Universitatea de Vest “Vasile Goldis” Arad

Facultatea de Psihologie si Stiinte ale educatiei

Filiala Baia Mare

Referat
Educatia

Student:
 Cuprins:
1.Delimitari conceptuale
2.Formele educatiei
3.Caracteristicile educatiei
4.Concluzii
Bibliografie
1.Delimitari conceptuale

Pentru a-si asigura continuitatea,societatea a fost conditionata sa

transmita noilor generatii cunostintele,deprinderile,atitudinile si componentele
necesare.Astfel credintele,valorile,normele,traditiile,moravurile,modelele de
comportament,mijloacele si metodele apte sa formeze noile generatii,s-au integrat intr-o
entitate de sine statatoare,devenind institutia educatiei.

Desi educatia,evident,in formele ei rudimentare,incipiente,a insotit

societatea omeneasca din cele mai vechi timpuri,teoreticienii n-au ajuns nici astazi la un
punct de vedere unitar in ceea ce priveste definirea conceptului ca atare.

Dictionarul de Pedagogie,editia 1979,defineste educatia ca fiind ”un

ansamblu de actiuni desfasurate in mod deliberat intr-o societate,in vederea transmiterii
si formarii,la noile generatii,a experientei de munca si de viata,a
cunostintelor.deprinderilor,comportamentelor si valorilor acumulate de oameni pana in
acel moment”.(1,p.141).

In Tratatul de Pedagogie Scolara din anul 1996,Ioan Nicola incearca(asa

cum el insusi afirma la vremea respectiva)sa formuleze “o definitie
operatioanala”,considerand educatia ca fiind o “activitate sociala complexa care se
realizeaza printr-un lant nesfarsit de actiuni exercitate in mod constient,sistematic si
organizat,in fiecare moment un subiect-individual sau colectiv actionand asupra unui
obiect-individual sau colctivin vederea transformarii acestuia din urma,intr-o
personalitate activa si creatoare,corespunzator conditiilor istorico-sociale prezente si de
perspectiva”,cat si potentialului sau biopsihic”individual”.(2,pag 22).

Pe parcursul evolutiei istorice a omenirii s-au imprumutat diferite sensuri

conceptului educatie,in functie de momentul de timp si de intentionalitatea asociata
acestora.Prezentam,spre exemplificare cateva conceptii referitoare la acest termen:
 a)I.Kant:”Educatia este activitatea de disciplinare,cultivare,civilizare si moralizare
a omului,iar scopul educatiei este de a dezvolta in individ toata perfectiunea de care
este susceptibil.

b)Herbart:”Educatia este actiunea de formare a individului pt el

insusi ,dezvoltandu-i-se o multitudine de interese.”

c)Dewey:”Educatia este acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se

adauga la intelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija
evolutia celei care urmeaza.”

2.Formele educatiei

Avand ca punct de plecare varietatea situatiilor de invatare,gradul diferit de

intentionalitate actionala al acestora si distinctia dintre actiunile si influentele
educative,educatia se poate obiecta in trei ipostaze principale:educatia formala,educatia
nonformala si educatia informala.

a)Educatia formala

Aceasta educatie se refera la ansamblul actiunilor sistematice si

organizate,elaborate si organizate in cadrul institutiilor de invatamant
specializate:gradinite,scoli,gimnazii,licee,colegii,facultati,masterate si metode
standardizate,si cu ajutorul unui personal
specializat(educatori,profesori,invatatori,asistenti,lectori)

Pregatirea elevilor este elaborata in mod constient si esantionat.Informatiile

transmise sunt atent selectate si structurate,caracterizandu-se prin exactitate si
rigurozitate stiintifica,permitand o asimilare sistematizata a cunostintelor si facilitand
dezvoltarea unor abilitati si deprinderi necesare integrarii individului in societate.

b)Educatia nonformala

Vizeaza adaptarea profesionala si intretinerea culturala,precum cursurile de limbi

straine,de informatica si de birotica,si,respectiv.in structura sa doua tipuri de
activitati:activitati parascolare(de perfectionare);activitati periscolare(vizite la
muzeu,excursii,cluburi,etc)

c)Educatia informala
 Se refera la totalitatea influentelor educative,neorganizate,nesistematice si
nesubordonate unor finalitati educationale explicite.Educatia informala include astfel
totalitatea informatiilor vehiculate in contextul situatiilor cotidiene cu care este confruntat
individul,informatii ce nu sunt selectate,prelucrate pedagogic,sau transmise in
conformitate cu principiile de organizare si desfasurare a procesului instructiv-educativ.

