ȘC O ALA
I -VIII
ȘOAPTE…
CU CLASELE
POJ O RÂTA
NR.2
2009
Redacția
Prof. Daniela Vermeșan
Prof. Adrian Deaconescu
Jucan DianaVII A
Raia Raluca VII A
Facas Adelina VII A
Măgurea Lăcrămioara VIII
Grigorean Georgiana VIII
Flocea Ona VIII
Horga Elfride VIII
Niga Lăcrămioara VIII
Danci Mihai VIII
Coperta realizată de eleva
Măgurean Lăcramioara
Colaboratori
Herman Madalina V A
Zaharia Cipriana V A
Hadbavnic Marinela V A
Bilibou Andreea V A
Bălan Teodora V A
Costache Miruna V A
Bedrulea Florentina VI B
Rusu Petronela VII B
şoapte...
2 0 0 9
N R . 2
Parfum de primăvară
O boare caldă se strecoară printre crengile copacilor înfloriţi. Mireasma
dulce a dragostei pluteşte în aer, măcinând fiecare inimioară în firecelele de praf
ce palpită cu putere răspândindu-se în tot corpul. Un zâmbet de copil, o rază de
soare şi atât...nimic nu mai poate să spulbere inocenţa clipelor rupte parcă din
trecut.
Lumina se avântă cu braţele deschise în drumul ei spre sătucul
melancolic, precum valurile mării înfruntă totul pentru a săruta preţ de o clipă
ţărmul.
Pe uliţele înguste, presărate cu pietricele, oamenii trec smeriţi. Cu sufletul
împăcat, se duc să-şi mărturisească întreaga fiinţă lui Dumnezeu, chemaţi parcă
de o putere divină ce se ascunde în vârful dealului, într-o bisericuţă de lemn.
Glasurile lor s-au ascuns în petale de flori. Cuvintele nu mai sunt necesare!
În ochii sclipitori ai fiecăruia se oglindeşte sufletul dezgolit de minciuni
şi răutate...Sufletul în care se luptă adesea sentimente contradictorii, emoţii de
nepătruns...în care se ascund visele ce n-au nevoie de cuvinte pentru a se face
cunoscute. În curtea bisericuţei, lumea, îndemnată de un simţământ puternic, ar
lua ramurile de salcie ca să-l aştepte pe Iisus.
Căsuţele mici şi albe, uliţele prăfuite sunt acum pustii, mângâiate doar de
vântul domol de primăvară. Bătrânii peste care a plouat mult timp cu necazuri,
bucurii şi înţelepciune, femei şi bărbaţi încercaţi de grijile vieţii dar şi copii pe
ale căror buze, puritatea este în floare precum un cireş, toţi au plecat îndemnaţi
de o voce interioară pentru a se desfăta în bucuria împlinirii sufleteşti.
În curte nu mai este nimeni. Toţi au intrat în bisericuţa umilă, dar
primitoare, pentru a asculta cuvântarea izvorâtă din credinţă a preotului. Glasul
acestuia se ridică duios ca un cor de îngeri către cerul albastru ca o apă. Din
ochii femeilor ţâşnesc lacrimi cristaline ce se preling uşor pe obrajii rumeni.
Şi dintr-o dată, din împărăţia cerului coboară Iisus cel aşteptat de toţi,
sădind în sufletele zguduite de emoţii, un sâmbure de speranţă. Veniţi de luaţi
lumină! Hristos a înviat!
Afară păsărelele încep să ciripească vesele. Zumzetul de albine umple
grădinile. Fluturaşii, zugrăviţi în mii de culori de un pictor grăbit, zboară din
floare în floare, răspândind miresmele primăverii.
Iar oamenii, cu un zîmbet pe buze, păşesc învioraţi pe potecuţa
anevoioasă a vieţii.
Gliga Delia, cl. a VII-a B
 P AG E 3
DESPRE FRANCOFONIE
Termenul „francofonie” a
fost inventat de geograful
francez Onesime Reclus
în anul 1880. El
desemnează totalitatea
persoanelor şi ţărilor care
utilizează limba franceză
ca limbă de comunicare în
diverse situaţii.Creată la
20 martie 1970, la Niamey
(Niger), sub impulsul a trei
şefi de stat africani-
nigerianul Diori Hamani,
senegalezul Leopold
Turnul Eiffel
Sedar Seghor şi tunisianul
Habib Bourguiba- Agenţia
de Cooperare Culturală
Tehnică (ACCT) a devenit
Agenţia
Interguvernamentală a
„Primul pas pe care Francofoniei (AIF). De la
trebuie să-l faci dacă 21 de membri în momentul
vrei să ai succes este să
creării sale, după cea de a
X-a Conferinţă s-a ajuns,
te decizi ce tip de
în 2004, la Ouagadougou,
persoană vrei să fii. la 49 de state şi guverne, 4
Există trei tipuri de organizaţii asociate şi 10
observatori, reprezentând
persoane: acelea care
o populaţie de 600
provoacă evenimentele, milioane de locuitori.
acelea care privesc cum Prima reuniune a
Francofoniei a avut loc în
se desfășoară
februarie 1986, la
evenimentele și acelea Versaiiles(Paris). Şefii de
care se minunează de state s-au mobilizat, în
ceea ce se întâmplă”.
număr mare, astfel că au
participat 41 de ţări.
- John M. Capozzi Organizaţia Internaţională
a Francofoniei este
compusă dintr-un
organism principal (AIF),
operatori direcţi, precum şi
din Adunarea Generală
Parlamentară a
Luvru
ŞOAP TE...
Francofoniei, Conferinţa dimensiunea lor economică
miniştrilor tineretului şi şi că statele au dreptul de a
sportului (CONFEJES), stabili liber politica lor cultural
Comitetul Internaţional precum şi mijloacele sau
al Jocurilor Francofoniei instrumentele necesare
(CNJF).Organizaţie de punerii în aplicare.
vocaţie universală, În Franţa urmare a
Francofonia este prin chestiunilor relative la
natura sa o comunitate Francofonie este asigurată de
deschisă spre lume către serviciile competente
precum şi spre ale Ministerului de afaceri
popoarele şi culturile externe şi serviciului
care o afacerilor francofone.Ei
compun.Francofonia pregătesc şi pun în practică,
înţelege să reunească sub autoritatea ministrului
valori ale fraternităţii, însărcinat al Francofoniei,
toleranţei şi politica guvernului în materie
universalităţii ţărilor de francofonie.Ei contribuie
la definirea acţiunilor
foarte diferite prin istoria
lor, prin cultura lor şi conduse de stat şi de
nivelul de dezvoltare , organismele interesate de
dezvoltarea francofoniei şi a
dar
limbii franceze.Înaltul
Consiliu al Francofoniei
organizează numeroase
seminarii de reflecţie pe teme
legate de francofonie şi
care vor să-şi afirme publică un raport anual
identitatea în mişcrea de despre situaţia Francofoniei
mondializare în lume.În 30 de ani,
actuală.Instanţele Francofonia instituţională a
politice sunt animate de văzut crescând numărul
conferinţele şefilor de membrilor de la 22 la 56.Ea
state şi guverne membre este prezentă pe 5 continente
ale Francofoniei care şi constituie un mozaic de
se reunesc la interval popoare , care în ciuda
de doi ani într-o ţară difernţelor, „hrănesc” o
diferită şi fixează marile ambiţie politică şi culturală
orientări ale mişcării comună: cea de a construi
pentru următorii doi ani. state de drept veritabile şi de
Statele şi guvernele a promova diversitatea
membre ale lingvistică şi culturală.
Francofoniei estimează
că bunurile culturale nu Prof.Liliana Grigorean
se reduc doar la
NR. 2 P AG E 4

„ 1 989 poartă către libertate?”

