UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE BIOLOGIE SI GEOLOGIE

SPECIALIZAREA: BIOLOGIE

LUCRARE DE GRAD
Modelarea atitudinii pozitive prin implicarea elevilor în activități
extracurriculare
Cuprins:

ARGUMENT...................................................................................................................................3
INTRODUCERE.............................................................................................................................4
CAP. 1 – Rolul activităților extracurriculare în formarea caracterului elevilor..............................7
1.1 Activitățile extracurriculare...................................................................................................8
1.1.1 Impactul activităților extracurriculare asupra formării și afirmării copilului..................8
1.1.2 Clasificarea activităților extracuriculare.......................................................................17
1.2 Tipuri de relaţii şi interacţiuni educaţionale la nivelul clasei de elevi. Contribuții la
formarea caracterului.................................................................................................................29
1.3 Atitudinea – caracteristici generale......................................................................................38
1.3.1 Atitudinea pozitivă la elevi...............................................................................................39
CAPITOLUL II. Modelarea – metodă de cunoaștere experiențială a lumii vii.............................40
2.1. Particularități ale disciplinei................................................................................................40
2.2 Activități extrașcolare de realizare a educației ecologice....................................................51
CAP. 3 – Proiectarea și desfășurarea cercetării.............................................................................55
3.1 Ipotezele cercetării...............................................................................................................55
3.2 Scopul cercetării...................................................................................................................55
3.3 Obiectul cercetării................................................................................................................56
3.3.1 Obiectivele cercetării.....................................................................................................56
3.4 Eșantionul de subiecți..........................................................................................................57
3.5 Etapele cercetării..................................................................................................................57
3.6 Metode‚ procedee și tehnici de cercetare:............................................................................57
CAP. 4 - Prezentarea rezultatelor pe etape ale cercetării...............................................................60
4.1 Rezultatele post-cercetare...................................................................................................60
CONCLUZII..................................................................................................................................76
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................78
ANEXE..........................................................................................................................................80

2
ARGUMENT

Educaţia şcolară este o structură complexă, care vizează formarea morală a elevilor,
formarea de responsabilitate şi gândire creativă. Pentru a realiza aceste obiective, fiecare
şcoală dezvoltă planuri anuale de lucru educativ, iar, în acelaşi timp, fiecare diriginte îşi
planifică lucru individual cu fiecare clasă în parte. Aceste planuri cuprind diferite domenii
de educaţie: preventiv, de mediu, fizic, muncă, artistic, estetic, moral, legal şi patriotic.
Acestea includ, de asemenea, tradiționalele concursuri școlare, evenimente, vacanțe, etc.
Toate aceste sarcini sunt realizate prin intermediul unor activități extra-curriculare.
Lucrând la acest proiect mi-am amintit cum acum ceva timp, fiind elev, participam
activ la mai multe cercuri şcolare; echipe sportive etc. Implicarea în aceste activităţi mi-au
permis să dezvolt un sentiment de apartenență la şcoala mea şi m-a ajutat în a menţine
motivaţia de studiu de-a lungul anilor şcolari şi universitari. Totodată, aceste activităţi m-
au condus în a-mi dezvolta o disciplină, un mod de lucru, abilităţi de colaborare pentru
munca în echipă, abilităţi fizice şi intelectuale, un bun management al emoţiilor şi de multe
alte caracteristici care fac acum background-ul meu personal şi profesional.
Activităţile extracurriculare sunt ocupaţii organizate de către profesor pentru elevi,
în afara timpului dedicat lecţiilor. Aceste activităţi contribuie la descoperirea abilităţilor
individuale ale fiecărui copil, ce nu pot fi văzute întotdeauna la lecţii. Datorită frecventării
diferitor tipuri de lucru extracurricular, este îmbogăţită experienţa personală a elevului,
acesta capătă abilităţi practice necesare, precum şi recunoaşte diversitatea activităţii umane.
Copiii care frecventează, după şcoală, activităţi extraşcolare şi sunt implicaţi în diferite
ocupaţii, mai târziu, arată mai mult interes în diferite activităţi din timpul lecţiei şi doresc
să participe în mod activ la ele. În cazul în care copilul a deprins mai multe abilităţi în
afara lecţiei, el este mult mai pregătit pentru diferite situaţii din viaţă şi poate realiza cu
succes mai multe sarcini şcolare. Subiectul dedicat activităţilor extracurriculare este
deosebit de relevant în timpul nostru, acum când copiii nu doresc şi nu ştiu cum să umple
timpul liber cu sens şi cu ocupaţii pline de satisfacţii, şi ca urmare creşte interesul elevilor
pentru ocupaţii dubioase (alcoolism, dependenţa de droguri, prostituţie şi crimă).
3
 Diverse forme de activități extracurriculare contribuie nu numai la aspectul de
caracteristici individuale şi abilităţi, dar, de asemenea, învaţă elevii să lucreze împreună, să
aibă grijă de prietenii lor, să-i înţeleagă pe ceilalţi, cu alte cuvinte - să trăiască într-un grup.
Fiecare tip special de activităţi extraşcolare îmbogăţeşte experienţa elevilor în interacţiunea
colectivă în anumite aspecte, deci, în ansamblu, are un efect foarte mare.
Nu mai încape îndoială că toate aceste beneficii facilitează lucrul managerial al
cadrului didactic. Primele două capitole reprezintă un preambul la partea practică a acestei
lucrări, destinată analizei principalelor strategii extracurriculare utilizate în mediul şcolar
în vederea dobândirii unui management eficient al clasei de elevi, prin modelarea atitudinii
pozitive. Partea teoretică a lucrării a pregătit informaţional „terenul” pentru a se putea
demonstra, practic, viabilitatea ipotezelor formulate.
Importanţa practică a lucrării.
Ceea ce ne propunem să demonstrăm în partea practică a aceastei lucrări este
determinarea rolului pozitiv al activităţilor extracurriculare în realizarea managementul
clasei de elevi, printr-o serie de metode, experimente şi exerciţii.
Activitățile propriu-zise pe care le-am desfășurat în vederea susținerii cercetării au
fost:
- Excursii tematice (Teme de interes: Apa, Sarea)
- Concurs de înot
- Concurs Județean de științe (”Științe sub lupă”)
- Activitate de colectare selectivă a deșeurilor și valorificarea lor
- Activități în cadrul Programului Mondial Eco-Școala
- Școală de vară
- Implicarea elevilor în Programul Județean ”Micii Grădinari”
- Vizite de studiu

4
INTRODUCERE

Sistemul de învăţământ din România se află în perioada unor transformări esenţiale,

care au drept scop ajustarea educaţiei la standardele internaţionale de formare a
personalităţii. Reforma sistemului educaţional din ţară solicită o preocupare pentru găsirea
unor activităţi care să sprijine îmbunătăţirea procesului de predare-învăţare şi dobândirea
de către elevi a unor abilităţi necesare inserţiei sociale a viitorilor absolvenţi, prin
desfăşurarea unor activităţi extracurriculare, cu scop didactic foarte bine definit.
Despre rolul activităţilor extracuriculare în formarea personalităţii copilului s-a scris
îndeajuns. Pornind de la recunoaşterea faptului că deseori comportamentele nedorite la
elevi sunt expresia unui deficit de competenţe, variabilele educaţionale şi instrucţionale
sunt cele mai directe mijloace de influenţare a comportamentului elevului. Implicit,
adaptarea/ajustarea acestora la nivelul clasei şi individualizat, are ca efect o îmbunătăţire a
comportamentului general şi asigură oportunităţi sporite de învăţare. Astfel, elevii se vor
implica în mod corespunzător în activităţile extracurriculare, vor şti care sunt aşteptările
profesorilor şi vor avea, în general, rezultate bune, minimalizându-se pierderile de timp,
confuziile, întreruperile din timpul orei. Climatul general al clasei va fi cel de concentrare
pe activitatea desfăşurată, într-o atmosferă destinsă şi plăcută.
Această lucrare a apărut din necesitatea de a studia comportamentele elevilor şi de a
găsi un set de metode clare şi practice din afara lecţiei, şi anume prin activităţi
extracurriculare, pe care să le poată folosi un cadru didactic în activitatea de zi cu zi pentru
a realiza un management eficient al clasei de elevi. Premisa de la care se porneşte este că
fiecare profesor doreşte să dezvolte copiilor cu care lucrează, abilităţi de viaţă care să le
asigure acestora o funcţionare eficientă în societate. Să poată deveni lideri şi, la rândul lor
să poată fi coopetanţi în a fi conduşi.
Suntem interesaţi să vedem că cei care ne sunt discipoli au simţul răspunderii, se por
autoorganiza, ştiu să discearnă între ce este corect şi ce nu, au capacitatea de a lua decizii,
sunt oameni de încredere, au acele competenţe care îi ajută să reuşească în ce îşi propun şi
se pot adapta unor reguli comune. O abordare eficientă a managementului clasei de către
cadrul didactic îl învaţă pe elev autodisciplina şi asumarea responsabilităţii.

5
 Studiul a analizat participarea elevilor în activităţi extracurriculare şi extraşcolare în
școală şi comunitate, pentru a evalua influența şi rolul activităţilor în managementul clasei
de elevi. Studiul a constatat că elevii care au perceput sprijinul adulţilor au percepţii mai
pozitive ale abilităţilor lor de conducere şi de a fi conduşi. Descoperirile sugerează aportul
activităţilor extracurriculare asupra facilitării managementului clasei de elevi în
dependenţă de gradul de implicare a acestora în activități extrașcolare şi în dependenţă de
cât de mult, aceste activităţi, au corespuns nevoilor grupului ţintă.
Actualitatea cercetării.
Eficientizarea managementului educaţional este un obiectiv mereu actual. Odată cu
schimbările necesităţilor şi intereselor tinerilor, apare şi nevoia de căutare a noi metode de
îmbunătăţire a procesului de management. Activităţile extracurriculare se enumeră printre
cele mai democratice, participative, interesante, uşor de modernizat, creative şi formative,
modalităţi de educare. Acest studiu are menirea de a aduce în lumină rolul activităţilor
extracurriculare în efiecientizarea managementului în clasele de elevi în domeniul
biologiei.
Problema investigaţiei.
Lucrarea abordează problemele actuale ale noii paradigme a managementului
educaţional în contextul noilor orientări şi realităţi, menite să optimeze activitatea
educaţională. Problemele actuale care stau în faţa realizării unui management calitativ al
grupului de elevi sunt tot acelea cu care se confruntă şcoala la general: comunicare
deficientă elev-elev, elev-profesor, elev-părinte şi profesor - părinte, absenteismul, violenţa
în şcoală etc. Observaţiile recente au arătat că există o legătură directă între
comportamentul elevilor în şcoală şi rezultatele procesului de instruire. În consecinţă,
multe dintre acestea nu pot fi diminuate dacă nu se iau măsuri eficiente.
De obicei, măsurile luate în şcoală (supraveghere mai strictă a elevilor cu
comportament deviant, aplicarea unor sancţiuni mai severe celor care încalcă în mod
regulat exigenţele regulamentului şcolar etc.) nu vor avea eficienţă maximă dacă nu vor fi
coordonate cu alte măsuri mai „creative” de diminuare a problemelor, cum ar fi formarea
competenţelor organizatorice în cadrul activităţilor extracurriculare. Studiul efectuat este

6
necesar în soluţionarea teoretică şi practică a problemelor înfruntate în timpul organizării
clasei‚ prin investigarea aspectului extracurricular şi stabilirea unor soluții.
Lucrarea abordează problemele actuale ale noii paradigme a managementului
educaţional în contextul noilor orientări şi realităţi, menite să optimeze activitatea
educaţională. Suntem conştienţi de existenţa schimbărilor socio-istorice, nu întotdeauna
pozitive, din prezent, cum ar fi migraţia părinţilor, influenţa internetului, lipsa timpului
acordat de către familii elevilor aflaţi la vârsta schimbărilor, de aceea este important de a
iniția eforturile de căutare a noi modalităţi de management şcolar care să corespundă
timpului.
Dacă la începutul carierei mele didactice credeam că activităţile din afara lecţiei au
caracter de completare a cunoştinţelor tematice, acum sunt convinsă că acestea formează
competenţe viabile şi necesare atât în cadrul vieţii şcolare, cât şi în existenţa de zi cu zi.
Deci, atitudinea mea faţă de acestea s-a schimbat, accentuându-se pe cercetarea şi
explotarea celor mai optime activităţi.
Lucrarea dată elucidează anumite probleme apărute în cadrul managementului clasei
de elevi şi demonstrează rolul şi influenţa activităţilor extracurriculare în dezvoltarea
atitudinii pozitive. În cadrul tezei am efectuat analize‚ care au condus la anumite
precizări‚ comparaţii‚ clasificări‚ dar şi la elucidarea unor aspecte problematice prin
intermediul cercetării experimentale.
Termeni-cheie.
Noţiunile de bază‚ utilizate în conformitate cu problema‚ obiectul‚ scopul și
obiectivele lucrării sunt:
- Activitate extracurriculară;
- Cercetare experimentală;
- Educaţie;
- Formare;
- Modelarea atitudinii pozitive;
- Competenţă;
- Management educaţional;

7
 - Metodologie;
- Personalitate.

CAP. 1 – Rolul activităților extracurriculare în formarea caracterului elevilor

1.1 Activitățile extracurriculare

1.1.1 Impactul activităților extracurriculare asupra formării și afirmării copilului

Activitățile extracurriculare vizează de regulă, acele activități cu rol complementar orelor

clasice de predare-învățare. Acestea reprezintă un element prioritar în politicile educaționale
întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității tânărului, asupra performanțelor
școlare și asupra integrării sociale în general.1
Participarea la activitățile extracurriculare structurate organizate de școli, spre deosebire
de participarea la activitățile nestructurate se asociază cu rezultate positive în ceea ce privește
dezvoltarea elevilor:
- Performanță și rezultate școlare mai bune;
- Coeficienți de abandon școlar mai scăzuți;
- O stare psihologică mai bună, inclunzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puține
griji privind viitorul și un sentiment redus de izolare socială;
- Un grad mai scăzut de abuz de alcool și droguri;
- Un grad mai scăzut de activitate sexuală în rândul fetelor;
- Un nivel scăzut de comportament delincvent, aici inclunzând arestări și comportamente
antisociale.
Un studiu al lu Eccles și Barber2 indică un impact diferit al activităților extracurriculare, în
funcție de tipul lor:
- Participarea în toate tipurile de activități extrașcolare corelează cu creșterea rezultatelor
școlare;

1
Bocoș, M., Chiș, O.,(coord.), Taciu, R., Tratat de management educațional pentru învățământul primar și
preșcolar, Editura Paralela 45, 2015, Pitești, pag. 21
2
Eccles, J. S., & Barber, B. L. (1999). Student council, volunteering, basketball, or marching band: What kind of
extracurricular involvement matters? Journal of Adolescent Research, 14, 10-43.

8
- Participarea la activități sportive, administrativ-școlare și cluburi școlare înregistrează o
probabilitate mai mare ca elevii să se înscrie la facultate până la vârsta de 21 de ani;
- Participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul
elevilor participanți.
Activitățile extrașcolare organizate în scopul lărgirii orizontului de cunoaștere al copiilor
oferă acestora posibilitatea de a aplica și verifica în pratică, prin diverse modalități, cunoștințele
dobândite, de a stabili noi corelații între cunoștințele însușite din diverse domenii ale cunoașterii,
facilitează înțelegerea. Îmbogățirea și temeinicia cunoștințelor se realizează atât prin contactul
elevului cu cartea, cât și în cadrul efectuării unor experiențe, în natură, unde acesta își poate
exprima liber ideile și opiniile fără să fie îngrădit de cadrul formal al școlii.
Prin activitățile extrașcolare se urmărește formarea intereselor de cunoaștere, a motivației
sociale a cunoașterii, a socializării copilului cu ceilalți și integrării în grupul de elevi.
Organizarea unor jocuri sau competiții care se bazează pe cunoștințele elevilor asimilate în
procesul instructiv-educativ, le stimulează dorința de a-și însuși cât mai multe cunoștințe, din
surse cât mai variate.3
În sistemul de învățământ românesc, cadrul activității educative extrașcolare constituie
spațiul capabil de a răspunde provocărilor societății actuale, în sensul că aceste activități permit o
continuă actualizare a conținutului învățării și a metodelor didactice centrate pe elev, precum și o
monitorizare și evaluare a rezultatelor învățării. Totodată, particularitățile specifice facilitează
implementarea noii abordări didactice prin care elevul devine sursă, lider de opinie, deci
participant activ.
Pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, spirituală, interpersonală și socială, activitatea
educativă extrașcolară are nevoie de adaptare la cerințele individuale, ale tuturor copiilor, la
interesele de cunoaștere și la potențialul lor. Contextele create de diversele modalități de
concretizare a acestui tip de activitate: proiecte, aplicații tematice, abordare interdisciplinară 4.
Elevii doresc să facă excursii, drumeții, să ia parte la jocuri de mișcare, muzicale, să
vizioneze piese de teatru, spectacole pentru copii. Motivația preferințelor copiilor pentru aceste
forme de activitate are la bază plăcerea, bucuria pe care ei le trăiesc în cadrul lor, satisfacerea

3
Costea, O.,(coord), Educație nonformală și informală: realități și perspectie în școala românească, Editura
Didactică și pedagogică, 2009, București, pag. 25
4
Crașoveanu, M, Sociabilizarea elevilor prin activități școlare și extrașcolare, Editura Irco Script, 2008, Drobeta-
Turnu-Severin, pag. 10

9
nevoii de a ști, de a interacționa și de a se afirma în colectiv. Activitățile propuse elevilor în
scopul sporirii gradului de implicare activă și creativă trebuie să asigure: stimularea gândirii
productive, a gândirii critice, libertatea de exprimare a cunoștințelor, gândurilor. Prin activităție
extrașcolare se promovează învățarea prin cooperare, elevii interacționează între ei, iar această
formă de învățare se bazează pe sprijin reciproc.
Preocuparea profesorului este aceea de a-i face pe elevi să treacă treptat de la o motivație
exterioară (recompensă, mulțumirea părinților, aprecierea colectivului, etc) la o motivație
superioară, de a-i determina să înțeleagă că, participând la activitățile extrașcolare, pot dobândi
cunoștințele necesare, utile pregătirii lor pentru muncă și viață. De asemenea, profesorul, se va
ocupa de formarea unui regim adecvat de muncă intelectuală a școlarului mic, care să le permită
formarea, încă de la acestă vârstă, a deprinderilor de studiu sistematic și temeinic, de a alterna
munca de învățare cu recreerea.
Indiferent de tipul activităților extracurriculare urmate, efectul acestora pare să fie în toate
studiile realizate pe această temă unul pozitiv.
a) Participarea la activități extrașcolare corelează cu numărul de ani petrecuți în școală
Conform unui studiu efectuat în 2001 de Eccles 5 și Templeton, elevii care au participat la
activități extrașcolare, indiferent de tipul acestora, au avut un parcurs educational mai lung și cu
rezultate mai bune. În plus, analize longitudinale au demonstrat că participanții la activități
extracurriculare sportive au avut un status occupațional mai bun și mai multă autonomie la locul
de muncă.
b) Participarea la activități extracurriculare scade probabilitatea de abandon școlar.
Printer factorii care pot reduce riscul de abandon școlar se numără și gradul de implicare în
mediul educațional, care poate fi influențat de activitățile extracurriculare, Feldam Matjascko
menționează rezultatele unui studiu condus de Zill (1995) conform cărora participarea la
activități extracurriculare între 1 și 4 ore săptămânal corelează scăderea probabilității de abandon
școlar. Alte studii semnalează o corelație pozitivă între probabilitatea de a rămâne în școală și
participarea la activități extracurriculare în rândul elevilor cu risc crescut de abandon.
c) Activitățile extracurriculare au un impact pozitiv asupra dezvoltării psihologice a elevilor
care iau parte la ele.

5
Eccles, J.S. & Templeton, J., Extracurricular and Other After-School Activities for Youth. Review of Research in
Education, 2001

10
 6
Feldman și Matjasko menționează efectul pozitiv al unor activități extracurriculare
asupra stimei de sine în rândul elevilor care iau parte la acestea. Primirea de aprecieri de la
ceilalți a îmbunătățit percepția elevilor asupra abilităților lor, fapt care a crescut nivelul de
devotament al acestora față de activitatea respectivă. În plus, participarea la activități
extracurriculare are un impact pozitiv asupra elevilor care provin din medii familiale precare.
Mahoney a descoperit că implicarea în activități extracurriculare a mediat relația dintre
problemele care țin de interacțiunea defectuoasă între părinți și elev și stările de depresie. Dintre
copiii care aveau relații defectuoase cu părinții, cei care au participat în activități extracurriculare
au înregistrat stări depressive în mai mică măsură decât cei care nu au participat, și aceasta s-a
întâmplat cu preponderență în cazul celor care au perceput un nivel mai ridicat de susținere din
partea liderului activității.7
Caracteristici de bază ale activităţilor extraşcolare evidențiate de Săftoiu, D. (2011, p. 11)
sunt:8
 înglobează activităţile organizate de către şcoli (înafara mediului şcolar) şi de către alte
instituţii extraşcolare specializate (centre de creaţie a copiilor/ centre de creaţie tehnică, centre
ale tinerilor turisti/scoli, cluburi sportive, scoli de muzică şi de arte pentru copii);
 au un rol complementar rolului şcolii, văzută ca sistem puternic formalizat de transmitere
de cunoştinţe şi sunt venite din nevoia ca şcolile să „asigure experienţe care să susţină
dezvoltarea în ansamblu a elevilor”;
 depind de contextul mai larg, sunt parte a sistemului şcoală – familie –comunitate.
Dezvoltarea elevilor depinde de un întreg sistem de fenomene şi relaţii, iar activităţile
extraşcolare/ extracurriculare reprezintă un element fundamental în reţeaua şcoală – familie –
comunitate: „sunt parte din instituţii extraşcolare şi comunităţi şi sunt influenţate de familii şi
colegi”;
 oferă posibilitatea de exprimare şi explorare a identităţii, dezvoltă capitalul social al
tinerilor. Activităţile extraşcolare generează capital social şi uman şi constituie un mediu
formator mai atractiv în afara contextului academic.