Cu toate acestea,educatia informala nu-si pierde importanta si valoarea,stiut fiind

faptul ca aceasta forma a educatiei ofera individului o mai mare libertate de actiune si
posibilitatea de a gestiona procesul de formare al propriei personalitati.

3.Caracteristicile educatiei

Educatia initiala,axata prioritar pe valori concrete,precum limba si literatura

materna,cunoasterea mediului,pregatirea moral-civica,istoria si geografia care,in
majoritatea lor,au caracter national,contribuie prin unitatea modului de
gandire,simtire,exprimare si comportament la formarea spiritului national,riscand insa sa
degenereze in nationalism,in timp ce educatia superioara,axata prioritar pe valori
abstracte,precum matematica,fizica,chimia,informatica si limbile straine,care,in
majoritatea lor,au caracter universal,contribuie la diversificarea modului de
gandire,simtire,exprimare si comportament,riscand insa sa degenereze in
cosmopolitism.Rezulta ca procesul educatiei este complementar procesului socializarii.

Desi educatia depinde operational de competenta corpului didactic si de

inteligenta copiilor,ea depinde structural de suportul material si de deschiderea
motivationala de care beneficiaza copiii.Si cum suportul material depinde de statusul
socioeconomic al familiei,iar deschiderea motivationala depinde de nivelul educational al
parintilor,fratilor,rudelor si mediului de contact,rezulta ca doar copii din clasele
favorizate(de sus si de mijloc)au suportul material si deschiderea motivationala(capitalul
cultural,conform sugestiei sociologului francez Pierre Bordieu)de a-si insusi
cunostintele,de a-si forma deprinderi,de a dobandi atitudini si de a-si modela
comportamentul,in timp ce copiii din clasele defavorizate,neavand toate acestea,percep
educatia ca pe o frustare majora si o resping.In acest fel,copiii din clasele
favorizate,inclusiv majoritatea celor nedotati intelectual,urmeaza formele cele mai inalte
ale educatiei,in timp ce copiii din clasele defavorizate,inclusiv majoritatea celor dotati
intelectual,se retrag inca din formele initiale ale educatiei.

In plus,copiii din clasele favorizate invatand in scoli amplasate in medii

bogate,motivate intelectual si disciplinate,care sunt si bine dotate si incadrate cu
personal didactic de valoare si exigent,sunt multiplu stimulate sa invete performant,sa
gandeasca creativ,sa actioneze antonom si sa manifeste dominant,ca lideri,si astfel sa
progreseze.Copiii din clasele defavorizate insa invatand in scoli amplasate in medii
sarace,nemotivate intelectual si indisciplinate,care sunt si slab dotate si incadrate ori
insuficient,ori cu personal didactic mediocre,sau chiar daca sunt incadrate cu personal
da valoare,acesta,fiind convins ca elevii din mediile respective nu invata –si chiar daca
unii dintre ei ar dori sa invete,ceilalti insa le-ar cere si chiar i-ar ameninta”sa nu faca pe
desteptii”si “sa stea in banca lor”-nu le pretinde sa invete,elevii fiind deci multiplu
conditionati sa gandeasca conformist,sa actioneze dependent si sa se comporte supus
si astfel cei dotati sa stagneze,iar cei nedotati sa regreseze.

Un rol hotarator in predestinarea copiilor spre straturile din care provin il

are,dupa cum argumenteaza socilogul britanic Brasil Bernstein,limbajul,dar mai ales
modul in care este utilizat in raport cu copiii,acesta fiind utilizat sub forma de coduri
elaborate,in sensul de”fa asta,pentru ca…”sau”nu face asta,pentru ca….”,deci oferindu-
se explicatiile corespunzatoare,in raport cu copiii din clasele favorizate.Si cum prin
caracterul punitiv al codurilor restrictive copilul este conditionat sa se supuna
destinului,este cert ca,copiii din clasele defavorizate sunt predestinati dafavorizarii,in
timp ce cei din clasele favorizate sunt predestinati favorizarii.