A fost o dată un
popor care nu putea vorbi,
care nu putea gândi, care
doar tremura de frig şi de
teamă. Acest popor era
format din mama ta, din
bunicul tău, din unchiul tău.
Dar într-o zi ei s-au săturat
şi au ieşit în stradă. Pentru
libertate. Şi au strigat „Noi
de aicea nu plecăm, nu
plecăm acasă, până nu vom
câştiga proiectul îşi propune să
libertatea dezvolte reflecţia personală
Corneliu noastră!”. Şi au a copiilor şi tinerilor asupra
Coposu obţinut unei perioade istorice care
libertatea lor şi a marchează încă evoluţia şi
voastră. Ce s-a dezvoltarea societăţii
câştigat? S-a româneşti .
pierdut ceva? Care a fost
preţul libertăţii? Cum vedeţi
libertatea în viaţa voastră zi
„Lanțurile
de zi. Scopul proiectului
este de a creşte interesul sclaviei leagă
copiilor şi tinerilor pentru doar mîinile:
istoria recentă a României şi
mintea este cea
a-i determina să reflecteze
care eliberează
asupra naturii totalitare şi
represive a regimului omul.”
comunist din România. - Franz
Stimulând cercetarea
Grillparzer
personală şi creativitatea,

DEFINIŢIA
PRIETENULUI ZÂMBIND…
TIMP…

Credeam şi eu că lumea asta-i

bună
Dar pare-a fi şi rea.
Când soarele-ţi e gata să apună
Credinţa însă nu-şi pierde
puterea.
În viaţa asta scurtă
Trece-vei prin greutăţi.
Dar nu uita vreodată
Nu-ţi sunt prieteni toţi.
Chiar dacă tu nu ştii,
Obstacole-ţi aştern grămadă.
Prieteni?…Doi sau trei
Dar care-n tine ştiu să creadă.
Facas Maria Adelina,
cl. a VII-a A
Zâmbind privesc spre cerul înstelat,
Zâmbind îmi amintesc ce am uitat,
Zâmbind, număr şi număr stele,
Zâmbind mă pierd printre ele.
Seara trece, eu zâmbesc.
Luna doarme, eu zâmbesc.
Stelele cad, eu zâmbesc mereu.
Oare dacă zâmbesc, voi adormi şi eu?
Şi parcă zâmbetul nu-mi piere,
Surâsul nu-şi ia la revedere.
Ochii mi se-nchid uşor,
Adorm zâmbind, adorm cu dor.
Facas Maria Adelina,
cl. a VII-a A
Afară plouă şi e frig
Iar soarele nu iese
Copacii încărcaţi de flori
Îi strigă razele din nori.
Dar ploaia vitregă n-ascultă
Ruga pomilor cea mută,
Făcută prin toată fiinţa lor!
Şi cerul se-ncarcă mai mult, mai mult de nori.
Trece şi această zi. Vine alta.
Soarele absent nu-şi arată faţa.
Mai trece înc-o zi, şi încă una
Iar pomii parcă-şi plâng verdeaţa.
Lumina soarelui răzbate dintre nori!
Copacii freamătă încă din zori.
Petalele de flori s-au scuturat,
Şi-acum se pregătesc pentru legat.
Străjeriu Alexandra, cl. a VII-a A
P AG E 5

Sărbătorile tradiționale americane

Sărbătorile tradiționale americane sunt Halloween , Thanksgiving Day

( Ziua recunoștinței ) și Valentine s Day .
Halloween-ul este noapea de 31 octombrie când copiii se îmbracă precum
femeile cu puteri magice și fantomele.
Valentine s Day este ziua îndrăgostiților pe data de 14 februarie , zi în care
oamenii oferă felicitări și mici cadouri persoanelor pe care le iubesc.
În anul 1621 , după ce au ajuns înLumea Nouă (America ) , strămoșii pelerini
s-au așezat și au servit prima masă de ziua recunoștinței .
Cine erau acești oameni ? De ce mulțumeau ei ? Pelerinii erau un grup de o
sută de oameni care au plecat din Anglia din motive religioase . Având în
vedere faptul că ei doreau o viață simplă și pură și nu decorațiile bogatev ale
bisericii și nici aroganța episcopilor , ei erau numiți puritani . În acel timp –
pe când James I conducea Anglia – nimeni nu credea în lucruri precum
toleranța religioasă așa că puritanii erau băgați la închisoare și mai apoi dați
afară din țară .
Ziua de 16 septembrie 1620 i-a găsit în portul Plymouth pe o navă numită
Mayflower care traversa oceanul Atlantic spre Lumea Nouă . Călătoria lor a
fost plină de pericole și de dificultăți .În cele din urmă au ajuns la mal.
Pelerinii înfometați , speriați și bonavi au decis să acosteze și să facă tabără
undeva în nord -un loc dat lor de Virginia Company .
Fericirea pe care au simțit-o când s-au dat jos a durat puțin . Era iarnă când
ei au ajuns , aveau foarte puțină mâncare și nici un acoperiș deasupra
capului , ci doar pământ înghețat , vânt ascuțit și furtuni violente de zăpadă.
Oamenii începuseră să se îmbolnăvească și dă moară. Însă când totul în jur
părea ostil pentru pelerinii slăbiți și deziluzionați ceva neașteptat s-a
petrecut.Câțiva indieni localnici au venit ca să-i ajute. Au adus pelerinilor
porumb , curcan și vânat. Și le-a arătat cele mai bune locuri pentru pescuit
și vânat.
În zilele noastre în a patra joi din luna noiembrie americanii au o întrunire
familială și sărbătoresc Ziua Recunoștinței . E o tradiție în care ei mulțumesc
lui Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le au .
Deși gusturile s-au schimbat porumbul , curcanul , dovleacul și sosul rămân
parte importantă din cina Zilei Recunoștinței ca simboluri ale
supraviețuirii .