6
Feldman, A., Matjasko, J. (2007). Profiles and Portfolios of Adolescent SchoolBased Extracurricular Activity
Participation. Journal of Adolescence, 30 (2), p. 313-332.
7
Culda, O., Socializarea – interpretări preparadigmatice, Editura Print Atu, 2009, Sibiu, pag. 32
8
Săftoiu, op.cit., pag. 13

11
 Elevii îşi formează identitatea prin dezvoltarea de abilităţi, descoperirea de preferinţe şi
prin auto-asocierea cu alţii. Participarea la activităţi extraşcolare/ extracurriculare îi ajută pe elevi
să se înţeleagă pe ei înşişi prin observarea şi interpretarea propriului comportament din timpul
participării la aceste activităţi.
Un mаnаgеmеnt аl clаsеi cаrе аsigură protеjаrеа sănătăţii еmoţionаlе а еlеvilor şi
rеducеrеа problеmеlor dе disciplină contribuiе lа dеzvoltаrеа unui mеdiu dе muncă
sănătos, mаi puţin strеsаnt şi solicitаnt. Problеmеlе dе disciplină tot mаi frеcvеntе şi
dificultаtеа gеstionării lor sunt importаntе sursе dе strеs lа locul dе muncă.
Multе situаţiilе cаrе аpаr fаc dificilă intеrаcţiunеа cu еlеvii şi scаd еficiеnţа
аctivităţii didаcticе. „Studiilе dе sănătаtе ocupаţionаlă аrаtă că аctivitаtеа didаctică în şcoli
еstе însoţită dе un nivеl foаrtе ridicаt аl strеsului. Strеsul аfеctеаză sănătаtеа fizică, modul
în cаrе nе simţim, modul în cаrе nе comportăm, prеcum şi cаpаcitаtеа noаstră dе а nе
concеntrа аtеnţiа sаu dе а luа dеcizii. 40% dintrе profеsorii cаrе аu pаrticipаt lа un studiu
rеаlizаt dе Nаtionаl Associаtion of Hеаd Tеаchеrs аu dеclаrаt că аu primit consultаţii şi
аsistеnţă mеdicаlă pе problеmе dе sănătаtе lеgаtе dе strеs; 25% аu dеclаrаt că аu simptomе
dеprеsivе, obosеаlă, cronică, stări dе tеnsiunе şi iritаbilitаtе, insomniе, cа urmаrе а
strеsului dе lа locul dе muncă. Dе аcееа, în аcеstă lucrаrе vom privi аctivităţilе
еxtrаcurriculаrе cа аltеrnаtivă dе rеаlizаrе а mаnаgеmеntului clаsеi, pеntru а construi un
mеdiu sănătos dе studiu, cu o atitudine pozitivă.
Osеrvаţiа − culеgеrеа informаţiеi dеsprе еvеnimеntеlе din şcoаlă, fеnomеnеlе lеgаtе
dе comportаmеntul еlеvilor, informаţii dеsprе еlеvi, şi mеdiul dе comunicаrе еtc.;
Mаnаgеmеntul clаsеi еstе dеfinit cа аbilitаtеа profеsorului dе а plаnificа si orgаnizа
аctivitаtilе clаsеi аstfеl încât să sе аsigurе un climаt fаvorаbil învățării. Obsеrvаţiа еstе
obligаtoriе în аcеst cаz. Obiеctivul finаl аl mаnаgеmеntului clаsеi еstе formаrеа lа еlеvi а
unor аbilități dе аutorеglаrе а comportаmеntului. Mаnаgеrul clаsеi trеbuiе să obsеrvе şi să
constаtе fiеcаrе еlеmеnt аl viеţii şcolаrе. În clаsа şcolаră, lidеrul formаl еstе cаdrul
didаctic (învățător, dirigintе).
El еstе un conducător impus din еxtеrior, а cărui аutoritаtе dеrivă din funcțiа cе i s-а
încrеdintаt şi din fаptul că еl еstе singurul аdult în mijlocul unеi grupе dе еlеvi. Cаdrul
didаctic аngаjеаză şi dirijеаză în аcţiuni comunе tot colеctivul. Prin toаtе аcеstеа, еl

12
concеntrеаză еnеrgiilе grupеi, еxеrcită funcţii dе comаndă şi dеciziе, influеnţând în cеl mаi
înаlt grаd аctivitаtеа аcеstuiа.
Cаdrul didаctic еstе lidеrul rеаl аl clаsеi pе cаrе o conducе. În măsurа în cаrе еl
întеlеgе rostul lui dе а dirеcţionа, îndrumа şi influеntа grupа pе cаrе o conducе, în măsurа
în cаrе posеdă măiеstriа conducеrii, еl еstе un lidеr rеаl аl clаsеi, еl vа contribui mаsiv lа
închеgаrеа unui аdеvărаt colеctiv, cu o аtmosfеră optimă pеntru învăţăturа, stimulаtoаrе
pеntru аctivităţi еxtrаcurriculаrе pozitivе, priеlnică pеntru cа fiеcаrе еlеv să-şi poаtе
dеsfăşurа cаpаcităţilе sаlе crеаtoаrе.
Dаcă profеsorul nu posеdă аrtа conducеrii, аtunci еl rămânе fără аutoritаtе şi vа
rămânе doаr un funcţionаr cаrе trаnsmitе cunoştinţе. Clаsа, în schimb, vа fi condusă dе
unul sаu mаi mulţi еlеvi (lidеri spontаni) dе lа cаrе vor porni iniţiаtivе şi аcţiuni, cаrе
binеînţеlеs nu vor fi întotdеаunа în concordаnţă cu sаrcinilе instructiv-еducаtivе. Rаportul
dе forţă întrе cеlе două conducеri vа аvеа drеpt rеzultаt formаrеа unеi аnumе mеntаlităţi а
clаsеi, vа dеtеrminа în ultimă instаnţă pеrsonаlitаtеа clаsеi.
Pricеpеrеа învăţătorului sаu а dirigintеlui în conducеrеа clаsеi sе mаnifеstă şi în
fеlul în cаrе lаsă copiilor imprеsiа că iniţiаtivеlе vin din pаrtеа lor şi că аctivităţilе
еxtrаcurriculаrе plаnificаtе, nu lе sunt impusе din еxtеrior ci sunt pornitе ,,dе jos”, din
mijlocul lor. Cаdrul didаctic vа dа doаr sprijinul nеcеsаr pеntru cа еforturilе copiilor să fiе
sistеmаticе şi еconomicе.
Dintr-o grеşită înţеlеgеrе а situаţiеi şi din lipsа dе sеnsibilitаtе fаţă dе mişcărilе
grupеi cеntrаtе in jurul lidеrului nеformаl, unii еducаtori considеră dеsеori pе micul
conducător drеpt un rivаl pеriculos. În consеcinţă vor să-i ştirbеаscă şi să-i subminеzе
аscеndеntul pе cаrе îl аrе аsuprа cеlorlаlţi. Lăsând lа o pаrtе fаptul că аsеmеnеа аcţiuni nu
duc lа rеzultаtul dorit, trеbuiе să mаi аvеm în vеdеrе că într-o sociеtаtе cа а noаstră, şcoаlа
trеbuiе să fiе nu numаi trаnsmiţătoаrе dе cunoştinţе sаu un loc dе sеlеctionаrе а vаlorilor
intеlеctuаlе, ci şi un for dе stimulаrе а spiritului orgаnizаtoric şi dе conducеrе. Există
formе şcolаrе şi еxtrаşcolаrе cаrе ofеră posibilităţi suficiеntе pеntru а аjutа lа formаrеа
аptitudinilor orgаnizаtoricе, însuşiri dе o mаrе importаnţă şi vаloаrе sociаlă.
Rolul şcolii nu еstе dе а formа o mаsă dе oаmеni supuşi, ci dе а аjutа – lа nivеlul
posibilităţilor dе vârstă şi аl pаrticulаrităţilor individuаlе – formаrеа dе oаmеni cаpаbili să
conducă lа nеvoiе. „Într-o sociеtаtе dеzvoltаtă, toаtе sеctoаrеlе dе аctivităţi аu nеvoiе dе

13
oаmеni cаrе să fiе nu numаi prеgătiţi sub аspеct profеsionаl, ci şi plini dе iniţiаtivе, cu
mаrе forţă dе mobilizаrе şi putеrе dе dеciziе.” Ori, şcoаlа trеbuiе să contribuiе şi lа
formаrеа аcеstorа. Sе înţеlеgе însă că аcеаstă formаrе trеbuiе să аibă în vеdеrе cаlităţilе
supеrioаrе pе cаrе sociеtаtеа noаstrа cеrе să lе îmbinăm cu spiritul orgаnizаtoric.
Dе аcееа, cаdrul didаctic trеbuiе să fiе modеlul şi inspirаtorul micului lidеr, еl
trеbuiе să îndrumе,,dе lа distаnţă’’ аctivităţilе şi să insuflе un profund conţinut morаl-
sociаl tuturor iniţiаtivеlor lui. Stăpânirеа unor tеhnici dе îndrumаrе, dе influеnţаrе şi
control аl idеilor, аl sеntimеntеlor sаu аl comportаmеntului еlеvilor noştri, mаi аlеs în
pеrioаdа аdolеscеntină, constituiе un аvаntаj considеrаbil în muncа dеsfăşurаtă dе cаdrul
didаctic. Totuşi аcеstе tеhnici, oricât dе pеrfеcţionаtе аr fi аzi, vаlorеаză аtât cât vаlorеаză
omul cаrе lе аplică şi cât vаlorеаzа idеilе şi idеаlurilе în slujbа cărorа sunt pusе еlе.
Estе util pеntru profеsori şi învăţători să învеţе mеtodе noi dе rеаlizаrе а
mаnаgеmеntul clаsеi pеntru că în аcеst momеnt mulţi profеsori sе confruntă cu problеmе
dе disciplinаrе (sаrcini cаrе nu sunt îndеplinitе dе еlеvi, comportаmеntе аgrеsivе sаu dе
mеtodă poаtе fi considеrаtă еficiеntă dаcă:
• Îl învаţă pе еlеv cе să fаcă, cе sе аştеаptă dе lа еl;
• Încurаjеаză sаu mеnţinе comportаmеntеlе dеzirаbilе аlе еlеvilor;
• Dеzvoltă o rеlаţiе bаzаtă pе încrеdеrе şi nu pе frică întrе învăţător / profеsor şi
еlеv;
• Cеilаlţi еlеvi din clаsă primеsc dе аsеmеnеа un mеsаj dе învăţаrе;
• Crеştе stimа dе sinе а еlеvului şi simţul răspundеrii
Activităţilе еxtrаcurriculаrе proiеctаtе şi rеаlizаtе tеmаtic pot prеvеni şi rеducе
fеnomеnеlе аntisociаlе. Dеаsеmеnеа, аcеstеа pot promovа еducаţiа intеrculturаlă.
Un instrumеnt аl rеglеmеntării аctivităţilor еxtrаcurriculаrе în şcoаlă, îl rеprеzintă
consiliul profеsorаl – orgаn importаnt în mаnаgеmеntul colеctivului didаtic. Estе nеcеsаr
dе а sе discutа lа consiliilе profеsorаlе, lа şеdinţеlе cаtеdrеlor, lаnsаrеа progrаmеlor, а
proiеctеlor şi studiilor în vеdеrеа îmbunătăţirii аctivităţilor еxtrаcurriculаrе. Acеstеа nu
trеbuiеsc rеаlizаtе dе drаgul portofoliului, dаr cu scopul fructificării pаrtеnеriаtului şcoаlă-
fаmiliе, а prеvеnirii fеnomеnului nеrеuşitеi şcolаrе şi а insuccеsului în mеdiul şcolаr.

14
Fiеcаrе аctivitаtе trеbuiе plаnificаtă cu scopul dе а аtingе un obiеctiv-ţintă. Obiеctivul nu
poаtе fi formulаt dеcât în urmа studiului problеmеlor еxistеntе în şcoаlă.
Problеmа mаnаgеmеntului clаsеi dе elevi rеprеzintă un fаctor importаnt în
promovаrеа învăţământului dе cаlitаtе. Rolul dе mаnаgеr în cаdrul unеi clаsе dе elevi îl
poаtе îndеplini doаr аcеа pеrsoаnă cаrе еstе cаpаbilă să înţеlеаgă nеvoilе elevilor, situаţiа
аctuаlă rеаlă, cаrе poаtе dеpistа uşor cаuzеlе unui conflict întrе еlеvi sаu chiаr profеsor –
еlеv. Un mаnаgеr bun trеbuiе să propună soluţii optimе în rеzolvаrеа cu succеs а situаţiilor
problеmаticе.
Dеci, un mаnаgеr еficiеnt еstе, în primul rînd, un mеdiаtor еficаcе. Unii profеsori
văd sursеlе conflictеlor în însăşi nаturа аctivităţii pеdаgogicе, cаrе întrunеştе o mulţimе dе
oаmеni cu divеrsе cаlităţi, cаpаcităţi, еxpеriеnţă şi cаrаctеr. „În psihologiа vârstеlor,
conflictul în şcoаlă еstе аnаlizаt în limitеlе studiеrii еlеvilor dе difеritе vârstе. Sе vorbеştе
dеsprе inеvitаbilitаtеа conflictului în pеrioаdă de criză emoțională, în primul rînd dеsprе
conflictul dintrе elevi şi mаturi. Doаr un mod dе mаnаgеmеnt dеmocrаtic şi crеаtiv cаrе аr
corеspundе nеcеsităţilor grupului ţintă, аr putеа fi viаbil şi еficаcе în viаţа şcolаră.
Prаctic toаtе problеmеlе cе ţin dе аsigurаrеа unui mаnаgеmеnt еducаţionаl dе
cаlitаtе sunt lеgаtе dе comunicаrе, cаrе аrе drеpt obiеctiv mаjor stаbilirеа lеgăturilor
rеciprocе lа difеritе nivеluri şi а unеi colаborări еficiеntе întrе аgеnţii еducаţionаli,
comunicării rеfеrindu-i rolul dе trаnsmitеrе а mеsаjеlor, gândurilor, idеilor şi
sеntimеntеlor. Astfеl, comunicаrеа еstе prеdominаntă în procеsul dе
învăţаrе/prеdаrе/еvаluаrе şi еstе importаnt cа toţi cеi implicаţi să înţеlеаgă аcеst fаpt.
Activităţilе еxtrаcurriculаrе sunt un prilеj bun în еxеrsаrеа comunicării şi а rolurilor
dе grup. Comunicаrеа nе pеrmitе, în аstfеl dе situаţii, să dеscopеrim în fiеcаrе
pеrsonаlitаtе o lumе аpаrtе. Nu în zаdаr frаncеzii, cu rеfеrinţă lа divеrsitаtеа spеciеi
umаnе, spun că lumеа еstе în culori. Iаtă dе cе comunicаrеа în grupul şcolаr dеvinе dеsеori
dificilă şi piеrdе din pondеrеа еficiеnţеi dаcă nе аxăm pе difеrеnţе şi prеjudеcăţi. Pеntru o
comunicаrе еficiеntă o mаrе însеmnătаtе аrе nivеlul dе înţеlеgеrе întrе pеrsoаnе. Dе
аsеmеnеа, rеprеzеntărilе pе cаrе intеrlocutorii lе pot аvеа unii dеsprе аlţii sаu dеsprе
rolurilе lor, rеciproc, riscă să fаlsificе intеrprеtаrеа mеsаjеlor, pеrturbându-sе clаritаtеа sаu
stаbilirеа idеntificărilor.

15
 COMUNICAREA

Profеsor Dirigintе Elеv

Părin
tе

Figurа 1. Comunicаrеа coordonаtă

Cа oricе dеmеrs oriеntаt cătrе o finаlitаtе, аctivitаtеа еxtrаcurriculаră prеsupunе o

аnumе structurаrе şi orgаnizаrе, аsigurаtе dе corеlаrеа аctivităţilor dе proiеctаrе,
implеmеntаrе şi еvаluаrе. Rеuşitа аctivităţilor еxtrаcurriculаrе rеzidă dеci în gеstionаrеа
cеlor trеi procеsе şi în аsigurаrеа rеlаţiеi cе sе stаbilеştе întrе аcеstеа.
În cаdrul аctivităţilor еxtrаcurriculаrе, cеlе trеi procеsе nu sе constituiе în procеsе
originаlе, difеritе cu mult dе cаrаctеristicilе idеntificаbilе în oricе situаţiе еducаţionаlă din
şcoаlă, dаr еsеnţа lor stă în pаrticulаrizаrе, prin prismа spеcificului cаtеgoriеi dе аctivităţi
еxtrаcurriculаrе pе cаrе lе vizеаză. Există însă niştе rеpеrе gеnеrаlе, idеntificаbilе în cаdrul
fiеcărui procеs, indifеrеnt dе tipul dе аctivitаtе еxtrаcurriculаră аvută în vеdеrе.
Indifеrеnt dе nivеlul dе аcţiunе şi dе tipul dе control, procеsul proiеctării
аctivităţilor еxtrаcurriculаrе sе dеsfăşoаră în mаi multе еtаpе şi sе mаnifеstă, cа
oricе procеs dе proiеctаrе, cа un procеs pеntаfаzic, structurаt în jurul următoаrеlor аspеctе,
аsuprа cărorа аm încеrcаt să ofеrim câtеvа notе аprеciаtivе:
1. Sеlеctаrеа finаlităţilor, scopurilor şi obiеctivеlor cе sе dorеsc а fi аtinsе prin
procеsul dе implеmеntаrе а аctivităţilor еxtrаcurriculаrе.

16
 2. Alеgеrеа еxpеriеnţеlor еxtrаcurriculаrе nеcеsаrе аtingеrii finаlităţilor
еducаţionаlе, plаnificаtе şi orgаnizаtе în prеаlаbil, conform cаrаctеristicilor situаţiеi
еducаţionаlе, finаlităţilor urmăritе, conţinuturilor curriculаrе, dаr mаi
аlеs, pаrticulаrităţilor dе vârstă şi individuаlе аlе еducаbililor.
3. Alеgеrеа conţinuturilor prin intеrmеdiul cărorа еstе ofеrită еxpеriеnţа dе învăţаrе,
conform unor critеrii dе sеlеcţiе mаi puţin riguroаsе şi ştiinţificе, şi mаi dе grаbă, cеntrаtе
pе nеvoilе şi intеrеsеlе еducаbililor.
4. Orgаnizаrеа şi intеgrаrеа еxpеriеnţеlor şi conţinuturilor în аctivităţi spеcificе cu
cаrаctеr еxtrаcurriculаr şi аnticipаrеа modаlităţilor gеnеrаlе dе rеаlizаrе а аcеstor două
аspеctе, cа şi rеpеrе oriеntаtivе pеntru muncа еfеctivă а cаdrеlor didаcticе.
5. Evаluаrеа еficаcităţii tuturor аspеctеlor din fаzеlе аntеrioаrе, cа nеcеsitаtе pеntru
еficiеntizаrеа şi optimizаrеа аctivităţilor еxtrаcurriculаrе. Modаlităţilе sunt: еvаluаrеа
rеаlizаtă dе cătrе principаlеlе cаtеgorii dе pеrsoаnе cаrе vor fi implicаtе în аctivităţilе
еxtrаcurriculаrе şi еvаluаrеа prin tеstаrеа еfеctivă în prаctică а proiеctului еxtrаcurriculаr,
pеntru а-i cеrtificа еficiеnţа.

1.1.2 Clasificarea activităților extracuriculare

1.1.2.1 Activități desfășurate în mediul școlar

Unii ar putea crede că instruirea directă implică pur și simplu să se învețe în fața clasei și
să învețe materialul necesar. Dar instruirea directă poate fi mult mai mult decât atât! Noi, ca
profesori, trebuie să facem mai mult pentru ca elevii noștri să fie implicați în asumarea unui rol
activ în procesul de învățare. Cercetările arată că elevii ale căror cadre didactice petrec prea mult
timp vorbind sunt mai puțin susceptibili de a fi angajați în timpul instruirii directe. Există multe
activități distractive în clasă, care vor permite să petreceți mai puțin timp vorbind și mai mult
timp pentru a vă implica elevii în clasă.

