UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”, BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Specializarea: Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Conf.univ.dr. Mihaela Daniela Cîrstea
ABSOLVENT:
Ionescu Daniela - Elena

Bucureşti, 2018
1
 UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”, BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
Specializarea: Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

MODELUL DASCĂLULUI ÎN LIERATURA

PENTRU COPII

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Conf.univ.dr. MIHAELA DANIELA CÎRSTEA
ABSOLVENT:
IONESCU DANIELA - ELENA

Bucureşti, 2018

2
 ARGUMENT

În lucrarea Modelul Dascălului în literatura pentru copii, îmi propun să abordez

imaginea dascălului prezentată în mod artistic în literatura de specialitate (literatura pentru copii),
opere care aparțin literaturii române și literaturii universale cu scopul de a dezvolta capacitatea
elevului în a-și creiona prototipul unui dascăl înzestrat cu tact pedagogic.
Astăzi, elevul își conturează o imagine despre dascăl doar prin intermediul profesorilor
cu care vine în contact în anii de școală.În școala românească sunt puțini de elevi din ciclul primar
care își îndrăgesc dascălul penru că cei mai mulți elevi consideră că profesorul este o persoană
care are doar așteptări din perspectiva super-umană (elevul trebuie să știe tot cei i se predă la școală
), iar elevul se simte neputincios în fața unui volum informațional lipsit de încărcătură
emoțională.În acest context, o parte semnificativă dintre elevi refuză să citească operele literare
recomandate.
Prin intermediul acestei lucrări îmi propun să descopăr moduri de abordare specifice
acelei categorii de elevi care resping lectura. Consider că este nevoie de o nouă perspectivă asupra
relație școala – profesor – elev. Modelul dascălului devotat este ilustrat în literatura română pentru
copii, în operele Domnul Trandafir, M. Sadoveanu, Amintiri din copilărie, I. Creangă, în
literatura universală: Ca peștele în copac, L. Mullaly Hunt, Matilda, R. Dahl. În aceste opere
literare, imaginea profesorului dedicat profesiei sale este foarte bine prezentată, oferă exemple de
bune practici, din perioade de timp diferite. Un contra-exemplu de profesor lipsit de vocație, este
Dl.Vucea, din opera cu același titlu, scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Studiul prezent are o abordare diacronică și sincronică a educației, în general, și a
profilului dascălului, în literatura pentru copii, în general. Prin urmare, am trecut în revistătipurile
de dascăl din perioadele istorice ale omenirii, precum și dezvoltarea societății românești. În partea
aplicativă s-a urmărit evidențierea modului în care elevii percep profesorul. Acest demers s-a
realizat printr-un chestionar.

3
 CUPRINS

Argument ................................................................................................................................. 3
I. Profilul dascălului în diferite perioade ale umanitații .............................................. 5
1. Imaginea dascălului de-a lungul timpului ..................................................................................5
1.1 Portretul dascălului în perioada antică .........................................................................5
1.2 Educația în primele secole după Hristos ......................................................................8
1.3 Perspectiva educației în România între secolele XV – XIX .......................................10
2. Portretul dascălului în modernism și posmodernism ...............................................................11
2.1 Rolul profesorului în procesul de învățământ .............................................................11
2.2 Profesorul în ipostaza de manager al clasei ................................................................13
3. Dascălul și școala .....................................................................................................................17
3.1 Implicarea educațională a profesorului .......................................................................18
3.2 Implicarea socială a profesorului ................................................................................20
3.3 Tipuri de profesori ......................................................................................................20
II. Imaginea dascălului în lieratura pentru copii .............................................................22
1. Profesorul dedicat – Dl. Trandafir, M. Sadoveanu .............................................................22
2. Profesorul creativ – Dl. Daniels din op. Ca peștele în copac, L.Mullaly Hunt ...................24
3. Profesorul iubitor – Domnișoara Honey din op. Matilda, R. Dahl ......................................34
4. Profesorul fără vocație – Dl. Vucea, Barbu Ștefănescu Delavrancea ..................................35
III. Partea aplicativă ...........................................................................................................37
1. Cercetarea științifică .............................................................................................................37
2. Rezultate și discuții ...............................................................................................................39
3. Concluzii ...............................................................................................................................47
IV. Bibliografie ....................................................................................................................48

4
 I. PROFILUL DASCĂLULUI ÎN DIFERITE PERIOADE
ALE UMANITĂȚII

1. Imaginea dascălului de-a lungul timpului

1.1 Portretul dascălului în perioada antică

Sistemul de educație a fost diferit, având în vedere perioadele istorice ale umanității. În
primă fază, educația s-a realizat în cadrul familiei, înainte de a se desfășura într-un mod organizat.
În acest context, rolul profesorului era asumat de părinți. Astăzi, se folosește des sintagma cei
șapte ani de acasă, care implică preocuparea totală a părinților în educarea copiilor din primii ani
de viață.
În perioada modernă, școala îi pregătește pe tineri pentru viață, îi ajută să se integreze
social și profesional. Voi prezenta câteva modele de educație de-a lungul istoriei, în diferite culturi.
Educația în Roma Antică a avut un parcurs diferit, a avut două etape: în prima etapă,
pregătirea fizică a ocupat un rol important, iar în perioada Imperiului Roman, s-a insistat asupra
pregătirii intelectuale. La început nu au existat școli publice, iar de educație se ocupau părinții
copiilor. Spre deosebire de civilizația grecească, în care pregătirea intelectuală și fizică erau
primordiale, educația la romani era una practică, se rezuma doar la pregătirea militară și moral -
religioasă.
După cucerirea Greciei de către romani, educația s-a schimbat, a fost influențată de
educația grecilor. În secolul al III – lea înainte de Hristos, romanii au manifestat deschidere pentru
literatură și artă. Ulterior, au apărut școlile, profesori copiilor erau filosofii și retoricienii vremii.
A apărut ideea existenței unui pedagog care să se ocupe de educația copiilor. De remarcat este
faptul că sclavii cărora li se încredința această slujbă, nu erau pregătiți, ei nu se puteau implica în
alte activități.1
În secolul I, d.H., Quintilian (35 – 95 d.H) a început să studieze pedagogia, într-un mod
mult mai profund, el fiind autorul cărții Institutele Oratoriei. Subiectul acestei cărți era educația

1
Compayré, pp. 30

5
copilului, el descriind fiecare etapă care vizează creșterea copilului. Acesta era de părere că părinții
trebuiau să aibă idealuri înalte cu privire la educație, iar în cazul în care eșuau, nu era din cauza
copilului, ci din cauza unor greșeli în modul de instruire. Educația copilului era făcută la început
de o bonă care trebuia să vorbească frumos și corect. Quintilian susținea faptul că educația trebuie
să aibă la bază jocul și să nu fie dificilă pentru copil, de asemenea, înțelepciunea aplicării metodelor
educaționale era foarte importantă. A înființat școli publice, susținând totodată beneficiile
educației publice. El combătea obiceiul unor părinți de a-și răsfăța copiii: Nu cumva ca noi înșine
să corupem moralitatea copiilor noștri! Moleșim pruncia lor prin lux .Acea delicatețe a educației
pe care o numim tandrețe slăbește toate puterile, atât ale trupului, cât și ale minții ... Construim
palatul copiilor noștri înainte de a-i învăța să pronunțe. Ei cresc în scaune purtate și dacă ating
pământul o fac atârnați de mâinile însoțitorilor, care îi susțin ... Suntem încântați dacă rostesc
ceva neobrăzat. Expresii care nu ar fi tolerate nici din partea unor tineri efeminați, sunt primite
de la ei cu un zâmbet și o sărutare .Mai este nevoie să fim uimiți de acest comportament? Noi
înșine i-am învățat.2
Quintilian considera că învățătorul trebuie să consolideze cu minuțiozitate intelectul și
caracterul copilului. El nu accepta corecția fizică ca fiind o măsură bună de a disciplina copiii,
considerând că frica poate fi un obstacol în dezvoltarea emoțională a copilului. Cuvintele de
apreciere la adresa copilului au un efect benefic care vizează dezvoltarea lui.
Quintilian a evidențiat gramatica și retorica. Gramatica era formată din arta de a vorbi
corect și din studiul creațiilor lirice. A pus accent pe dezvoltarea capacității de a citi cu voce tare
și cu intonație potrivită. Se studiau și alte discipline: filosofia, muzica și geometria.
Scriitorul Plutarh, în cartea sa Despre educarea copiilor, pune accent pe importanța
implicării familiei în educația copiilor, susținând educarea acestora, acasă, în mod individual.
Considera că școlile publice sunt potrivite doar pentru facultate. El considera că și femeile trebuie
să se implice în susținerea financiară a familiei, dar și în educația copiilor, prin urmare și ele ar
trebui să beneficieze de educație. De asemenea, Plutarh punea accent pe aplicarea lucrurilor
învățate, în special în ceea ce privește moralitatea și comportamentul civilizat, el respingând
studiile teoretice care nu aduc plus valoare formării caracterului unui individ în formare.3

2
Quintilian, pp 6 – 7 apud Compayré pp. 50
3
Compayré, pp.51

6
 Expresiile pe care le păstrăm astăzi de la romani sunt: mens sana in corpore sana (o minte
sănătoasă într-un trup sănătos)- Juvenal si multum, non multa (mult, nu multe lucruri), precum și
este mai bun studiul aprofundat al unui subiect, decât abordarea superficială a mai multor lucruri,
afirmație susținută de Pliniu cel Tânăr.
În societatea evreiască educația copiilor se desfășura în majoritatea familiilor acasă, în
vremea aceea nu existau școli publice pentru copii doar câteva școli rabinice pentru viitori preoți.
Obiectivul principal al familiei evreiești era acela de a forma oameni de caracter, în care să domine
virtuțile religioase și morale. Responsabili de educație erau tații în cazul băieților și mamele pentru
fete, ei transmițând mai departe educația prin exemplul personal, prin intermediul tradițiilor
evreiești, prin istoria poporului evreu. Disciplina copiilor era foarte importantă, acest fapt fiind
evidențiat în Sfintele Scripturi. Băieții învățau să scrie și să citească, iar fetele erau învățate să se
implice în treburile gospodărești.4
În secolul I, după Hristos, odată cu apariția creștinismului, sistemul de învățământ
evreiesc s-a transformat foarte mult, s-au înființat școlile publice. În anul 64 d.H., Iosua Ben
Gamala, a poruncit ca în fiecare oraș să existe cel puțin o școală, iar numărul profesorilor să fie în
funcție de numărul copiilor. Profesorii trebuiau să aibă un statut social stabil, să fie căsătoriți, si să
manifeste o atitudine empatică față de copii. Elevii începeau școala când împlineau vârsta de șase
ani, prin urmare activitățile didactice erau adaptate vârstei lor. Disciplinele studiate de aceștia erau:
geometria, astronomia și limba ebraică, de asemenea, se insista asupra deprinderilor de scriere și
citire. Se accentuau învățăturile care aveau la bază transmiterea virtuților moral – creștine.
Sistemul educațional din Grecia Antică. Cultura grecească nu era la fel în toate zonele
țării, orașele importante aveau caracteristici aparte referitoare la educație. Atenienii puneau accent
pe dezvoltarea capacității intelectuale și oratorice, iar spartanii accentuau domeniul educației
fizice, deoarece doreau să formeze soldați și atleți cu calități fizice deosebite. Ei nu erau interesați
de domeniul intelectual și de cunoaștere.5
Termenul de pedagog provine din greaca veche și se referă la cel care îl conduce pe
copil. Până la vârsta de șapte ani copilul se afla în grija unei bone, după vârsta de șapte ani se
ocupa un pedagog. Acesta se ocupa de toate activitățile legate de școală, studia împreună cu el
gramatica, matematica, în plus se implica și în activitățile dedicate gimnasticii. O atenție deosebită