Prof. Cârloanță Mihaela Dana

ŞOAP TE...
 NR. 2 P AG E 6

FAMILIA ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA UNEI PERSONALITĂŢI DE SUCCES

În viaţa oricărei persoane , familia are o importanţă deosebită. În familie ne naştem , creştem şi ne socializăm. În familie găsim
ocrotirea , înţelegerea şi afecţiunea de care avem nevoie. Familia ne sprijină în rezolvarea problemelor , cu cei din familie împărtăşim
bucuriile, succesele , realizările.
Familia este grupul care ne influenţează cel mai mult dezvoltarea personală. De la parinţi , bunici , fraţi sau de la alte
persoane cu care ne înrudim deprindem comportamente ,la ei găsim primele modele de viaţă, de la ei aşteptăm preţuire , lor vrem să le
aducem mulţumire.
RELAŢIA PĂRINŢI – COPII ÎN PERIOADA ACTUALĂ
„Nu-i pot înţelege pe tinerii de azi , nu ştiu ce gândesc , nu le cunosc idealurile. Sunt sălbatici, egoişti, nu au nici un respect faţă de
noi. Pe vremea mea tinerii erau altfel...Eu la vârsta lor...etc. Asemenea aprecieri sunt auzite foarte frecvent. Concluzia către care ne-ar
duce acest mod de a interpreta raporturile dintre maturi şi tineri, dintre părinţi şi copii ar fi aceea că , tineretul lunecă de la o generaţie la
alta, pe panta unui proces ireversibil de degradare. Totuşi , din timpuri îndepărtate şi până astăzi istoria înregistrează sute de generaţii şi mai
constatăm că societatea umană nu s-a degradat , nu s-a dezintegrat , ba dimpotrivă a evoluat.
Cum s-ar putea explica această atitudine a generatiei mature faţă de tânăra generaţie?
De la o anumită vârstă , oamenii nu se mai pot adapta la forme sociale noi , nu mai pot urmări curba evoluţiei şi îşi exprimă
nemulţumirea prin formule ca cele de mai sus . există în „bătrâni” o rezistenţă faţă de asimilarea formelor noi de viaţă socială . Se
vorbeşte chiar de un „conflict între generaţii” , explicat prin aceea că adolescentul încetează de a se mai considera copil, adică inferior în
raport cu adultul şi începe să se simtă egal cu acesta, eliberâdu-se în parte, de obstacolele create de constrângerea adultului.
Ştim , vedem în fiecare zi, în familie , la şcoală , pe stradă tineri care refuză modul de viaţă al adulţilor promovând idei confuze ,
utopice, apelând deseori la excese, agresivitate, violenţă.
Cauza acestui comportament trebuie căutată, pe de o parte , în particularităţile psihologice ale tinerilor, iar, pe de altă parte în
relaţiile pe care aceştia le au cu diferite medii sociale, în special cu familia.
Familia are un rol deosebit de important în formarea şi desfăşurarea personalităţii copilului . Familia este un mediu foarte
complex , în care pot apare situaţii foarte diferite , care cuprind mai mulţi membrii între care există foarte multe tipuri de relaţii . Atât
autoritatea excesivă cât şi îngăduinţa excesivă sunt factori care vor influenţa negativ comportamentul copiilor . O constelaţie familială
veşnic frămâtată de tensiuni, distorsionată, lipsită de afecţiune sau caracterizată prin sentimente, afecţiune greşit înţeleasă , deformată
de defectele părinţilor, de certuri ,de acte de violenţă , constituie un mediu traumatizant care determină la copii apariţia unui conflict
interior , care poate afecta dezvoltarea lui psihică.
Un asemenea conflict nerezolvat, prelungit creează la copii o anumită ambianţă , nesiguranţă, contradicţie în rezolvarea
diferitelor probleme, copilul nu mai ştie ce să facă să fie bine.
Afecţiunea şi stima reciprocă , buna înţelegere , unitatea de vederi , dorinţa de colaborare , împărţirea echitabilă a sarcinilor în
gospodărie, simţul de răspundere, experienţa şi cultura, înţelepciunea sunt elemente care echilibrează raporturile dintre soţi şi creează o
atmosferă familială , destinsă, care va asigura echilibrarea psihică a copilului.
Familia este totodată şi lucrul cel mai bun şi cel mai rău dintre lucruri. Cercetările experimentale au dovedit că tulburările
de comportament cresc cu 15-20% la copiii din familii cu neânţelegeri .
.Cadrul familial trebuie să ţină seama de vulnerabilitatea reală a sa şi să-l ajute să se convingă de capacităţile sale, de
valoarea lui. Copilul nu trebuie să se simtă respins de familie , dar nici supraprotejat deoarece în ambele cazuri el va deveni
egocentric şi incapabil de a se distanţa de sine, va evita contactul cu realitatea şi se va refugia în lumea visării , a imaginaţiei, va
stabili greu contacte sociale cu cei de vârsta sa , va deveni pasiv, lipsit de iniţiativă , cu sentimente de inferioritate, lipsit de interes
pentru viitor.
Instalarea dificultăţilor la învăţătură este întotdeauna rezultatul acţiunii conjugate a mai multor factori . Şcoala este cea care
trebuie să pregătească şi să asigure reuşita şcolară a elevilor, să combată şi să prevină efectiv pierderile şcolare. Dar de cele mai
multe ori cauzele insuccesului şcolar rămân necunoscute cadrelor didactice, eforturile lor rămân fără rezultat .În asemenea cazuri
responsabilitatea revine şi familiei.
Familia este cea care cunoaşte programul extraşcolar al elevului, părinţii trebuie să cunoască mediul pe care-l frecventează copiii şi
ei ştiu atmosfera de lucru a elevilor.
Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei , care contribuie prin mijloace specifice la formarea unei pesonalităţi
de succes. Familia este prima şcoală a copilului . Ea exercită o influenţă atât de adâncă , încât urmele ei rămân, uneori întipărite
toată viaţa în profilul moral spiritual al acestuia.
„Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea statului ( Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, art.16)
Definiţii celebre :
„ Familia este baza ordinii sociale şi de stat” ( Victor Branişte).
„Familia este universul simţirilor pure, prime, nealterate de nevoia prefacerii în faţa entităţilor străine sufletului nostru”.( Simion
Burza).
„Familia este asocierea stabilită în mod natural pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale omului „( Aristotel )
„O familie este un loc unde principiile sunt ciocănite şi ascuţite pe nicovala vieţii de zi cu zi” ( Charles Swindoll)
„Familia este nucleul civilizaţiei”. (Will Durant )
„Familia reprezintă raiul într-o lume nemiloasă” ( Christopher Lasch ).