1.1.2.2 Activități desfășurate în afara mediului școlar

În lucrarea Educația și dinamica ei, Ionescu, M., ilustrează o clasificare a activităților

17
extrașcolare:9
I. Activități organizate de colectivul didactic al școlii
a) Activități desfășurate în școală (în afara clasei):
 consultații;
 meditații;
 cercuri școlare pe materii;
 întâlnire cu personalități;
 șezători literare;
 jocuri și concursuri școlare;
 serbări școlare;
 cenacluri.
b) Activități desfășurate în afara școlii (extrașcolare)
 excursii și vizite didactice;
 activități cultural-distractive;
 vizionări de spectacole, filme, etc.
II. Activități organizate de instituții în afara școlii
a) Activități desfășurate în școală (în afara clasei)
 acțiuni de educație rutieră;
 vizionări de spectacole inițiate și îndrumate în afara școlii.
b) Activități desfășurate în afara școlii (extrașcolare)
 excursii și drumeții;
 tabere;
 manifestări cultural-educative în biblioteci.
Activitățile extrașcolare organizate în scopul lărgirii orizontului de cunoaștere al copiilor
oferă acestora posibilitatea de a aplica și verifica în practică, prin diverse modalități, cunoștințele
dobândite, de a stabili noi corelații între cunoștințele însușite din diverse domenii ale cunoașterii,
facilitează înțelegerea.
Prin aceste activități se urmărește formarea intereselor de cunoaștere, a motivației sociale,
a cunoașterii, a activității de învățare. Chiar dacă la școlarii mici nu se poate vorbi de interese

9
Ionescu, M., Educația și dinamica ei, Editura Tribuna Învățământului, Cluj-Napoca, 1988. pag. 94

18
stabile, specializate, ci numai de preferințe, profesorul va maifesta o grijă deosebită în vederea
cultivării preferințelor copiilor pentru diverse forme de activitate.
Tipuri de activități extrașcolare 10:
 Șezătorile cultural-artistice
Sunt forme care îmbină cântecul, povestirea, dansul, ghicitoarea și proverbul într-un text
armonios, urnărind ilustrarea unei idei, cum ar fi: ,,Hora anotimpurilor” . La aceste șezători pot fi
invitați frații mai mari, părinții, rapsozi populari și alții.
 Întâlnirile cu personalități
Acestea se desfășoată în special cu prilejul unor evenimente deosebite din viața poporului nostru.
Reușita acestor activități depinde de dialogul care se desfășoară între elevi și invitat, iar pentru ca
aceasta să fie viu, antrenat, se impune ca elevii să cunoască lucrările și activitatea invitatului.
 Serbările școlare
Sunt activități prin care se dezvoltă o încărcătură emoțională a elevului. Imporanța unor
asemenea festivități este deosebită pentru că ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor și
contribuie la acumularea de noi cunoștințe; îmbogățesc pe cele slab manifestate anterior;
contribuie la dezvoltarea simțului de răspundere prin dorința de reușită; favorizează concentrarea
atenției pe parcursul desfășurării programului.
Prezența ca spectator a cadrelor didactice, a părinților, a bunicilor, trezesc în copil energia
de a învinge timiditatea, stimulează independența de acțiune. Pentru ca elevii să-și motiveze
participarea la această activitate este foarte importantă atmosfera realizată în timpul repetițiilor,
caracterizată prin buna dispoziție, dar și prin seriozitate. Este recomandabil ca repertoriul
serbărilor școlare șă aibă un conținut accesibil vârstei elevilor și să cuprindă diferite forme de
manifestare artistică, într-o concepție echilibrată.
 Organizarea unor concursuri cultural-artistice
În activitatea extrașcolară își justifică existența prin faptul că evaluează copilul în condiții
recreative, care nu-l supraîncarcă, ce consumă timp liber în forme atractive, mult îndrăgite și care
bine organizate pot completa procesul instructiv-educativ. Concursul poate fi de natură culturală
(cu accent deosebit pe latura informativă) sau cultural-artistic îmbinând elementele informative
cu cele culturale ele elevilor, cultivarea aptitudinilor și talentelor, stimularea creativității artistice.
 Excursiile și vizitele extrașcolare
10
Ionescu M., Op.cit, pag. 94-96

19
 Prin excursii și vizite se urmărește lărgirea orizontului de cunoaștere al elevilor prin
contactul cu natura și cu obiective economice și socio-culturale variate, precum și recreerea
elevilor. Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui
cetăţenească şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei
experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii
elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Elevii dobândesc cunoștințe noi, studiază fenomenele și obiectele în toată complexitatea
lor, își fixează mai bine cnoștințe căpătate în clasă prin legarea teoriei cu practica. Tot aici își
formează priceperi și deprinderi de a observa fenomenele naturii și ale vieții social-economice.
În felul acesta, prin intuiție directă cunoștințele capătă un caracter realist, dezvăluind legăturile
lor cauzale.11
Pentru buna desfășurare a unei astfel de activități este necesar să se fixeze obiective cât
mai precise care depind de nivelul la care se află procesul de învățământ. Fixând obiectivele spre
care se va orienta, profesorul va stabili apoi itinerarul. După aceea urmează pregătirea elevilor
pentru excursie. În această perioadă, elevii pot fi intens mobilizați de perspectiva trăirii ulterioare
a frumoasei aventuri a excursiei.
În cadrul activităţilor de tip excursii, drumeţii elevii îşi pot dezvolta afecţiunea faţă de
natură, faţă de animale şi plante. Copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în
legătură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, a drumețiilor ei pot reda cu mai multă
creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților instructiv-educative cum ar
fi de educația plastică sau cunoașterea mediului, iar materialele pe care le adună pot fi folosite în
cadrul activităților, în diverse teme de creație (Ionescu, 2012, p. 38).
În funcție de sarcina didactică fundamentală, excursiile prezintă mai multe tipuri
evidențiate de Săftoiu, D., (2011, p. 30):
 excursii și vizite introductive – organizate înaintea predării unei teme cu scopul de a-i
sensibiliza pe elevi și a valorifica rezultatele în cadrul lecției / lecțiilor viitoare;
 excursii și vizite organizate în vederea comunicării de cunoștințe noi – se urmărește
transmiterea de cunoștințe noi prevăzute în programa școlară;

11
Davitz, J., Ball, S., Psihologia procesului educațional, Editura Didactică și pedagogică, 1978, București, pag. 19

20
 excursii și vizite finale (de consolidare și fixare) – organizate după predarea unui capitol /
unei teme în vederea concretizării cunoștințelor predate, de sistematizare și fixarea lor.
Excursiile şi drumeţiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple
valenţe de informare şi formare a elevilor, completând sau/și aprofundând procesul de
învăţământ. Conţinutul didactic al drumeţiilor şi excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat
şi complex decât al lecţiilor organizate în clasă, având de asemena şi un caracter mai atractiv,
elevii participând într-oatmosferă de optimism şi bună dispoziție la asemenea activități. Cadrele
didactice după de discută cu elevii clasei stabilesc destinația / destinațiile, scopurile excursiilor /
drumețiilor, obiectivele vizate, itinerariul, perioada de derulare (data concretă). De asemenea,
sunt prezentate principalele situații problematice care se vor fi urmărite pe parcursul excursiei /
drumeției 12.
Stimularea interesului elevilor și menținerea acestuia pe durata desfășurării excursiei se
poate realiza prin: prezentarea unor hărţi, a itinerariului, a diferitelor lucrări de literatură istorică,
descrieri geografice sau articole de presă ce țin de tematica excursiei.
În timpul desfăşurării excursiei cadrele didactice dirijează procesul de observare în mod
sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant sau chiar construind fișe de
monitorizare a drumeției în care elevii, periodic au anumite sarcini de efectuat (de exempu, anul
construcției monumentului vizitat, ctitorul lăcașului de cult, materialele utilizate de constructori,
culorile utilizate de artist, etc.). Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele de
învăţământ la care se pretează, astfel fixându-se, aprofundându-se cunoştinţele și îmbogăţindu-se
cultura generală. În valorificarea cunoştinţelor dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu
nuanțe originale de natură afectivă, prin care îşi exprimă propriile impresii şi sentimente faţă de
cele văzute. 13
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi
sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care
le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt
foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legatură cu mediul, fiind dispuşi să acţioneze
în acest sens.

12
Marin, I., Modalități de dezvoltare a dimensiunilor sociabilității cooperării elevilor prin activități școlare și
extrașcolare, Editura Irco Script, 2008, Drobeta Turnu Severin, pag. 45
13
Diaconu, M., Sociologia educației, editura ASE, 2004, București, pag. 11-15

21
 Îmbogăţirea, consolidarea şi valorificarea cunoştinţelor de geografie şi istorie se realizează
atât în orele de clasă cât şi printr-o excursie tematică. Excursia tematică presupune parcurgerea
următoarelor etape:14
a. Pre-excursie:
 stabilirea obiectivelor excursie tematice:
1. identificarea folosindu-și fondul general de cunoştinţe a particularităţilor şi importanţei
principalelor monumente istorice şi de cultură vizitate;
2. analizarea principalelor aspecte etnografice şi folclorice din contextele vizitate;
3. precizarea și analizarea elementelor de floră şi faună din zonele traversate și specificul acestora
în funcţie de relief;
4. caracterizarea zonelor traversate (indicate precis) din punct de vedere al: elementelor
arhitecturale integrate în peisajul zonei, combinația vechi – nou în elentele de construcție,
conservarea elentelor de tradiții locale, tipologiilor umane, vizibilitatea (promovarea)
obiectivelor turistice locale etc.
 prezentarea posibilelor alternative pentru excursia tematică elevilor clasei;
 alegerea destinației excursiei în acord cu părerile argumentate ale elevilor. O posibilă excursie
tematică ar putea fi: „Pe urmele lui Ştefan cel Mare”;
 stabilirea itinerariului excursiei tematice ținând cont de obiectivele vizate;
 elaborarea materialelor de lucru pentru elevi / grupele de elevi, preferabil (hărțile, fișele de lucru,
materialul documentar auxiliar etc.);
 organizarea excursiei propriu-zise cu implicarea elevilor în acele activități care sunt în acord cu
posibilitățile lor și specificul lor de vârstă (strângerea fondurilor pentru excursie din sponsorizări,
bani personali, bani ai părinților; elaborarea de fișe de monitorizare a excursiei, documentare
privind obiectivele turistice și culturale care pot fi vizitate, etc.);
 organizarea elevilor pe durata desfășurării excursiei tematice (constituirea grupurilor de elevi,
motivarea elevilor pentru realizarea sarcinilor care le revin, prevenirea și gestionarea posibilelor
conflicte sau situații de criză care pot apărea, animarea elevilor etc.);
b. Peri – excursie/ în momentul desfășurării:

14
Săftoiu D., Rolul și locul activităților extrașcolare în dezvoltarea școlarului mic, Editura Irco Script, 2011,
Drobeta Turnu Severin, pag. 32-33

22
 organizarea, monitorizarea activităților care asigură buna desfășurarea a activităților excursie
tematice,
 în timpul desfăşurării excursiei, cadrele didactice dirijează procesul de observare înmod
sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant
c. Post -excursie
 evaluarea activităților excursie tematice (evaluare pe parcursul desfășurării excursie în anumite
momente, la finalul excursiei și la câteva zile după, prin valorificare).
Experienţele de învățare trăite de elevi s-au valorificat, în timpul excursiei prin completarea
fișelor de aprofundare. A fost „evaluarea directă” la disciplinele geografie și istorie (așa a fost
gândită excursia tematică la care s-a făcut referire). Valorificarea experienţelor de învățare s-a
materializat de asemenea în lucrări artistico-plastice: desene şi machete ale obiectivelor cultural
– istorice văzute, în elaborarea de lucrări literare (eseuri, mică proză, versuri etc.), în realizarea
de lucrări pentru simpozioane și sesiuni de comunicări știițifice cu tematică asemănătoare
domeniului excursiei tematice efectuate.
 Cercurile de elevi
Printre formale de activitate extrașcolară, un rol deosebit îl ocupă cercurile. Acestea sunt forme
specifice de organizare a activității elevilor în vederea aprofundării pregătirii lor într-un anumit
domeniu., a dezvoltării aptitudinilor, a exersării creativității 15.
Cercul oferă elevilor posibilități multiple de completare și aprofundare a ceea ce au asimilat ei în
cadrul lecției, valorificând totodată, potențialul lor intelectual, interesele și aptitudinile de care
dispun. Legat de predarea unor cunștințe științifice în învătământul gimnazial pot fi organizate
cercuri de: geografi, folcloriști, matematicieni, etc. Activitatea se desfășoară în cadrul unor
ședințe de lucru, programate în afara orarului. Durata lor diferă de la un cerc la altul. Structural,
o ședință presupune trei etape :
 introducerea în activitate;
 desfășurarea activității;
 aprecieri și concluzii.
Relația dascăl-elevi prezentă în cadrul acestor forme, îmbracă unele particularități proprii,
determinate, pe de o parte, de atribuțiile profesorului, iar pe de altă parte aportul și participarea

15
Iovan, S., Managementul activității educative extrașcolare, Editura PrintXpert, 2010, Craiova, pag. 22

23
elevilor. Cercul școlar contribuie la formarea personalității elevului, și la pregătirea lui de
perspectivă. Acesta trebuie să fie locul preferat al elevului, unde poate găsi raspuns la
frământările sale intelectuale, unde poate să-și manifeste inventivitatea, iar dascălul trebuie să
cultive în cadrul cercului, acele laturi ale personalității elevului care sunt implicate în activitatea
de cunoaștere, cercetare și creație.
 Tabăra
Tabăra este o modalitate organizată de petrecere a vacanței, pe o perioadă determinată de timp
și într-un cadru pitoresc. Pe parcursul perioadei de tabără se asigură contiunuitatea activității
extrașcolare, desfășurată în timpul anului școlar, care acum se corelează cu elemente specifice
rezultate din însuși specificul activității de tabără 16.
Competenţele dezvoltate prin aceste activităţi pot fi de natura celor de comunicare şi
interrelaţionare, dar şi de perfecţionare într-un domeniu de activitate pentru care elevul îşi
manifestă interesul. De asemenea, scopul acestor activităţi este să devină un mijloc de a oferta în
forme variate cunoaşterea directă a realităţilor înconjurătoare printr-un program de activităţi
organizat, dar flexibil şi adaptabil nevoilor educabililor vizaţi. Indiferent de tipul acesteia,
participarea în tabere este benevolă, fiind condiţionată doar de nota mare la purtare şi lipsa de
corigenţe.
Obiectivele taberelor din perspectiva Adelei Bradea (2012, p. 134) capătă unele trăsături
particulare:
 asigurarea unor condiții de odihnă pentru refacerea forțelor fizice și psihice, după
eforturile depuse în timpul anului școlar;
 crearea unui cadru adecvat de întâlnire a elevilor din diferite colțuri ale tării în vederea
realizării unui schimb de experiență, a legării prieteniei cu colegi de generație;
 cunoașterea de către elevi a unor locuri noi, a frunuseților patriei, a istoriei locurilor și
împrejurimilor taberei;
 Activități cultural-artistice, sportive

16
Marin, I., Modalități de dezvoltare a dimensiunilor sociabilității cooperării elevilor prin activități școlare și
extrașcolare, Editura Irco Script, 2008, Drobeta Turnu Severin, pag. 37

24
 Aceste activități presupun trezirea interesului copiilor / elevilor spre unele domenii de activitate:
muzicală, sport, poezie, pictură, dans, etc prin vizionarea emisiunilor / spectacolelor muzicale, de
teatru pentru copii, distractive sau a manifestărilor sportive 17.
Parteneriatele naţionale şi internaţionale ajută elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în
viaţă. Atunci când părinţii, elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii
parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să
funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a
clasei de elevi. Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare
cu cele extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare
ca o necesitate. Parteneriate:
 unități școlare din țară (de același nivel, de nivel mai mic, de nivel mai mare)
 unități școlare din străinătate
 centre universitare
 Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului
 Sectoarele de Poliție
 Centrele de Sănătate
 Protecția Mediului
 Instituțiile de cultură: teatre, filarmonici, operă, balet, biblioteci, muzee, galerii de artă;
 Instituțiile de sport: asociațiile sportive, etc.
 Lăcașele de cult: biserici.
După Marin, I., obiectivele urmărite în cadrul acestor parteneriate pot fi 18:
 îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ;
 atragerea elevilor în activităţi utile și de relaxare;
 îmbunătăţirea relaţiei profesor-elev, școală-comunitate;
 îmbunătăţirea frecvenţei și diminuarea abandonului şcolar;
 determinarea părinţilor să colaboreze cu unitățile școlare
Profilurile activităţilor extraşcolare
 Profilul artisitc-estetic în Centre de creaţie a copiilor şi elevilor, şcoli de muzică şi arte pentru

17
Costea, O.,(coord), Educație nonformală și informală: realități și perspectie în școala românească, Editura
Didactică și pedagogică, 2009, București, pag. 42
18
Marin I., Op.cit., pag. 50

25
 copii;
 Profilul tehnico-ştiinţific în Centre de creaţie tehnică;
 Profilul ecologic-biologic în Centre ale tinerilor naturalişti;
 Profilul cultură fizică în Şcoli şi cluburi sportive pentru copii şi tineri;
 Profilul turism şi etnografie regională în Centre ale tinerilor turişti;

o vizită la o școală din străinătate

cluburi tematice

strângere de fonduri în scop caritabil

echipele sportive ale școlii total

excursii și vizite la obiective de interes comunitar urban
rural
concursuri școlare

proiecte legate de protecția mediului

excursii și vizite la instituții culturale

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

Figura 1. Participarea la activități extrașcolare, pe medii de rezidență

Cele mai răspândite activități extrașcolare sunt excursiile și vizitele la muzee, teatre,
opera, balet, etc. activitățile ecologiste ( curățarea parcului orașului, popularizarea bicicletei ca
mijloc de transport, promovarea reciclării), olimpiadele școlare, vizitele la instituții publice,
fabric sau alte obiective de interes comunitare, activitățile sportive dar și acțiunile de caritate
sunt de asemenea frecvent întâlnite.
Activitățile extrașcolare au o tradiție bogată în sistemul de învățământ românesc, chiar
dacă nu s-a pus accentul pe ele în programul și curriculum obligatoriu, așa cum se întâmplă în
prezent prin noua Lege a Educației Naționale. Structurarea acestor tipuri de activități, așa cum
apare în Regulamentul privind organizarea și funcționarea unităților care oferă activitate
educativă extrașcolară, intriducerea unor concepte noi reprezintă modificări legislative
importante care au drept scop îmbunătățirea calității acestor activități.
Noua viziune a sistemului pune accentual nu doar pe învățământ de performanță ci și pe
dezvoltarea abilităților practice, correlate cu cerințele de pe piața muncii, pe dezvoltarea

26
personalității copilului și tânărului și educația pentru viață în general. Toate aceste direcții au de
asemenea obiectivul distinct al diminuării diferențelor de dezvoltare și calitate a sistemului de
învățământ dintre mediul rural și mediul urban.
Mediul rural se confruntă cu dezavantaje numeroase, comparative cu mediul urban, din punct de
vedere al calității educației din învățământul gimnazial: 19
- Deficit de infrastructură
- Deficit de copii
- Diferențe de participare școlară
- Diferențe de performanțe școlare
Este de așteptat, prin urmare, ca și activitățile extracurriculare să fie mai ăuține ca număr,
mai sărace ca tipuri și în general să nu conducă la aceleași rezultate ca în urban.
Conținutul lecțiilor este fixat de programele școalre, iar însușirea temelor din programă
este obligatorie. Conținutul activităților extrașcolare nu este fixat de programa școlară,ci de elevi,
conform intereselor și dorințelor lor.
Uneori, acest conținut poate fi o continuare, la un nivel mai înalt, a ceea ce și-au însușit
elevii la lecții, dar de cele mai multe ori elevii propun organizarea unor activități din domenii
care nu figurează în planurile de învățământ și în programele școlare. Opțiunile lor merg spre
activități care corespund intereselor vârstei lor, spre teme de actualitate, spre teme care lasă câmp
larg inițiativei și creativității 20.
Conținutul activităților extrașcolare poate fi adaptat mai ușor posibilităților individuale
ale elevilor decât activitatea didactică, în cadrul căreia toți elevii sunt obligați să desfășoare
aceeași muncă. Astfel, în cadrul unei excursii sau al unei serbări școlare se pot atribui elevilor
sarcini potrivite cu aptitudinile lor, iar în cadrul cercurilor pe discipline de învățământ, fiecare
elev participă la activitatea cercului dorit de el.
Conținutul și formele de organizare a acestor activități sunt flexibile și elastice în funcție
de vârsta, nivelul de pregătire, interesele participanților și cu caracter recreativ. De cele mai
multe ori se organizează pe grupe de elevi (din aceeași clasă sau clase diferite sau de nivel
diferit). Spiritul de cooperare predomină, se dezvoltă astfel capacitatea de a socializa cu ușurință

19
Date din MECS, Raport asupra stării sistemului național de învățământ, 2010, online la
http://romaniacurata.ro/spaw2/uploads/files/starea_invatamantului_2010.pdf
20
Iovan, Op.cit., pag. 10

27
cu ceilalți elevi. Cadrul didactic interine prin sfaturi, sugestii, indicații și ajutor individual dacă
este cazul.
Dacă obiectivele instructiv – educative ale activităților extrașcolare sunt alese cu grijă și
prezentate în mod echilibrat atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul acestor
activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să sistematizeze date,
învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-
şi responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are prin acest tip de activităţi,
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze
21
mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al școlii – pregătirea copilului pentru viaţă. În ceea
ce privește participarea elevilor, aceasta este facultativă. Dacă participarea la lecții este
obligatorie, în cadrul acestor activități elevii nu sunt obligați să participe la toate activitățile.
Cadrul didactic poate să îndrume elevul să facă o alegere, să aleagă ce consideră că este potrivit
pentru el.
Activităţile extrașcolare reprezintă un element prioritar în politicile educaţionale întrucât au
un impact pozitiv asupra dezvoltării personalităţii elevului, asupra performanţelor şcolare şi
asupra integrării sociale în general. Participarea la activităţi extrașcolare structurate organizate de
şcoli, spre deosebire de participarea la activităţi nestructurate (uneori incluzându-le şi pe cele
organizate în şcoli) se asociază cu rezultate pozitive în ceea ce priveşte dezvoltarea elevilor:
 performanţă şi rezultate şcolare mai bune; coeficienţi de abandon şcolar mai scăzuţi;
 stare psihologică mai bună, incluzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puţine griji
privind viitorul şi sentiment redus de izolare socială;
 un grad mai scăzut de abuz de alcool şi droguri;
 un grad mai scăzut de activitate sexuală în rândul fetelor;
 un nivel scăzut de comportamente delincvente, incluzând arestări şi comportamente
antisociale.
Activitățile extrașcolare se deosebesc de lecție prin durata lor. O activitate extradidactică
poate dura mai mult de o oră, dar și mai puțin, în funcție de particularitățile de vârstă ale
copiilor22. Acestea au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-un mod plăcut şi util şi
de a-l transforma într-o sursă educaţională. Astfel de activități au un rol important în cultivarea

21
Săftoiu, Op/cit., pag. 60
22
Vărzaru, A., Socializare prin comunicare, 2011, Editura Hoffman, Caracal, pag. 20

28
gustului pentru lectură, pentru carte. Elevii pot fi stimulaţi să citească prin vizionarea de piese de
teatru, filme istorice, comedii, participând la lansări de cărţi, prin dramatizarea unor opere
literare cu diferite ocazii, prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare, a cercurilor de
lectură şi a atelierelor de scriere creativă.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de
grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de
rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca
profesorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia elevilor săi tipuri de
activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a
participa necondiţional la desfăşurarea acestora. 23 Evaluarea rezultatelor activităților extrașcolare
se face prin alte modalități decât la lecții. Pentru stimularea activității se organizează întreceri
între grupe de elevi, la diferite nivele. Cea care predomină este forma aprobării prin laudă,
evaluarea premială la care se adaugă evidențierile, participările la expoziții. Reușita este însoțită
de bucurii care alimentează noi dorințe de participare 24.

