Sunteți pe pagina 1din 26

Adaptarea curriculară

şi consilierea elevilor cu CES

Prof. psiholog
Otilia Ivan-
Ivan-Ţugui
Clarificare termeni

 CES

 Adaptare curriculară

 Consiliere
Cerinţe educative speciale
 noţiunea de CES este foarte bogată în sensuri.
 Cerinţele educative speciale constituie un concept
apărut recent care defineşte cerinţele specifice faţă de
educaţie ale copilului derivate sau nu dintr-
dintr-o deficienţă.
 Cerinţele educative speciale reies din particularităţile
individuale de dezvoltare, învăţare, relaţionare cu
mediul, din experienţele anterioare ale copilului, din
problemele sociale şi de existenţă ale lor.
 Cerinţele educative speciale pot fi temporare sau se
pot instala pentru totdeauna, apărînd la etapele cele mai
timpurii ale dezvoltării şi la toate nivelurile sistemului de
educaţie.
 Cerinţele educaţionale cuprind un registru larg de
probleme speciale în educaţie, de la copiii cu deficienţe
în dezvoltare pînă la cei dotaţi, fiecare dintre ei avînd
cerinţe speciale individuale. Abordarea adecvată a
acestor cerinţe ar asigura accesul egal la o educaţie de
calitate, participarea şi includerea şcolară şi socială reală
a tuturor copiilor.
 Copilul cu CES are probleme similare cu cele ale unui
copil obişnuit, suprapuse de altele specifice. Rezolvarea
problemelor în discuţie necesită tratare individualizată
timpurie prin activităţi de corecţie şi de recuperare
speciale pentru facilitarea includerii copilului în sistemul
educaţional obişnuit.
Adaptare curriculară
 Procesul de integrare educaţională a elevilor cu CES
include elaborarea unui plan de intervenţie individualizat,
în cadrul căruia, folosirea unor modalităţi eficiente
de adaptare curriculară joacă rolul esenţial.
esenţial.

 Curriculum-ul poate fi definit ca fiind programul de


Curriculum-
activităţi şcolare în integralitatea sa,sa, care se
concretizează în planul de invăţământ, programa şcolară,
manualele şcolare, îndrumătoarele metodice, obiectivele
şi modurile comportamentale ce conduc la realizarea
obiectivelor, metodele şi mijloacele de predare-
predare-învăţare,
ce dezvoltă modurile de evaluare a rezultatelor.
Adaptarea curriculară
Depinde de:
 de tipul şi gradul deficienţei/ nevoii elevului
 de posibilităţile fiecărei şcoli de a asigura ajutorul fiecărui
elev în parte

 În planul dezvoltării curriculare pentru elevii cu


deficienţă, are loc o mişcare în sensuri diferite faţă de
curriculum--ul general pentru elevii valizi. Pe de o parte
curriculum
curriculum--ul acestora se restrânge, iar pe de alta parte
curriculum
se amplifică prin introducerea unor activităţi
suplimentare individualizate, destinate compensării şi
recuperării stării de deficienţă.
Exemplu
 în cazul elevilor cu deficienţă mintală:

 planul de învăţământ se reduce, atât din punct de


vedere al numărului de discipline de studiu, cât şi din
punct de vedere al conţinutului informaţional, ce
urmează a fi însuşit în fiecare capitol în parte.

 În schimb, creşte numărul de activităţi individuale


suplimentare, în care urmează să fie inclus elevul cu
deficienţă mintală, în scopul recuperării acestuia.
 Până în prezent, integrarea realizată
prin intermediul adaptării curriculare a dat
rezultate, cu precădere la elevii cu
deficienţe uşoare şi moderate. Rezultate
notabile s-
s-au obţinut, în acest sens, în
realizarea unui curriculum individualizat şi
simplificat, pentru elevii cu deficienţă
mintală integraţi în şcoala obişnuită.
Cine realizează adaptarea
curriculară?

 Adaptarea curriculară se realizează de


către cadrele didactice de la clasă
împreună cu cadrele didactice de
sprijin/itinerante prin eliminare, substituire
sau adăugare de conţinuturi în
concordanţă cu obiectivele şi finalităţile
propuse prin planul de intervenţie
personalizat.
Etapele adaptării
curriculumului

 Documentarea
 Evaluarea iniţială
 Adaptarea propriu-
propriu-zisă
 Monitorizarea elevului cu C.E.S.
 Evaluarea finală
Documentarea
 a. studiul programei şcolare (cadrele didactice
de sprijin, învăţători, profesori)
 b. cunoaşterea copilului prin:
- convorbirea cu părintele, cu învăţătorul, cu
dirigintele, cu copilul;
- observări sistematice sau ocazionale asupra
comportamentului elevului;
- interpretarea rezultatelor obţinute de copil la
teste, fişe de lucru, produse ale activităţii
acestuia.
Evaluarea iniţială