4
Compayré, G. (1889), History of Pedagogy, Boston: D.C. Heath & Company, pp. 23
5
Compayré, pp. 25

7
o acorda dezvoltării caracterului și a bunelor maniere în relație cu cei din jur, cum anume să
vorbească pe stradă, cum să se comporte cu persoanele adulte, atitudinea pe care să o aibă față de
membrii familiei. În anumite situații erau folosite unele metode fizice de corecție.
Dezvoltarea copilului în Grecia antică era importantă, se avea în vedere atât dezvoltarea
fizică cât și dezvoltarea intelectuală. Pregătirea fizică era însoțită de efort și mult curaj, deoarece
ei participau când era nevoie la război. Atât atenieni, cât și spartanii se implicau direct în pregătirea
fizică a tinerilor. Existau oameni responsabili cu programarea și verificarea modului în care
pregătirea fizică este efectuată. Din nefericire, în școlile grecești corecția fizică era folosită.
Metodele de disciplinare erau: biciul din piele, bățul de bambus și nuiaua. Copiii erau pedepsiți
pentru neascultare, atât de părinți, cât și de pedagogi.
Se urmărea, de asemenea, progresul societății grecești, de aceea s-a pus accent pe acest
domeniu al educației copiilor. Aristotel susținea faptul că educația trebuie să fie aceeași pentru toți
cetățenii, însă copiii care proveneau din familii sărace erau obligați să termine procesul de învățare
mai devreme decât cei care proveneau din familii bogate, ei trebuind să se ocupe și de muncă
pentru a putea să-și ajute familia. Copiii care proveneau din familii cu poziție socială și economică
bună continuau studiile încă doi ani, fiind îndrumați de un filosof.6 Filosoful Platon era de părere
că educația intelectuală a soldaților trebuie să se rezume la literatură și estetică, iar știința și
filosofia erau rezervate persoanelor care se implicau în activitățile de conducere.7
Filosoful Aristotel este cel care a dus mai departe raționalismul lui Socrate și Platon. El
a înființat o școală de filosofie pe care a numit-o Lyceum, aici studiul se făcea în timpul unor
plimbări. În această instituție se studiau filosofia, științele naturale și matematica. Aristotel a
înființat și o bibliotecă, un muzeu de istorie și o grădină zoologică pentru a sprijini procesul de
învățământ.8

1.2 Educația în primele secole după Hristos

Odată cu pătrunderea creștinismului în lumea romană, în vremea lui Constantin cel Mare,
în anul 313 d.H, educația din Imperiul Roman a fost promovată după principii creștine. Ulterior

6
Kolobova, K., Ozerețkaia, E.L.1962. Cum trăiau vechii greci, Ed. Științifică, pp. 54
7
Compayré, pp. 25
8
David, E., 1996, Introducere în istoria pedagogiei, Sibiu, Editura Psiohomedia, pp. 47

8
educația se va face în interiorul bisericilor și mănăstirilor creștine. Părinții bisericii (Vasile cel
Mare, Ioan Damaschinul, Grigore cel Mare) s-au pronunțat împotriva gândirii filosofice din Grecia
antică. Dintre lucrările cu subiect pedagogic, amintim: Pedagogul, Clement Alexandrinul și
Epistolă către Laeta asupra educației fiicei sale, scrisă de Ieronim, secolul V, d.H. 9

Perspectiva Educației în perioada Renașterii

În această perioadă s-a dezvoltat știința, astfel oamenii și-au îndreptat atenția spre studiul
naturii și asupra culturii greco – romane, spre stabilirea unui nou ideal al umanității, care prețuia
creativitatea omului. Se reafirmă importanța educației, atât în plan intelectual, cât și fizic.
Erasmus din Rotterdam (1446 – 1539), a fost o personalitate marcantă a perioadei
renascentiste care s-a implicat în dezvoltarea învățământului, dar și în laicizarea lui. A pus accent
pe studierea limbilor clasice (latina și greaca) și a operelor din perioada antică. Erasmus din
Rotterdam considera că educația trebuie să se desfășoare în familie, iar dacă nu există o persoană
potrivită să se angajeze un pedagog. Acesta trebuie să fie o persoană creativă, cultă și prietenoasă.
Francois Rabelais (1494 - 1539), în opera Gargantua și Pantagruel, realizează o
antiteză între educația de tip medieval (are un efect negativ asupra oamenilor, un exemplu ar fi
incultura călugărilor) și noua educație de tip renascentist. În operă apare o scrisoare scrisă de
Gargantua pentru fiul său Pantagruel, în care îi prezintă câteva recomandări în privința educației
și studiului. Acestea includ studierea limbilor străine, studierea științelor naturii, astronomiei,
muzicii, dar și cunoașterea omului. El considera că în procesul de învățare trebuie să existe un
echilibru între efortul intelectual și cel fizic, alternarea studiului cu aplicațiile practice, menținerea
interesului pentru studiu, precum și utilizarea eficientă a timpului. Mesajul operei este interesant,
susține ideea că omul se naște cu o natură bună, dar dacă are parte de o educație neprincipială, ea
nu se poate manifesta.10
Michel de Montaigne (1533 – 1592), un reprezentant al umanismului care susține
gândirea lui Rabelais. Consideră că educația are menirea de a forma gentilomul, omul societății,
cu o viață plină de experiențe, care să-i permită să judece corect toate situațiile întâlnite în viață și
să facă față tuturor provocărilor. Este de părere că nu te poți descurca numai cu cunoștințele

9
David, E., 1996, pp. 53
10
Idem, pp.54

9
teoretice, este mai importantă aplicarea acestora în situații concrete. De asemenea, susține
dezvoltarea morală.

1.3 Perspectiva educației în România între secolele XV – XIX

După apariția tiparului, se tipăresc și primele cărți de către Macarie, în limba slavonă:
Liturghierul, Octoihul și Evangheliarul, care au apărut între 1508 și 1512. În aceeași perioadă
s-au înființat mai multe școli care funcționau pe lângă biserici, însă educația nu era numai pentru
cei care se aflau în slujba bisericii sau acelor persoane care îndeplinesc funcții de conducere în
cancelaria domnească, ci beneficiau de instruire și fii boierilor.
O operă literară cu o valoare inestimabilă pentru cultura noastă este Învățăturile lui
Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, 1557 – un monument de literatură, politică, filosofie și
elocvență așa cum spune Bogdan Petriceicu Hașdeu.11 Lucrarea este structurată în două părți:
prima parte avea să-i ajute pe fiii domnului la desăvârșirea educației moral – religioase iar în partea
a doua sunt prezentate sfaturi cu caracter socio–politic care urma să-i pregătească pe urmași la tron
(învățături despre cinstirea boierilor și slugilor, primirea oaspeților și solilor, judecata și purtarea
în război).12
În secolele XVII – XVIII, limba de predare era limba greacă. Educația a fost susținută
de domnitori, prin înființarea și sprijinirea instituțiilor de învățământ. Constantin Brâncoveanu a
înființat în anul 1694, Academia Domnească de la București care a fost reorganizată mai târziu de
Alexandru Ipsilanti. Nicolae Mavrocordat a înființat Academia Domnească din Iași, în anul 1717.
În Transilvania, dezvoltarea învățământului a fost susținută de corifeii Școlii Ardelene,
care au militat pentru drepturile românilor, aflați în acea perioadă sub ocupație austro-ungară. Din
perspectivă educațională, Școala Ardeleană a avut un rol important în stimularea studiului istoriei
și științelor naturii.
La începutul secolului al XIX – lea, învățământul românesc se dezvoltă intens, cărturarii
timpului care s-au implicat în progresul educației fiind: Gheorghe Asachi, care înființează
Academia Domnească de la Iași, Gheorghe Lazăr înființează la București, Școala academicească

11
www.enciclopediaromaniei.ro accesat în 23. 05. 2018
12
www.referatele.com, accesat în 23. 05. 2018

10
de științe filosofice și matematicești, în 1860.13 Gheorghe Lazăr a predat pentru prima data, în
limba română, la Colegiul Sfântul Sava din București.14
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în anul 1864, are loc prima reformă a
educației, prin legea instrucțiunii publice. Învățământul era structurat pe trei nivele: primar,
secundar și superior. Școala primară era obligatorie și gratuită. În anul 1860 s-a înființat
Universitatea din Iași, iar în anul 1864, s-a înființat Universitatea din București.15
La sfârșitul secolului al XIX – lea, Spiru Haret a fost considerat ctitorul învățământului
modern din România. El a susținut educația în mediul rural, prin urmare a înființat mai multe școli,
între anii 1901 și 1904, fiind atunci ministrul învățământului.16

2. Portretul dascălului în modernism și postmodernism

În modernism și postmodernism, portretul dascălului este prezentat într-un mod complex

în literatura de specialitate, pedagogia fiind obiectul unor cercetări în scopul eficientizării
activității didactice și de educație pentru generațiile viitoare.
Profesorul este pregătit, în mod special spre a îndruma elevii. Indiferent de cât de mult se
ocupă părinții acasă, tot nu pot înlocui activitatea cadrului didactic. Părinții nu pot cunoaște toate
informațiile de care tânărul are nevoie și nu reușesc întotdeauna să conducă experiența de învățare.
Din punct de vedere socio-profesional, profesorul trebuie sa fie bine pregătit pentru a
corespunde normelor educaționale în vigoare. Este nevoie să respecte etapele activităților didactice
pentru a putea atinge obiectivele propuse.
2.1 Rolul profesorului în procesul de învățământ
Profesorul îndeplinește mai multe funcții, printre care amintim:
 în relație cu elevul, acesta participă la modelarea, valorificarea, captarea și menținerea
atenției, precum și asigurarea feedback-ului;
 în relație cu societatea, profesorul se implică activ în organizarea diferitelor activități
școlare și extrașcolare;
 în relație cu școala, profesorul realizează proiectarea didactică;