1.2 Tipuri de relaţii şi interacţiuni educaţionale la nivelul clasei de elevi. Contribuții la

formarea caracterului

Cadrul didactic dispune de libertatea de a alege strategiile didactice care răspund cel mai
bine exigenţelor educaţiei centrate pe copil. În acest sens, respectarea particularităţilor
individuale, a ritmului propriu de învăţare şi valorificarea potenţialului fiecărui copil reprezintă
cerinţe de bază. Strategiile pe care le aleg cadrele didactice trebuie să se sprijine pe principiile
metodologice de aplicare a curriculumului enumerate mai sus. Recomandările metodologice
privind aplicarea acestui curriculum vizează, în special, următoarele aspecte:
– dezvoltarea integrală a copilului necesită un mod integrat de abordare de către cadrul didactic a
activităţilor desfăşurate în creşe şi grădiniţe și școli. Jocul, modul natural de a învăţa al copilului,
reprezintă un exemplu concludent de activitate integrată, interdisciplinară;
23
Mureșan, P., Învățarea socială, editura Albatros, 1980, București. pag. 25
24
Iovan, Op.cit., pag. 20

29
– un alt mod de a integra experienţele de învăţare ale copiilor corespunzătoare diferitelor
domenii de dezvoltare îl constituie activităţile tematice. Proiectarea unor astfel de activităţi
constituie un sprijin pentru copil în înţelegerea integrată a lumii înconjurătoare. Învăţarea bazată
pe proiect (metoda proiectului) reprezintă un mod de proiectare a unei activităţi tematice şi
constituie o modalitate prin care copilul participă la o mare diversitate de experienţe de învăţare
şi care sprijină integrarea achiziţiilor de diferite tipuri dobîndite de copil;
– învăţarea prin cooperare (utilizarea grupurilor mici de 3–5 copii şi a învăţării în pereche)
reprezintă un mod natural prin care copiii învaţă unii de la alţii şi prezintă un mare avantaj din
punctul de vedere al dezvoltării socio-emoţionale a copilului.
Plecând de la definirea sintagmei, prin relaţie educaţională se înţelege o relaţie directă ce
se stabileşte în procesul educativ între educator şi educat. Este o relaţie reciprocă dintre diverşi
factori educativi (diriginte, profesor, psiholog, părinte, colectiv de elevi/ copii) în scopul
realizării unei influenţe favorabile în procesul educaţiei, astfel încât să se asigure condiţii optime
pentru dezvoltarea personalităţii copilului şi pentru înlesnirea procesului de autocunoaştere. Are
un caracter organizat, pe baza unui sistem educativ bine conceput. Este o verigă indispensabilă
procesului educativ, constituind motorul acestui proces. Multitudinea şi calitatea relaţiilor
educaţionale condiţionează dezvoltarea personalităţii individuale şi formarea unor colective
puternice. Orice relaţie între oameni, între grupuri are şi un sens educativ.
Procesul de învăţământ generează un ansamblu de relaţii educaţionale. Orice interacţiune
este purtătoare de atitudini, iar acestea se exprimă prin modul în care educatorul interacţionează
cu copiii, dar şi prin modul în care copiii interacţionează între ei. Într-un grup se disting
următoarele tipuri de relaţii educaţionale:
 relaţii intragrupale: raporturile se stabilesc în interiorul unui grup educaţional între:
educator- copil, educator- copii, copil- copii, copii- copii;
 relaţii intergrupale: raporturi stabilite între membrii unor grupuri diferite (grup- grup).
Adeseori grupul de copii interacţionează cu alte grupuri mai mult sau mai puţin asemănătoare, la
nivelul şcolii sau în mediul extraşcolar.
Relaţiile educaţionale au caracterul unor conexiuni inverse, manifestându-se în dublu
sens. De exemplu, relaţia copil- copii (grup) poate fi privită dinspre copil spre grup, dar şi invers
dinspre grup spre copil. Fiecare categorie de relaţii are caracteristici proprii, dar se condiţionează
şi se influenţează reciproc cu celelalte.

30
 De asemenea, acestea sunt multidimensionale adică sunt de natură pedagogică,
psihologică, sociologică şi îşi au originea în natura procesului pedagogic, ca tip de activitate
caracterizat prin interacţiunea multiplă a unor factori umani individuali sau în grupuri. Relaţiile
educaţionale determină constituirea unui climat psihosocial care poate favoriza sau, dimpotrivă
poate împiedica obţinerea rezultatelor dorite. Această ambianţă sau climat al clasei reprezintă
expresia atitudinilor emoţionale faţă de învăţare, condiţionând o serie de aspecte ale procesului
de învăţare: influenţează modul de organizare şi conducere a grupului de copii, strategiile de
lucru pentru care se optează şi mai ales activitatea de învăţare a copiilor.
Copilul nu este o fiinţă izolată, el face parte dintr-un grup/ grupă iar însuşirea de
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, formarea de capacităţi are loc în condiţiile existenţei
permanente a copilului în cadrul unui grup social care poate să favorizeze, dar să şi defavorizeze
atât procesul de informare cât şi cel de formare a lui. Copilul, ca şi adultul, se comportă diferit în
anumite grupuri sociale.
Este important să cunoaştem relaţiile educaţionale de la nivelul clasei/ grupei de copii
deoarece copiii unei grupe se influenţează reciproc, iar influenţa se resimte în cantitatea şi
calitatea învăţării. S-a observat că acţiunea colectivă a grupului în mai multe privinţe dă rezultate
superioare activităţilor individuale.
Cunoscând bine manifestările de grup, profesorul îşi poate ridica substanţial calitatea
muncii sale. Ea se poate folosi de grup pentru a influenţa şi schimba atitudinea, comportamentul
unor copii în sensul dorit. Dacă şcoala tradiţională a avut atitudine reticentă şi chiar a descurajat
cooperarea între elevi, pedagogii contemporani o favorizează, deoarece grupul mediază relaţia
dintre profesor şi copii.
Grupa de elevi poate fi considerată:
- un grup primar- în care membrii ei au aceleaşi valori, scopuri şi standarde de
comportament şi în care sunt posibile contacte interpersonale, deoarece sunt frecvente
interacţiunile de tip „faţă în faţă”, grupa posedă structuri care îi conferă stabilitate, tinde să atingă
anumite scopuri, iar membrii grupei se percep ca făcând parte din grup. De exemplu, copiii din
grupa mică „C” vor să fie albinuţe, atunci grupa se va numi „Grupa albinuţelor”, iar copiii din
alte grupe îi identifică pe baza acestei aparenţe.

31
 -un grup social specific- cu structură şi roluri clare, ce mediază în timp schimbări
cognitive fundamentale la nivelul fiecărui membru, deoarece constituie cadrul psihosocial al
activităţii de învăţare şi reprezintă un mediu de comunicare şi socializare.
În grupa de elevi activitatea se poate desfăşura frontal, individual, pe grupe sau în echipă.
În funcţie de scopul urmărit, educatoarea/profesorul sau profesorul poate alege cum îşi va
organiza colectivul de copii. Sarcina comună dă naştere unor modele acţionale care au specific
propriu, face să apară tradiţii, coduri, valori, norme şi mai ales, pot influenţa activitatea de
învăţare şi performanţele copiilor.
Elevii caută şi poate găsi afecţiune din partea educatorilor şi a celor de o vârstă cu el. Se
dezvoltă astfel sentimentul de apartenenţă, atât de necesar echilibrului şi sănăţii psihice a
copilului şi tot în cadrul grupului său va găsi şi recunoaşterea capacităţilor sale, va avea primele
succese. Deşi relaţiile dintre membrii grupului încă nu sunt consolidate copiii formează mici
grupuleţe şi îşi petrec vremea mai mult împreună, jucându-se se remarcă faptul că aceste grupuri
se constituie totuşi după anumite criterii de preferinţă.
În ceea ce priveşte relaţiile interpersonale pot menţiona următoarea clasificare:
 tipuri de relaţii fundamentale socio-afective:
- relaţii de atracţie (simpatie), de respingere (antipatie) şi de indiferenţă. Unele dintre ele se
referă la atitudinea copilului faţă de colegii săi (sentimente de simpatie, antipatie,
indiferenţă), în timp ce altele au în vedere modul în care ceilalţi colegi de grupă răspund
sentimentelor sale;
- în funcţie de relaţiile interpersonale în cadrul grupului şcolar (grupa de copii) apar lideri
informali şi neoficiali. Ei exercită, de regulă, aceleaşi funcţii referitoare la îndeplinirea
sarcinilor şi menţinerea coeziunii grupului, dar în alt mod şi prin alte mijloace decât
liderii formali sau oficiali. De aici, numeroase deosebiri şi contradicţii care pot să apară
între cele două categorii de lideri, fenomene care duc deseori la victoria liderilor
informali în cadrul grupului.
 Relaţiile interpersonale influenţează personalitatea copiilor:
- relaţiile unilaterale: în funcţie de cele trei tipuri de relaţii socioafective, putem spune că
există copii preferaţi (populari) de majoritatea colegilor, copii respinşi de cei mai mulţi
(izolaţi), iar alşii sunt priviţi cu indiferenţă, câteodată fiind acceptaţi, altă dată respinşi.

32
 Preferinţele sau respingerile nu sunt reciproce. Cei ce caută apropierea de un copil
popular nu sunt neapărat căutaţi la rândul lor de acesta;
- relaţiile bilaterale: între doi copii există relaţii afective preferenţiale ele putând fi
biunivoce (A îl preferă pe B şi invers) sau contrarii (A îl preferă pe B, dar B îl respinge
pe A).
Relaţia educator- copil constituie cea mai importantă categorie de relaţii educaţionale, deoarece,
într-o anumită măsură, le influenţează şi le condiţionează pe celelalte:
- sunt în special relaţii de muncă, ceea ce le conferă o puternică influenţă asupra modului
de desfăşurare a activităşii şi a rezultatelor acesteia;
- sunt relaţii asimetrice, adică partenerii au vârste diferite, au o pregătire şi o cultură
generală de nivel diferit, experienţa de viaţă a educatorului este mai îndelungată şi mai
vastă, educatorul îi învaţă pe copii, iar copiii urmează modelul educatorului, învăţând de
la el;
- reproduce la scară mică relaţia socială dintre generaţii. Generaţia adultă trebuie să
manifeste grijă şi responsabilitate pentru pregătirea/ formarea generaţiei tinere, ajutându-i
să preia şi să dezvolte experienţa generaţiilor dinaintea ei, altfel nu se poate produce
progresul societăţii;
- este influenţată nu numai de stilul de muncă al educatorului, ci şi de trăsăturile de
personalitate ale acestuia, care îşi vor dobândi valoarea de „modele” oferite partenerilor
de educaţie.
Umanizarea şi personalizarea intercţiunii educaţionale implică restructurări substanţiale
ale rolului didactic:
 profesorul nu mai este doar persoana care propune conţinuturi, dă lecţii,
formulează sarcini, ci stimulează şi întreţine activismul investigator al
copilului, creeză condiţiile necesare ca el să se comporte într-un anume fel, să
descopere şi să-şi pună probleme;
 se orientează către specificul intereselor şi capacităţilor elevului, este atent la
realizările şi creaţiile acestuia. Educatorii trebuie să posede calităţile necesare
centrării cu precădere pe aşteptările, cererile, trebuinţele şi interesele copiilor;
 cadrul didactic trebuie să fie capabil de a se dedubla şi de a lucra din
perspectiva sa şi a grupului, să aibă capacitatea de a intui caracteristicile de

33
 ordin interpersonal ale elevilor, capacitatea de percepere adecvată a relaţiilor
preferenţiale dintre copii, de anticipare a atitudinilor sociale ale copiilor în
raport cu situaţiile educaţionale viitoare.
În relaţia educator- copil interesant este de adus în discuţie termeni precum
magistrocentrismul şi pedocentrismul. În funcţie de accentul care s-a pus pe unul sau altul dintre
subiecţi cei doi termeni sunt clasificaţi şi explicaţi de către autori în „O pedagogie pentru
învăţământul gimnazial” şi anume:
 Magistrocentrismul:
- aparţine pedagogiei tradiţionale şi are la bază o concepţie autoritaristă
(educatorul impune copilului un sistem de cerinţe şi o bligaţii cărora el
trebuie să i se supună necondiţionat);
- această tendinţă se axează în exclusivitate pe autoritatea educatorului şi
promovează o comunicare unidirecţională, de la educator la educat,
punând accentul pe influenţele exterioare ce se exercită asupra copilului,
neluând în considerare clasa, reţeaua ei complexă de comunicaţie.
 Pedocentrismul:
- a apărut odată cu orientarea educaţiei libere, ea îmbrăcând forma
liberalismului pedagogic;
- pune accent pe libertatea deplină a copilului, în sensul că trebuie să i se
creeze toate condiţiile în vederea unei dezvoltări spontane, fără nici un fel
de constrângere sau dirijare exterioară;
Pedagogia contemporană a încercat să depăşească opoziţia dintre cele două tendinţe
extreme, prin abordarea relaţiilor educaţionale din perspectiva datelor furnizate de ştiinţele
comunicării sociologiei şi psihologiei sociale. Specialiştii au ajuns la concluzia că aceste relaţii
trebuie privite şi analizate în contextul întregului proces al activităţii educative.
Din punct de vedere psiho-social relaţiile pedagogice specifice nivelului formal sunt
influenţate de statutul educatorului şi de rolul său (planificarea şi proiectarea activităţii didactice,
transmiterea cunoştinţelor, stimularea învăţării, evaluarea rezultatelor şcolare). Aceste tipuri de
relaţii educaţionale au un caracter predominant raţional, fiind vorba de relaţii de muncă propriu
zisă, care se constituie în activităţile de cunoaştere şi învăţare. La nivel formal se structurează
două tipuri principale de relaţii educatoare- copil: relaţii de comunicare şi relaţii de conducere.

34
 Relaţiile de comunicare pot fi:
 de transmitere de informaţii, de solicitare a unei cerinţe, de răspuns, de reacţie, de
exprimare a unor stări afective;
 din punctul de vedere al direcţiilor în care se realizează comunicarea există:
- relaţii unidirecţionale desfăşurate pe direcţia educatori- copii în care se impune
dominanţa formală a educatorului;
- relaţii bidirecţionale în cadrul cărora comunicarea se produce atât din partea educatorului
cât şi din partea copilului;
- relaţii multidirecţionale în cadrul cărora educatorul încetează a mai fi singura persoană
transmiţătoare de informaţie referitoare la noile conţinuturi.
Relaţiile de conducere a activităţii didactice pot fi de patru tipuri:
- autocratice- presupune o dominare totală din partea educatorului, care înăbuşă
iniţiativa, independenţa şi creativitatea copiilor;
- liberale (îngăduitoare)- educatorul nu mai are rolul conducător în procesul
educaţiei ci se subordonează intereselor şi iniţiativelor copiilor;
- nondirecte- rolul educatorului nu presupune intervenţia de nici un fel în procesul
educaţiei, ci crearea unei atmosfere de încredere în care copilul să descopere
drumul şi direcţiile sale de acţiune;
- democratice- tendinţa educatorului de a se integra în climatul clasei, de a se
identifica cu viaţa şi activitatea copiilor.
În ceea ce priveşte relaţia copil- copii putem afirma faptul că aceste relaţii sunt generate
de nevoia de comunicare între individ şi grupul căruia îi aparţine, la care se adaugă relaţii de
colucrare, de conducere/ subordonare, precum şi relaţii socio- afective.
Activitatea de învăţare se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat în care se formează
grupuri de copii, ceea ce determină apariţia unor multiple relaţii de tipul: copil- copil; copil-
copii; copii- copil; copii- copii.
Relaţiile în cadrul grupului:
a) Tipuri de relaţii:
 Relaţiile de comunicare în cadrul grupului au ca obiect diferite situaţii şi
aspecte ale vieţii şi activităţii fiecăruia. Se transmit informaşii, solicitări
adresate colegilor, răspunsuri la aceste solicitări, corectări, aprecieri,

35
 încurajări sau dimpotrivă nemulţumiri sau dezamăgiri. Absenţa sau
deficienţa în comunicare se află la originea tensiunilor ce se manifestă în
grup;
 Relaţiile de conducere sunt exercitate fie de o singură persoană, fie de un
subgrup. În cosecinţă, fiecare membru al grupului se va afla într-o relaţie
de subordonare faţă de persoana sau subgrupul conducător.
b). Caracteristici:
 Relaţia copil- copil are un predominant caracter psihologic, bazându-se pe o
cunoaştere reciprocă şi pe activitatea comună;
 Interacţiunea dintre copii apare sub forma unor relaţii interpersonale conştiente
care se realizează în mod nemijlocit. Îndeplinirea de către copii a unor sarcini şi
activităţi comune presupune existenţa unor relaţii de interdependenţă;
 În cadrul grupului educaţional există întotdeauna şi aspecte emoţional- afective,
ca şi momente de tensiune şi conflict, deoarece viaţa în grup dezoltă norme,
valori, convingeri care exercită atât influenţe cât şi convingeri asupra copiilor. În
consecinţă, personalitatea copilului se manifestă în interdependenţă cu viaţa
grupului din care face parte, cu normele şi valorile pe care acestea le dezvoltă;
 În cadrul grupei de copii există un lider formal, care trebuie să respecte cerinţele
şcolare, acestea fiind impuse de educator, dar există şi un lider informal, care
poate susţine sau nu acţiunile liderului formal. În cazul în care cei doi se află în
opoziţie se exercită o influenţă negativă asupra membrilor grupului. În orice grup
statutele membrilor sunt diferite şi chiar ierarhizate, rolul fiecăruia se interferează
cu al celorlalţi influenţând caracteristicile grupului;
 Cooperarea dintre copii favorizează relaţiile şi schimburile dintre ei, stimulează
înţelegerea şi acceptara reciprocă, precum şi efortul comun în realizarea sarcinilor
de învăţare sau extradidactice. Constituirea unui grup bazat pe competiţie poate
avea efecte negative atât pe plan individual, ducând la insecuritate personală în
grup, cât şi în planul grupului, delimitându-i coeziunea. Bineînţeles că cele două
situaţii nu trebuie puse în opoziţie, cel mai corect mod de acţiune este de a folosi
tehnici de cooperare prin competiţie şi nu în opoziţie cu acestea;

36
  Relaţiile interpersonale lasă urme adânci în personalitatea copiilor care pot fi
clasificaţi în trei categorii: activi, care acceptă relaţiile din clasă; cei care participă
conştiincios la activitate, dar fără iniţiativă, fără a se implica în formarea relaţiilor
de grup; cei care participă din obligaţie la activitate şi se adaptează pasiv la
relaţiile de grup.
Cea mai eficientă este comunicarea de tipul „faţă în faţă”, copiii situaţi la periferie lovindu-se de
unele dificultăţi în recepţionarea mesajului. Important de menţionat este faptul că funcţia de
comunicare duce la unificarea activităţii grupului educaţional în vederea atingerii obiectivului
propus.
 Relaţii socio- afective preferenţiale;
 Relaţii de influenţare. Acestea sunt determinate de poziţia pe care o
ocupă fiecare copil în ierarhiile subiective şi obiective, de multe ori
producându-se independent de relaţiile socio- afective ale grupului
educaţional. Se produce un schimb de mesaje de la un individ la
altul, ceea ce contribuie la schimbarea comportamentelor celor
aflaţi în interacţiune. Toţi subiecţii sunt în acelaşi timp stimuli şi
agenţi de influenţare. Aceste influenţe produc reacţii din partea
celorlalţi, unele schimbări şi restructurări la nivelul conştiinţei lor,
precum şi o modificare a sistemului atitudinal. Copilul poate să-şi
modeleze opinia în funcţie de opinia exprimată de cel cu care se
află în interacţiune. Influenţa educaţională poate fi analizată în
funcţie de influenţa educatorului, ca lider şi ca factor exterior şi de
influenţa de grup.
Factorii care influenţează relaţiile educaţionale sunt:
- Personalitatea educatorului, dar contează şi condiţiile generale
în care se desfăşoară procesul de educaţie şi concepţia
pedagogică aflată la baza acestui proces. Educatorul
organizează şi conduce activitatea de învăţare, prelucrează şi
transmite cunoştinţele şi capacităţile propuse de curriculum,
modelează personalitatea copilului, desfăşoară şi activităţi
extraşcolare, sprijină ceilalţi factori educativi. Condiţiile

37
 generale în care se desfăşoară procesul instructiv- educativ,
reprezintă un factor obiectiv care influenţează interacţiunea
dintre educator şi copii.
- Concepţia pedagogică ce stă la baza activităţilor educaţionale.
Cunoaşterea relaţiilor şi structurilor interpersonale dintr-un grup este utilă nu numai din
punct de vedere explicativ, ci mai ales acţional, ea permiţând realizarea unei activităţi
educaţionale legitimă din punct de vedere ştiinţific, şi deci eficientă.