BIBLIOGRAFIE:
1.Prof. Riana Calotă , psih. Mariana Corin şi etc.-Consultaţii pentru activitatea educativă ; Ed. Eurobit , Timişoara 1996;
2.Emilia Albu-Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenţi; Ed. Aramis 2002;
3.Cultură Civică – Manual clasa a VII-a ;Ed. Univers 1999
4Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
5.Constituţia Romaniei
Întocmit Prof. Mahu Victor
 P AG E 7
Dragobetele, logodiciul păsărilor
Pe vremuri, în preajma zilei
de 1 martie, cel mai adesea pe
24 februarie, tinerii „ţineau
sau făceau Dragobetele", a
explicat etnograful Marcel
Lutic de la Muzeul de
Etnografie al Moldovei. Erau
şi alte zile în care se
sărbătorea Dragobetele: 28
februarie, 1, 3 şi 25 martie,
zile aflate în preajma zilelor
Babei Dochia şi a secolului al XX-lea au mai
echinocţiului de primăvară.
Mai ales în sudul României,
exista o perioadă întreagă, la
îngemănarea lunilor februarie
cu martie sau, cel mai adesea,
în martie care stă sub semnul
Dragobetelui, arată Marcel
Lutic. Majoritatea denumirilor
pentru această sărbătoare sunt
calchieri după numele din
slava veche a sărbătorii
creştine a "Aflării Capului
Sfântului Ioan Botezătorul",
sărbătoare numită în spaţiul
slav "Glavo-Obretenia".
Românii au adaptat, ca şi în
„Avem 40 de
cazul altor sărbători din
calendarul popular (Circovii,
milioane de
Ciurica, Probajenii sau
motive pentru a Obrijenia, Procoava,
Ovidenia, Zacetania, Stratenia
greși, dar o ş.a.), această denumire din
slavă, aşa apărând în veacurile
singură scuză.” evului de mijloc denumirile
"Vobritenia", "Rogobete","
- Rudyard Bragobete",
"Bragovete" (unele dintre ele,
Kipling foarte apropiate de mult mai
cunoscutul Dragobete), până
când, probabil şi sub influenţa
principalelor caracteristici ale
sărbătorii, s-a impus pe arii
destul de extinse, mai ales în
sudul şi sud-vestul României,
denumirea "Dragobete", după
cum arata Marcel Lutic.
O altă
explicaţie dată de unii filologi
asupra provenienţei numelui
"Dragobete" porneşte tot de la
doua cuvinte vechi slave
"dragu" şi "biti", care s-ar
traduce prin expresia "a fi
drag". Alţi filologi, adepţi ai
autohtonismului total al
sărbătorii, explică denumirea
prin două cuvinte dacice,
"trago" - tap şi "pede" -
picioare, aceste două cuvinte
transformându-se, în timp, în
ŞOAP TE...
drago, respectiv bete, aşa cum
a mai arătat Marcel Lutic. Se
crede că dacii au avut o
divinitate celebrată în această
perioadă a anului, divinitate al
cărei nume nu ni s-a păstrat,
după cum multe alte nume ale
divinităţilor dacice nu ne mai
sunt cunoscute.Culegătorii de
folclor de la sfârşitul veacului
al XIX-lea şi din prima parte a
înregistrat şi alte denumiri
pentru această sărbătoare,
precum "Ioan Dragobete",
"Drăgostitele", "Sântion de
primăvară", "Cap de
primăvară" sau "Cap de vară
întâi", dar şi "Dragomiru-
Florea" sau "Granguru", a
menţionat Marcel Lutic.
Zburătoritul
fetelor şi al băieţilor
Modul în care
se sărbătorea această zi era
legat de pregătirile care se
făceau în gospodărie o data cu
venirea primăverii. "Potrivit
tradiţiei, Dragobetele era o zi
frumoasă pentru băieţii şi
fetele mari, ba chiar şi pentru
bărbaţii şi femeile tinere.
Dimineaţa devreme, tineretul
se îmbrăca în haine de
sărbătoare şi, dacă vremea era
urâtă, se strângeau în cete pe
la casele unora dintre ei. Dacâ
vremea era frumoasă ieşeau
afara din sat, mai ales pe
dealuri, baieţii adunând lemne
pentru foc, iar fetele culegând
urzici şi flori de primăvară,
flori folosite apoi, adesea, în
descântecele de dragoste. O
parte din aceste flori, în
special tămâioarele şi
viorelele, erau păstrate cu
grijă până pe 24 iunie, la
Sânziene, când se culegeau
alte flori considerate surori ale
acestora, numite roji
(trandafiri sălbatici) şi oblici
(flori mici, galbene), din care
se făcea un buchet care se
arunca pe o apă curgătoare. Se
credea că fetele care procedau
astfel săvârşeau "o faptă
bună", echivalentă cu o
jumătate de sărindar în cer,
căci altfel aceste flori nu s-ar
fi întâlnit sau "logodit"
niciodată", arată Marcel Lutic.
De asemenea,
„prin unele locuri, exista
obiceiul ca fetele mari să
strângă apa din omătul
netopit sau de pe florile de
fragi. Această apă, păstrată
cu mare grijă, se spunea că ar
avea proprietăţi magice, că
este născută din surâsul
zânelor, putând face fetele
mai frumoase şi mai
drăgăstoase. Dacă nu erau
omăt şi fragi, se strângea apa
de ploaie sau cea de izvor,
acest lucru făcându-se mai
ales atunci când Dragobetele
se ţinea în luna martie", a
menţionat etnograful Marcel
Lutic.Tinerii mergeau în
pădure unde culegeau flori şi
apoi, „în jurul focurilor
aprinse pe dealurile din jurul
satelor, fetele şi băieţii
discutau vrute şi nevrute, însă,
cel mai adesea, se spuneau
glume sau se făceau hore.
Fetele, cum simţeau
apropierea prânzului,
începeau să coboare în fugă
spre sat, în sudul României
această goană fiind numită
"zburătorit". Conform
obiceiului, fiecare băiat
urmărea fata care îi era dragă.
Dacă flăcăul era iute de picior
şi fetei îi plăcea respectivul
urmăritor, atunci fata se lăsa
prinsă şi avea loc o
îmbrăţişare, urmată de o
sărutare mai lunga în văzul
tuturor. Sărutul acesta
semnifică, în fapt, logodna
ludică a celor doi, cel puţin
pentru un an de zile. De multe
ori, astfel de logodne în joacă,
prefaţau logodnele şi
căsătoriile adevărate.
Logodna păsărilor
Dacă această
sărbătoare avea o mare
însemnătate în vremurile de
demult, "originea acestei
sărbători ar fi în ciclurile
naturii, mai ales în lumea
păsărilor, aceste vieţuitoare
fiind socotite de către
strămoşii noştri cele mai
apropiate de universul socio-
uman. În acest context, nu e
NR. 2 P AG E 8