13
Carcea, M.I. 2001, Introducere în pedagogie, Iași, Editura Gheoghe Asachi, pp. 43
14
https://ro.m.winkipedia.org, accesat în 24. 04. 2018
15
Carcea, pp. 43
16
ibidem

11
 Funcția de conducere a dascălului, presupune folosirea unor resurse și a unor tehnologii
necesare procesului educativ.
Competența didactică implică următoarele domenii:
 structurarea, expunerea, demonstrarea și argumentarea conținutului procesului de
învățare;
 aptitudini de comunicare;
 competențe de evaluare a elevilor;
 stimularea gândirii critice;
 transmiterea de valori și de atitudini morale care vizează formarea caracterului;
 competențe afective;
 stimularea creativității. 17
Vocația pedagogică presupune aptitudini legate de procesul de învățare (transmiterea
cunoștințelor într-un mod accesibil elevilor dar și creativ) și trăsături de personalitate necesare
desfășurării eficiente a activității pedagogice. Nicolae Mitrofan (1988) spunea că aptitudinea
pedagogică implică mai mulți factori, pot fi încadrați în trei categorii: competență științifică,
competență psihopedagogică și competență psihosocială. Profesorul trebuie să aibă capacitatea de
a analiza fiecare situație și de a aplica o soluție optimă.
Stilul educațional se referă la atitudinea profesorului cu privire la procesul de învățare,
acesta îi poate oferi o notă personală, bazată pe aptitudinile proprii și caracter. De asemenea,
reprezintă un mod de integrare a valorilor pedagogice care are un impact asupra reușitei
educaționale.
Stilurile educaționale pot fi structurate în mai multe moduri. În funcție de motivarea
funcției de grup, stilul poate fi centrat pe profesor, el este cel care deține controlul absolut asupra
actului didactic, sau centrat pe elevi, ei fiind cei implicați în luarea deciziilor. De asemenea,
contează personalitatea profesorului și abilitățile socio-afective, privind direct stilul educațional.18
Prin urmare, calitatea cea mai importantă a unui educator este că trebuie să fie el însuși
o persoană care învață; dacă și-a pierdut capacitatea de a învăța, nu mai are ce căuta în tovărășia
celor ce și-au păstrat-o pe a lor.19

17
Neculau, A., Cozma, 1988, Psihopedagogie, Iași, Editura Spiru Haret, pp. 113 – 116
18
Neculau, pp. 113 – 116
19
H. Overstreet, pp. 86

12
 2.2 Profesorul în ipostaza de manager al clasei
Managementul clasei vizează munca dascălului în vederea administrării eficiente a
conflictelor inevitabile din clase.20
Kounin, în anul 1970, spunea că un bun management al clasei este legat de managementul
lecției, cuprinde următoarele ideii:
 Efectul de undă, apare în momentul în care profesorul reușește să îndrepte
comportamentul inadecvat al elevului, acest fapt influențează, în bine comportamentul
celorlalți elevi. Rezultatul pozitiv este determinat de fermitatea profesorului.
 Atenția distributivă, capacitatea profesorului de a observa tot ce se întâmplă în clasă.
Profesorul trebuie să identifice elevii care ar putea perturba ora, momentul ales fiind acela
al captării atenției. Aceasta poate fi dezvoltată, în urma utilizării unor tehnici de
observare.
 Controlul simultan, cadrul didactic se poate implica în mai multe activități în același timp.
În momentul în care profesorul folosește controlul simultan, responsabilitatea elevilor
crește.
 Concentrarea elevilor, profesorul trebuie să dețină acele abilități de a menține atenția
elevilor, diminuând totodată ivirea problemelor comportamentale. Atenționarea este una
dintre tehnici pentru centrarea atenției, o altă tehnică este legată de folosirea întrebărilor
pentru verificarea înțelegerii unor noțiuni. Elevii se implică în activitățile didactice dacă
profesorul reușește să capteze atenția tuturor, iar problemele comportamentale se reduc.
 Tranzițiile, are în vedere trecerea pe care profesorul o face de la o etapă, la alta a lecției,
este făcută cu eficiență, fără a permite apariția problemelor de comportament. Cadrul
didactic propune niște reguli pe care le discută cu elevii pentru a înțelege rolul lor;
captează atenția elevilor, îi pregătește pentru o nouă activitate, explică noțiunile predate.
Kounin preciza că una dintre tehnicile importante care îl implică pe elev și ajută
profesorul să mențină liniștea este tranziția eficientă.
 Menținerea interesului și a implicării – Kounin consideră că diminuarea progresivă a
interesului elevilor are drept cauză apariția plictiselii. Pentru evitarea acestei situații,
cadrul didactic trebuie să diversifice temele, să folosească metode diferite de predare.21

20
Stan, E.2009, Managementul clasei, Iași, Institutul European, pp. 168
21
Stan, pp. 170 – 171

13
 Intervenția directă – Good și Brophy, consideră că sunt două modalități de intervenție:
intervenția directă (profesorul numește elevul și identifică problema de comportament ivită,
sugerează conduita corespunzătoare) sau cea în care profesorul reamintește regulile stabilite de
comun acord.
Tehnicile interviului – există două tipuri de interviuri folosite în managementul
problemelor de comportament: interviul investigativ (se aplică în cazuri grave – sunt implicați mai
mulți elevi – când este nevoie de sensibilizare; vinovații trebuie să fie pedepsiți) și interviul care
are la bază relațiile de încredere.22
În cadrul managementului eficient al clasei, profesorul trebuie să fie pregătit să
soluționeze toate problemele care apar. Se identifică trei strategii:
 Strategia de evitare – profesorul îngăduie unele conflicte, fie se preface că are o problemă
de sănătate sau consideră conflictul o glumă. Chiar dacă pe moment conflictul pare
rezolvat, pe termen lung nu aduce vreun beneficiu.
 Strategia de diminuare a conflictului – folosirea unor acțiuni de temporizare (evitarea
unor eventuale crize prin amânarea unui răspuns); răspunsuri tangențiale (când se evită
abordarea problemelor esențiale și se tratează doar cele de suprafață.
 Strategii d confruntare – sunt de două feluri: una în care profesorul folosește autoritatea
(divizarea situației conflictuale prin amenințări pe care nu le va aplica niciodată sau prin
răsplată), și strategii în care profesorul negociază cu elevii.23
Saunders, C. Watkins și P.Wagner (1987), discută același subiect și identifică ce ajută la
rezolvarea situațiilor conflictuale: evitarea dialogului în public; conștientizarea elevului dacă
disputa se intensifică; evitarea amenințărilor; posibilitatea elevului de a explica modul în care vede
situația conflictuală; exprimarea viziunii profesorului asupra situației conflictuale. Pe lângă toate
acestea, profesorul trebuie să folosească și recompense, atât interne (satisfacția elevului), cât și
externe (premii).24
W. Waller susținea: Întreaga problemă a controlului prin premii este o enigmă și un pic
paradoxală. Una este aplicată cu înțelepciune, metoda controlului prin premii poate avea drept
rezultat stabilirea unor relații optime între profesori și elevi. Unde metoda este aplicată fără

22
Sauders, M. 1979, pp. 89
23
Sauders, M. 1979, pp. 89
24
Stan, pp. 172

14
înțelepciune, ea este ineficientă și dăunătoare pentru elevi. Premiul trebuie să fie meritat și discret,
astfel standardele își pierd semnificația. Premiul ieftin jignește și dezamăgește, anulând distincția
dintre performanță și mediocritate. premierea trebuie să cunoască întotdeauna o scală de
aprecieri; apelul la superlative creează elevului un sentiment de confort și de amețeală, blocând
până la urmă performanță... Ca mijloace de control premiile trebuie să fie acordate mereu cu
sinceritate, fără sinceritate, ele nu-și ating scopul. Premiile trebuie să fie adaptate
particularităților elevilor. Oferirea de recompense poate fi în public sau între patru ochi ( metodă
rar folosită, în special, în cazul elevilor care au un comportament necorespunzător). Semnalele
non-verbale sunt de luat în considerare pentru consolidarea celor verbale.25
În strânsă legătură cu oferirea de recompense pentru stimularea comportamentelor
dezirabile este importantă stabilirea unor limite și, eventual, a unor pedepse pentru comportamente
necorespunzătoare. Pedeapsa are un rol aparte în managementul clasei, este însoțită de următoarele
trei elemente: întrebuințarea sancțiunii, este aplicată de dascăl ( reprezintă autoritatea), elevul este
cel care suportă pedeapsa în urma încălcării regulilor. 26
K. P. Kasambira, (1973) afirma că pedeapsa trebuie să fie rezultatul natural al abaterii de
la reguli:Dacă pedeapsa reprezintă consecința logică a comportamentului inacceptabil, este
probabil ca elevul să o accepte fără resentimente, învățând să nu mai repete greșeala respectivă;
o pedeapsă este mai eficientă dacă elevul înțelege rațiunea, iar profesorul ar trebui să se preocupe
de măsura în care elevul înțelege rațiunea și justețea pedepsirii sale.27
Kasambira descrie următoarele tipuri de pedepse:
Pedeapsa corporală, folosirea durerii fizice ca instrument de pedeapsă. Nu prezintă vreo
rezolvare a situațiilor conflictuale, de aceea, nu se folosește.
Reținerea elevilor la școalaă după curs, este des întâlnită, dar nu este întotdeauna eficientă,
în afară de situația în care elevul, după terminarea cursurilor, mai are ceva de făcut.
Pedeapsa verbală,- - Kasambira (1973, pag.113) precizează că mustrările frecvente, făcute
pe un ton ridicat sunt ineficiente; ele nu fac decât să da amploare incidentului; mustrările
calme și ferme au un efect mai bun; mustrările trebuie făcute între patru ochi; mustrările
făcute în public pot întări comportamentul necivilizat, clasa ar putea simpatiza elevul

25
Stan, pp. 173 – 174
26
Stan, pp. 174
27
Kasambira, K. P., 1973. Lesson Plannig and Class Management, Essex, Logman Group Limited, pp. 111

15
 certat, l-ar putea privi chiar ca un erou. Nu este eficient să se folosească în exces
mustrările verbale.
Temele suplimentare – sunt tratate superficial de către elevi și de aceea nu este
recomandată de către specialiști.
Privarea de privilegii – este ineficientă; trebuie însoțită de acordarea de privilegii elevilor
cu un comportament dezirabil, pentru ca elevii cu probleme de conduită să dorească să
beneficieze.
Scăderea notelor – nu reprezintă un beneficiu pentru elev; ea poate duce la scăderea
interesului pentru obiectul de studiu și îl poate afecta pe termen lung.
Trimiterea elevilor la director – Kasambira consideră ca fiind ineficientă acest tip de
pedeapsă: uneori directorul simpatizează elevul; mai mult elevii pot percepe situația ca un
semn de slăbiciune din parte profesorului, efectul va fi, scăderea prestigiului acestuia.
Există situații de criză, când profesorul este nevoit să-l pună pe elev într-o ipostază mai
puțin obișnuită, aceste situații trebuind evitate.28
Pedeapsa trebuie aplicată imediat pentru a reduce din comportamentul nepotrivit ale
elevului. Pentru aceasta, profesorul creează condițiile necesare unei eficiențe maxime, astfel încât
să producă schimbări pozitive în comportamentul elevilor. Pedeapsa presupune retragerea unor
avantaje, dar și remarcarea pașilor pe care trebuie să-i urmărească pentru a reuși.29
Avantajele pedepsei sunt:
 Previne abaterea de la pedeapsă – elevul este lipsit de încurajări și privilegii, pentru
acesta profesorul trebuie să prezinte modul în care acestea pot fi recâștigate.
 Reducerea repetării – profesorul folosește avertismentul pentru a-l conștientiza pe elev
de eventualele consecințe ale unui comportament nepotrivit, în plus stimulează
comportamentul potrivit.
 Evitarea modelului agresiv – elevul este încurajat să aibă un comportament
corespunzător, se oferă și recompense; se evită provocările din partea cadrului didactic.
 Aplicarea imediată a pedepsei este mult mai eficientă, spre deosebire de ce aplicată cu
întârziere.