Evolutia societatii de la stadiul preindustrial la cel industrial si apoi la cel

postindustrial a influentat inclusiv bazele motivationale ale educatiei.Astfel,in societatiile
preindustriale viata era,pentru majoritatea populatiei,atat de dificila,incat relatiile dintre
parinti si copii erau prioritar functionale,de subsidenta si de formare.De aceea,prin
superioritatea lor functionala,parintii erau perceputi de catre copii ca modele concrete
absolute(mama ca frumusete si bunatate,iar tatal ca forta si curaj)spre care ei isi
proiectau aspiratiile si se straduiau sa evolueze.In timp ce copiii,dobandind experienta si
discernamant ca exista femei mai frumoase decat mama si barbati mai puternici decat
tata,isi creau si alte modele,mai putin concrete,de proiectie si de evolutie si incepeau sa-
si formeze criteriile abstracte de apreciere si devenire valorica,predestinandu-se astfel
dezvoltarii.

In societatea postindustriala insa,viata este,pentru o parte semnificativa a

populatiei,atat de facila,incat relatiile dintre parinti si copii sunt prioritar de tip
emotional,de hiperprotejare si rasfat.Dar,prin egalitatea emotionala dintre parinti si
copii,parintii neconstituind pentru acestia modele,copiii nu mai au spre ce proiecta si
evolua.In acest mod,ramanand fara experienta si discernamant ei nu pot descoperi nici
in alte personae modele demne de urmat si,ca atare,nu-si pot forma nici criteriile
abstracte de apreciere si devenire valorica,predestinandu-se astfel stagnarii.De
acea,cand astfel de copii ies in lume si constata ca acesta nu este,precum parintii,la
picioarele lor,ci,in sens concurential,impotriva lor,se vor simti atat de dezamagiti si de
neputinciosi,incat risca sa devieze spre patologie.

Educatia realizandu-se si in familie,este clar ca,daca in cadrul acesteia exista

mai multi copii si daca diferentele de varsta dintre ei sunt mici,primul
copil,neconstientizand nasterea celui de al doilea copil,se va raporta fata de el intr-un
mod egalitar,deci echilibrat;daca diferentele de varsta dintre ei sunt mari,primul
copil,fiind deja marcat de egoismele specifice copilului unic si,respectiv,constientizand
nasterea celui de al doilea copil,pe care o recepteaza ca pe o detronare,se va raporta
fata de el intr-un mod si mai egoist,deci grev dezechilibrat,rezultand ca dinamica
educatiei depinde inclusiv de structura si dinamica reproducerii familiei.

In cazul in care copiii au parinti cu pregatire de exceptie,ei obisnuindu-se cu

nivelul acestora,ii percep ca atat de normali incat ii considera banali si, ca atare,nu ii
recepteaza ca modele demne de urmat.Si cum,in mod obiectiv,probabilitatea ca astfel
de copii sa intalneasca personalitati superioare parintilor lor este redusa,in mod
subiectiv ei raman fara modele de personalitate si deci, fara sens valoric,predestinandu-
se in acest mod mediocritatii.

In plus,prin diferentele fizice dintre parinti si copii,parintii,simtindu-se foarte mari

in raport cu copii,ii trateaza pe acestia,inclusiv prin diminutive ca “ingerasi” “puisori”si
“bebelusi”,drept foarte mici,afectandu-le astfel dezvoltarea personalitatii,in timp ce
copiii,refuzand sa se simta mici in raport cu parintii,vor sa fie,pentru a-si dezvolta
personalitatea,tratati de acestia drept mari,fiind evident ca disjunctia dintre
comportamentul parintilor fata de copii si asteptarile copiilor fata de parinti peturba
ralatia educationala dintre generatii si deci dinamica generatiilor si a societatii.

Rezultand ca educatia valorizeaza relatiile dintre generatii,este sigur ca in

dinamica generatiilor se poate realiza progres numai daca generatia activa,valorizand
ceea ce a primit de la inaintasi,transmite propria contributie generatiei urmatoare,ceea
ce inseamna ca intre generatii recunostinta consta in a oferi cat mai mult urmasilor,nu in
a restitui ceva inaintasilor,motiv pentru care se poate considera ca un parinte sau un
profesor va fi cu atat mai mare ca parinte sau ca profesor,cu cat ramane mic ca
pregatire fata de copiii sau elevii sai.