fost transformat într-o buruiană, ca o contrapondere a sărbătorii de

e deloc
întâmplare faptul că pasărea era
considerată reprezentarea uneia
dintre cele mai vechi divinităţi ale
naturii şi dragostei.Marcel Lutic
arată că românii numeau
sărbătoarea Dragobetelui şi
"Logodiciul păsărilor". "Se
spunea că, acum, acestea se
împerechează şi îşi fac cuib, de la
păsări obiceiul fiind preluat şi de
către oameni. Se pare că
motivaţiile preluării erau mai
profunde, din moment ce păsările
erau privite ca mesageri ai zeilor,
cuvântul grecesc "pasăre"
însemnând chiar mesaj al cerului
sau prevestire. După unii
etnologi, logodna de primăvară a
păsărilor a devenit, în timp, şi o
sărbătoare a iubirii la oameni,
ziua însurăţeilor şi a înfrăţirilor, a
logodnelor ludice sau reale ale
tinerilor. Pe de altă parte, accentul
pus pe păsări şi pe femei, trimite
la fecunditate, atât păsările, cât şi
femeile fiind simboluri ale
creşterii şi înmulţirii.
Dragobetele, el însuşi, afirmă alţi
etnologi, zân de esenţă solară,
apropiat de divinităţi ale naturii şi
dragostei, ar descinde dintr-o
străveche Zeiţă pasăre", arată
Lutic.
Dragobetele Iovan, fiul Babei
Dochia
Unele legende româneşti îl
prezintă pe Dragobetele Iovan ca
pe fiul Babei Dochia, în timp ce
altele amintesc de limba
păsărească. La sărbătoarea
Dragobetelui sunt amintite
elementele referitoare la trecerea
de la iarna la primăvară, de la frig
la cald, de la întuneric la lumină
reprezentate prin focurile aprinse
pe dealuri, hora flăcăilor şi
fetelor, florile culese de fete,
veselia caracteristică acestei
sărbători, descântecele care se
făceau acum cu atâta spor,
îmbrăţişarea şi sărutul de după
goana rituală, ca nişte peceţi ale
dragostei care se transformă,
adesea, în logodne şi căsătorii, aşa
cum mai arată Mircea Lutic.O alta
tradiţie spune că Dragobetele a
o
numita Năvalnic, de Maica Precista, Sfântul Valentin. Este o sărbătoare
după ce acesta, din nesăbuinţă, a autohtonă, fiind numită şi
îndrăznit să îi încurce şi ei cărările. Cap de primăvară, mai ales
Zân al dragostei, dragobete este în Dobrogea, nefiind o dată
zeul dragostei la românii de pe fixă pentru ea. Este la fel ca
ambele maluri ale Dunării, zeu sărbătoarea mărţişorului, a
pastoral câmpenesc, codrean. Este Alexiilor de la mijlocul lunii
imaginat ca un tânăr frumos, martie, începutul unui noi
puternic şi bun, inspirator al ciclu agrar. Dragobetele este văzut şi ca
pornirilor senzuale, dar curate, al un zân al iubirii la români".
dragostei fireşti.Tot de Dragobete
se amintesc şi ritualuri ale înfrăţirii
de cruce între tineri. Aceştia, fete Întocmit,
cu fete şi băieţi cu băieţi, işi crestau
prof. Daniela Vermeşan Dacă crezi că
în formă de cruce încheieturile de la
mâini pe care şi le uneau, astfel încât educația este
să curgă sângele amestecat prin
scumpă
vene.Ovidiu Focşa, etnograf în
cadrul Muzeului de Etnografie al așteaptă să
Moldovei, a precizat că „despre
vezi cât te va
Dragobete se crede că este o un
protector al păsărilor, fiind o costa
sărbătoare strâns legată de
fertilitate, fecunditate şi de ignoranța ta.
renaşterea naturii. Cam mai toate - John M.
sărbătorile din luna martie, fiind
legate de începutul unui an agrar, Capozzi
erau legate de fertilitate,
revigorarea naturii, trezirea la viaţă.
Această sărbătoare marca
revigorarea naturii şi nu numai, ci şi
a omului care, cu această ocazie, se
primenea. Era o sărbătoare a
revigorării vegetaţiei, a vieţii în
creştere, o data cu trecerea la
anotimpul de primăvară durata zilei
creştea, în contrapondere cu
noaptea care descreşte, ca dovada şi
zilele sunt mai însorite. Se pare că,
în această perioadă, păsările,
vegetaţia dar şi oamenii se puneau
în acord cu natura, era o nuntă a
naturii, însemnând renaşterea
acesteia, retrezirea la viaţă, ceea ce
este şi semnificaţia centrala a
sărbătorii de Dragobete.Ca forma
de manifestare Dragobetele nu
cunoaşte o arie foarte largă la noi în
ţară, ea a apărut mai mult în prezent
 P AG E 9
ÎNCEPUTUL LUNII Martie (Marţ)
este încărcat de riturile începutului, căci
până nu demult, 1 Martie marca Anul
Nou, şi mai cu seamă anul nou agricol.
Marte a fost la origini zeul primăverii, al
vegetaţiei, ulterior căpătând valenţe
războinice. În legendele noastre, Marte
este un Moş hâtru şi capricios, care îşi
bate joc de celelalte luni şi de oameni,
prin schimbări neprevăzute ale vremii.
De-a lungul mileniilor, diversele
popoare au ales variate date de serbare a
Anului Nou, dar toate sunt legate de
mişcarea Soarelui, de solstiţii şi
echinocţii. Calendarul roman a avut
iniţial 10 luni (de aici şi numele actual al
lunilor, de ex. septembrie: luna a 7-a), şi
începea la 1 Martie. După reforma
calendaristică din timpul lui Iulius
„Oricine renunță să Caesar, data anului nou a fost mutată la
învețe este bătrân, 1 ianuarie. Aceasta a atras şi strămutarea
multor obiceiuri din primăvară în ciclul
chiar daca are 20 sărbătorilor de iarnă de 12 zile (25 dec.
Crăciun - 6 ianuarie Bobotează).
sau 80 de ani. Pluguşorul, care marca scoaterea
plugului şi tragerea primei brazde, este
Oricine continuă să un exemplu edificator. Cele 12 zile, care
învețe rămâne sunt practic o reeditarea a celor 12 luni
ale anului, au un corespondent foarte
tânăr. Cel mai exact în cele 12 zile, oracolare pentru
mersul vremii, ale Babelor. „Din
important lucru în Crăciun în Bobotează sunt 12 zile,
fiecare zi reprezintă o lună a anului, şi
viață este să-ți cum va fi vremea în singuraticele zile
pastrezi propria din Crăciun în Bobotează, aşa vor fi
singuraticele luni corespunzătoare ale
minte tânăraă ,, anului” (Traian Gherman).
- Henry Ford Mărţişorul
Începutul lui Martie
cumulează o serie de semnificaţii şi
sărbători, căci ne situăm la început de
an, în preajma echinocţiului de
primăvară (21 martie / 9 martie iulian)
când zilele devin egale cu nopţile. Astrul
zilei devine din ce în ce mai puternic,
patronând începutul noului sezon
agricol.
Vine primăvara şi ne dăruim mărţişoare.
Ce înseamnă acest gest, ce semnificaţie
a avut sau mai are el? Cum se poartă
mărţişorul? Comercianţii ştiu să
exploateze din plin acest moment, unii
resimt gestul dăruirii mărţişorului ca pe
o obligaţie, femeile şi copiii îl poartă
fără să mai ştie de ce.
Mărţişorul nu se poartă ca o
jucărie sau ca o podoabă, el se poartă cu
demnitate, ca un lucru sfânt. „Cine
ŞOAP TE...
voieşte ca Mărţişorul să aibă efectul
dorit, acela trebuie să-l poarte cu Bibliografie:
demnitate” (S. Fl. Marian). În trecut,
fetele chiar trebuiau să nu se lase Simion Fl. Marian
seduse de flăcăi cât timp purtau “Sărbătorile la români”