Pe baza rezultatelor obţinute, în urma evaluării şi a


evaluării şi interpretării rezultatelor elevilor, se
pot realiza:
 proiectările strategiilor educaţionale care i se
potrivesc elevului cu C.E.S.;
 diferenţierea actului didactic de către
învăţător/profesor în funcţie de posibilităţile şi
nevoile elevului;
 favorizarea valorificării potenţialului în urma
evaluării, se întocmeşte un program de
intervenţie individualizat.
Evaluarea iniţială
 Evaluarea iniţială urmăreşte cunoştinţele,
comportamentele acumulate de către copil până la data
evaluării, dar după aproximativ două săptămâni de la
începerea şcolii (după vacanţa mare, când copilul vine la
şcoală cu lacune datorate uitării, acesta trebuie să-să-şi
reactualizeze cunoştinţele).
 Evaluarea se va realiza respectând principiile integrării şi
ale incluziunii, printre care:
 principiul asigurării dezvoltării elevului în conformitate cu
potenţialul de care acesta dispune;
 principiul evaluării în raport cu nevoile şi cerinţele
elevului;
 pricipiul abordării pozitive (focalizarea pe valorificarea
„punctelor tari” ale elevului);
 principiul adaptării curriculare diferenţiate şi
personalizate.
Adaptarea propriu-
propriu-zisă
 Activităţile de învăţare – se utilizează din programă
cele corespunzătoare potenţialului elevului sau cele
create de cadrul didactic
 Obiectivele de referinţă - unele reluate pentru
recuperare, altele transformate pentru perioada viitoare,
iar o altă grupă de obiective simplificate/adaptate, astfel
încât elevul să le poată îndeplini, respectânu-
respectânu-se principiul
accesibilizării.
 Resursele-materiale, de timp, umane.
 Strategiile de predare-
predare-învăţare
învăţare--evaluare –
începând cu principiile pedagogice, metodele, gradul de
dificultate al testelor, cât şi perioada.
 Adaptarea unor obiective se poate realiza pe termen
permanent (an şcolar), pe când altele pe termen scurt
sau mediu (o săptămână, o lună, un semestru).
Monitorizarea elevului cu C.E.S.
 Implementarea curriculumului adaptat
Autorii de curriculum pot influenţa foarte mult acest
aspect, asigurându-
asigurându-se că elevii cu CES au o experienţă
de învăţare corespunzătoare în cadrul cursului studiat şi
obţin competenţe care pot fi evaluate şi acreditate.
În acest context este necesar a se avea în vedere
modul în care trebuie predate unităţile de competenţă:
 s-ar putea să fie nevoie de extinderea perioadei de timp
alocate procesului de învăţare. Nu uitaţi că valoarea
creditului unei unităţi de competenţă nu se acordă în
funcţie de timp
 tehnicile de predare utilizate trebuie să ia în considerare
diferitele stiluri de învăţare
 varietatea tehnicilor de predare trebuie să ofere
posibilitatea aprofundării cunoştinţelor
 elevii trebuie să-
să-şi consolideze atât încrederea în sine cât
şi competenţele
Implementarea
curriculumului adaptat

 planificaţi curriculumul astfel încât acesta să includă


diverse strategii de învăţare activă centrată pe elev
 identificaţi strategiile de predare diferenţiată sau
strategiile de predare care “maximizează învăţarea la
nivel individual”, cum ar fi învăţarea pentru dezvoltare
personală, învăţarea între colegi, lucru în grup, echipe de
învăţare etc.
 planificaţi succesul elevilor şi lăudaţi-
lăudaţi-i chiar şi pentru cel
mai mic progres obţinut în procesul de învăţare
 implicaţi elevii în stabilirea ţintelor individuale de învăţare
Implementarea
curriculumului adaptat
 Stabilirea posibilităţilor de dezvoltare a copilului se
realizează prin lucrul direct cu acesta:
- se stabilesc concret măsurile şi acţiunile de întreprins;
- se fac propuneri de intervenţii educaţional –
terapeutice (exemplu: nr. de ore efectate unui elev în
funcţie de dificultăţile pe care le are);
- se organizează activitatea cognitivă a elevilor.
 Stabilirea unor sarcini diferite sub aspectul
complexităţii,, care să se sprijine pe experienţa
complexităţii
anterioară.
 Stabilirea temelor pentru acasă.
acasă.
Evaluarea finală
 Se vor evalua de către cadrele didactice de sprijin,
învăţători şi profesori cunoştinţele acumulate,
comportamentele dobândite/formate. Aceştia vor
recurge la teste finale, grile de evaluare, vor evalua
produse ale activităţilor elevilor. Ulterior evaluării finale
se vor lua decizii privind:
 continuarea strategiei (dacă a dat rezultatele anticipate
şi scontate),
 modificarea strategiei (dacă performanţele elevilor nu
sunt la nivelul standardelor proiectate),
 ieşirea din programul de educaţie integrată ca urmare a
progresului înregistrat de elev şi includerea lui în
programul educaţional al elevilor normali, obişnuiţi.
Consiliere
Consilierea este definită de cele mai multe
ori ca o relaţie având un specific bine
conturat între un specialist care acordă
asistenţă unei persoane , numită client
care solicită acest sprijin în situaţii diverse
de viaţă.
Lat. “consiliere” = a sfătui, a ajuta.
Cine realizează consilierea
elevului cu CES?
 Profesorul de la clasă
 Dirigintele
 Serviciile de consiliere şi asistenţă psiho-
psiho-
pedagogică pentru copii cu CES sunt
asigurate la cerere, de către Cabinetele de
Asistenţă Psihopedagogică din şcoala unde
este înscris copilul sau CJAPP acolo unde
nu există consilier.
Profesorul de la clasă