28
Idem, pp. 115
29
Stan, 176

16
  Folosirea avertismentelor cadrul didactic atrage atenția elevului la prima greșeală, la
următoarea i se retrag unele privilegii, iar dacă persistă, este pedepsit.
 Consecvența – profesorul trebuie să fie hotărât și obiectiv, în deciziile sale și să aplice
pedeapsa corespunzătoare, indiferent de elev.
Așadar, profesorul, în calitate de manager al clasei , are responsabilitatea de a transmite
elevilor acele cerințe pe care trebuie să le respecte și să le urmărească, iar efectele rezultate în urma
respectării regulilor să fie eficiente.
W. Weber susține că managementul clasei reprezintă un set de activități prin intermediul
cărora profesorul promovează comportamentul adecvat al elevului și elimină comportamentul
inadecvat, dezvoltând relații interpersonale bune si un climat socio-emoțional pozitiv în clasa,
menținând totodată o organizare eficientă și productivă a clasei.30

3. Dascălul și școala
Disciplina DIDACTICĂ este o ramura a pedagogie care se ocupă cu studiul procesului
de învățământ, în vederea realizării obiectivelor de instruire și educație. Acest concept a fost inițiat
de Jan Amos Comenius. Consideră că învățământul este forma principală de realizare a educației.31
Pedagogul Constantin Cucoș (2002) menționează mai multe modele instrucționale:
 Modelul logocentric: cadrul didactic transmite un volum mare de cunoștințe logice,
care nu pot fi stocate de către elevi în mod logic, în mod practic, ci doar la nivel
mnezic, deoarece nivelul de înțelegere este scăzut.
 Modelul empiriocentric: profesorul introduce metoda investigației și cercetării,
unde învățarea este prin descoperire. Procesul de învățare este îndreptat către
experiențele elevilor (acționale, afective, sociale, individuale) care contribuie la
întărirea proceselor intelectuale , a dezvoltării gândirii creatoare, însă parcurgerea
cunoștințelor nu se poate realiza în totalitate, deoarece nu totul poate fi
experimentat.
 Modelul tehnocentric: procesul de predare-învățare este prezentat sub forma
următoarelor procedee și tehnici: identificarea obiectivelor, analiza conținuturilor,

30
Weber, 1977, pag.286
31
Joița, E. 1994, Didactica aplicată, Craiova, Ed. Gheorghe Alexandru, pp. 68

17
 aplicarea metodologiei, evaluarea operațională. Acest model poate scădea
receptivitatea și creativitatea elevilor.
 Modelul sociocentric: învățarea se face în grup prin cooperare, autoconducere,
dezbatere, ceea ce scade procesul de studiu individual
 Modelul psihocentric: profesorul are rolul de a motiva elevul, de a-i stimula
afirmarea calităților personale.32

3.1 Implicarea educațională a profesorului

Pentru ca procesul instructiv – educativ să se desfășoare în condiții optime și să aibă
rezultate pozitive, trebuie urmărite anumite etape:33
 Profesorul transmite elevilor informațiile de specialitate, care să fie accesibile nivelului de
performanță și vârstei elevilor.
 Motivarea elevilor de a învăța.
 Pentru buna desfășurare a actului instructiv – educativ, trebuie să mențină și să creeze
ordinea, pentru buna desfășurare a lecției. Geissler afirma: ... profesorii reprezintă prima
instanță socială care înțelege că fără o ordine preexistentă la elevi, procesul de învățare
nu poate începe și nu se poate desfășura.34
 Verificarea performanței elevilor, notarea ducând la generarea anumitor modalități de
învățare din partea elevilor.
Procesul educativ implică o relație cu dublă direcție, care implică, atât profesorul, cât și
elevul, prin urmare este importantă prezența lor.
Profesorul trebuie să prevină anumite probleme legate de elevi care se pot ivi, în acest
sens procesul educativ se desfășoară eficient.
o Presiunile din parte colegilor – poate avea un efect pozitiv, comunicarea implică
socializarea, dar și negativ, poate genera reacții adverse împotriva regulilor impuse de
școală.
o Absența succesului academic – elevii cu rezultate mai slabe au sentimentul insuccesului
și al neputinței de a-și dezvolta capacitățile intelectuale.

32
Cucoș, C. 2002. Pedagogie, ediția a II-a, Iași, Ed. Polirom, pp. 94
33
Stan, pp. 179
34
Geissler, E. 1981, Didactica generală, Stuttgart: E. Klett Verlag, apud Stan, E. 2009, Managementul Clasei, Iași,
Insistutul European, pp. 181

18
 o Hrana și somnul – elevii care trăiesc în medii nefavorabile, au rezultate slabe la învățătură
și manifestă o atitudine ușor iritabilă.
o Plictiseala - apare când profesorul nu are suficientă pregătire și nu dispune de mijloacele
adecvate pentru a desfășura o activitate interesantă. Mediul extrașcolar din care provine
elevul are o influență aparte, în sens negativ.
Laurențiu Șoitu prezintă următoarele aspecte:35
Elevul este în dificultate dacă:
- Ceea ce face este mereu fără finalizare, este grăbit, se rezumă la un nivel minim.
- Manifestă nesiguranța, solicită mereu ajutor, cere continuu sprijinul la orice temă și
în orice moment al activității.
- Se plânge că nu are timp suficient; după corectură situația se ameliorează.
- Recunoaște greșelile abia când i se arată, apoi le corectează.
- Nu știe să enunțe o regulă, dar poate da exemple și prezintă aplicații ale acestora
- Dorește să își reprezinte cât m ai bine ceea ce se explică.
Elevul este în eșec dacă:
- Răspunsurile lui sunt în afara sarcinii cerute, incorecte, nu satisfac minimum necesar.
- Se arată descurajat față de orice sarcini, rareori solicită ajutor.
- Nu folosește timpul pe care îl are pentru rezolvarea sarcinilor.
- Nu ține seama de observații și nici de corecturi.
- Nu recunoaște greșelile, chiar dacă știe că a greșit.
- Nu știe definiții și nu poate da exemple.
- Cere structurarea tuturor informațiilor și cere informații, dorește să termine cât mai
repede, se grăbește.
- Intervine în discuții pentru a schimba subiectul, manifestă obiecții prezentând
experiențe complet diferite de temă.
Dacă ne dorim ca procesul educativ să fie eficient, este nevoie de o relație de unitate între
profesor și elev. Profesorul poate stimula un elev dacă există o relație de apreciere reciprocă; elevul
are o atitudine corectă față de profesor.36

35
Laurențiu Șoitu, 2006, Strategii educaționale centrate pe elev, București, Ed. Alpha MND, pp. 183 – 184
36
Molan, V., 2010, Didactica disciplinei Lb.și Literatura Română în învățământul primar, București,Ed. Miniped, pp
92

19
 3.2 Implicarea socială a profesorului
Kenneth Moore susține că stilul de conducere al dascălului este influențat în mare măsură
de calitățile personale. Profesorul autoritar este impunător, dominator, aspru, critic; profesorul
democratic grijuliu, cinstit, amuzant, interesant, iar profesorul de tip laissez-faire este afectuos și
permisiv.
Dascălul reprezintă un factor de decizie în activitatea didactică, cuprinde următoarele
elemente: decidentul este atât profesorul, cât și elevul care este instrut pentru alua decizii;
executantul – profesorul are responsabilitatea de a instrui elevul, pentru a îndeplini ulterior
obiectivele propuse; mediul ambiant – profesorul creează un mediu educațional favorabil, în așa
fel încât elevul să asimileze informațiile predate.37
A fi dascăl înseamnă a avea tact pedagogic. Această profesie implică o pregătire de înaltă
clasă din punct de vedere academic și psihopedagogic, prin urmare implica o mare răspundere
afectivă, intelectuală și spirituală. Profesorul cu tact pedagogic este interesat în permanență de
perfecționare și progres, este un model demn de urmat.38
3.3 Tipuri de profesori
Există mai multe tipuri de profesori:
 Profesorul autoritar: este sever, se impune, nu dorește să fie întrerupt; elevul este
pedepsit dacă nu răspunde rapid la solicitările sale. Elevii nu sunt lăudați sau
recompensați în urma rezultatelor bune; elevii nu pot lua decizii, doar dascălul poate.
 Profesorul autoritativ: folosește reguli, dar încurajează independența, acceptă
dezbateri în clasă, încurajează elevii, îi laudă și creează un mediu antrenant.
 Profesorul democratic: oferă libertate elevilor în luarea deciziilor și de asemenea le
oferă posibilitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru rezultate. Parkay și Stanford
afirmă: pentru a învăța cum să trăiască în democrație, elevii trebuie să poată conduce
liberi și responsabili.39 Keneth Moore preciza: Liderul democratic evită critica și
umilirile. Dezvoltă autoaprecierea prin împărțirea responsabilității. Dacă elevii sunt
încurajați când greșesc, ei își dezvoltă încrederea în sine.