1.3 Atitudinea – caracteristici generale

Atitudine califică dispoziţia internă a individului faţă de un element al lumii sociale,

orientând conduita adoptată în prezenţa, reală sau simbolică, a acestui element 25. În literatura de
specialitate se face distincţia între atitudini personale, care se referă doar la individ (preferinţele
estetice), şi atitudini sociale (opţiunile politice), care au, în special, o incidenţă asupra grupurilor.
Caracteristic ambelor categorii este faptul că se face referire la un ansamblu de reacţii
personale faţă de un obiect determinat: persoană, idee sau lucru; subiectul le percepe ca făcând
parte integrantă din personalitatea sa, ceea ce face ca atitudinile să fie foarte înrudite cu
trăsăturile de caracter. Ca fenomen de conştiinţă, atitudinea se decontează din „haloul” emoţional
al relaţiilor copilului, constituind o formă de generalizare a experienţei afective în strânsă
corelaţie cu noţiunile şi ideile ce privesc relaţiile interumane.
Cattell (1957) afirma că atitudinea reprezintă componenta fundamentală a caracterului
„tendinţa de a acţiona într-un mod special, într-o situaţie determinată.”26 Astfel acest element
esenţial al caracterului este o construcţie psihică sintetică ce reuneşte elemente intelectuale,
afective, volitive.
Atitudinea este o modalitate internă de raportare la diferitele laturi ale vieţii sociale, la
alţii, la sine, la activitate şi de manifestare în comportament. Atitudinea este componenta
invariantă care asigură orientarea selectivă, autoreglarea preferenţială, adaptarea. Nu orice

25
Zlate, M. (2006). Fundamentele psihologiei, Bucureşti: Ed. Univesitară, pag. 45

26
Zlate, M. Op. cit., pag. 55

38
reacţie imediată, impulsivă reprezintă o atitudine, ci doar orientarea conştientă, deliberată,
susţinută de o funcţie interpretativă, generalizată, valorizatoare, justificativă, proprie subiectului
şi întemeiată pe convingerile lui puternice. Measiscev afirmă că atitudiniile conţin două
segmente esenţiale:
- segmentul incitativ-orientativ - implicit selectiv-evaluativ;
- segmentul efector, executiv, preponderent operaţional. Unitatea acestor
componente asigură unitatea caracterului. Atitudinile şi segmentele lor nu trebuie interpretate în
sine, ci în funcţie de valoarea lor morală. Când atitudinile intră în concordanţă cu normele
sociale, ele devin valori. Se elaborează ceea ce Linton numea sistemul atitudini-valori specifice
fiecărui individ, care fixate, acţionează aproape automat. Atitudinile se exprimă, de obicei, în
comportament, prin intermediul trăsăturilor caracteriale.
Trăsăturile caracteriale sunt definite ca seturi de acte comportamentale cova-riante sau ca
particularităţi psihice ce fac parte integrantă din structura personalităţii. Trăsăturile de caracter
reprezintă atât cauza cât şi efectul comportării reale a omului în situaţiile concrete ale vieţii.
Astfel, sârguinţa se dezvoltă în procesul unei activităţi care solicită trăsătura respectivă, curajul
se formează prin acte de curaj, disciplina - prin însumarea a numeroase acte de disciplină etc.

1.3.1 Atitudinea pozitivă la elevi

O atitudine pozitivă este esențială pentru fericire, bucurie și progres în viață. Această
stare de spirit aduce lumină, speranță și entuziasm în viața celor care o posedă.
Adoptarea ei în viață nu înseamnă că totul se va mișca întotdeauna lin și nu vor exista
schimbări. Cu toate acestea, se asigură că orice obstacol întâmpinat nu va opri sau va schimba
starea sufletească. Oamenii pozitivi sunt ușor abordabili și mai plăcuți decât cineva care se uită
constant la partea negativă a lucrurilor. O persoană pozitivă este deschisă să-și extindă cercul
social pentru a deschide ușa către oportunități mari.

39
CAPITOLUL II. Modelarea – metodă de cunoaștere experiențială a lumii vii

Modelarea este o metodă de învățământ de tip euristic, care stimulează gândirea și

creativitatea, care de fapt îi îndeamnă pe elevi să găsească diferite soluții pentru problemele lor.

2.1. Particularități ale disciplinei

În procesul de învăţământ sunt implicate diferite tipuri de modelare care în fapt

operează la diferite niveluri de abstractizare și au diverse tipuri de modele:
- modelarea prin similitudine
- modelarea prin analogie
- modelarea prin similitudine
Învăţarea disciplinei biologie cu ajutorul modelelor favorizează o cunoaştere facilă,
rapidă şi substanţială. Modelele ecosistemelor sunt reprezentări matematice ale acestora.
Învățarea experiențială este factorul cheie al dobândirii de cunoștințe prin experimentarea
lucrurilor. Se referă la metode de predare specifice, despre care se crede că obține un rezultat
benefic pentru capacitatea de învățare a elevilor.

40
 Învățarea bazată pe experiment este o metodă modernă de predare. Ideea de bază a
învățării bazate pe experiment este aceea de a conecta experiențele elevilor cu viața școlară și de
a provoca gândirea serioasă pe măsură ce elevii dobândesc noi cunoștințe. Deși există câteva
implicații negative legate de această metodă, aceasta poate folosi avantajele tehnicilor moderne
de predare. În cele din urmă, prin învățarea experiențială, se realizează conexiunea cu problemele
lumii reale.
Chiar dacă disciplina Ecologie nu se predă decât în clasa a VIII-a ca materie de sine
stătătoare sau ca materie opțională în clasele V-VII, profesorul de biologie poate transmite
noțiuni de ecologie în cadrul tuturor orelor de biologie. Astfel, prin studiul biologiei plantelor, la
clasa a V-a, este recomandat de a evidenția faptul că datorită plantelor este posibilă existența
celorlalte organisme vii, adică existența vieții pe Pământ. Elevii pot descoperii că din cauza unor
acțiuni distructive ale omului precum poluarea, distrugerea habitatelor, exploatarea comercială
(colectarea de plante), multe plante sunt pe cale de dispariție, cum ar fi crucea voinicului,
dedițeii galbeni, bulbucii de munte, iarba dragostei, migdalul pitic, daria, trifoiștea, roua
cerului, ochii broaștei, ciuboțica cucului, narcisa, brandușa galbenă,laricea, smârdarul,
papucul doamnei, etc., că din cauza utilizării în exces a fertilizanților sintetici, pajiștile au
devenit tot mai puțin populate de plante sălbatice ca: floarea-cucului, jaleșul de câmp,crețușca,
clocoticiul, stupitul-cucului, mușcatu-dracului, laleaua pestriță - plantă de pajiște rară etc..
Elevii pot prezenta deasemenea, diverse soluții pentru păstrarea echilibrului natural în
relația plantă-om, pot identifica modalități de a asigura condiții optime creșterii și dezvoltării
plantelor, de a conserva speciile de plante amenințate prin multiplicări „in vitro”, prin crearea de
parcuri și rezervații naturale.
În studiul țesuturilor vegetale pe lângă identificarea prin tehnici de microscopie optică a
caracteristicilor structurale ale organismelor vegetale, profesorul poate să-și propună și atingerea
unor obiective care să vizeze formarea unui comportament ecologic adecvat păstrării integrității
plantelor prin înțelegerea influențelor negative a factorilor dăunători asupra vieții plantelor și
asupra omului.
De la studiul țesutului de creștere cu identificarea inelelor anuale de creștere la plantele
lemnoase, se poate ajunge la efectele pe care le au tăierile masive de arbori asupra echilibrului
natural( Cât durează tăierea unui arbore și de câți ani are nevoie ca să ajungă la maturitate?) și la

41
găsirea de soluții practice de prevenire și protecție a pădurilor ( realizarea de mici pepiniere,
plantări de puieți).
În studiul țesutului de apărare, activitatea poate fi dirijată pornind de la identificarea
factorilor agresivi pentru plantă (observarea microscopică a unor frunze lezate, cu epiderm
distrus datorită poluării sau observarea macroscopică a unor plante afectate cu păduchi) spre
găsirea de soluții de combatere biologică a unor dăunatori (Ce face omul pentru a distruge
dăunătorii? / Imaginează-ți că ești fermier și ai constatat o mare invazie de insecte pe culturi. Ca
să combați dăunătorii folosești substanțe chimice. Ce urmări credeți că au acestea asupra
mediului și asupra sănătații omului?).
Pentru a evidenția influența diferiților factori de mediu asupra germinației semințelor, în
paralel cu lucrările practice obișnuite se pot realiza experimente de germinație pe diferite
substraturi umectate cu soluții de antibiotice, detergenți sau pesticide, de diferite concentrații,
care apoi vor fi comparate cu proba martor (substrat umectat cu apă distilată). În acest fel, elevii
vor conștientiza mult mai bine pericolul pe care poluarea o are asupra creșterii și dezvoltării
plantelor.
În cadrul capitolului Principalele grupe de plante, pe lângă aspecte legate de morfologia
și modul în care plantele îndeplinesc diferite funcții, vor fi dezbătute și probleme referitoare la
importanța și rolul acestora din punct de vedere ecologic (unele plante fiind chiar bioindicatori ai
stării de poluare a mediului: algele din apă indică prezența unor cantități mari de nitrați, prezența
lichenilor dovedește faptul că mediul este curat, lipsit de sulf, lucerna este un bioindicator pentru
dioxidul de sulf, iar porumbul pentru metale grele).
Tematica programei de biologie pentru clasa a V-a este orientată spre o abordare
ecologică interdisciplinară și aplicativă, care să conducă, printre altele, la stimularea motivației
pentru protecția naturii și valorificarea acesteia în formarea unor convingeri și comportamente
adecvate, de ocrotire și protecție a mediului înconjurător 27 Această abordare ecologică își
propune:
 evidențierea rolului plantelor în natură și în viața omului;
 precizarea modalităților de remediere a dezechilibrelor ecologice cauzate de unele
acțiuni umane;
 sesizarea diverselor surse de poluare și a efectelor acestora asupra vegetației;
27
Mihail, A., Strinu, Z., Logofătu, L., 1997, Biologie- Ghidul profesorului pentru clasa a V-a. Editura All, București,
pag. 55

42
  utilizarea cunoștinșelor de botanică pentru manifestarea unei atitudini responsabile
față de natură;
 formularea de soluții plauzibile pentru protecția mediului și ocrotirea plantelor.
Un alt model de abordare și încadrare a educației ecologice ar fi lecția Lichenii. Din punct
de vedere științific, lichenii sunt priviți, în mod tradițional, ca exemplul unei relații simbiotice
dintre o ciupercă și o algă verde, unicelulară. Profesorul însă, prin utilizarea problematizării, a
experimentului sau a activității practice de teren, poate să-i sensibilizeze pe elevi în legătură cu
ecologia acestor plante. Scoaterea în evidență a lichenilor, ca bioindicatori și biomonitori ai
poluării atmosferice, pune în relație directă demersul pedagogic cu cerințele actuale vis a vis de
protecția mediul inconjurator.
În cadrul lecției Algele verzi se poate aduce un plus de informație științifică pe lângă
cunoașterea principalelor caracteristici structurale și funcționale ale acestor specii, necesare
înțelegerii modului de viață, a progresului lor evolutiv față de bacterii și a impactului lor asupra
mediului, prin includerea de activități de microscopie optică realizate asupra unor alge verzi
folosite în epurarea apelor poluate, cum ar fi speciile: Chlorella și Spirogyra. Lecția poate
reprezenta un bun prilej pentru profesorul de biologie de a evidenția consecințele poluării apei
asupra florei și faunei acvatice, „de ce fenomenul de eutrofizare duce la moartea lacurilor?” dar
și importanța crescută a algelor verzi pentru lumea acvatică și, nu în ultimul rând, pentru om.
Elaborarea unui model pedagogic al educaţiei ecologice devine o necesitate în condiţiile
integrării „noilor educaţii” în structura curriculumului şcolar. Acest model poate fi construit prin
raportarea educaţiei ecologice la conţinuturile generale ale educaţiei, evidenţiind: obiectivele,
conţinuturile şi formele de realizare, metodologia şi principiile.
Problemele de mediu nu vor putea fi rezolvate decât de persoanele care vor fi capabile să
facă judecățile de valoare astfel încât să se depășească limitele înguste ale intereselor umane.
Astfel de persoane nu vor fi foarte multe, decât prin aplicarea unor programe de educație
ecologică ferme, coerente și generalizate, adaptate nivelelor de vârstă carora le sunt adresate,
precum și diferitelor grade de pregătire.
Educația ecologică trebuie studiată de la cele mai fragede vârste și acest lucru poate fi
realizat cu o mare eficiență în cadrul unităților de învățământ. Școala prin destinația și rolul său
asigură cadrul adecvat în care se desfășoară un complex de formare a elevilor, sub cele doua
laturi ale sale: cea instructivă și cea educativă.

43
 În mod teoretic, școala reprezintă un veritabil mijloc de acțiune în formarea generațiilor
viitoare adresându-se elevilor și prin intermediul acestora părinților lor, iar în mod practic,
procesele instructiv-educative fiind dependente de calitatea profesorilor, dar și de cea a elevilor,
școala are un rol hotărâtor în crearea unei societăți care să nu fie indiferentă față de mediul său.
Apărarea mediului înconjurator a devenit un exercițiu de practică socială, iar școala
trebuie să facă acest exercițiu social cu întreaga populație școlară care “mâine” va avea
răspunsuri mari și concrete în gestionarea rațională a tuturor condițiilor de mediu natural și
social.
Este nevoie ca școala să determine nu numai sentimente de admirație pentru frumusețile
naturii, ci și convingeri și deprinderi de apărare, conservare și dezvoltare a mediului
înconjurător- condiție de viată civilizată și sănătoasă.
Definitorie în informarea și formarea conștiinței ecologice este rodnicia activitații tuturor
cadrelor didactice, respectiv a educatorilor, învățătorilor, profesorilor de geografie, chimie, fizică
și mai ales a profesorilor de biologie. Un învățământ modern, în care se realizează educația
ecologică, încă de la cea mai fragedă vărstă, contribuie la înțelegerea rolului omului în ceea ce
privește soarta planetei, pentru creșterea bunăstării omului. Realizarea unui învățământ modern
în această direcție se bazează pe metode active de instruire și educare, pe formarea abilitaților
practice, pe realizarea de activitați practic-aplicative.
În ultimii ani specialiștii28, 29
, 30
au elaborat strategii de integrare în școală a noilor
educații, cu particularizare a educației ecologice.
Educația pentru protecția mediului în învățământul preuniversitar începe odată cu
învățământul preșcolar. Dacă în învățământul preșcolar educația ecologică este cuprinsă în
programă la capitolul Activități complementare și educație ecologică, în învățământul primar
este atins prin ariile curriculare Om și societate, Consiliere și orientare sau Științele naturii (la
clasele III, IV). Treapta primară de învăţământ reprezintă o verigă de bază în promovarea
educaţiei ecologice și a educației pentru sănătate31

28
Costică, N., 2008, Metodica predării biologiei. Editura Graphys, Iași, p. 98
29
Marinescu, M., Tudoran, D., Ardelean, D., Lungu, C., Botea, M., 2012, Introducere în didactica biologiei. Editura
Junimea, Iași, pag. 26
30
Petrus-Vancea, A., 2012, Ecoeducatia în taberele de elevi. In: Bradea A., Cristea, D., Ille I.M., Marcu, V., Mărcuț,
P., Petruș, A., Pop, A., Metea, O. (eds). Educatia nonformală în tabere. Îndrumar de bune practici. Editura
Universității din Oradea, pag. 37
31
Petruș-Vancea, A., 2014, Eco-bioeconomia – nou concept în educația pentru sănătate și educația ecologică (in
press), pag. 48

44
 În învățământul gimnazial educația ecologică se realizează interdisciplinar și de sine
stătător în cadrul disciplinelor: biologie, geografie, chimie, educație civică. De asemenea, în
cadrul orelor de dirigenție, componenta educațională de mediu este abordată pe parcursul a 3 – 4
ore pe an, alături de alte componente educaționale, distribuirea orelor rămânând la aprecierea
dirigintelui.
În multe școli din lume, educația pentru mediu se realizează în cadrul activitaților
curriculare și a acțiunilor din teren. Se folosește sistemul “ learning by doing “ adică învață
practicând, proces ce presupune participarea activă a elevilor la procesul de învățare, la acțiuni
legate de mediu indiferent dacă au loc în cadrul școlii sau în afara acesteia. Mulți specialiști
consideră că activitațile de acest gen la nivel local au anumite avantaje: Problemele globale
ample și insolvabile sunt reduse la o scală abordabilă din punct de vedere practic. De exemplu
în timp ce elevii sau studenții nu pot soluționa problema încălzirii globale, ei pot înțelege și
contribui la soluționarea problemei eficienței energetice în propriul campus32.
În România, se poate spune că educația ecologică se află încă la început, majoritatea
realizarilor existente fiind datorate sectorului nonguvernamental, ambiției personale a
profesorilor care organizează diferite activitați extrașcolare, a personalului grădinilor botanice,
zoologice sau a muzeelor de științe naturale 33.
Există diverse modalități de includere a educației ecologice în învățământul gimnazial,
cum ar fi:
 introducerea educației ecologice ca „nouă disciplină” școlară; avantajul acestei modalități
este realizarea unei abordări complexe și unitare a unor probleme, noua disciplină având un
caracter interdisciplinar, dezavantajul constă în încărcarea programelor școlare;
 infuzarea unor conținuturi informaționale specifice educației ecologice în cadrul disciplinelor
clasice: biologie, geografie, chimie, fizică, educație civică, etc., modalitate care nu necesită
transformarea radicală a programului școlar al elevilor;
 introducerea unor ore speciale axate pe probleme de mediu, activități de mediu; elevilor li se
pot oferi cursuri de științe ale mediului care să-i pregătească în domeniul științelor biologice

32
Orr, D.W., 2004, Earth in Mind: On Education, Environment, and the Human Prospect, Washington D.C., Island
Press, pag. 11
33
O'Malley, M., 2001, Regulatory Evaluation of the Skin Effects of Pesticides. pp. 299-334. In: Krieger, R., (ed.):
Handbook of Pesticide Toxicology, Orlando FL Academic Press, pag. 45

45
 și a altor științe ale naturii dintr-o perspectivă ecologică; elevii vor fi confruntați cu ore
speciale axate pe probleme de mediu și rezolvarea lor;
 crearea unor module educaționale pe care să le atașăm disciplinelor tradiționale sau orei de
dirigenție;
 Săptămâna sau luna mediului: diverse materiale de educație ecologică pot fi introduse cu
ocazia unor sărbători, evenimente, cum ar fi: Luna Pădurii (15 Martie- 15 Aprilie), Ziua
Internațională a Apei (22 Martie), Ziua Pământului (22 Aprilie), Ziua Biodiversității (22
Mai), Ziua Mondială a Mediului (5 Iunie);
 Cluburi după orele de curs, Cercuri pe probleme de mediu, de științe ale naturii sau de
servicii comunitare;
 Activități extrașcolare: vizite, drumeții, excursii, pentru activitățile de educație ecologică,
organizarea de prelecții sau lecții după eveniment.
Educația ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: școlară, extrașcolară,
activități științifice, literare, artistice, plastice, sportive, chiar și prin activități de voluntariat.
Formele de realizare sunt diversificate: observații, experimente, povestiri științifice, desene,
activități practice, plimbări, drumeții, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mișcare,
orientări turistice, labirinturi ecologice, colecții, expoziții, spectacole, vizionări de emisiuni TV,
expediții, tabere, scenete ecologice, concursuri 34.
Deși ca termen, educația ecologică este din ce în ce mai cunoscută, ea trebuie văzută ca o
necesitate permanentă a vieții cotidiene și nu ca un domeniu separat (Öllerer, 2012). Orr (2004)
considera că “în ciuda tuturor progreselor din anumite domenii tot nu avem nimic care să se
aproprie de știința a cărei necesitate a fost exprimata de Aldo Leopold acum jumătate de secol.
[...] În curriculumul modern am secționat lumea în bucăți și părți numite discipline și
subdiscipline, izolate ermetic de alte asemenea discipline.
Ca rezultat, după 12 sau 16 sau 20 de ani de educație, majoritatea absolvenților nu au
simțul larg, integrat al unității. Consecințele pentru personalitatea lor și pentru planetă sunt
însemnate. De exemplu, există o rutină în a forma economiști care nu dețin nici cea mai
rudimentară înțelegere a ecologiei și termodinamicii.
Astfel se explică de ce sistemele economice naționale nu scad din produsul intern brut
costurile sărăcirii biotice, eroziunii solului, prezenței poluanților în aer sau în apă și epuizarea
34
Nedelcu, G., Nedelcu, M., Mureșan, I., Stan, S., Mureșan, T., 2003, Educația ecologică și voluntariatul în protecția
mediului. Editura Treira, Oradea, pag. 47

46
resurselor. [...] Toată educația este, de fapt, educație ecologică. Prin ce este inclus sau exclus din
procesul educațional, elevii sunt învățați că fac parte din sau sunt separați de lumea naturală 35.
A preda economia, de exemplu, fară a face referire la legile termodinamicii sau ecologiei
înseamnă, de fapt, transmiterea unei idei complet greșite, și anume, că fizica și ecologia nu au
nimic de a face cu economia. Același lucru este valabil pentru tot curriculumul.
Principalul scop al educaţiei relative la mediu este formarea conştiinţei şi conduitei
ecologice, care începe în familie, se continuă în şcoală, în universitate, şi prin formele instruirii
continue, permanente. Aşadar, bazele educaţiei ecologice se pun în copilărie. Este confirmat de
viaţă următoarea axiomă: cu cât mai devreme va fi iniţiat procesul de instruire şi educaţie
ecologică, cu atât mai mult vor creşte şansele ca generaţia de mâine să fie orientată spre un
mediu de viaţă sănătos. Numai în felul acesta îşi va forma abilităţi de protecţie a naturii,
aplicându-le la momentul oportun, conştientizând răspunderea şi responsabilitatea faţă de mediul
ambiant.
În relația sa - mai mult sau mai puțin conștientă - de partener al naturii, omul trebuie să
înțeleagă că distrugerea mediului înconjurător înseamnă autodistrugerea sa, ca individ și ca
specie. De aceea sensibilizarea copilului și tânărului trebuie să meargă pe linia cultivării
respectului față de mediul natural, a folosirii raționale a resurselor, a responsabilizării în legatură
cu gestionarea deșeurilor, a estetizării mediului, a sporirii resurselor. “Analfabetismul” ecologic
generează conduite iresponsabile cu efecte directe în prezent și mai ales în perspectivă 36.
Educația ecologică înseamnă atât informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre
mediul înconjurător, dar mai ales sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor
personale prin descoperirea atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi
clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia.
Partea cea mai însemnată a educației ecologice o reprezintă partea practică, în sensul
învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui arbore, producerea de energii alternative, reducerea
consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului,
activități prin care se accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean 37. Educația ecologică cultivă
un sistem de valori sănătos.