Mărţişorul. El este un talisman, Ion Ghinoiu „Sărbătorile şi
aducător de sănătate, belşug, noroc, obiceiurile la romani”
fericire, este o bucată de Soare. Dar de Traian Gherman
unde această adoraţie a Soarelui care a „Meteorologie populară”
dominat omenirea din negura vremii? George Coşbuc „Elemente
În afară de realele binefaceri ale de literatură pupulară”-
Soarelui care face viaţa posibilă pe „Albina”
Pământ, însăşi evoluţia spirituală a Mihai Pop „Obiceiuri şi
omului urma mersul astrului. Sufletul tradiţii româneşti”
este considerat scânteia divină, un
Soare la scară microcosmică. Întocmit, prof.
Mărţişorul este mai cu seamă un
simbol solar. Tocmai de aceea, Daniela Vermeşan
mărţişorul era în vechime un
ban de argint, care se prindea la
gât sau la mână cu un fir
împletit din aţă roşie şi albă.
„Banul alb e simbolul Soarele
primăverii, pe care toate
popoarele lumii şi-l închipuie
alb, cu cai albi, cu haine albe,
cu arme albe, pentru că albul
este biruitor. Mărţişorul se
leagă ori înainte de răsărirea
Soarelui sau mai bine
deopotrivă cu aceasta, şi scopul
lui este să aduci o jertfă
Soarelui, purtându-i cu tine
chipul, cam cu acelaşi rost cum
purtăm noi o cruce ori un chip
al lui Christos în sân. Printr-asta
te faci prieten cu Soarele, ţi-l faci
binevoitor şi-ţi dă ce-i stă în
putinţă” (G. Coşbuc). Firul roşu
semnifică focul, căldura Soarelui.
Firul alb, iarna care tocmai a
trecut. Simbolistica cromaticii alb
-roşu este una arhetipală,
semnificând în alchimie, prin roza
albă şi cea roşie unitatea
contrariilor. Împletirea alb-roşie a
şnurului se regăseşte în steagul
căluşarilor, la bradul de nuntă, la
podoabele junilor, la sâmbra
oilor şi în multe alte obiceiuri
străvechi.
Dăruirea Mărţişorului
este practic o formă de urat. „La
1 martie există obiceiul ca
părinţii să dea copiilor (fetelor)
câte o monedă de argint ca s-o
poarte la gât sau la mână,
însemnând ca acesta să fie curat
şi sănătos ca argintul, cu
venirea primăverii”.
Firul alb şi roşu înseamnă că „fetele or
să fie curate şi rumene toată vara”, iar
NR. 2 P AG E
Paştele - originea cuvântului
Denumirea sărbătorii.
Originea cuvântului
"Paşti".
Sărbătoarea Învierii Domnului
este indicată în limba română
prin cuvântul "Paşti"
întrebuinţat de obicei la plural,
care este de origine ebraică. La
evrei cuvântul Pascha (pesah)
însemna trecere şi era moştenit
de aceştia de la egipteni,
indicând: sărbătoarea anuală a
azimelor în amintirea trecerii
evreilor prin Marea Roşie şi a
exilului, sărbătoare ce se
prăznuia la 14 Nisan şi care
coincidea cu prima lună plină
de după echinocţiul de
primăvară. Termenul ebraic a
trecut în vocabularul creştin, pe
motivul că evenimentele
istorice care sunt comemorate
prin această sărbătoare, adică
patimile, moartea şi Învierea
Domnului, au coincis cu
Paştile iudaice din acel an.
Trebuie să specificăm însă că
termenul nu implică o viaţă, precum puiul de găină
identitate a Paştilor creştine cu
cele evreieşti, ci numai o
înrudire terminologică şi
cronologică dintre ele. Paştile
iudaice sunt instituite de
Moise, după ieşirea din Egipt,
cu scopul de a aduce mereu
aminte fiilor lui Israil că
Domnul Dumnezeu i-a scos
din robie şi i-a trecut Marea
Roşie, făcând minuni mari cu
ei. De la această trecere,
sărbătoarea s-a numit pasah,
iar greceşte to pascha. Acest
cuvânt s-a impus în creştinism
pe considerentul că însuşi
Mântuitorul l-a folosit, când a
spus ucenicilor Săi : "Ştiţi că
peste doua zile va fi Paştile şi
Fiul Omului va fi dat să fie
răstignit" (Matei XXVI, 2). Iar
RUGĂCIUNE
Maică Preacurată, Te rugăm frumos, roagă-Te îndată, Domnului Hristos, să ne dăruiască
ajutorul Său şi să ne ferească de tot ce e rău! Amin!
ucenicii au întrebat,
întrebuinţând acelaşi cuvânt :
"Unde voieşti să-ţi pregătim să
mănânci Paştile?" (Matei
XXVI, 17).
Ouăle de Paşte,
potrivit tradiţiei, erau adunate
din cuibar în miercurea din a
patra săptămână a Postului
Mare, numită şi „miercurea
Paresimilor". Există obiceiul ca
de la lăsatul secului şi până în
această zi, gospodinele să nu
strângă ouăle. Era credinţa că
ouăle alese în această zi nu se
stricau până la Paşte. Acum se
alegeau ouăle pentru mâncarea
de Paşti şi ouăle ce urmau să
fie înroşite.
Chiar dacă ele erau strânse în
această zi, vopsitul lor avea loc
în joia din săptămâna de
dinaintea Paştelui, însă,
niciodata în Vinerea Mare.
Oul vopsit este simbolul
Mântuitorului, care părăseşte
mormântul şi se întoarce la
ieşit din găoace.
Ouale roşii sunt numite în
unele zone din Bucovina
merişoare, iar cele cu
ornamente sunt numite
încondeiate, închistrite sau
împistrite.
Ornamentica ouălor decorative
este extrem de variată, ea
cuprinde simboluri geometrice,
vegetale, animale,
antropomorfe şi religioase:
- linia dreaptă verticală =
viaţa ;
- linia dreaptă orizontală =
moartea ;
- linia dublă dreaptă =
eternitatea ;
- linia cu dreptunghiuri =
gândirea şi cunoaşterea ;
- linia uşor ondulată = apa,
Zaharia Dora Cipriana, cl.a V-a A
10
purificarea ;
- spirala = timpul, eternitatea ;
- dubla spirală = legătura Obiceiuri pascale
dintre viaţă şi moarte.
Ciocnitul ouălor se Oul încondeiat şi
face după reguli precise: roşu, ciocnit în ziua
persoana mai în vârstă (de
obicei bărbatul) ciocneşte de Paşte,
capul oului de capul oului simbolizează
ţinut în mână de partener, în mormântul
timp ce rosteşte cunoscuta Mântuitorului care
formulă "Hristos a înviat", la s-a deschis la
care se răspunde "Adevărat a
înviat". Învierea Sa.
În Bucovina, cojile Atunci când oamenii
ouălor de Paşti, sunt aruncate ciocnesc ouăle,
în râu, pentru ca apa să le spun:
poarte la "Blajini" (fiinţe
„-Hristos a înviat!”
imaginare, încarnări ale
copiilor morţi nebotezaţi, al -„Adevărat c-a
căror loc de vieţuire se află laînviat!”
"capătul lumii", aproape de Aceste urări
Apa Sâmbetei). În felul acesta, mărturisesc credinţa
şi Blajinii ştiu că pentru toţi în Fiul lui
creştinii a venit Paştele.
Dumnezeu şi-n
La ţărani, mai exista învierea Lui.
obiceiul ca, în dimineaţa din Culoarea roşie
duminica Paştelui, să-şi spele simbolizează
faţa cu apă nouă sau apa
sângele Domnului,
neîncepută, în care pun un ou
roşu, având credinţa că astfel jertfa Sa pentru
vor fi tot anul frumoşi şi salvarea omenirii.
sănătoşi ca un ou roşu. După În cinstea Învierii,
consumarea ouălor, cojile roşii credincioasle
sunt păstrate pentru a fi puse vopsesc ouăle şi le
în brazde, la arat, crezându-se
astfel că pământul va da rod încondeiază. Ele
bun. sunt o dovadă a
păstrării credinţelor
şi tradişiilor din
vechime
Vârvăroi Geanina
Maria, cl.a V-a A
 P AG E 11