37
Pachef, R. 2003. Pedagogie, Introducere în Pedagogie, teoria și metodologia curriculumului, Suport de curs,
București, pp. 46
38
Stan, pp. 182
39
Parkay, F. W. &Stanford, B.1992. Becoming Teacher, Boston: Ally and Bacon pag.374, apud Stan, E. 2009, pp
183 - 184

20
  Profesorul laissez-faire: implică un rol pasiv, elevii sunt cei care iau decizii, intervine
doar dacă i se cere. Acest stil poate duce la dezorganizare, iar rezultatele la învățătură
sunt mediocre.
K.P. Kasambira prezintă problemele legate de profesor care ar putea conduce la
indisciplină:
 Lipsa de experiență: profesorul nu are experiența necesară pentru a acționa atunci când
apar probleme în clasă. Apare teama de a nu fi luați în seamă, își pierd astfel controlul
asupra profesorilor.
 Problemele de comunicare: profesorul nu comunică așa cum trebuie. Observațiile ironice
ale acestuia pot duce la pierderea respectului de sine și a încrederii în procesul de învățare.
 Diferențele de atitudine: profesorul trebuie să accepte diferențele de nevoi, opinii dintre el
și elevi, urmărind să schimbe atât cât poate percepția negativă asupra școlii.
 Problemele personale: se evită preocuparea față de problemele personale, în cadrul școlii;
de asemenea, nu trebuie să le facă publice. Profesorul trebuie să se dedice aproape în
totalitate actului didactic și să creeze o atmosferă stimulativă.
 Proiectarea: profesorul trebuie să-și elaboreze un proiect didactic pentru a ști cum anume
să conducă actul predării, în așa fel încât elevii să înțeleagă. Trebuie să dea dovadă de
creativitate și spirit de inițiativă pentru ca elevii să fie cointeresați.
 Resurse materiale adecvate: profesorul trebuie să asigure existența mjloacelor și
materialelor ajutătoare, acestea dezvoltând o predare activă și modernă, care are drept
urmare rezultate bune.40

40
Kasambira, pp. 118

21
 II. IMAGINEA DASCĂLULUI ÎN LITERATURA PENTRU
COPII

1. Profesorul dedicat – Dl. Trandafir, Mihail Sadoveanu

Înzestrat cu una dintre cele mai puternice imaginații pe care natura le poate dărui
oamenilor, maestrul și-a reprezentat cu ușurință orice durere, pe a oricui și pe a tuturor, a
întregului popor român, pe care l-a înțeles cum puțini alții, l-a făcut să dobândească o nouă
conștiință de trecutul și valoarea lui, l-a ajutat în luptele și aspirațiile sale către dreptate și
libertate.41
Date biografice – Mihail Sadoveanu (1880 – 1961)
S-a născut pe 5 noiembrie 1880, în orașul Pașcani. A fost un scriitor, povestitor, nuvelist,
romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai reprezentativi
prozatori români din prima jumătate a secolului XX.
Opera sa are o primă etapă sămănătoristă, cuprinde nuvele și povestiri, o a două mitico-
simbolică, din perioada interbelică Creanga de aur sau Divanul persian. Și o ultimă fază care
corespunde realismului socialist. Debutează în revista Dracul în 1897.În 1904 are loc debutul
editorial cu patru volume: Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu și Șoimii. În anul
1928 publică volumul de povestiri Hanul Ancuței, aparține perioadei de maturitate a scriitorului,
este alcătuit din nouă povestiri.42
Povestirea Domnul Trandafir a fost publicată în revista Albina, în anul 1905. Evocarea
Dl Trandafir a fost reprodusă și în volumul La noi în Viișoara, 1927.Imaginea Domnului
Trandafir este prezentată sub forma unei scrisori. În literatura română mai sunt și alte portrete ale
unor dascăli, asemenea Dlui Trandafir, Învățătorul lui Ion Creangă, Bădița Vasile, Vasile
Dragoșescu, evidențiat de I.L. Caragiale. Au fost prezentate și portretele unor dascăli lipsiți de
vocație: dl. Vucea – Barbu Ștefănescu Delavrancea, dl. Udrea – Alexandru Vlahuță.
Mihail Sadoveanu folosește ca mijloc de realizare, tehnica portretului. Textul este folosit
sub forma unei scrisori, este împărțit în două părți. Prima parte are în vedere parcurgerea drumului

41
Mihail Sadovenu, Domnul Trandafir, Editura Ion Creangă, București, pp. 23
42 www.istoria.md, accesat în 24.04.2018

22
pe care autorul îl face de la Mânăstirea Neamțului, către locurile natale. Pe parcursul călătoriei
autorul își aduce aminte de copilărie. Printre amintiri apare imaginea Dlui Trandafir, fostul
învățător. Tehnica narativă folosită este evocarea. Rememorează un moment deosebit și anume,
o seară de primăvară când toți copiii erau adunați în cerdac, împleteau coșuri, în aceste timp
învățătorul le spunea Poveste lui Harap-Alb, de I. Creangă. După puțin timp M. Sadoveanu
relatează o întâmplare mai puțin obișnuită și anume vizita ministrului învățământului la școala
unde preda dl. Busuioc. Se păstrează într-un mod deosebit, imaginea școlii de altă dată.
Timpul a trecut, și din omul acela deosebit n-a mai rămas decât o amintire și o cruce de
stejar, înnegurată de ploi, deasupra cu un brad, care fâșâie la cea mai mica suflare de vânt. Pe
cruce stă scris: Aici odihnește robul lui Dumnezeu, Neculai Trandafir iar locul acela unde a fost
o odaie scundă, în care vara era cald și iarna frig, în locul acela, unde odată a trăit un om, n-a
mai rămas nimic! 43
Dascălul Trandafir este caracterizat direct, i se realizează portretul fizic, atât în perioada
tinereții, cât și în perioada maturității. Este prezentat, de asemenea și portretul psihologic.
În tinerețe, dl. Trandafir era un om înalt, bine legat, cu mustăcioara neagră pe care și-o tundea
totdeauna scurt ... mai târziu: era un om bine făcut, puțin chel în vârful capului, cu ochi foarte
blajini ... când ne învăța cum să spunem poeziile eroice , vorbea tare și înălța în sus brațul drept;
când cântam în cor, lovea diapazonul de colțul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă, și,
încruntând puțin ochii dăde tonul: laaa! ... când trebia, câteodată, sâmbăta după-amiază, să ne
cetească din poveștile lui Creangă, ne privea întâi blând, cu un zâmbet liniștit, ținând caretea la
piept, în dreptul inimii, în bănci se făcea o liniște adâncă, ca într-o biserică 44 ... autorul remarcă
bunătatea profesorului său care dorea să-i învețe. Nu se implica pentru că era plătit, el îi învăța
pentru că avea un prinos de bunătate ... pentru că în acest suflet era ceva din credința și curăția
unui apostol!.45
Modul în care domnul Trandafir preda elevilor lui, i-a impresionat pe oaspeții care au
trecut pragul școlii într-o bună zi. Învățătorul a avut un comportament firesc, la fel cum o făcea
mereu când preda.

43
Sadoveanu, pp. 25
44
Idem, pp. 26
45
ibidem

23
 Un asemenea dascăl a reușit să creeze legături deosebite în sufletele copiilor, care nu se
vor desface niciodată. Se zvonise că dascălul urma să fie mutat într-o altă școală, elevii hotărâseră
să-l urmeze.
Amintirea vie a imaginii fostului învățător, prezentată într-o epistolă, creează impresia unei
trăiri sincere, autentice către cea mai fericită perioadă a vieții, copilăria.46
2. Profesorul creativ – Dl. Daniels, din opera Ca peștele în copac,
Lynda Mullaly Hunt
În romanul Ca peștele în copac, scris de L. Mullaly Hunt, este prezentată experiența de
învățare a lui Ally Nickerson, care nu reușea să înțeleagă și să rețină literele. Părea certată cu
literele încă din momentul în care a ajuns la școală. În schimb era foarte pricepută la matematică
și la desen. La școală nu a fost niciodată apreciată, de aceea își dorea să se integreze în colectivitate.
Doamna Hall, învățătoarea ei, intră în concediu de maternitate, asa că în locul dumneaei
vine dl. Daniels. Acesta este un profesor tânăr și foarte creativ. Este preocupat de starea lui Ally
și o convinge să facă niște teste pentru a afla care este problema ei. Află într-un timp scurt că este
dislexică, de aceea nu se poate concentra să învețe literele.
A inventat o metodă prin care Ally să învețe literele și anume, a pus spumă de ras într-o
tavă. Fetița urma să-și folosească toate simțurile pentru a desena literele și pentru a le reține. În
scurt timp reușește să-și facă prieteni, pe Albert și pe Keisha. Cei doi reușesc să o consoleze, în
momentele în care Shay, cea mai populară fată din școală o jignea. Între cei trei se leagă o prietenie
deosebită, își spun unii altora secretele și supărările pe care le au. Între timp, Ally Face progrese
cu cititul și scrisul, începe să aibă încredere în ea și ajunge să fie președinta clasei, spre
dezamăgirea lui Shay. Este atrasă la un moment dat de un citat: Uneori cel mai mare act de curaj
este să ceri ajutorul. 47
Dacă la începutul povestirii se simțea ca peștele în copac, acum nu mai este așa. Ajutorul
profesorului a fost extraordinar, a descoperit la timp problema lui Ally, s-a implicat în rezolvarea
ei și a reuși să o ajute să se dezvolte în mod independent. Ulterior, Ally îl ajută pe fratele ei la
scriere și citire.

46
www.studentie.ro, accesat în 25. 04. 2018
47
L.M Hunt, Ca peștele în copac, 2016, Gr. Editorial Art, pp. 237

24
 Lucrurile urmează să se schimbe. Păsările pot să înoate, iar peștii pot să zboare.
Imposibilul devine posibil. 48
Atașez mesajul autoarei acestei opere care poate constitui un sprijin pentru profesorii care
doresc să studieze cartea în timpul orelor de lectură.
Dragă educatorule,

Acest plan de lecție prezentat în interiorul ghidului oferă oportunitatea de a preda atât
One for the Murphys cât si Fish in a tree, totodată oferind resursele pentru a recomanda aceste
cărți elevilor în cercurile de literatură, în sesiuni independente de citit și pentru lectura extra-
curriculara. Explorând romanele autoarei Lynda Mullaly Hunt în clasă veți descoperi teme
precum: curaj, familie, prietenie, perseverența și a fi sincer cu tine însuți.

Planurile de lecție pentru cartea One for the Murphys prezintă discuții și activități
conforme cu Standardele de Baza pentru studiul limbii engleza in clasele 5-8, iar planurile de lecție
care corespund operei Fish in a tree pot fi utilizate pentru studierea limbii engleze, istoriei si
studiilor sociale in clasele 5 – 7.

Ambele romane pun in contact elevii cu personaje contemporane, medii si probleme,

dileme cu care ei pot rezona. Speram ca veți adăuga in curriculum cărțile Lyndei si le veți sugera
elevilor pentru explorarea lor in profunzime. — Penguin School & Library Marketing Team

Despre autor

Lynda Mullaly Hunt este autorul cartii One for the Murphys, opera recunoscuta de 24 de
state drept un roman de succes pentru clasele generale. Este un fost profesor si profesor de
scenografie, în prezent este directorul SCBWI-NE Whispering Pines Retreat, locuiește cu soțul,
cei 2 copii, un beagle impulsiv si o pisica ce disprețuiește beagle-ul. Romanul Fish in a tree este a
doua carte a autoarei.