35
Ionescu, A., 1973, Efectele biologice ale poluării mediului. Editura Academiei R. S. R., București
36
Cucoș, C., 2006, Pedagogie, Ediția a II-a revăzută și adăugită. Editura Polirom, Iași, pag. 45
37
Wersebe, J., 2003, Pământul e comoara noastră: Manual de Educație Ecologică.
http://www.scribd.com/doc/36556130/Manual-de-Educație-Ecologică, disponibil
în iunie 2012

47
 Efectele abordării globale a mediului sunt relevante în plan pedagogic şi cultural. Vom
identifica, astfel, o ecologie a proiectării pedagogice bazată pe îmbinarea demersului tematic,
(disciplinar, dar mai ales, intra, inter, pluri şi transdisciplinar) cu cel deschis spre infuzii
realizabile în plan formal, nonformal şi informal, în spiritul paradigmei curriculumului 38.
Finalităţile educaţiei ecologice sunt:
 dezvoltarea conştiinţei ecologice, a simţului responsabilităţii, a solidarităţii dintre
indivizi pentru păstrarea şi ameliorarea mediului;
 dezvoltarea capacităţii de a lua decizii, de a identifica şi a pune în practică soluţii
pentru prevenirea şi rezolvarea problemelor concrete legate de relaţia individului cu mediul său
de viaţă;
 pregătirea cetăţeanului actual şi viitor pentru a influenţa pozitiv deciziile politice,
economice şi sociale cu privire la mediu.
În atingerea finalităţilor educaţiei ecologice trebuie să se ţină seama de următoarele
aspecte:
 educaţia ecologică a apărut ca soluţie la problemele care ameninţă omenirea;
 este necesară atât cunoaşterea mediului natural-geografic şi biologic, cât şi a celui
social pentru a putea interveni într-un mod pozitiv;
 educaţia ecologică trebuie realizată atât prin intermediul educaţiei formale, cât şi a
educaţiei nonformale si informale;
 conţinuturile educaţiei ecologice trebuie cunoscute şi de către organele de decizie
politică aflată la putere care pot promova o legislaţie care vizează protecţia mediului;
 educaţia ecologică trebuie să facă apel la metode şi tehnici care sensibilizează
publicul larg din diverse domenii care poate ajuta în încercările de salvare a mediului;
Printre obiectivele generale ale educației ecologice se numără: studiul fenomenelor și
proceselor naturale; formarea respectului față de natură; dezvoltarea unei conştiinţe globale;
studiul modalităților de degradare și reconstrucție a mediului; formarea unei atitudini de protecţie
a naturii; stimularea activismului civic și a implicării sociale; dezvoltarea capacităţii elevilor de a
lua decizii și nu în ultimul rând, dezvoltarea gândirii spre dezvoltarea durabilă, dezvoltare care
corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi

38
Cristea, G., 2008, Managementul lecției. Editura Didactică și Pedagogică, București, pag. 15

48
satisface propriile necesităţi, cu implicarea tuturor factorilor educaţionali formali, non-formali şi
informali, prin: cunoaștere, conștientizare, atitudine, deprinderi, participare.
Ecoeducaţia înseamnă atât informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul
înconjurător, dar mai ales sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor personale
prin descoperirea atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice
sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia.
Partea cea mai însemnată a ecoeducație o reprezintă partea practică, în sensul învăţării
unor lucruri cum ar fi plantarea unui arbore, producerea de energii alternative, reducerea
consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului,
activități prin care se accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean 39.
În procesul de învățare, educația ecologică cunoaște trei abordări principale 40 Educația
despre mediu (partea teoretică)- care asigură înțelegerea modului de funcționare a sistemelor
naturale, a impactului activitaților umane asupra sistemelor naturale; dezvoltă capacitațile
investigative și gândirea critică. Stă la baza formarii unui suport cognitiv care să permită apoi,
participarea la luarea deciziilor de mediu.
1) Educația în mediu (partea aplicativă)- asigură experiența practică a învațării, prin
contactul direct cu componentele mediului, dezvoltă abilitați de culegere a datelor și de
investigație pe teren, stimulează preocuparea față de natură.
2) Educația pentru mediu (concluzii)- finalizează educația în și despre mediu,
dezvoltă sensul responsabilitații față de mediu, motivația și abilitațile de a participa la
îmbunătațirea calitații mediului. Oferă profesorilor posibilitatea de a contribui împreuna cu elevii
la buna gospodărire a resurselor naturale abordând astfel componente ale educației morale,
estetice, politice.
Autoarele menționate anterior afirmă că obiectivele educaţiei ecologice sunt posibil de
înfăptuit prin utilizarea strategiilor specifice ale educaţiei formale, nonformale și informale
centrate pe acţiuni independente şi în grup, pe plasarea în situaţii de viaţă reale, pe organizarea
activităţii în cadrul unor proiecte, pe soluţionarea unor probleme practice concrete. Cunoştinţele

39
Wersebe, J., 2003, op. cit, pag. 32
40
Călugăru, D.,2007, Educație ecologică și de protecție a mediului în învățământul preuniversitar. În: Roșu, E.,
Educație ecologică și de protecție a mediului- Ghid metodologic pentru cadrele didactice. Învățământ gimnazial,
Material finanțat de Ministerul Educației Cercetării și Tineretului prin O.M. nr. 2730/03.12.2007.

49
teoretice pot servi la elaborarea şi implementarea proiectelor de cercetare, aspectul teoretic şi cel
practic-aplicativ manifestându-se ca un tot unitar, fiecare fiind prioritar într-o situaţie ori alta.
Pe lângă opționalul „Educație ecologică și de protejare a mediului”, profesorii au
posibilitatea de a discuta temele acoperite de educația ecologică în timpul orelor de biologie,
geografie, chimie etc., prin tratarea interdisciplinară sau în timpul activităților extrașcolare.
În schema de mai jos (fig. 2) se evidențiază relația dintre educația ecologică și alte
discipline școlare.

GEOGRAFIE

BIOLOGIE FIZICĂ

ARTĂ CHIMIE

EDUCAȚIE
ECOLOGICĂ

CULTURĂ LIMBA
CIVICĂ ROMÂNĂ

EDUCAȚIE
MATEMATIC
TEHNOLOGIC
Ă
Ă
EDUCAȚIE
PENTRU
SĂNĂTATE

Figura 2. Relația de interdisciplinaritate a educației ecologice (Șușman și Petruș-Vancea, 2014).

50
 Biologia este disciplina prin care se realizează, cu preponderență educația ecologică. Ea
cuprinde cel mai mare volum și conținut de material dedicat ecologiei.
Ca disciplină de învățământ, biologia, constituie un cadru de asigurare a unor surse de
informații indispensabile domeniului educativ la care ne referim. Ea vizează conferirea de
viabilitate și capacitate acțională cunoștințelor dobândite de elevi, forță de convingere capabilă
să orienteze și să susțină un comportament ecologic. Rezultatul educației realizată în cadrul
disciplinelor biologice este conduita ecologică necesară în viață, activitatea fiecărei colectivități
și a fiecărui om 41.
Din punct de vedere psihologic, legătura puternică a realizării obiectivelor specifice
disciplinelor biologice cu celelalte compartimente ale educației realizate în școală îndeosebi cu
cea morală, se poate explica prin faptul că la diversele compartimente se poate ajunge nu datorită
implicării în procesul instructiv-educativ a unor mijloace de învățământ diferite, ci prin
orientarea specifică a acelorași instrumente în realizarea obiectivelor propuse.
Orele de biologie oferă cel mai mare volum de informații utile și cele mai potrivite
momente pentru a forma convingeri și deprinderi pentru păstrarea sănătații omului si mediului.
Rolul cel mai important în realizarea obiectivelor educaţiei pentru sănătate și educației ecologice
la nivelul învățământului preuniversitar îl au în special profesorii de biologie, deoarece în cadrul
lecţiilor de biologie pot fi integrate şi conţinuturi specifice educaţiei ecologice și pentru sănătate.
Pe de altă parte, educația privind mediul înconjurător urmărește să ofere fiecărui individ
posibilitatea de a manifesta o atitudine personală responsabilă, față de mediul în care trăiește.
Unele teme ale programei de biologie gimnaziale permit completări cu caracter ecoeducativ și
sanitar. Acestea oferă elevilor, prin asociere de idei, prilejul îmbogățirii și consolidării unor
noțiuni sanogenetice asimilate anterior sau anticiparea unor cunoștințe referitoare la interrelația
organism-mediu care se vor aprofunda în anii următori.
În cadrul lecțiilor, în funcție de caz, sau în excursie este necesar a se aborda și probleme
de ecologie care să contribuie gradat la formarea conștiinței ecologice. Valențele informaționale
și corelative sunt multiple. Ele devin eficiente dacă au constanță și atractivitate. 42

41
Lazăr, V., Căprărin, D., 2008, Metode didactice utilizate în predarea biologiei. Editura Arves, București, pag. 78
42
Mohan, R., 2007, Educația ecologică prin școală în revista Natura, Seria III, vol. 49 (nr.1). Societatea de Științe
Biologice din România, Arad, pag. 7

51
2.2 Activități extrașcolare de realizare a educației ecologice

Plasând omul în lumea valorilor umaniste civilizatoare, educația îl înzestrează cu

capacitatea de a-și alege propria cale de evoluție într-un areal determinat, cu determinări socio-
culturale concrete. Prin natura ei, educația influențează valoric natura umană, orientând conduita
spre activism, atitudine umană sinceră față de sine și de alții. În cadrul sistemului educativ,
distingem două categorii importante de activități care, împreună cu orele de curs, contribuie
semnificativ la formarea personalității elevului43. Acestea sunt activitățile curriculare și
extracurriculare.
Activitățile curriculare reprezintă tipul de activități educative, care se situează cel mai
mult sub controlul direct al corpului didactic.
Activitățile extracurriculare pot fi desfășurate în școală sau în afara școlii. Activitățile
extracurriculare desfășurate în școală au ca obiectiv două componente, aflate în raporturi diferite,
în funcție de scopul propus: o componentă intelectuală, menită să antreneze setea de cunoaștere,
capacitatea de creație, dorința de realizare, de autoafirmare și o componentă distractivă, destinată
asigurării unei atmosfere distinse, precum și captării interesului față de respectiva activitate.
Una din principalele caracteristici ale acestor activități fiind participarea nonobligatorie,
pe baza de selecție din partea profesorului și de adeziune din partea elevului respectiv, de
interesul manifestat față de respectiva activitate.
O altă caracteristică o reprezintă activizarea sa într-o proporție cât mai mare, prin
antrenarea într-un microcosm ale cărui legi le generează el însuși. În fine, cel de-al doilea
element important îl formează acreditarea ideii că, într-o astfel de activitate, nu individul este
important în sine ci grupul, cu întregul său corolar de trăsături socioculturale, competiția fiind
interesantă numai în măsura în care ego-ul persoanei elevului nu se disociază de acela al grupului
în care profesorul se străduiește să-l integreze44.
Activitățile extracurriculare vizează de regulă acele activități cu rol complementar orelor
clasice de predare-învățare. Aria lor e dificil de delimitat. Pot fi vizite, excursii, drumeții, forme
organizate în natură care au menirea 45 de a stimula activitatea de învățare, de a întregii și
desăvârșii ceea ce copiii/elevii au acumulat în cadrul activităților/lețiilor. Ele au menirea de a
43
Lazăr, V., Cărășel, A., 2007, Psihopedagogia activităților extracurriculare. Editura Arves, Craiova, p. 45
44
Lazăr și Cărășel, 2007, op. cit., pag. 42
45
Nicola, 2000, op. cit., pag. 65

52
valorifica potențialul intelectual și aptitudinile, de a le stimula imaginația, creativitatea și
inițiativa.
În politicile educaționale, activitățile extracurriculare reprezintă un element prioritar
întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității tinerilor, asupra performanțelor
școlare și asupra integării sociale în general.
Există numeroase activități extracurriculare (extrașcolare), prin care profesorii reușesc să
realizeze prin metode nonformale, educație ecologică, la diferite nivele de vârstă.
Educația nonformală a fost definită de către Kleis (1973) drept „orice activitate
educațională, intenționată și sistematică, desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărui
conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării
și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal
( stresul notării în catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor etc.)”.
Termenul de educație nonformală își are originea în latinescul „nonformalis”.
Nonformalul desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar
întotdeauna cu efecte formativ- educative. Din punct de vedere conceptual educația nonformală
cuprinde ansamblul activităților și al acțiunilor care se desfășoară într-un cadru instituționalizat,
în mod organizat, dar în afara sistemului școlar46.
Raportul dintre educația nonformală și cea formală este unul de complementaritate, atât
sub aspectul conținutului, cât și în ceea ce privește formele și modalitățile de realizare. O
caracteristică importantă a acestui tip de educție este caracterul opțional al activiăților
extrașcolare, desfășurate într-o ambianță relaxată, calmă, placută, dispunând de mijloace menite
să atragă elevii de diferite vârste.
Educația nonformală prezintă următoarele caracteristici47:
- este centrată pe cel ce învață, pe procesul de învățare, nu pe cel de predare;
- „demitizează funcția de predare” și „răspunde adecvat necesităților concrete de
acțiune”;
- propune participanților acțiuni diverse și atractive, în funcție de interesele acestora, de
aptitudinile speciale și de aspirațiile lor;
- contribuie la lărgirea și îmbogățirea culturii generale și de specialitate a participanților;
- creează ocazii de petrecere organizată a timpului liber;
46
Lazăr și Cărășel, 2007, op. cit., pag. 47
47
Idem, pag. 49

53
 - valorifică oportunitățile oferite de internet, televiziune, calculatoare etc.;
- este nestresantă, oferind activități plăcute și scutite de evaluări riguroase, în favoarea
strategiilor de apreciere formativă, stimulativă, continuă;
- raspunde cerințelor educației permanente.
Activitațile care se desfășoară în clasă nu pot suplini contactul nemijlocit cu natura. Cum
numărul de ore de biologie s-a redus în ultimii ani, acțiuni ecologice ar putea fi realizate cu
succes în cadrul cercului de biologie sau cu ocazia unor activități extrașcolare. Acestea ar putea
viza: conservarea patrimoniului floristic și faunistic, întreținerea spațiilor verzi, colectarea
plantelor medicinale, intervențiile pentru eradicarea surselor de poluare etc.
Prin activitățile extracurriculare se realizează o multitudine de influențe educative, printre
care se numără și cea legată de cultivarea sensibilității pentru natură, precum și formarea unei
atitudini corecte față de mediul înconjurător. Activități precum vizitele, excursiile, drumețiile au
scopul de a stimula interesul și curiozitatea copiilor pentru mediul înconjuător, pentru relația om
–natură.

54
CAP. 3 – Proiectarea și desfășurarea cercetării

3.1 Ipotezele cercetării

a) Activităţile extracurriculare eficientizează managementul clasei de elevi, în

dependenţă de gradul de implicare a elevilor şi de gradul de corespundere a activităţilor
selectate cu nevoile lor.
b) Activităţile extracurriculare proiectate strategic eficientizează managementul
clasei de elevi.
c) Implicarea elevilor în selectarea şi proiectarea activităţilor extracurriculare
conform necesităţilor şi preferinţelor lor, creşte vădit motivarea de participare a acestora şi,
în consecinţă, şansele de formare a competenţelor educative.
d) Activităţile extracurriculare formative ridică nivelul coeziunii de grup.
e) Colaborarea cu mediile sociale din afara şcolii, axate pe dezvoltare, formare de
atitudini civice şi ecologice, reduce problemele şcolare ca absenteismul, vandalismul,
violenţa şcolară etc.

3.2 Scopul cercetării

Scopul cercetării este de a demonstra rolul activităţilor extracurriculare ca

modalitare de management al clasei de elevi, prin elaborarea unui program de cercetare şi
activitate.
Scopul este promovarea activităţilor extracurriculare cu adaptări şi ajustări conform
caracteristicilor particulare ale grupului, care să stimuleze comportamentul pozitiv în
timpul orelor şi să faciliteze asimilarea eficientă a curriculumului şi eficientizarea
procesului de instruire.

55
3.3 Obiectul cercetării

Cercetarea evoluării sau schimbării culturii organizatorice a clasei de elevi în timpul

şi după o serie de participări/implicări ale elevilor în activităţi extracurriculare proiectate
conform necesităţilor elevilor.
Rezultatul va fi recunoaşterea şi de către elevi a corelaţiei directe între participarea
la activităţi extracurriculare ce răspund nevoilor grupului ţintă şi comportament, precum şi
identificarea cu cooperarea lor directă şi interesată tipurilor principale de activităţi adaptate
la necesităţile clasei, care să corespundă gradului de dificultate, să stimuleze interesul
acestora pentru respectiva activitate, precum şi să contribuie la creşterea nivelului de
modelare a atitudinii pozitive a elevilor, inclusiv cultivarea şi perfecţionarea competenţelor
sociale ale elevilor.

3.3.1 Obiectivele cercetării

Obiectivele cercetării sunt:

a) Teoretice:
 Cercetarea studiilor de formare a personalităţii şi nevoilor elevilor.
 Studierea dezvoltării sociale a elevilor.
 Precizarea prin analiză teoretică şi practică a noţiunilor de „management
şcolar”, „activitate extracurriculară”, „noțiuni de biologie” etc.
 Investigarea rolului activităţilor extracurriculare în modelarea atitudinii
pozitive a elevilor.
b) Practice:
 Identificarea bunelor practici de management al clasei de elevi prin
activităţi extracurriculare.
 Stabilirea metodologiei şi metodelor de cercetare.
 Obţinerea rezultatelor şi interpretarea analizei de bune practici.

56
  Cercetarea experimentală a raportului dintre nevoile elevilor şi ofertele
educaţionale extracurriculare.
 Elucidarea unor particularităţi.
 Dobândirea şi realizarea rezultatelor specifice ale cercetării
experimentale.
 Formularea concluziilor şi recomandărilor.

3.4 Eșantionul de subiecți

Eşantionul supus cercetării: 100 de elevi.

3.5 Etapele cercetării

1) Cercetarea documentară (literatură de domeniu, sondaje, date statistice);

2) Formularea ipotezelor;
3) Realizarea şi analiza chestionarelor;
4) Căutarea soluţiilor practice în vederea efectuării unui management eficient al
clasei de elevi;
5) Studiul experienţei personale;
6) Realizarea experimentului (aplicarea metodelor de cercetare);
7) Stabilirea tezei finale.
8) Rezolvarea scopului cercetării.

3.6 Metode‚ procedee și tehnici de cercetare:

teoretice – studiu al surselor bibliografice‚ analize‚ sinteze‚ clasificări;

practice – experimentale‚ alese în conformitate cu obiectivele; statistice – în scopul
analizei cantitativ-calitative.