Mama Povaţă Vorbeşte-ncet

Să-i mulţumeşti lui
Dumnezeu
De ai în lume azi o mamă.
Şi s-o asculţi cu drag
mereu,
Căci te-a crescut cu griji şi
teamă.
De-ai fost bolnav, ea te-a-
ngrijit
Cu dragoste, ca să-ţi aline
dorul.
Iar dacă toţi te-au părăsit,
Doar ea ţi-a fost
mângâietorul.
Iar dacă ea te-a părăsit
Şi n-ai această mângâiere,
Atunci să pui pe-al ei
mormânt
Buchet de flori în
amintire…
„Anumiți oameni
văd lucrurile așa
Rusu Rodica Cătălina, cl.
cum sunt și spun:
a VII-a A
„De ce?". Eu visez
lucruri care nu au
mai existat și spun:
"De ce nu?"
Orice zi e sărbătoare
Fapte bune atunci când faci,
Milostiv şi-n rugăciune
Împreună cu cei dragi.
Blând şi darnic tu să fii,
Să-l ajuţi pe cel sărac,
Şi mereu să ai cu tine
Sfântul Duh în chip curat.
La biserică să mergi
Cu sufletul împăcat.
Să n-ai pic de ură-n tine,
Bun să fii cu toţi din sat.
Îngeraşul tău cel bun
Cu surâsul cristalin,
Îţi va dărui îndată
Coroniţa de măslin.
Ţi-o va aşeza pe cap,
Bucuros, că tu, copile,
Ai făcut din viaţa ta
Numai sărbători şi bine!
Gliga Delia, cl. a VII-a B
Vorbeşte-ncet, urmează
înainte
Cu glasul tău, izvor de
mângâiere.
Căci vorba ta-i un fagure de
miere
Şi înţelesul ei e prea cuminte.
Să pot să te privesc încet – n-
aş cere
Nimic alta, scumpe înger
sfinte,
Când ochii tăi vorbesc fără
cuvinte
Şi-arată milă, dragoste,
durere.
Tu, idol scump şi dulcea mea
lumină,
Rămâi la braţul meu
întotdeauna
Căci numai ţie al meu suflet
se-nchină.
Vorbeşte-ncet, priveşte-mă
într-una…
De chipul tău a mea viţă-i
plină!
Pot fi minuni, ca tine nu-i
niciuna.
Bedrulea Florentina
cl.a VI-a B

- George Bernard Zile capricioase

Shaw Primele zile de primăvară…Cine nu visează la ele cu ochii deschişi? Cine nu visează
la dezgheţ şi la reînvierea naturii?
La fel cum noi, oamenii, visăm la venirea primăverii, la venirea zilelor călduroase, aşa
şi micii ghiocei – simbol al primăverii – doresc eliberarea de sub pământ, doresc supleţea să-şi
etaleze supleţea şi gingăşia cu care ne-au obişnuit an de an.
Odată cu sosirea primelor raze solare călduroase, prin toate crângurile şi grădinile vezi
mici focuri ce distrug urmele nemiloasei ierni.
Sub iarba curăţată, deja îşi scot căpşorul sfios, micii ghiocei, curioşi să vadă din nou natura,
necunoscută încă şi totuşi cunoscută din descrierile făcute de înaintaşii lor, informaţii transmise
din sămânţă în sămânţă.
Încălziţi de jocul razelor de soare, câţiva greieraşi, câţiva gândăcei, îndrăzneţe
musculiţe şi fluturi curajoşi au ieşit la iveală pentru a colinda, a cerceta, a murmura, reînviind
şi înveselind câmpiile, colinele, codrii cu freamătul mişcării lor.
Însă, în aceste prime zile de primăvară, natura e schimbătoare, aflându-se încă sub
influenţa răutăcioasei Dochia. Un nor negru a fost adus de vânt, iar toate visele micuţelor
suflete s-au spulberat…Dar n-au murit, căci întotdeauna soarele aducător de speranţă, răsare
din nou.
Raia Maria Raluca, cl. a VII-a A