Praise for Lynda Mullay Hunt’s One for the Murphys

48
Idem, pp. 249

25
“This novel speaks to the universal experience of growing up but will especially resonate with
readers who have questioned the hands they have been dealt and wonder how to move forward
nonetheless.” —The Horn Book
H “By the end of this poignant debut, readers will be applauding Carley’s strength.” —Kirkus
Reviews, starred review
H “Readers will be cheering her on.” – Booklist, starred review
“Undeniably affecting. Hunt’s writing is strong and her characters well-developed and believable
. . .” —Publishers Weekly
“This is a beautiful book, filled with hope. You’ll cry and laugh along with Carley as she learns
to lower her defenses enough to love and, more surprisingly, be loved. It’s a story you’ll long
remember.” – Patricia Reilly Giff, Newbery Honor-winning author of Pictures of Hollis Woods
and Lily’s Crossing

“Hunt’s writing is fearless and One for the Murphys is a story that is at once compassionate,
thought-provoking and beautifully told. From the first page, I was drawn into Carley’s story. She
is a character not to be missed or forgotten.” – Jacqueline Woodson, three-time Newbery Honor
author.

Planurile de lecție pentru Fish in a Tree

Partea I: Paginile 1 – 91

1. Titlul povestii reflectă un citat de Albert Einstein: “Toți suntem genii. Dar daca judeci
un peste după abilitatea lui de a se cățăra într-un copac, va trai toata viața lui considerându-se un
incapabil.”
Cereți elevilor sa scrie pe scurt in caietele lor următoarele întrebări si sa formeze grupuri
mici pentru a-si discuta ideile.
• Privește atent a coperta si încearcă sa anticipezi despre ce ar fi vorba in carte după titlu, imagini
si colori.
• Când cineva se poate simți ca un peste într-un copac ? V-ați simțit vreodată așa ?
• Despre ce idei majore sau teme a scris autorul in trecut?

26
• Încercați să deduceți de ce Lynda Mullaly Hunt a ales acest titlu.
2. Arătați și discutați pagina de dedicații a autoarei in 2 etape: întâi, dedicația pentru
profesori si apoi dedicația pentru copii.
Pentru profesorii (dedicația):
 Care vad copilul înaintea elevului
 Care ne amintesc ca avem cu toții un dar special de oferit lumii
 Care încurajează a te evidenția mai mult decât a te integra într-un tipar
Cereți copiilor sa analizeze:
 Ce înseamnă sa “vezi copilul înainte de a vedea elevul”
 Ce cuvinte sau fraze anume i-au atins ? De ce credeți ca autorul a ales aceste cuvinte ?
 Ce isi dorește autorul sa stie profesorul ?
Pentru copiii (dedicația autoarei):
 Care își găsesc curajul sa depășească obstacolele vieții – indiferent ce obstacole ar fi.
 Voi sunteți eroii
 Cartea asta este pentru voi
Întrebați elevii despre semnificația cuvântului curaj din acest context.
Ce trebuie sa știe copiii in concepția autorului ?
3. Sugerați grupurilor mici de elevi sa caute articole, interviuri si video-uri despre
conceptul de a avea o mentalitate evolutiva vs o mentalitate fixa, conservatoare, un subiect popular
astăzi.
 Rugați grupurile sa facă un rezumat al informației găsite.
 In clasă, integrați informația din surse diferite si creați o diagramă sau schemă pentru a
sublinia punctele importante.
 Echipele ar putea crea o reprezentare non lingvistica a mentalității evolutive vs mentalitatea
conservatoare, prin intermediul unei satire, tablou sau sketch.
 Adunați împreună o colecție de imagini din cârti cu tema ”a avea o mentalitate evolutivă
vs una conservatoare”
4. La începutul povestii, învățăm că școala îi aduce suferința lui Ally și că ea nu simte
ca ar face parte din clasa asemenea copiilor de vârsta ei. Când se gândește la clasa ei, ea
spune «Poate ca ei cred ca nu le aud clar cuvintele: Ciudată. Proastă. Ratată. (p.3)
 Rugați elevii sa discute efectele acestor cuvinte.
27
  Rugați elevii sa înceapă o lista de cuvinte prin care sa adune cuvintele / frazele puternice
care descriu cum se vede pe ea însăși Ally si cum ceilalți o percep
 Rugați elevii sa descrie relația dintre Ally si Mrs Hall.
5. Ally evadează in imagini mentale ca o alinare după experiențele prin care trece.
 Elevii pot crea un table in care explorează cauza fiecărui film mental creat de Ally pe
măsura ce citesc despre el.
 Dupa ce ei vor explica si cauza, rugați elevii sa deseneze filmul mental.
 Elevii pot răspunde la următoarea întrebare in jurnalele lor de lectura/ caiete: Ce dezvăluie
acest film mental despre Ally ?
 In timp ce elevii înaintează cu lectura, asigurați-vă că subliniați filmele mentale revelatoare
de la paginile 68, 74, 191, 200 si 267.
 Rugați elevii sa observe cum autorul face tranziția pentru cititor de la filmul mental la
prezent.
6. Autorul folosește multe comparații pe parcursul povestii pentru a-i face mesajul clar
pentru cititor. (Învățăm ulterior ca lui Albert ii este mai ușor sa gândească în comparații sau
analogii). Atenționați elevii despre importanta limbajului figurativ.
In pagina 2, Ally susține “profesorii sunt ca acele mașinării care primesc monezi pentru
mingi săltărețe. Știi ce vei primi. Și totuși nu știi.”
 Să se analizeze de către elevi relația între ce se compară în carte.
 Aceștia pot începe un tabel pentru a analiza comparațiile, astfel:

Comparația și nr. paginii Explicați semnificația

profesorii sunt ca acele mașinării care primesc

monezi pentru mingi săltărețe. Știi ce vei primi. Si
totuși nu știi pg. 2

Am nevoie de atenție ca un pește de furtun pg. 9

Literele de pe poster arata ca niște cărăbuși negri

marșând de-a lungul holului. pg. 13

28
 Mă gândesc cum eu evitând consecințele as fi
asemenea ploii evitând cerul. pg. 14
Îmi e dor de bunicul, îmi spun 3 cuvinte care
păstrează tristețea așa cum un copac își tine
frunzele. pg. 19

7. La pagina 11, Ally spune « Mi-as fi dorit sa o am caietul de schițe cu lucruri

imposibile. Este singurul lucru care mă face să simt că nu sunt o irosire de spațiu ». In acest caiet
de schițe, Ally desenează imaginile pe care le vede in filmele mentale pe care le creează.
 Discutați: de ce se simte Ally ca o irosire de spațiu ?
 Care sunt calitățile lui Ally ?
 Readuceți elevii la ideea aceasta când ajung la pagina 229 in care Ally nu mai face schițe
la fel de des deoarece a descoperit alte calități. Întrebați: cum a crescut si s-a schimbat
Ally ?
8. Ally avea o relație speciala cu bunicul ei.
• Rugați elevii sa localizeze in carte și să descrie relația lor.
• Discutați: in ce mod se identifica Ally cu personajul principal din Alice in wonderland
• Care este semnificația monedelor in poveste? Ce simbolizează? De ce sunt importante
aceste monezi pentru Ally si Travis?
• Discutați cum Ally si Travis au învățat ca « o moneda cu un defect este mult mai valoroasa
decât monezile obișnuite » (p.32)
9. In pagina 26 aflam despre visurile si speranțele lui Travis.
• Întrebați elevii: ce știm despre Travis ? Ce putem deduce despre acesta. Rugați-i să ofere
exemple din text in ajutorul ideilor lor.
• Discutați înțelesul figurativ al expresiei “o zi de un dolar de argint”
10. Comparați prin contrast Mrs Hall și Mr. Daniels.
Realizați o scriere rapidă despre:
• Cum setează ambii tonul respectului în clasă?
• Cum o tratează pe Ally?
• Cum răspunde Ally la modul in care este tratata?
11. Comparați-i pe Ally si Travis.

29
 • Cum interacționează aceste 2 personaje? Cum se înțeleg unul pe celălalt?
12. Colegii lui Ally au trăsături de personalitate distincte.
• Grupați elevii astfel încât in fiecare grup sa existe un membru care localizează in text pasaje
care sa descrie următoarele personaje : Ally, Keisha, Shay, Jessica, Albert si Oliver.
• După ce au discutat personajele in grupele de experți, elevii le pot compara si contrasta.
13. Care este semnificația lecției obiectului misterios ? Rugați elevii sa discute:
• În ce mod această experiență a făcut-o pe Ally sa devina mai puternica ?
• Rugați elevii sa descopere cuvinte/ fraze in capitolul 14, In cutie si in afara cutiei, care sa
sublinieze cum experiența a reprezentat un punct de răscruce pentru Ally.

Partea a II – a, paginile 92 – 175

1. Conceptul de identitate este o temă centrală pe parcursul cârtii. Rugați elevii să

găsească și recitească anumite pasaje care susțin aceasta idee. Apoi, ei pot scrie un monolog
original din punctul de vedere al lui Ally pentru a exprima lupta ei interioara intre cum este ea si
cum se vede pe sine in lume. Puteți folosi citatul de la pagina 96:
“Si apoi mă gândesc ca daca cineva ar atârnă de mine un semn cu un înscris oarecare, a avea acel
semn pe mine nu ar înseamnă ca eu așa sunt. Dar oamenii m-au numit ~înceată~ dintotdeauna.
Chiar in fata mea ca si cum as fi prea idioata sa știu despre ce vorbesc. Oamenii acționează ca si
cum cuvintele “cititor lent” le-ar spune totul despre ce se afla înăuntrul meu. Ca si când as fi o
cutie de supa si ei doar citind ingredientele pot știi totul despre mine. Exista o mulțime de lucruri
despre supa dinăuntru peste care ei nu pot pune o eticheta, ca de exemplu, cum miroase sau ce gust
are sau cum te face sa te simți încălzit când o mănânci. Trebuie sa fiu ceva mai mult decât un copil
care nu citește bine.
• Ally se lupta cu identitatea ei si spune “Nu știu cine sa fiu. Acela care admite ca nu o pot
face sau cel care se preface (p.98)
Asemenea lui Ally, Albert este un personaj stratificat.
• Cum se aseamănă Albert cu personajul Flint de pe tricoul lui ? (pag 100)
• Invitați elevii sa scrie un eseu explorând întrebarea: care sunt provocările lui Albert ? Cum
le depășește acesta? Cum se protejează acesta?

