte asupra motivaţiei elevilor. Profesorii care
pun accent pe travaliul cognitiv în învăţare, şi care totodată
recompensează predilect acest efort şi mai puţin abilităţile, au un impact
superior asupra motivării elevilor în învăţare în comparaţie cu cei care
marşează doar pe ideea prezenţei unor abilităţi potenţiale.  actul
evaluativ să se centreze mai mult o pe progresul elevilor, o pe
recunoaşterea efortului pe care l-a depus fiecare pentru îmbunătăţirea
propriilor performanţe, şi nu doar să constate nivelul cunoştinţelor.
Aprecierea evoluţiei elevilor trebuie să se facă în termeni pozitivi (lauda,
încurajare, evidenţiere), deoarece dezaprobarea este mai puţin eficientă în
stimularea motivaţiei învăţării. Atât recompensele, cât şi pedepsele trebuie
folosite cu discernământ, mai ales atunci când se urmăreşte creşterea
motivaţiei învăţării  Recompensele pot avea un efect pozitiv pe termen
scurt, dar pe termen lung ele dăunează motivaţiei.  în urma unor cercetări
efectuate cu scopul de a vedea efectul recompenselor asupra motivaţiei
elevilor, Pelletier şi Vallerand au ajuns la concluzia că o serie de
recompense, precum banii sau premiile, provoacă la unii elevi o scădere a
interesului faţă de o activitate pe care, la început, au considerat-o
interesantă  alte cercetări au arătat că elevii care au o opinie bună despre
competenţa lor în rezolvarea unor sarcini de învăţare au fost decepţionaţi
atunci când au fost recompensaţi pentru activităţi pe care ei le considerau
facile Pentru elevi cu stimă de sine scăzută (percepţiile elevului cu privire
la competenţa sa în a îndeplini o activitate şi în gradul de control pe care
crede că îl exercită asupra acelei activitat), Rolland Viau recomandă
următoarele strategii de intervenţie:  profesorul trebuie să-i înveţe pe
elevi să gândească pozitiv atunci când se află în faţa unei activităţi dificile
(„este greu, dar sunt capabil să reusesc');  profesorul trebuie să-i
obişnuiască pe elevi să-şi stabilească în mod realist standardele de reuşită,
să se raporteze la reuşitele lor anterioare şi să nu se compare în
permanentă cu ceilalţi colegi;  profesorul trebuie să-i lase pe elevi să-şi
definească ei înşişi obiectivele învăţării; aceste obiective este bine să fie
precise, pe termen scurt şi să ţină seamă de capacităţile elevilor; 
profesorul poate să-i ceară elevului să verbalizeze operaţiile pe care le
execută; în felul acesta, va putea lua cunoştinţă de procedurile care sunt
bine executate, dar şi de cele care mai necesită exerciţii  profesorul
trebuie să-l obişnuiască pe elev să nu se judece prea sever şi să nu se
culpabilizeze atunci când greşeşte.  profesorul trebuie să conceapă
activităţi de învăţare care să nu fie nici prea facile (pentru că nu mai
reprezintă o provocare pentru elevi), dar nici prea dificile (pentru ca elevii
se descurajează rapid şi abandonează). În practică educaţionala s-a
constatat că profesorii comunică puţin cu elevii slabi şi nemotivaţi, se
mulţumesc cu răspunsuri incomplete ale acestora la lecţie, sunt tentaţi să-i
critice frecvent şi manifestă dispreţ faţă de ei atunci când eşuează. În faţa
unor astfel de comportamente, elevii percepuţi ca slabi şi nemotivaţi nu
fac nici un efort pentru a învăţa, deoarece ei ştiu că profesorii îi solicită
foarte rar şi că lor li se adresează doar pentru a le face observaţii. Faţă de
elevii consideraţi slabi şi nemotivaţi, profesorul ar trebui să adopte
următoarele comportamente: • să-şi exprime încrederea în capacitatea lor
de a reuşi; • să le acorde aceeaşi atenţie ca şi elevilor buni; • să evite
crearea de situaţii competitive în care ei nu pot decât să piardă; • să nu le
facă observaţii în faţa colegilor; • să evite a-şi exprima dispreţul atunci
când ei eşuează; • să manifeste interes pentru reuşitele lor.a