Procesul de adaptare curriculară a programelor școlare din România reprezintă o problemă

actuală, datorită dificultăților întâmpinate de profesorii care predau la clasele unde se află
integrați elevii cu cerințe educative speciale. Conform legislației actuale, profesorii se află în
poziția de a realiza adaptări curriculare, chiar daca acești nu au fost specializați în privința
elevilor cu nevoie speciale.

In mod tradițional, copiii cu dizabilități au fost școlarizați separat, în școli speciale care aveau
un curriculum special, distinct. În prezent, in școlile incluzive sunt cuprinși, alături de elevii
școlii și elevi cu CES ( cei cu dizabilitati, dar și cu tulburări sș/sau dificultăți de învațare etc).

Specificul diferentierii curriculare

Se poate realiza pentru unul sau mai mulți elevi și presupune mai întai o evaluare a distanței
elevului respectiv față de obiectivele instruirii (de norma, ale programei). Realizarea
propriu-zisă poate presupune programe de recuperare pentru cei ce nu ating nivelul de
cunoștințe cerut de programă, dar și programe speciale, de îmbogațire sau aprofundare pentru
elevii care depășesc nivelul general al unui grup școlar.
Curriculum-ul în aceste scoli trebuie să fie adaptat și echilibrat, cu o deschidere largă,
având ca scop principal obiectivele de a oferi oportunităţi pentru ca toţi elevii să înveţe şi să aibă
realizări, dar și de a promova dezvoltarea spirituală, morală, socială şi culturală a elevilor şi de a-
i pregăti pe toţi elevii şcolii pentru oportunităţile, responsabilităţile şi experienţele vieţii.

Sugestii de ordin general privind adaptarea curriculară:

• accesibilizarea prin simplificare a tuturor părţilor din curriculum (conţinut, activităţi
de predare, activităţi de evaluare)
• selectarea unor metode şi mijloace de învăţământ preponderent intuitive;
• extinderea perioadei de timp alocate procesului de învăţare;
• implicarea elevilor în stabilirea ţintelor individuale de învăţare şi monitorizarea
progresului obţinut;
• folosirea unor metode şi procedee de evaluare prin care să se evidenţieze evoluţia şi
performanţele elevilor nu numai în plan intelectual

Componentele esențiale ale unui plan de intervenție individual sunt

- evaluarea și reevaluarea
- stabilirea obiectivelor pe teren scurt și lung
- selectarea metodelor și activităților folosite în intervenție
- stabilirea instituțiilor și echipelor interdisciplinare participante
- cooperarea cu familia elevului
Curriculum se constituie ca un plan de studiu, acesta incorporează două dimensiuni
complementare una de concepție, de viziune și alta de structură.

Bibliografie
Crețu, C. (1996) Curriculum diferențiat și personalizat, Iasi, Editura Polirom
https://edubh.ro/upload/red/RED%20GHID%20SUPORT%20pentru%20cadre%20didactice
%20pentru%20realizarea%20adaptarilor%20curriculare%20.pdf