30
 2. Ally creste si se schimba prin relația ei cu ceilalți. Analizați pe grupuri relația lui Ally
cu fiecare personaj semnificativ din viața sa: Mr. Daniels, Travis, mama lui Ally, tatăl ei, Albert,
Shay si Keisha.
3. Invitați studenții sa cerceteze simbolismul fluturilor si cum se aplica el lui Ally si
celorlalte personaje din carte .
• Discutați in grupuri: cum se raportează Ally la fluturii căzuți ?
• Rugați elevii sa creeze un dan interpretativ care demonstrează transformarea, creșterea si
schimbarea.
4. La pagina 121, Shay îi numește pe Ally si Albert “neciopliți”
• Explorați sensurile cuvântului, folosind un dicționar online.
• Discutați: cum sunt cuvintele puternice ?
5. In ultimul paragraf al paginii 124, Ally explica diferența dintre conceptual de a fi singur
versul conceptul de a fi însingurat.
• Creați un poem folosind, pe grupuri, expresii din carte care descriu ambele concept.
Adăugați cuvinte care se le îmbogățească sensurile.
6. La pagina 137, Ally primește premiul pentru poezie de la Mr Daniels dar ea suspectează
ca este un premiu «din mila».

Partea a III – a, paginile 176 – 267

1. Albert descrie unul dintre posterele colorate de pe peretele sau drept “nașterea unei
stele” (p. 181).
• Cum prietenia dintre Ally, Albert si Keisha ii inspira pe toți sa creadă in ei înșiși?
• Cum se accepta ei reciproc?
• Cum se observa ca Ally are încredere in ei la pagina 183?
2. Rugați elevii sa considere:
• Ce au învățat despre cum mama lui Shay se comporta cu ea?
• Cum a inspirat-o acest lucru pe Ally sa ajungă la ea? De ce ?
3. Albert realizează o pancarta pentru a o susține pe Ally pentru președinția clasei. La
pagina 203, el explica modul in care a făcut din numele ei un omonim: “Ally este aliatul tău. Dă-i
votul!

31
 4. Faceți un brainstorming cu elevii in legătura cu temele textului. Temele pot include:
• Puterea posibilității si a crede in tine însuti. (p.177)
• Fii tu însuti. Fii cine ești cu adevărat. (p. 184)
• Puterea cuvintelor pe care le spunem unii altora (p.185)
• Puterea de a spune: Am dificultăți in loc de a spune nu pot. (p.197)
• Puterea modelelor de urmat. (p. 219)
• Toata lumea este unica si speciala. (p.221)
• Puterea curajului si determinării (p 240.)
• Perseverența (p 242, 243)
• Toata lumea are dificultăți de depășit (p 246)
• Puterea de a cere ajutorul (p 262)
• A crede în ceilalți (p. 266)
5. Mr Daniels le arata copiilor imagini ale unor oameni faimoși precum: Thomas Edison,
Alexander Graham Bell, George Washington, Henry Ford, Albert Einstein, Leonardo da Vinci,
Pablo Picasso, Patricia Polacco, Whoopi Goldberg, Henry Winkler, Muhammad Ali, Winston
Churchill, John Lennon, Walt Disney, șă John Lennon. Apoi, le divulga ca toți au avut sau au
dislexie.
6. La pagina 266, Ally spune ca fratele ei Travis a crezut întotdeauna in ea si i-a fost
alături.
7. Invitați elevii sa completeze o activitate RAFT.
R (Rol): Fiecare elev poate alege sa scrie ca un caracter (fie Ally sau Travis), sa ii fie
vocea interioară.
A (Audienta): Elevii se vor adresa bunicului lui Ally sau Travis. In timp ce bunicul lor
trăia, el credea in cei doi si a continuat sa ii inspire. Aceasta ar fi o oportunitate ca ei sa ii spună
motivele pentru care bunicul ar putea sa fie mândru de ei.
F (Format): Formatul scrierii ar trebui sa fie o scrisoare, la persoana 1, adresata
bunicului.
T ( Topic/ Subiect): Subiectul scrisorii poate fi Ally sau Travis sau oportunitatea de a
exprima in scris tot ce ar fi vrut sa ii transmită bunicului.

32
 Interviu cu autoarea:

Q. Care a fost drumul tău spre scris?

A: Pentru ca am avut dificultăți in școală când eram mica, nu scriam din pasiune. Totuși,
au fost câteva ore de scriere creative pe care le-am parcurs in liceu, care mi-au plăcut cu adevărat.
Nu mă vedeam scriitoare. După ce am fost angajata profesor de clasa a III-a in Connecticut, a fost
responsabilitatea mea sa învăț elevii sa compună paragrafe multiple pentru pregătirea spre testare.
In feedback-urile de predare, am observat ca elevii aveau dificultăți in a se uita la munca lor
obiectiv. Așa ca am început sa scriu povesti groaznice. Plictisitoare, ilogice, in afara subiectului,
scrise oribil, povesti pe care le-am multiplicat si apoi am oferit fiecărui elev cate un pix roșu,
rugându-i pe ei sa fie profesorii si sa mă noteze. Aparent au săpat destul de adânc si curând am
observat un impact pozitiv asupra scrierii lor. Pana la urma, puteam sa ii las sa îmi atragă atenția
asupra lucrurilor pe care înainte de asta eu le subliniam la ei. Cred ca ne-a amuzat si inspirat pe
toți. Pe parcursul anului am început sa scriu povesti mai bune, pentru ca ei deveneau mai buni si
la final, mă străduiam foarte tare. Elevii mei tot găseau greșeli sau făceau sugestii grozave pentru
îmbunătățiri. Cred ca i-a modelat acest fapt sa creadă ca criticismul pozitiv nu este ceva de temut.
Este un mod de a deveni mai buni si cine nu își dorește asta ? Am ajuns sa iubesc aceste povesti si
sa le folosesc ca o recompensa după ce îmi terminam alta munca. Deci, ironic, mi-am descoperit
dragostea pentru scris scriind cele mai proaste povesti posibile.
Q: Care au fost provocările si oportunitățile menirii de scriitori?
A: Cred ca cea mai mare provocare a mea a fost de asemenea o buna oportunitate. Pentru
a scrie un personaj precum Carley Connors din One of the Murphys si Ally Nickerson din Fish in
a tree a trebuit sa fiu sincera despre multe dificultăți personale, lucruri care m-au întristat si m-au
făcut sa mă simt diferita de ceilalți. Dar oportunitățile au fost fără limite deoarece am învățat ca a
împărtăși aceste experiențe si a fi sincer in legătura cu ele au ajutat mulți oameni, mulți cititori.
Răspunsurile si conversațiile pe care le-am avut cu copiii din școlile din tara au facut ca toate
aceste sentimente de vulnerabilitate sa merite.
Q. Ce sperați sa obțină cititorii din poveștile dumneavoastră?
A. Cele mai surprinzătoare si emoționante parți ale profesiei de scriitor sunt scrisorile de
la cititori si conversațiile pe care le am cu aceștia in timp ce le vizitez școlile. Cărțile mele sunt
despre copii decenți care se regăsesc in circumstanțe greu de imaginat, dar au curajul sa iasă din

33
acestea de unii singuri. Inclin către scrisul despre partea reziliența si plina de speranța a situațiilor
dificile. Speranța mea este ca cititorii sa ofere celorlalți oameni compasiune. Dar, mai important
ar fi ca acei copii care nu sunt binecuvântați de anumite circumstanțe fericite de viața si au
dificultăți, sa înțeleagă ca nu sunt singuri. Sper sa știe ca pot crea orice viața își doresc, indiferent
de cum au început viețile lor. Ei trebuie doar sa decidă si apoi sa acționeze. Pentru ca cele mai
importante lucruri in lumea asta sunt despre a acționa. Nu doar despre a te gândi ce vrei, dar a si
acționa in așa fel încât sa obții ce iți dorești.49

3. Profesorul iubitor – Domnișoara Honey din opera Matilda, Roald

Dahl
Opera literară a fost publicată în anul 1988. Personajul principal al cărții este Matilda, o
fetiță foarte inteligentă care a învățat să citească la vârsta de trei ani. Din nefericire, familia nu o
sprijină și nu înțelege ce se întâmplă cu fetița lor care are un comportament diferit de al lor. Părinții
nu o sprijină deloc, o ignoră și nu se ocupă de educația ei. Tatăl ei, dl. Wormwoods vorbește numai
despre afacerile lui, se laudă de fapt cum își păcălește clienții să cumpere mașini second hand.
Fratele ei are un comportament asemănător cu cel al părinților, iar mama este preocupată în
permanență de felul în care arată și de privitul la televizor. În acest timp Matilda alege să citească.
Erau momente când o pedepseau pe Matilda, nu o mai lasă să citească. Fata mergea să
împrumute cărți de la biblioteca orașului, unde dna Phelps îi recomandă cărți. La un moment dat
se răzbună pe tatăl ei: îi lipește pălărie de cap, deghizează papagalul vecinului, pune vopsea de păr
în sticla cu ulei, iar tatăl ei o folosește.
După puțin timp, Matilda începe să meargă la școală. Acolo învățătoarea sa, își dă seama
că este foarte inteligentă. Chiar îi sugerează directoarei, dnei Trunchbull să o mute la o clasă mai
mare, dar nu reușește. La fel se întâmplă și în momentul în care merge acasă la familia Matildei
pentru a le spune ca au o fată foarte inteligentă.
Matilda se împrietenește cu Lavender și decide să pună la cale o farsă directoarei. Aduc la
școală o salamandra, apoi o pun în paharul cu apă pe care i-l dă doamnei director. În urma acestei
întâmplări Matilda este învinovățită, însă descoperă ca are puteri supranaturale, își fixează privirea
asupra directoarei și reușește să mute paharul cu apă, care se răstoarnă.