 trebuie să dobândească o pregătire adecvată în educaţia


specială,
 să elaboreze (în colaborare) programele individualizate,
 să poată identifica elevii cu CES în baza unei observaţii şi
testări personale, în colaborare cu alţi profesori ai clasei
şi dirigintele
 să elaboreze curriculum adaptat pentru disciplina
predată
 - să manifeste interes continuu pentru identificarea,
evaluarea şi reprogramarea periodică
periodică a conţ
conţinuturilor
înv
nvăţă
ăţării
rii pentru fiecare elev ;
Profesorul diriginte
 trebuie să-
să-şi imbogăţească pregatirea pedagogică cu elemente care
să--i faciliteze includerea optimă în clasa elevilor cu CES şi asigurarea

de şanse egale pentru aceştia la instrucţie şi educaţie ;
 să manifeste interes continuu pentru identificarea şi sprijinirea
copiilor cu CES
 să poată identifica elevii cu CES,
 să--i trimită la Comisia de Expertiză Şcolară-
să Şcolară- DGASPC,
 să participe la elaborarea programului pedagogic individualizat
pentru fiecare elev cu CES şi să ţină evidenţa rutei curriculare a
acestuia.
 să fie disponibil pentru a lucra cu alţi specialişti, cu părinţii,
 să aibă capacităţi manageriale şi pedagogice la clasă,
 să lupte pentru reducerea izolării în clasă a copilului cu CES şi în
activitate didactică.
Consilierea şi asistenţa
psihopedagogică de specialitate din
CSAPP
 Consilierea poate viza cunoaşterea/autocunoaşterea
elevului, adaptarea la mediul şcolar, adaptarea şcolii la
nevoile elevilor, optimizarea relaţiilor şcoală-
şcoală-elevi
elevi--părinţi;
prevenirea şi diminuarea factorilor care determină
tulburări comportamentale, comportamente de risc sau
disconfort psihic; examinarea psihologică în situaţii de
eşec şcolar, abandon, conflicte; îndrumarea copilului
către alte instituţii;
 Asigurarea de cursuri şi consiliere pentru părinţi
 Sprijinirea, asistenţa şi consilierea metodologică a
profesorilor şi diriginţilor.
CONCLUZII
 Elevii cu CES au aceleaşi nevoi ca şi ceilalţi elevi
(înţelegere, respect, afirmare de sine, etc.) cât şi
nevoi specifice (funcţie de problema: hipoacuzie,
deficienţă vizuală, fizică, psihomotrică,
intelectuală, tulburare de învăţare, tulburări de
comunicare sau comportament etc.).
 Elevii vor participa la procesul de învăţământ
după posibilităţile fiecăruia, cadrele didactice
trebuind să-
să-şi adapteze metodele pedagogice în
consecinţă.
CONCLUZII
 Consilierea elevilor cu CES se face de către
profesor, diriginte, consilier şcolar la nivele
distincte, specifice, de competenţă.
 Adaptarea curriculară se realizează de către
profesorul de la clasă (împreună cu profesorul
de sprijin acolo unde există).
 Se pune accent pe un raport optim între nivelul
de competenţă cerut prin programa şcolară şi
valorificarea “punctelor tari” ale elevului cu CES.
Resurse bibliografice utile
 Gherguţ Alois-
Alois-“Sinteze de psihopedagogie
specială.
special ă. Ghid pentru concursuri şi examene de
obţinere a gradelor didactice”
didactice”, Ed. Polirom, 2005
 Gherguţ Alois, Neamţu Cristina-
Cristina- “Psihopedagogie
specială. Ghid practic pentru învăţământul
deschis la distanţă”
 Hrekow Pete, Vasilescu Florentina-
Florentina-
“Învăţământul incluziv: O şansă pentru toţi
elevii!”-- pachet educaţional pentru elevii cu CES
elevii!”
 Văcăreţu Ariana-
Ariana-Stanca, Ruoho Kari, Pop
Mariana-- “Evaluarea în sprijinul învăţării”
Mariana