Dar cu cat parintii invastesc mai mult din punct de vedere educational in copil,cu
atat mai devreme acesta va deveni siesi suficient si se ve emancipa fata de parinti,intr-
un proces de instrainare si deci,de incompatibilizare cu acestia si generatia lor,ce
afecteaza relatiile dintre generatii atat in cadrul familiei cat si in societate.

Evolutia societatii a influentat in mod deosebit conditia valorica a

educatiei.Astfel,in epoca preindustriala,educatia ocupa in ierarhia domeniilor de
activitate o pozitie atat de impotanta incat a putut contribui la aparitia unor domenii cu
niveluri stiintifice,tehnologice si de salarizare tot mai inalte,determinand reproducerea
accentuata a societatii.Dar in acest mod,educatia a fost totmai surclasata,devenind unul
din domeniile subestimate,motiv pentru care desi din ce in ce mai multi tineri si adulti vor
sa urmeze scoli,din ce in ce insa mai putini si mai modesti sunt cei care opteaza pentru
cariera didactica in invatamantul preuniversitar,ceea ce provoaca involutia institutiei
educatiei si,prin aceasta,a intregii societati.

In societatea romaneasca,majoritatea populatiei gasindu-se in starea specifica

claselor defavorizate,nu s-a ajuns,in dinamica constituirii “piremidei motivelor”,la
“necesitatea de cunoastere”,astfel ca dezinteresul individual fata de invatatura se
perverteste in atmosfera de grup a clasei in motiv de bascalie,ceea ce inseamna ca
insasi invatatura se perverteste in antimotiv,iar scoala in modalitate de institutionalizare
a debandadei,fiind evident ca antimotivatia elevilor fata de invatatura provoaca
demotivarea cadrelor didactice fata de actul invatarii.Si cum cadrele didactice din
invatamantul preunivarsitar,desi,in majoritatea cazurilor,sunt absolventi de invatamant
universitar sunt insa obligate prin programa sa presteze la nivel subunivarsitar,este tot
evident ca ele sunt grav frustrate si ca aceasta frustare le agraveaza demotivarea
pentru actul invatarii.

Asadar,din moment ce insesi cadrele didactice sunt multipudemotivate,este cert

ca sansa putinilor copii,adolescenti si tineri motivate sa invete,nu doar sa obtina
diplome,se diminueaza sau chiar se anuleaza,intr-o perspectiva ce risca involutia grava
a intregii societati.

4.Concluzii

Concentrand resurse intelectuale de mare potential,institutiile educationale,mai

ales cele universitare,constituie factori importanti de creatie si progres social.Si cu cat
educatia este mai inalta ,cu atat adancimea analizei,subtilitatea interpretarii si acuitatea
atitudinii fiind mai profunde,cu atat scade pragul de sesizare,apreciere si revendicare a
situatiilor si problemelor drept critice,rezulta ca educatia,fortand ascendent limitele
realitatii,constituie prin sine un factor de schimbare.

Prin exercitarea functiilor sale,educatia asigura atat continuitatea civilizatiei

umane intr-o anumita zona geografica si pe planeta in ansamblu,cat si schimbarile
innoitoare care determina progresul omenirii.

Ea a depasit demult semnificatia conceptului originar “educatio”care in limba

latina inseamna “crestere” cu referire atat la plante si animale cat si la oameni,devenind
astazi unul dintre conceptele cele mai complexe si cu largi reverberatii in comunitatiile
omenesti de pretutindeni.De la educatie se asteapta mult(de multe ori mai mult decat se
poate realiza cu ajutorul ei)pentru modelarea omului,in conformitate cu zestrea lui
ereditara,cu mediul familial si social si ea chiar poate conduce(daca este realizata cu
competenta si responsabilitate),la performante superioare celor obtinute de generatiile
anterioare.

5.Bibliografie
1. Ioan Jinga,Elena Istrate,Manual de Pedagogie
, Ed ALL

2. Nicolae Grosu,Chintesenta Sociologiei (2007)

Ed. DACIA,Cj Napoca

3. Delia Ardelean, Curs Fundamentele Pedagogiei