49
https://drumulvietii.com, recenzie, Ca peștele în copac, accesat în 24.04.2018

34
 Matilda se împrietenește cu domnișoara Honey care alege să se ocupe îndeaproape de ea.
Împreună cu acesta pune la cale un plan prin care doresc să se facă dreptate. Doamna director vine
în clasă și vorbește urât cu elevii, este întreruptă de sunetul cretei care scria pe tabla fără a fi ținută
de cineva un mesaj în care îi cerea directoarei să-i înapoieze toate lucrurile furate domnișoarei
Honey.
Învățătoarea își recuperează bunurile și mută în casa părintească. Familia Matildei dorește
să se mute în Spania pentru a scăpa de denunțurile unor clienți ai tatălui ei. Fetița nu dorește să-i
urmeze, fuge acasă la domnișoara Honey. Alege să-i convingă pe părinții fetei să o lase cu ea,
aceștia sunt de acord. Viața celor două avea să fie una fericită. Iubirea, adevărul și dorința de a
face bine dăinuie și schimbă viața oamenilor care aleg să se manifeste în acest sens.
4. Profesorul fără vocație - Domnul Vucea, Barbu Ștefănescu
Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea literaturii
române. Proza lui Delavrancea este diversă, atât din perspectivă temelor cât și din perspectiva
tipologică. A scris povestiri anume, ciclul Odinioară, în care prezintă mai multe întâmplări din
trecut.
Nuvela Dl. Vucea a fost publicată în anul 1893 în volumul Paraziții.
Naratorul prezintă o experiență din perioada copilăriei când aștepta să meargă la școala
domnească. Le povestea câinilor câte de bun este profesorul. El își imagina școala ca un palat, la
fel ca în povești. În prima zi de școală se îmbracă frumos și pleacă, acolo este surprins de clădirile
dărăpănate. Fratele lui îl duce la clasa a III – a, acolo îl întâlnește pe un profesor înalt și slab care
îl pune să citească, se descurcă bine, dar se încurcă la calcule și este trimis la clasa a doua. Îl
întâlnește pe dl. Vucea, un bărbat scund și gras. În clasa aceea nimeni nu învăța, notele se dădeau
în funcție de interesele elevilor monitori care trebuia să-i controleze pe elevi. Acei elevi care aveau
note proaste erau bătuți de generalii domnului Vucea. Zilele treceau fără ca elevii să învețe ceva.
În anumite zile erau nevoiți să-i povestească profesorului ce s-a mai întâmplat prin zonele
mărginașe ale orașului. Dacă elevii nu stăteau drepți în bănci erau loviți cu nuiaua de dl. Vucea.
La finalul zilei elevii spuneau rugăciunea, apoi plecau acasă.
Atitudinea domnului Vucea este determinată de viața grea pe care o avea acasă, fiind
agresat în permanență de soția lui. Prin urmare, la școală își manifesta frustrările, comportându-se

35
urât cu elevii. Nu-și iubea deloc profesia, tocmai de aceea nu se interesa de elevi și de modul în
care i-ar putea ajuta.
Așadar, avem de-a face cu un anti-exemplu, în ceea ce privește cariera didactică. Astfel de
profesori nu trebuie să se ocupe un loc la catedră, nu va face altceva decât să împiedice dezvoltarea
educației.

36
 III. Partea aplicativă

1. Cercetarea științifică
În partea aplicativă am ales să investighez percepția pe care o au elevii cu privire la
implicarea profesorului în promovarea lecturii. Am folosit ca instrument de cercetare un
chestionar.
Scopul cercetării a fost investigarea percepției pe care o au elevii claselor a IV-a asupra
profesorilor care îi încurajează să citească.
Obiectivele cercetării au fost:
 Identificarea opiniei elevilor asupra calității actului educativ.
 Modul în care privesc lectura.
 Activitățile prioritare în timpul liber.
 Comportamentul profesorilor față de elevi, în ceea ce privește lectura.
 Schimbările pe care le poate produce lectura în comportamentul elevilor
 Necesitate înființării unui cerc de lectură.

37
 Lectura este o activitate esențială în dezvoltarea
personală?

0% 0%

23%

48%
Da
Nu
Nu știu

29%

32% din elevi consideră că lectura permanentă are un rol important in formarea
personală.

38
 2. Rezultate și discuții

Dascălul promotor al lecturii (Rolul lecturii în perioada contemporană)

1. Lectura reprezintă pentru dumneavoastră?
Bifați toate variantele aplicabile.
- o pasiune
- o obligație
- un mod de a petrece timpul liber
2. Îți place mai mult să citești:
Bifați toate variantele aplicabile.
- basme, povești
- romane, scrieri SF
- poezii
3. Un computer ți-ar putea înlocui lectura?
Bifați toate variantele aplicabile.
- Da
- Nu
- nu știu
4. Când citești în timpul liber, la ce renunți?
Bifați toate variantele aplicabile.
- Muzică
- Sport
- tv
5. Profesorii oferă întotdeauna o listă de lecturi potrivită pentru elevi:
- da
- nu
- nu știu
6. Înființarea unui cerc de lectură ar spori numărul elevilor care citesc:
- da
- nu
- nu știu

39
7. Cercul de lectură va contribui la dezvoltarea creativității:
- da
- nu
- nu știu
8. Credeți că lectura este o activitate esențială care contribuie la dezvoltarea personalității?
- da
- nu
- nu știu

40
 1. Ce reprezintă lectura pentru elevi?

6%

23%

24%

O pasiune
0 obligație
Un mod de a petrece timpul liber
Altele

47%

Cei mai mulți elevi - 47% au afirmat că lectura reprezintă o obligație pentru ei, 23%
consideră lectura o pasiune, iar 24% un mod de petrecere a timpului liber.

41
 Ce îți place să citești?
25

20

15

10

0
basme, povești romane, scrieri poezie

Conform graficului se observa că cei mai mulți elevi preferă să citească basme, povești,
romane și foarte puțini preferă poezia. Cei mai mulți motivează că poeziile sunt mai greu de înțeles.
Pentru a înțelege trăirea poetului trebuie să citească și alte lecturi ajutătoare.

42
 30 Series 2

Un computer ți-ar putea înlocui

lectura?

25

20

15

10

0
DA NU NU ȘTIU ALTELE

Mulți elevi preferă computerul în detrimentul lecturii pe suport scris, considerând că

este mai rapidă căutarea informațiilor pe computer decât pe un suport scris.

43
 Când citești în timpul liber, la ce renunți?

10

0
Muzică
sport
Tv
Altele

Cei mai mulți elevi renunță la sport și muzică pentru a citi o lectură impusa de școală.
Puțini elevi a inițiative în dedicarea unui timp lecturii permanente.

44
 Un număr de 50% nu știu dacă lectura oferită de profesor este una lectură potrivită, 75%
consideră că lectura recomandată de școală este una potrivită, iar 25% susțin că lectura
recomandată de profesor nu este una potrivită.

45
 Un cerc de lectură ar spori numarul cititorilor?

3%

12%

36%

da
nu
Nu știu

49%

- 36% din elevi consideră că un cerc de lectură în școala lor ar spori numărul cititorilor,
46% consideră că dragul de lectură nu poate fi cultivat prin cerc de lectură, ci doar printr-o
motivație personală intrinsecă.

46
 3. Concluzii
Chestionarul prezentat și-a propus să identifice modul în care elevii percep lectura,
precum și rolul profesorului în promovarea lecturii.
Conform rezultatelor obținute, elevii au părerile împărțite, în ceea ce privește lectura și
modul în care acesta este promovată la școală. Elevii au dorit să completeze chestionarul, s-au
arătat interesați de subiectul lui. Consideră că lectura are un rol important în dezvoltarea
personalității lor. De asemenea, nu citesc poezie deoarece nu o înțeleg, citesc basme, romane, în
mod special cărți care aparțin domeniului lor de interes.
O parte considerabilă cred că ar spori numărul cititorilor, dacă la școală s-ar înființa un
cerc de lectură, dar nu îi poate convinge pe toți să citească, deoarece nu-i poate obliga, este nevoie,
în acest sens de motivație intrinsecă. Majoritatea elevilor, astăzi au o personalitate puternică, în
multe dintre situații își impun punctul de vedere, aleg ei activitatea și, nu familia sau profesorul.
Nu agreează întotdeauna lecturile în care personajul principal este un profesor, excepție fac
lecturile moderne: Ca peștele în copac și Matilda. În schimb, nu au reușit să înțeleagă foarte bine
subiectul operelor literare Domnul Trandafir și Domnul Vucea, nu au citit cu plăcere aceste
opere. Menționez că aceste afirmații au fost făcute de elevii care au o oarecare experiență în ceea
ce privește lectura.
Prin urmare, când un elev vede ce spune profesorul, este cea mai mare realizare
pedagogică. Acel profesor este modelul peste veacuri al dascălului perfect, la fel ca în opera literară
Domnul Trandafir; dascălul este dăruit profesiei sale care îi trezește sentimente de respect și
prețuire.
În meseria de profesor, nu vezi întotdeauna rezultatele dorite, într-un timp scurt, este
posibil să nu-ți fie dat să le vezi în această viață. ... este o cursă lungă, în care investești, clădești,
aștepți, renovezi, iar investești și tot așa ... dar într-o zi va apărea produsul finit, așa cum l-ai visat,
perfect pentru a schimba lumea.
Bunătatea și răbdarea vor fi întotdeauna la modă, iar elevii vor fi produsul a ceea ce văd
la noi, profesorii.

47
 IV. BIBLOGRAFIE

1. Călinescu, G.2003, Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent, București, Ed.

Semne

2. Compayre, G. 1889 .Histiry of Pedagogy, Boston, D.C. Heath & Company

3. Cucoș, C. 2002. Pedagogie. Ediția a II-a, Iași, Ed. Polirom

4. Dahl, R. 2018. Matilda, București, Ed. Arthur

5. David, E. 1996. Introducere în istoria pedagogiei, Sibiu, Ed. Psihomedia

6. Delavrancea, B. Ș. 2008, Domnul Vucea, Ed. Prut

7. Geissler, E. 1981. Didactica generală. Stuttgart: E. Klett Verlag, apud Stan, E. 2009.

Managementul clasei. Iași: Institutul European

8. Hunt, L.M. 2016. Ca peștele în copac, București, Gr. Editorial Art

9. Iucu, R. 2006. Managementul clasei de elevi – Aplicații pentru gestionarea situațiilor de

criză educațională. Iași: Ed. Polirom

10. Joița, E. 1994. Didactica aplicată. Craiova, Ed. Gheorghe Alexandru

11. Kasambria, K. P. 1973. Lesson Planning and Class Management.Essex: Longman Group

Limited, apud Stan, E. 2009. Managementul clasei, Iași, Institutul European

12. Kolobova, K. M., Ozerețkaia, E.L. 1962. Cum trăiau vechii greci. Ed. Științifică

13. Kounin, J.S. 1970. Disipline and group Management in Classrooms. Huuntington, N.Y,

apud Stan, E. 2009. Managementul clasei, Iași: Institutul European

14. Legea nr.1150/1864 asupra instrucțiunii a Principatelor Unite Române, disponibil:

http://lege5.ro/Gratuit/heztqmry/lege-nr-1150-1864-asuprainstrucțiunii-a-principatelor-

unite, accesat în aprilie 2018

48
15. Molan, V.2010. Didactica disciplinei Limba și Literatura Română în învățământul primar,

București, Ed. Miniped

16. Pachef, R. 2003.Pedagogie, Introducere în pedagogie, suport de curs, București

17. Quintlian Institutes of Oratory, Cartea I, Cap. II

18. Sadoveanu, M. 1972, Domnu Trandafir, Ed. Ion Creangă, București

19. https://drumulvieții.ro. recenzie. Ca peștele în copac, accesat în 24. 04. 2018

20. www.istoria. Md, accesat în 24. 04. 2018

21. www.tribunainvatamantului.ro, accesat în 28. 04. 2018

22. http://asimionesealina.simplu.blog.curcubeu.com

49