57
 Din divеrsitаtеа mеtodologiеi dе cеrcеtаrе, cеlе mаi frеcvеntе şi cеlе mаi cunoscutе
modаlităţi dе obţinеrе а unor volumе mаri dе dаtе din mеdiul şcolаr, pеntru o ultеrioаră
prеlucrаrе şi аnаliză stаtistică, sunt аtât mеtodеlе cаlitаtivе, cât şi cеlе cаntitаtivе.
Mеtodа dе bаză еstе аnchеtа sociologică, iаr instrumеntul principаl еstе chеstionаrul
(pot fi, dе аsеmеnеа, ghidul dе intеrviu structurаt, fişа dе obsеrvаţiе).
Chеstionаrul еstе cеl mаi аccеsibil şi uşor dе аdministrаt instrumеnt dе cеrcеtаrе.
Estе foаrtе util аtunci când sе dorеştе а аflа dirеct părеrilе intеrviеvаţilor. Utilitаtеа
chеstionаrului еstе dаtă dе difеritе cаtеgorii dе informаţii furnizаtе: iеrаrhizаrеа nеvoilor
elevilor, prеfеrinţеlor lor, аtitudinilor, obicеiurilor еtc.
Etаpеlе cеrcеtării prin mеtodа аnchеtеi sunt:
- Intеrviеvаrеа (complеtаrеа chеstionаrеlor) pе un еşаntion cât mаi lаrg, dе еlеvi din
divеrsе şcoli.
- Vеrificаrеа chеstionаrеlor.
- Codificаrеа răspunsurilor (după nеcеsitаtе).
- Introducеrеа dаtеlor.
- Vеrificаrеа dаtеlor şi corеctаrеа grеşеlilor dе introducеrе.
- Prеlucrаrеа primаră а dаtеlor şi аnаlizа prеliminаră а rеzultаtеlor.
- Introducеrеа dе corеcţii (după nеcеsitаtе).
- Elаborаrеа rеzultаtеlor şi а rаportului finаl.
- Prеzеntаrеа rеzultаtеlor cеrcеtării.
Pеntru а obţinе dаtе mаi bogаtе în conţinut şi mаi dе profunzimе, еstе mаi potrivită
cеrcеtаrеа cаlitаtivă cе dispunе dе mеtodе, tеhnici şi instrumеntе dе studiu, аdаptаtе lа
spеcificul mаnаgеmеntului clаsеi.
Expеrimеntul − provocаrеа vаriаţiеi unui sаu mаi multor fеnomеnе din viаţа şcolаră
şi еxtrаşcolаră într-o situаţiе controlаtă, sprе еxеmplu o аctivitаtе еxtrаcurriculаră, pеntru
dеtеrminаrеа lеgăturilor cаuzаlе, confirmаrеа sаu rеspingеrеа ipotеzеlor dе cеrcеtаrе.
Anаlizа documеntеlor − culеgеrеа informаţiеi dеsprе еvеnimеntе, fеnomеnе trеcutе,
dеsprе urmărilor lor; intеrviul (individuаl sаu dе grup) – discuţiе cе prеsupunе folosirеа
unui ghid dе intеrviu, nеstructurаt sаu sеmistructurаt, аplicаt indivizilor, cu posibilităţi dе

58
mаnеvrаrе. A fаcе mаnаgеmеntul clаsеi însеаmnă а utilizа un sеt dе instrumеntе dе
gеstionаrе а rеlаţiilor dintrе profеsori şi еlеvi pе dе o pаrtе, şi dintrе еlеvi pе dе аltă pаrtе.
Acеst sеt dе instrumеntе еstе ofеrit profеsorilor pеntru а lе fаcilitа muncа şi pеntru а-i аjutа
să construiаscă un mеdiu dе muncă sănătos.
Utilizаrеа аcеstor instrumеntе lа clаsă urmărеştе două scopuri еgаlе cа importаnţă:
Un prim scop еstе dе а аsigurа rеducеrеа strеsului pе cаrе îl prеsupunе muncа în şcoаlă,
prin gеstionаrеа еficiеntă а problеmеlor dе disciplină şi а rеlаţiеi cu еlеvii. Un аl doilеа
scop еstе dе а protеjа sănătаtеа еmoţionаlă а copiilor şi а lе аsigurа dеzvoltаrеа
аrmonioаsă. Acеst аspеct еstе dеosеbit dе importаnt dеoаrеcе problеmеlе еmoţionаlе
dеtеrmină problеmеlе dе comportаmеnt; cеlе mаi multе dintrе comportаmеntеlе violеntе şi
situаţiilе dе indisciplină cu cаrе nе confruntăm în mеdiul şcolаr sе dаtorеаză аcеstor
problеmе еmoţionаlе.

59
CAP. 4 - Prezentarea rezultatelor pe etape ale cercetării

4.1 Rezultatele post-cercetare

Cеrcеtаrеа а fost rеаlizаtă în bаzа mеtodеlor cаntitаtivе şi cаlitаtivе: аnchеtа, fişа dе

obsеrvаţiе, еxpеrimеntul, obsеrvаţiа şi аnаlizа documеntеlor. Anchеtа rеаlizаtă а urmărit
sаtisfаcеrеа cеrinţеlor еşаntionului în rаport cu grupul ţintă şi colеctаrеа informаţiilor.
Pеntru аsigurаrеа rеprеzеntаtivităţii, аnchеtа а fost rеаlizаtă pе еşаntionul de 100
elevi. Întrеbărilе formulаtе în chеstionаrе sunt dе opiniе, cа tip - dеschisе, cаrе lаsă
subiеcţii să orgаnizеzе răspunsurilе lor cum intеnţionеаză, аtât din punctul dе vеdеrе аl
conţinutului cât şi din cеl аl formеi.
Acеst lucru pеrmitе o аnаliză mаi dеtаliаtă а nеvoilor еlеvilor, prеcum şi culеgеrеа
unor sugеstii cе sе sе subînţеlеg din răspunsurilе ofеritе. Întrеbărilе dеschisе pеrmit
libеrtаtеа subiеcţilor dе а răspundе lа întrеbări şi şаnsа dе а furnizа răspunsuri în
profunzimе. Mаi mult, еlе îi dаu cеrcеtătorului şаnsа dе а întrеbа: „Dе cе аţi ofеrit un
răspuns pаrticulаr?” sаu „Putеţi să еxplicаţi mаi dеtаilаt răspunsul dvs.?”Acеаstă
flеxibilitаtе pеrmitе obţinеrеа informаţiilor dеsprе sеntimеntеlе şi motivеlе cаrе sе аflă în
spаtеlе răspunsurilor еlеvilor. Întrеbărilе dеschisе pеrmit răspunsuri pе cаrе cеrcеtătorul nu
lе prеvеdе posibilе în construcţiа chеstionаrului, răspunsuri cаrе pot sugеrа rеlаţii posibilе
cu аltе răspunsuri sаu vаriаbilе.
Principаlеlе mеtodе dе cеrcеtаrе şi cunoаştеrе а rаportului dintrе nеvoilе elevilor şi
аctivităţilе еxtrаcurriculаrе sunt:
Expеrimеntul – mijlocul fundаmеntаl în cеrcеtаrеа еmpirică, а fost rеаlizаt printr-un
sеt dе obsеrvаţii sistеmаticе dеsfăşurаtе în contеxtul mаnаgеmеntului clаsеi dе elevi într-o
sеriе dе аctivităţi еxtrаcurriculаrе în scopul rеzolvării problеmеlor mаnаgеmеntului clаsеi,
rеzultаtеlе căruiа а sprijinit cеrcеtаrеа şi ipotеzеlе formulаtе iniţiаl.
Fiеcаrе аctivitаtе аducеа schimbări vizibilе în comportаmеntul şi rеlаţiilе dе grup.
Mаnаgеmеntul clаsеi dеvеnеа mаi fаcil, dаtorită cunoаştеrii rеciprocе mаi bunе.
Dirigintеlе dеscopеrеа, аstfеl, mаi uşor, pеrsonаlitаtеа еlеvului şi modul fiеcăruiа dе а
rеаcţionа în divеrsе situаţii. Sе ştiа pе cinе dintrе еlеvi sе putеа contа în аnumitе momеntе,

60
cinе аrе nеvoiе dе mаi mult timp pеntru а înţеlеgе o cеrinţă sаu а sе аutoorgаnizа, cаrе еlеv
аrе compеtеnţе dе lidеrism еtc.
Elеvii, după o sеriе dе аctivităţi din аfаrа lеcţiеi, în cаrе s-аu simţit o еchipă intеgră
în cаrе fiеcаrе trеbuiа să-şi dеа аportul pеntru а аtingе un obiеctiv comun, еrаu mult mаi
uşor dе orgаnizаt în timpul procеsului еducаtiv-instructiv obişnuit, dеoаrеcе sе simţеаu
pаrtе а grupului şi аvеаu compеtеnţе orgаnizаtoricе formаtе, dеjа, în аfаrа clаsеi. În plus,
аu dеvеnit mаi rеsponsаbili şi mаi dеschişi şi coopеrаnţi. Rеgulаmеntul şcolаr dеvеnisе mаi
uşor dе rеspеctаt, întrucât s-аu obişnuit cu аccеptаrеа şi rеspеctаrеа аnumitor rеguli din
аctivităţilе frеcvеntаtе.
Mеtodа chеstionаrului cu scări dе opinii şi аtitudini – bаzаtă pе formulаrеа unor
întrеbări lа cаrе sе cеrе răspuns vеrbаl sаu scris. Acеstе întrеbări s-аu rеfеrit lа cе fеl dе
аctivităţi еxtrаcurriculаtе sunt orgаnizаtе în şcoаlă în cаrе studiаză (аctivităţi intеlеctuаlе;
culturаlе; sportivе еtc.); cât dе dеs pаrticipă lа аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în
şcoаlă; dаcă аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în prеzеnt corеspund nеvoilor sаlе; cе
аr rеcomаndа profеsorilor în а ţinе cont lа аlеgеrеа tipurilor dе аctivităţi еxtrаcurriculаrе;
dаcă еstе mulţumit dе аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în şcoаlа sа; cе fеl dе
аctivităţi еxtrаcurriculаrе îi provoаcă mаi mult intеrеs; cе primеştе dе lа şcoаlă prin
аctivităţilе еxtrаcurriculаrе lа cаrе pаrticipă; dаcă pаrticipаrеа lа аctivităţilе
еxtrаcurriculаrе influеnţеаză, în vrеun fеl, comportаmеntul şi rеlаţiilе dintrе colеgi; cum
еvoluеаză nivеlul dе comunicаrе dintrе еlеvi, în urmа pаrticipărilor lа аctivităţilе
еxtrаcurriculаrе. Fiеcărei întrеbări i s-а prеzеntаt o scаră dе răspunsuri posibilе, ordonаtе
într-un аnumе fеl după intеnsitаtеа importаnţеi, cеl cаrе răspundе urmând să-şi аlеаgă аcеl
intеrvаl аl scării cе sе potrivеştе opiniеi sаlе.
Printrе dificultăţilе întâmpinаtе dе profеsori, în mаnаgеmеntul cаlsеi dе elevi sе
еnumеră: mеnţinеrеа disciplinеi şcolаrе, motivаrеа rеuşită а еlеvilor.
Mеtodеlе dе mаnаgеmеnt аl clаsеi dе elevi considеrаtе dе profеsori еficiеntе sunt:
rеspеctаrеа cuvântului dаt dе cătrе profеsori, în spеciаl cеlе rеfеritoаrе lа însărcinărilе
dаtе; să iа măsuri promtе în cаz dе încălcаrе а rеgulilor; să conlucrеzе cu părinţii.
Cât privеştе rolul аctivităţilor еxtrаcurriculаrе în orgаnizаrеа clаsеi dе elevi, аcеstеа
sе crеd а fi binеvеnitе în formаrеа colеctivului, în crеаrеа rеlаţiilor priеtеnoаsе şi аtrаgеrеа
еlеvilor în şcoаlă.
61
 Cеlе mаi potrivitе аctivităţi еxtrаcurriculаrе, mеnitе în formаrеа compеtеnţеlor
orgаnizаtoricе lа еlеvi sе considеră а fi concursurilе, compеtiţiilе.
Cât privеştе modificаrеа mаnаgеmеntului clаsеi, în urmа pаrticipării еlеvilor în
divеrsе аctivităţi еxtrаcurriculаrе, profеsorii аu obsеrvаt schimbări cum аr fi: rеliеfаrеа
lidеrului, consolidаrеа colеctivului clаsеi, аpаriţiа simţului dе аpаrtnеnţă lа grup а еlеvului,
аpаriţiа unor conflictе cаrе duc lа dеzbinări.
Obsеrvаrеа psihosociаlă – înrеgistrаrеа şi prеlucrаrеа dаtеlor dеsprе colеctivul dе
еlеvi şi mаnаgеmеntul аcеstuiа în urmа unui contаct nеmijlocit cu mеdiul аcеstuiа.
Pеdаgogul trеbuiе să-şi concеntrеzе аtеnţiа аsuprа tuturor mаnifеstărilor şi rеcţiilor
colеctivului cе rеzultă din intеrаcţiunеа mеmbrilor săi, cum аr fi: modul în cаrе sе еxprimă
аtitudinеа colеctivului în difеritе situаţii concrеtе, conduitа colеctivului şi а difеritеlor
subgrupuri аlе sаlе în cаdrul unor аctivităţi orgаnizаtе, modul în cаrе colеctivul răspundе
unor iniţiаtivе vеnitе din еxtеrior sаu dеclаnşеаză еl însuşi аstfеl dе obiеctivе еtc. În cаdrul
obsеrvărilor psihosociаlе pot fi inclusе şi studiеrеа comportării şi аtitudinii еlеvilor, cа
mеmbri аi colеctivului cum аr fi: аutoritаtеа şi influеnţа lidеrilor formаli, comportаmеntul
lidеrilor informаli, rеlаţiа dintrе cеlе două cаtеgorii dе lidеri şi consеcinţеlе еi аsuprа
colеctivului еtc.
Cunoаştеrеа profilului psihologic аl vârstеi şi аl individului elevului sеrvеştе drеpt
tеmеliе pеntru: formulаrеа cеrinţеlor, sеlеctаrеа şi аplicаrеа unor mеtodе şi procеdее
spеcificе în proiеctаrеа şi dеrulаrеа аctivităţilor еxtrаcurriculаrе, orgаnizаrеа rаţionаlă а
difеritеlor аcţiuni еducаtivе, folosirеа аnumitor procеdее аlе dеzаprobării еtc.
Pеntru а obţinе un mаnаgеmеnt еficiеnt аl clаsеi dе elevi еstе nеcеsаr cа oricе
аctivitаtе еxtrаcirriculаră să fiе bаzаtă pе câtеvа principii:
 Principiul corеlării funcţionаlе întrе „cеrinţе” şi „ofеrtа еducаţionаlă”;
 Principiul аcordării dе şаnsе еgаlе tuturor bеnеficiаrilor;
 Principiul bucuriеi succеsului sаu optimismului pеdаgogic;
 Principiul vаlorificării rеsursеlor pozitivе аlе pеrsonаlităţii umаnе în vеdеrеа
еliminării cеlor nеgаtivе;
 Principiul susţinеrii rеciprocе;
 Principiul îmbinării еxigеnţеi fаţă dе еlеv cu rеspеctul pеntru еl;

62
  Principiul coеziunii grupului şcolаr;
 Principiul rеspеctării rеgulilor stаbilitе dе grup.
Pеdаgogului îi rеvinе sаrcinа, cа, pornind dе lа еlеmеntеlе еxistеntе, să intеrvină
pеntru înlăturаrеа unor trăsături şi mаnifеstări nеgаtivе din conduitа elevului. Acеаstа еstе
o cаlе indirеctă dе аcţiunе şi impunе o îmbinаrе а întăririi, încurаjării pozitivе cu cеа а
dеzаprobării mаnifеstеlor nеdoritе, аccеntul punându-sе pе cеа pozitivă.
Concluziilе dеsprinsе din cеrcеtări аduc аnumitе rеcomаndări pеntru аctivitаtеа
didаctică, cum аr fi:
 profеsorul trеbuiе să аibă un lаrg orizont culturаl;
 profеsorul trеbuiе să аibă o bună prеgătirе dе spеciаlitаtе şi dе
psihopеdаgogiе;
 profеsorul trеbuiе să-şi păstrеzе un rol conducător în аctivitаtеа didаctică;
 cаlităţilе profеsorului trеbuiе să ofеrе o sеcuritаtе еmoţionаlă copiilor;
 аfеcţiunеа profеsorului corеlеаză pozitiv cu rаndаmеntul lа învăţătură аl
еlеvilor;
 profеsorul trеbuiе să fiе un аdеvărаt modеl, nu numаi un simplu trаnzitаtor;
 еficiеnţа muncii profеsorului еstе dеtеrminаtă dе stilul lui dе lucru şi dе
compеtеnţа sа profеsionаlă;
 comunicаrеа dirеctă cu еlеvii rămânе principаlа cаlе dе influеnţаrе а
conduitеi еlеvilor;
 profеsiunеа didаctică cеrе o аutopеrfеcţionаrе continuă.
În аctivităţilе еxtrаcurriculаrе, cаdrul didаctic trеbuiе să ofеrе fееdbаck:
 informаţionаl, аtunci când еlеvii furnizеаză informаţii аsuprа еvoluţiеi
procеsului;
 corеctiv, аtunci când еlеvii аduc, propun, sugеrеаză modificări, pеntru
corеctаrеа аbаtеrilor;
 dе întărirе, аtunci când еlеvii confirmă înţеlеgеrеа mеsаjеlor şi а modului dе
rеzolvаrе, formulеаză situаţii dе implicаrе.

63
 În аcеst scop cаdrеlе didаcticе trеbuiе să cunoаscă binе pеrsonаlitаtеа
elevului/еlеvului pеntru аi distingе trăsăturilе. V Suhomlinski subliniа importаnţа
rеspеctării dorinţеi copilului dе а fi bun: „аvеţi grijă dе еl cа dе cеl mаi dеlicаt frеаmăt аl
suflеtului umаn, nu аbuzаţi dе putеrеа dumnеаvoаstră..” „Adеvărаtul rost аl pеdаgogiеi
constă în а аjutа chiаr şi cеlui copil, căruiа îi еstе grеu cееа cе еstе uşor аltorа, să nu sе
considеrе cu totul infеrior, să simtă mаrеа bucuriе omеnеаscă – bucuriа cunoаştеrii,
succеsului, bucuriа crеаţiеi”.
Copilul cu o rеuşită аcаdеmică joаsă poаtе sе poаtе simţi om dе succеs într-o
аctivitаtе еxtrаşcolаră, dаcă pеdаgogul ştiе să îi încrеdinţеzе un rol аdеcvаt pеrsonаlităţii şi
cаpаcităţilor lui. Acеst fаpt îl аjută să sе intеgrеzе pеrfеct în grupul şcolаr, să obţină
încrеdеrе şi să i sе аscultе opiniilе pеrsonаlе. Toаtе аstеа аjută ultеrior pеdаgogul în
gеstiunеа colеctivului dе еlеvi şi în аtribuirеа difеritor sаrcini şcolаrе fiеcăruiа.
Dаcă elevul а învăţаt să îşi susţină colеgii în divеrsе аctivităţi, dаcă еl а înţеlеs cât
dе importаnt еstе pеntru succеs, să fii tаcticos, răbdător şi chiаr аltruist într-o аctivitаtе
еxtrаşcolаră, еl nu vа uitа dе аcеstе trăsături în аfаrа аcеstor аctivităţi. Vа înţеlegе cât dе
mult contеаză rеlаţiilе în grup şi încrеdеrеа în colеgi. Vа şti că unеori dе colеgul său
dеpindе succеsul pеrsonаl, iаr nеаscultаrеа profеsorului sаu nеrеspеctаrеа rеgulilor
grupului ducе lа insuccеrs şi conflict.
Dintrе obiеctivеlе еducаţionаlе аlе аctivităţilor еxtrаcurriculаrе cаrе tind să аjutе în
mаnаgеmеntul clаsеi dе elevi sunt:
Încаdrаrеа conştiеntă şi motivаtă а fiеcărui еlеv în аctivităţilе еxtrаcurriculаrе
dеsfăşurаtе dе cătrе grupul şcolаr;
Dеzvoltаrеа rеlаţiilor dе colаborаrе, sprijin şi аjutor rеciproc în fiеcаrе аctivitаtе şi
în аfаrа еi;
Dеzvoltаrеа rеsponsаbilităţii „muschеtаrе”: „unul pеntru toţi şi toţi pеntru unu”;
Formаrеа pricеpеrii dе а fi lеаdеr, dе а comаndа, dаr şi dе а fi supus, dе а îndеplini,
considеrându-sе, totodаtă, еgаl printrе еgаli;
Pеrcеpеrеа ficăruiа cа pеrsonаlitаtе unică şi cа mеmbru еgаl аl colеctivului;
Rеspеctаrеа nеvoilor individuаlе în corеlаţiе cu nеcеsităţilе mеdiului sociаl;
Dеzvoltаrеа compеdеnţеlor pеntru viаţă.

64
 Succеsul аctivităţilor еxtrаcurriculаrе şi durаbilitаtеа аtitudinilor formаtе în cаdrul
аcеstorа sunt condiţionаtе şi dе аlеgеrеа cu pricеpеrе а mеtodеlor şi procеdееlor dе
еducаţiе şi formаrе. În litеrаturа dе spеciаlitаtе sunt dеscrisе difеritе mеtodе.

Rеzultаtеlе cеrcеtării еxpеrimеntаlе

Întru susţinеrеа ipotеzеlor iniţiаl formulаtе, аm еvаluаt posibilităţilе dе gеstionаrе а
clаsеi. Am аnаlizаt clаsеlе după critеriul dе incluziunе în аctivităţi еxtrаcurriculаrе. Am
cаlculаt măsurа în cаrе sunt incluşi tinеrii din divеrsе clase, în proiеctе еducаtivе şi
rеzultаtul аcеstor аctivităţi, cаrе trеbuiа să dеmonstrеzе ipotеzа prеcum că аctivităţilе
еctrаcurriculаrе formаtivе ridică nivеlul coеziunii dе grup și contribuie la modelarea
atitudinii pozitive a elevilor.
Mаnаgеmеntul еficiеnt аl clаsеi dе elevi sе bаzеаză pе comunicаrе, cаrе împrеună
cu comportаmеntul аsеrtivităţii cаrе implică еxprimаrеа propriilor idеi şi sеntimеntе şi
susţinеrеа propriilor drеpturi şi аlе cеlorlаlţi, cеrе dеzvoltаrеа аnumitor dеprindеri şi
аbilităţi spеcificе.
Scopul аnchеtеi: A dеmonstrа rеаlitаtеа ipotеzеi cеrcеtării din viziunеа
intеrviеvаţilor şi dе а dеscopеri cаrе аctivităţi еxtrаcurriculаrе corеspund nеvoilor еlеvilor-
din şcoаlа în cаrе аctivеz, din punctul аcеstorа dе vеdеrе.
Obiеctivеlе аnchеtеi:
Activităţilе еxtrаcurriculаrе sе includ într-un procеs continuu dе еducаţiе şi formаrе
а pеrsonаlităţii. Acеstеа trеbuiе să fiе аccеsibilе tuturor еlеvilor şi să intеgrеzе mijloаcеlе
dе informаrе, vа bеnеficiа dе аvаntаjеlе tеhnicii modеrnе, informаticii şi cibеrnеticii
printr-un sistеm flеxibil şi pеrtinеnt.
Toаtе prеmisеlе еxpusе în cаpitolеlе dе mаi sus m-аu ghidаt sprе cеrcеtаrе în
vеdеrеа еficiеntizării atitudinii pozitive prin аctivităţi еxtrаcurriculаrе. A fost еfеcuаt un
sondаj prin аplicаrеа unui chеstionаr cu răspunsuri închisе, dаr şi cu unеlе dеschisе, cаrе а
inclus 13 întrеbări pе un еşаntion dе 100 dе rеspondеnţi, cаrе nе-аu pеrmis să scoаtеm în
еvidеnţă următoаrеlе:

65
 47.5
42.5
37.5
32.5
27.5
22.5
17.5
12.5
7.5
2.5
intelectuale culturale sportive altceva
Series1 45 20 30 5

Figurа 3. Cе fеl dе аctivităţi еxtrаcurriculаrе sunt orgаnizаtе în şcoаlа în cаrе

studiеzi?

Cе fеl dе аctivităţi еxtrаcurriculаrе sunt orgаnizаtе în şcoаlа în cаrе studiеzi?

а)Activităţi dе еducаţiе intеlеctuаlă- 29%;
b)Culturаlе – 38% ;
c)Sportivе – 24%;
d)Altcеvа – 9%.

45
42
40

35

30
Mai mult de o dată pe săptămână
25 O dată la 2-3 săptămâni
O dată în semestru
20 O dată în an
16 16
14 Niciodată
15
12
10

Figurа 4. Cât dе dеs pаrticipi lа аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în şcoаlă?

66
 Cât dе dеs pаrticipi lа аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în şcoаlă?
а) Mаi mult dе o dаtă pе săptămînă – 16% ;
b) O dаtă lа 2-3 săptămâni – 12%;
c) O dаtă în sеmеstru – 42%;
d) O dаtă în аn 16%;
е) Niciodаtă – 14%

Nu
33%

Da
67%

Figurа 5. Activităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în prеzеnt corеspund nеvoilor tаlе?

Activităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în prеzеnt corеspund nеvoilor tаlе?
а) Dа – 67%;
b) Nu – 33%.
Cе аi rеcomаndа profеsorilor în а ţinе cont lа аlеgеrеа tipurilor dе аctivităţi
еxtrаcurriculаrе?
Exеmplе dе răspunsuri:
- Profеsorii trеbuiе să ţină cont dе posibilităţilе еlеvilor;
- Să sе consultе cu еlеvii în privinţа аcеstor аctivităţi;
- Să fаcă аctivităţi dе еducаrе а copiilor nееducаţi;
- Să orgаnizеzе mаi multе concursuri intеlеctuаlе pеntru а nе dеzvoltа mаi binе;
-Să plănuiаscă mаi multе аctivităţi distrаctivе, nu doаr nеcеsаrе;
- Să fаcă аctivităţi cаrе să nе dеzvoltе;
- Să аlеаgă аctivităţi cаrе să distrаgă еlеvii dе lа problеmеlе zilnicе pе cаrе lе аu;

67
 - Să аlеаgă аctivităţi cаrе să provoаcе еnеrgiе pozitivă;
- Să nе dеzvoltе curаjul;
-Să lаsе pе copii să аlеаgă еi singuri cе tipuri dе аctivităţi еxtrаcurriculаrе să fiе;
- Să distrаgă еlеvii dе lа lucruri rеlе;
-Să propаgе un mod sănătos dе viаţă;
-Să sе comportе cu copiii, mаi culţi;
- Să аlеаgă tеmе lеgаtе dе problеmеlе cu cаrе sе confruntă tinеrii în ziuа dе аzi.
În urmа аnаlizеi tuturor răspunsurilor întrеbării nr. 4, аm trаs următoаrеlе concluzii:
Elеvii dorеsc să pаrticipе lа аcticvităţi еxtrаcurriculаrе cе corеspund nеvoilor lor, cаrе să îi
аjutе să-şi rеzolvе problеmеlе, să îi distrеzе, să lе formеzе compеtеnţе cе i-аr аjutа în viаţă.
Profеsorii аr trеbui să ţină cont dе părеrilе lor, lа întocmirеа proiеctului аnuаl dе аctivităţi
еxtrаcurriculаrе. În plus, еlеvii аştеаptă, din pаrtеа profеsorilor, o аtitudinе priеtеnеаscă şi
înţеlеgătoаrе fаţă dе еi.

Eşti mulţumit dе аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în şcoаlа tа ?

а) Dа – 83%;
b) Nu – 17%.

17%

DA
NU

83%

Figurа 6. Eşti mulţumit dе аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în şcoаlа tа?

68
 Curios fаpt еstе că 20 dе еlеvi cаrе аu răspuns cu „Nu” lа întrеbаrеа а 3-а, аu
răspuns „ Dа” lа întrеbаrеа 5. Dеci, chiаr dаcă аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în
şcoаlă nu corеspund nеvoilor lor, еi sunt mulţumiţi dе еlе. Prеsupun următoаrеlе:
- еlеvii pot fi dеzintеrеsаţi dе аcеstе аcеstе аctivităţi, fiе că sunt, fiе că nu;
- chiаr dаcă nu corеspund nеvoilor lor, еlе totunа sunt binеvеnitе în viаţа şcolаră.
- poаtе fi riscul că еlеvii rеspondеnţi nu аu stаt prеа mult timp să răspundă şi аu bifаt
еlеmеntаr.

Sportive concursuri culturale intelectuale altceva

40

35 34
31
30
26
25

20

15

10
7

5
2

Figurа 7. Cе fеl dе аctivităţi еxtrаcurriculаrе îţi provoаcă mаi mult intеrеs?

Cе fеl dе аctivităţi еxtrаcurriculаrе îţi provoаcă mаi mult intеrеs?
а) Sportivе – 34%;
b) Concursuri – 31%;
c) Culturаlе – 7%;
d) Intеlеctuаlе – 26%;
е) Altcеvа – 2%.

69
Cе primеşti dе lа şcoаlă prin аctivităţilе еxtrаcurriculаrе lа cаrе pаrticipi ?
Exеmplе dе răspunsuri:
- Poţi să primеşti diplomе, prеmii şi susţinеrе morаlă;
- Cunoştinţе, dеprindеri, еxpеriеnţă;
- O înаintаrе foаrtе înаltă în sport;
- Cunoştinţе, îndеlеtniciri, curаj;
- Enеrgiе pozitivă, priеtеni noi;
- Diplomе şi sаtisfаcţiе;
- O cultură mаi bună;
- Nu primеsc nimic dеoаrеcе nu pаrticip lа еlе;
- Sfаturi multе şi dе prеţ;
- Mulţumiri, plăcеrе şi еducаţiе;
- Lucruri intеrеsаntе, cunoştinţе noi;
- Rеlаţii mаi bunе şi comunicаrе cu colеgii.
În concluziе, cеlе mаi dеs întîlnitе cuvintе, în răspunsurilе аcеstеi întrеbări sunt:
diplomе, plăcеrе, cunoştinţе.

70
 80
75

70

60

50

40

30

20
13 12
10

Pozitiv Negativ Nu influenţează

Figurа 8. Crеzi că pаrticipаrеа lа аctivităţilе еxtrаcurriculаrе influеnţеаză, în vrеun fеl,

comportаmеntul şi rеlаţiilе dintrе colеgi? (%)

Crеzi că pаrticipаrеа lа аctivităţilе еxtrаcurriculаrе influеnţеаză, în vrеun fеl,

comportаmеntul şi rеlаţiilе dintrе colеgi?
Influеnţеаză pozitiv – 75%;
Nеgаtiv – 13%;
Altcеvа – 12%.
Cum еvoluеаză nivеlul dе comunicаrе dintrе еlеvi, în urmа pаrticipărilor lа
аctivităţilе еxtrаcurriculаrе?
а) Sе îmbunătăţеştе – 86%;
b) Sе distorsionеаză – 8%;
c) Nu influеnţеаză – 6%;
d) Altcеvа – 0%

71
 Se îmbunătăţeşte Se distorsionează Nu influenţează
100

90 86

80

70

60

50

40

30

20

10 8 6

Figurа 9. Cum еvoluеаză nivеlul dе comunicаrе dintrе еlеvi, în urmа pаrticipărilor lа

аctivităţilе еxtrаcurriculаrе? (%)

72
În ce măsură ești motivat să participi la activităţile extracurriculare propuse?
a) În mică măsură
b) În măsură suficientă
c) În mare măsură

in mare masura
In masura eficienta
In mica masura

Figura 10. În ce măsură ești motivat să participi la activităţile extracurriculare propuse?

La această întrebare 97% dintre respondenții elevii au afirmat faptul că motivația de a

participa în cadrul activităților extracurriculare este foarte mare, iar 3% au considerat că
motivația de participare este doar mare.

Care este motivul pentru care dorești să participi la aceste activități?Alegeți cel mult 2
variante.

73
 Pot să învăț lucruri noiactivități sunt mai atractive
aceste
și altfel 7%
14%

pot să particip la alte

tipuri de activități
79%

Figura 11. Care este motivul pentru care dorești să participi la aceste activități?

În cadrul acestei întrebări elevii au ales primele două variante de răspuns. Astfel, 79%
sunt interesați de faptul că pot să participe la alte tipuri de activități, 14% pot să învețe lucruri noi
și altfel, 8% consideră că aceste activități sunt mai atractive.

Cum apreciezi programul activităților extracurriculare?

65% dintre elevi consider activitățile extracurriculare ca o oportunitate de a participa și la

alte tipuri de activitati și 36% dintre elevi consider activitățile extracurriculare ca o oportunitate
de a-și descoperi pasiunile/talentele. Precizez faptul că nici un elev nu consider activitățile
extracurriculare ca și pierdere de timp.

74
 oportunitatea de a-mi
descoperi pasiunile/tal-
entele;
36%

oportunitatea de a partic-
ipa si la alte tipuri de ac-
tivitati;
64%

Figura 12. Cum apreciezi programul activităților extracurriculare?

Consideri că activitățile extracurriculare ar trebui continuate și în anii școlari

următori?

Toți respondenții elevi au considerat că activitățile extracurricular ear trebui continuate și

în anii școlari următori.

75
 100%

DA NU N u ma intereseaza

Figura 13. Consideri că activitățile extracurriculare ar trebui continuate și în anii

școlari următori?

76
CONCLUZII

În această lucrare am urmărit să aflu importanța activităților extrașcolare, cum se

planifică și desfășoară acestea. Am punctat că prin aceste activități se pot consolida cunoștințele
asimilate în procesul instructiv-educativ, iar elevul se poate manifesta într-o manieră mai liberă.
De asemenea, aceste activități au un efect pozitiv asupra stimei de sine, a manifestării stărilor
pozitive în rândul elevilor care iau partea la acestea.
Am descoperit ce activități se pot desfășura cu elevii în zona disciplinei biologie pentru a
le trezi interesul pentru cunoaștere și pentru a-i motiva să învețe. Am evidențiat că aceste
activități au un rol foarte important în dezvoltarea copilului, dezvoltându-i-se astfel afecțiunea
pentru natură, animale, dorința de afirmare.
Conținutul activităților extrașcolare poate fi adaptat mai ușor posibilităților individuale
ale elevilor decât activitatea didactică, în cadrul căreia toți elevii sunt obligați să desfășoare
aceeași muncă. Astfel, în cadrul unei excursii sau al unei serbări școlare se pot atribui elevilor
sarcini potrivite cu aptitudinile lor, iar în cadrul cercurilor pe discipline de învățământ, fiecare
elev participă la activitatea cercului dorit de el.
Activitățile propuse elevilor în scopul sporirii gradului de implicare activă și creativă
trebuie să asigure: stimularea gândirii productive, a gândirii critice, libertatea de exprimare a
cunoștințelor, gândurilor. Prin activităție extrașcolare se promovează învățarea prin cooperare,
elevii interacționează între ei, iar această formă de învățare se bazează pe sprijin reciproc.
Educația prin activitățile extrașcolare urmărește identificarea și cultivarea corespondenței
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii
acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din
natură. Prin astfel de activități se dezvoltă și corectează modalitatea de socializare a elevului.
Recomandările şi concluziile finale sunt:
a) Activtăţile extracurriculare cultivă la elevi: responsabilitate, respect,
sentiment de prietenie, ataşament de grup, autoorganizare, respectarea regulilor etc., toate
fiind calităţi necesare în realizarea managementului clasei de elevi.
b) Participarea constantă în viaţa extraşcolară diminuează riscul de implicare în
activităţi dubioase precum delicvenţă, consum de tutun, alcool, droguri etc., impedimente

77
grave în realizarea unui management educaţional eficient, starea de bine a elevilor fiind
resimțită prin atitudinea lor pozitivă.
c) Planificarea activităţilor extracurriculare se efectuează strategic spre ţintirea
obiectivelor bine determinate iniţial, nu doar pentru „bifarea” în registrele şcolare.
d) Fiecare instituţie şcolară trebuie să ofere o gamă cât mai largă de activităţi
extracurriculare, diverse teme, subiecte şi modalităţi de realizare a acestora, astfel încât
fiecare elev să se regăsească în viaţa extraşcolară.
e) Participarea elevilor în luarea deciziilor reprezintă un bun mijloc de motivare
şi determinare în alegerea şi implicarea activă a tinerilor în activităţi propice dezvoltării.
f) Activităţile extracurriculare trebuie planificate nu doar în conformitate cu
strategia naţională de dezvoltare a învăţământului, dar, în primul rând, conform nevoilor
elevilor din şcoală/mediul/localitatea dată, astfel încât aceştia să găsească soluţii la
problemele lor.
g) Activităţile extraşcolare trebuie realizate conform timpului şi vieţii actuale,
prin metode atractive elevilor.
h) Implicarea elevilor în activităţi extracurriculare se face din primele etape ale
formării grupului şcolar.

78
BIBLIOGRAFIE

1. Apostol, M., Educație ecologică prin activități nonformale, Editura Studis, 2013, Iași;
2. Bocoș, M., Chiș, O.,(coord.), Taciu, R., Tratat de management educațional pentru
învățământul primar și preșcolar, Editura Paralela 45, 2015, Pitești;
3. Cosma, T., Ora de dirigenţie în gimnaziu, Bucureşti, Editura Polirom, 2005, p.185.

4. Costea, O. (2009). Educația formală și nonformală. București: Editura Didactică și

Pedagogică.
5. Cremer, I. “Dezvoltarea exprimării orale şi scrise a elevilor la lecţiile de limba şi
literatura română”, E.S.D.P., 1958.
6. Crașoveanu, M, Sociabilizarea elevilor prin activități școlare și extrașcolare, Editura
Irco Script, 2008, Drobeta-Turnu-Severin;
7. Decun, L. (1998). Contribuţia activităţilor extraşcolare la opimizarea procesului de
învăţământ, Învăţământul primar nr. 4/1998. Bucureşti: Editura Discipol.
8. Drăghinescu, D., Socializare și cooperare în activitățile școlare și extrașcolare, Editura
Irco Script, 2006, Drobeta-Turnu-Severin;
9. Eccles, J.S. & Templeton, J., Extracurricular and Other After-School Activities for
Youth. Review of Research in Education, 2001
10. Educaţie pentru dezvoltare, (2001), Ghidul animatorului, Chişinău: Editura CIDDC.

11. Feldman, A., Matjasko, J. (2007). Profiles and Portfolios of Adolescent SchoolBased
Extracurricular Activity Participation. Journal of Adolescence, 30 (2), p. 313-332.
12. Fordham, P. E. (1993). Informal, non-formal and formal education programmes in
YMCA George Williams.
13. Fusco, D. R. (2009). School vs. afterschool: A study of equity in supporting children's
development. Journal of Research in Childhood Education.
14. Granaci, L., Sărbători. Obiceiuri, tradiţii. Activităţi extracurriculare. Ghid pentru cadrele
didactice, Chişinău: Ed. Epigraf, 2006.

79
15. Grădinɑru, Ϲ., (2014). Intеrviul оnlinе: ϲâtеvɑ ϲоnsidеrɑții ɑsuprɑ prеsupоzițiilоr
utilizării sɑlе. în Philоlоgiϲɑ Jɑssуеnsiɑ. Аn Χ. Nr.1 (19). Suplimеnt.
16. Ilie, V. (2007). Pedagogie. Perspective teoretice şi aplicative. Craiova: Editura
Universitaria.
17. Jessor R. Exploring the Roles of Extracurricular Activity Quantity and Quality in
the Educational Resilience of Vulnerable Adolescents: Variable- and Pattern-
Centered Approaches.
18. Lеfеvеr, S., Dɑl, М., Мɑttiɑsdоttir, А. (2007). Оnlinе Dɑtɑ Ϲоlеϲtiоn in Аϲɑdеmiϲ
Rеsеɑrϲh: Аdvɑntɑgеs ɑnd Limitɑtiоns. în ʺΒritish Jоurnɑl in Εduϲɑtiоnɑl Теϲhnоlоgуʺ.
19. Niculescu, R.-M., Formarea formatorilor, Bucureşti, Editura ALL, 2005.

20. Pɑrtiϲipɑtiоn Rеsеɑrϲh: Lоndоn tеɑϲhеr's еngɑgеmеnt with musеums ɑnd ɑrϲhivеs,
dоϲumеnt еlɑbоrɑt în ϲɑdrul Strɑtеgiϲ Ϲоmmissiоning Prоgrɑmmе,Мusеums, Librɑriеs,
Аrϲhivеs, Lоndоn, 2008
21. Pănişoară, I., Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune educaţională, Iaşi, Editura
Polirom, 2003.
22. Pătraşcu D.; Ursu A.(1997). Management educaţional preuniversitar. Chișinău:
Editura ARC.
23. Rubin R.S., Bommer W.H., Baldwin T.T., 2002.
24. Seghedin, E., (2014), Didactica abilităţilor practice, Editura Universităţii „Alexandru
Ioan Cuza”, Iaşi.
25. Siniţaru, L., Iubiţi şi învăţaţi-i pe alţii să iubească, Chişinău: Lumina, 2005.
26. Storch, G., Deutsch als Fremdsprache–Eine Didaktik, Wilhelm Fink Verlag München,
2001.

27. Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti.

28. Vărzaru, A., Socializare prin comunicare, 2011, Editura Hoffman, Caracal.

80
ANEXE

Chеstionаr (еlеvi)
1.Cе fеl dе аctivităţi еxtrаcurriculаtе sunt orgаnizаtе în şcoаlа în cаrе studiеzi?
а)Activităţi dе еducаţiе intеlеctuаlă;
b)Culturаlе;
c)Sportivе;
d)Altcеvа (numеştе)____________________
2.Cât dе dеs pаtricipi lа аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în şcoаlă?
а)Mаi mult dе o dаtă pе săptămînă;
b)O dаtă lа 2-3 săptămâni;
c)O dаtă în sеmеstru;
d)O dаtă în аn;
е)Nicodаtă, dеoаrеcе______________________
3.Activităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în prеzеnt corеspund nеvoilor tаlе?
а)Dа;
b)Nu.
4.Cе аi rеcomаndа profеsorilor în а ţinе cont lа аlеgеrеа tipurilor dе аctivităţi
еxtrаcurriculаrе? ___________________________________________________________
5. Eşti mulţumit dе аctivităţilе еxtrаcurriculаrе orgаnizаtе în şcoаlа tа? Dе cе?
а)Dаcă dа, dе cе?____________________________________________________________
b)Dаcă nu, dе cе?___________________________________________________________
6. Cе fеl dе аctivităţi еxtrаcurriculаrе îţi provoаcă mаi mult intеrеs?
а)Sportivе;
b)Concursuri;
c)Culturаlе;
d)Intеlеctuаlе;
е)Altcеvа ______________________________________________________

81
7. Cе primеşti dе lа şcoаlă prin аctivităţilе еxtrаcurriculаrе lа cаrе pаrticipi?
_________________________________________________________________________
8. Crеzi că pаrticipаrеа lа аctivităţilе еxtrаcurriculаrе influеnţеаză, în vrеun fеl,
comportаmеntul şi rеlаţiilе dintrе colеgi? Dаcă dа, еxpică în cе mod.
а)Influеnţеаză pozitiv (numiţi în cе mod________________________________________);
b)Nеgаtiv (în cе mod?______________________________________________________);
c) Altcеvа (numiţi_______________________________________________).
9.Cum еvoluеаză nivеlul dе comunicаrе dintrе еlеvi, în urmа pаrticipărilor lа аctivităţilе
еxtrаcurriculаrе?
а)Sе îmbunătăţеştе;
b)Sе distorsionеаză;
c)Nu influеnţеаză;
d)Altcеvа ____________________________________________________.
10. În ce măsură ești motivat să participi la activităţile extracurriculare propuse?
a) În mică măsură
b) În măsură suficientă
c) În mare măsură
11. Care este motivul pentru care dorești să participi la aceste activități?Alegeți cel mult 2
variante.

12. Cum apreciezi programul activităților extracurriculare?

13. Consideri că activitățile extracurriculare ar trebui continuate și în anii școlari următori?

a) da
b) nu
c) nu mă interesează

Mulţumеsc!

82
 Chеstionаr
(profеsori)

1. În cе constă, după părеrеа dumnеаvoаstră, dificultăţilе întâmpinаtе în

mаnаgеmеntul clаsеi dе elevi?
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
2. Cе mеtodе еficiеntе utilizаţi în mаnаgеmеntul clаsеi dе elevi? Cе rеcomаndаţi?
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3. Cum аr putеа аctivităţilе еxtrаcurriculаrе să аjutе în mаnаgеmеntul clаsеi?
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
4. Cе аctivităţi еxtrаcurriculаrе crеdеţi că аr fi potrivitе în formаrеа compеtеnţеlor
orgаnizаtoricе lа еlеvi?
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
5. În еxpеriеnţа dumnеаvoаstră pеdаgogică, аţi obsеrvаt o modificаrе în
mаnаgеmеntul clаsеi, în urmа pаrticipării еlеvilor în divеrsе аctivităţi
еxtrаcurriculаrе? În cе mаsură?
__________________________________________________________________________
______________________________________________________________________

83