ŞOAP TE...
NR. 2 P AG E
Strălucirea verii
Luna iunie. În miezul
zilei. Prăbuşită în iarbă, sub
umbra prietenoasă a copacilor
din livada bunicilor, mă aflam
chiar EU. O boare uşoară
trecea printre crengi dându-mi
un sentiment de linişte deplină.
De sub coroana ocrotitoare a
unui măr bătrân, urmăream
jocul minunat al fluturilor
pictaţi parcă de penelul plin de
măiestrie al Soarelui însuşi.
Punând urechea pe iarba
Primăvara
Este primăvară.
Soarele îşi arată noile forţe,
dobândite în timpul răgazului
din timpul iernii. Ultimele
petece de zăpadă se topesc
uşor, lăsând cale liberă
ghioceilor şi firelor de iarbă ce
şi-au împrumutata culoarea de
la vreun măr necopt.
Chiar dacă razele
soarelui strălucesc, afară nu
este foarte cald. Acest fapt nu-i
împiedică însă pe prichindei să
alerge pe câmpia înverzită,
Despre copilărie
Copilăria este cea mai
frumoasă parte din viaţă. Ea
este ca un boboc mic şi firav
care, cu trecere anilor, începe
să îşi desfacă rând pe rând
petalele.
E roua dimineţii ce cade lăsând
în urma ei pagini de amintire.
Copilăria este singurul
moment al vieţii în care trăim
totul cu maximă intensitate, în
care plângem şi râdem în
aceeaşi zi. Pe măsură ce trec
anii, devenim mai serioşi,
zâmbim mai puţin, nu ne mai
proaspătă, pământul începu să
-mi povestească legenda sa
prin ţârâitul greierilor şi
freamătul mărunt al gâzelor.
În jurul meu, merii,
perii şi prunii se bucurau de
mângâierea soarelui. Pe crengi
începură a prinde contur
bobiţe verzi. Mă gândeam câte
minunăţii sunt în jurul nostru!
Ce miracol face ca din nişte
fragile şi trecătoare flori să se
ivească fructele
binefăcătoare…?!
Întinsă în iarbă
printre floricele multicolore şi
parfumate, printre ramuri,
privirile mele atingeau cerul
atât de limpede şi albastru.
Nici un nor nu-i tulbura
oglinda azurie…îmi simţeam
sufletul înălţându-se spre
infinit.
Pe o ramură apăru o
pasăre ale cărei pene păreau
ornată cu viorele şi ciuboţica-
cucului. Fetiţele culeg buchete
frumoase şi viu colorate care să
le mărturisească mamelor şi
bunicuţelor iubirea lor
nevinovată.
Copacii s-au trezit din
somnul cel lung întinzându-şi
spre soare mugurii firavi,
purtători ai frunzelor şi ai
florilor. Seminţele ce şi-au
făcut somnul de frumuseţe sub
plapuma ocrotitoare a iernii, au
fost trezite de freamătul făcut
de picăturile de apă născute din
îmbrăţişarea soarelui şi a
bucurăm de orice „nimic”
oferit.
Nu ştim când începe şi când se
termină copilăria. Ştim doar că
la un moment dat avem
pretenţia şi dorim să fim trataţi
ca adulţii.
Ajungând la maturitate, toţi îşi
doresc să se întoarcă în trecut,
să se rupă de prezent, să uite
pentru câteva clipe
responsabilităţile, îndatoririle
de care sunt urmăriţi pas cu
pas.
Să ne bucurăm de
această lume şi să nu încercăm
să forţăm prezentul vrând să
arătăm sau să devenim mai
12
muiate în culorile curcubeului.
Ciripea zglobie, descriindu-mi
bucuria pe care i-o făcea
strălucirea zilei de vară. În
aceleaşi acorduri veneau
dinspre pomi alte cântece.
Trilurile lor păreau ode
închinate Măriei Sala, VARA!
Ridicându-mă din
iarba care mai păstra ca
amintire conturul trupului meu,
mi-am purtat din nou privirile
spre zare. În depărtare se iţeau
munţii ca nişte uriaşi purtându-
şi cu fală noile veşminte verzi. „Există un
Împrejurul meu totul era
strălucitor şi armonios. Timpul singur tip de
îşi pierduse parcă dimensiunile.
Nici n-am realizat când au succes: acela
zburat clipele. Se făcuse
târziu… de a face din
propria viață
Canişag Mihaela, cl. a VII-a
A ceea ce vrei.”
- Henry D.
zăpezii şi-au început să-şi întindă
Thoreau
mâinile spre cer.
Primăvara, anotimpul
bucuriilor, reprezintă trezirea,
revenirea la viaţă, învierea. E
învierea naturii, ce prefigurează
Marea Înviere.
Acest anotimp e graniţa
dintre tărâmul cuprins de somn, de
nemişcare, dominat de vis şi
tărâmul proaspăt, murmuritor şi
multicolor al ierbii, al florilor şi-al
gâzelor.
Facas Maria Adelina, cl. a VII-a
A
maturi, mai altfel decât suntem
cu adevărat. Să trăim astfel
încât să putem vorbi despre o
copilărie magică, cum n-a mai
fost.
Erhan
Constantin,
cl. a V-a A
 P AG E 13
2 aprilie 1867
Revista « Familia », în
care şi-a făcut debutul
M i h a i E mi n e s c u
găzduieşte în paginile
sale vibrantul poem
« Ce-ţi doresc eu ţie,
dulce Românie ».
12 aprilie 1457
Ştefan cel Mare îl înfrânge
pe Petru Aron în bătălia de
la Doljeşti.
Peste două zile începe
una din cele mai glorioase
domniidin istoria medievală
românească.
21 aprilie 753 I.Hr.
Conform legendei, preluate
de Titus Livius
în “Ab urbe condita”, are loc
întemeierea Romeide către
cei doi gemeni,Romulus şi
Remus.
Printre naţiunile care poartă
astăzi sigiliul Romei,
ne numărăm şi noi, românii
24 aprilie 1184 î.Hr
Se sfârşeşte
războiul troian,
ca urmare a
pătrunderii
aheilor în Troia
cu ajutorul faimosului
„cal troian”
ŞOAP TE...
Ouă roşii
Colorarea ouălor mântuire chiar pe Însuşi
în roşu este o datină a
Sărbătorilor Pascale.
Legenda spune că atunci
când Domnul Nostru Iisus pe de o parte, sacrificiul
Hristos a fost răstignit,
Maria Magdalena i-a adus - , iar pe de altă parte, viaţa
un coş cu ouă şi l-a pus sub – Învierea.
picioarele Lui. Atunci,
sângele care îi curgea din colorează ouăle în mai
tălpi a ajuns pe ouă iar
acestea s-au înroşit. De
atunci, de Paşti, fiecare
creştin vopseşte ouăle în
culoarea roşie,
Tradiţii de Sfintele Paşti
Sfintele Paşti
reprezintă cea mai mare
sărbătoare pentru creştinii
ortodocşi. Învierea
Mântuitorului Iisus Hristos
este cea mai mare minune
săvârşită vreodată pe
pământ.
Fiecare familie se
pregăteşte pentru
întâmpinarea acestei mari
sărbători. Se face pasca, cea
mai însemnată coptură la
masa de Paşti. Obiceiul
străvechi cerea ca aceasta să
fie coaptă în Joia mare, dar
de multe ori se pregăteşte
sâmbăta pentru a-şi păstra
prospeţimea până în ziua
Paştilor.
Pasca se face numai din
făină curată, din grâu ales,
cernută prin sită deasă. Cine
frământă pasca, nu trebuie
să se certe, să gândească
sau să vorbească urât, ci să
aibă sufletul luminat, să
facă semnul Sfintei Cruci şi
să rostească în gând
rugăciunile ştiute. Ea se
face nu numai cu mâna ci şi
cu sufletul inundat de
credinţă.
Umplutura este din
brânză dulce, iar în mijloc
tronează o împletitură
aleasă în formă de cruce,
rememorând cu smerenie
sacrificiul lui Dumnezeu,
care ni L-a dăruit nouă spre
Fiul Său. Culoarea roşie
sugerează sângele, care
poate fi un dublu simbol:
făcut de Iisus – răstignirea
Mulţi oameni
multe culori, de exemplu
galben, reprezentând
soarele, verde – iarba,
albastru – aerul/apa.
Simbolistica acestor culori
simbol al Răstignirii
Mântuitorului.
La biserică vom
merge cu pasca din aluat
dospit care poartă semnul
Sfintei Cruci, aşezată într-o
coşarcă împletită din nuiele,
păstrată peste an doar
pentru acest moment.
Alături vom pune ouă roşii,
însoţite de ouă încondeiate,
purtând motive biblice
specifice.
Deşi astăzi ouăle sunt
divers colorate, cele
tradiţionale sunt roşii.
Nimic nu simbolizează mai
bine jertfa Mântuitorului,
sângele vărsat şi bucuria
Învierii, decât oul colorat
roşu.
Seara, pe la orele
11, trebuie să fim cu toţii
îmbrăcaţi şi pregătiţi . se ia
coşul pentru sfinţit acoperit
cu un ştergar frumos, în
vechime ţesut în casă, şi se
pleacă la biserică. De pe
toate cărările curg râuri de
creştini iar ograda bisericii
devine parcă neîncăpătoare.
Cu lumânări în
mână, aşteptăm clipa
înălţătoare a luării luminii,
când pentru prima dată
preotul, în acel miez de
noapte, rosteşte. „Hristos a
înviat!”. Această urare
pascală va ţine loc de
sugerează tot viaţa,
renaşterea, învierea naturii
primăvara după anotimpul
somnului.
Facas Maria Adelina, cl.
a VII-a A
„Bună ziua!” timp de patruzeci
de zile, până la Înălţarea
Domnului, când se spune:
„Hristos s-a înălţat!”. La aceste
urări se răspunde cu „Adevărat
s-a înălţat!”, respectiv,
„Adevărat a înviat!”.
Dimineaţa, toţi
membrii familiei se vor spăla
cu apă neîncepută în care vor
aşeza un ou roşu şi un ban de
argint, pentru a fi tot anul
rumeni la faţă ca oul roşu şi
curaţi ca argintul.
Un obicei foarte vechi
spune că cei care pleacă
dimineaţa după sfinţirea
coşurilor trebuie să ducă
lumina sfântă la casele lor,
lumină care va rămâne aprinsă
pe tot parcursul dejunului
pascal.
Tradiţia ne mai spune că
lumânarea folosită în Noaptea
Învierii şi adusă acasă se
păstrează pe tot parcursul
anului, fiind aprinsă la
rugăciune în momentele de
cumpănă din viaţa creştinului.
Jucan Diana, cl. a VII-a A
 NR. 2 P AG E 14

sufletelor celor morţi. În creştinească.

Datini şi tradiţii de
Paşte
Paştele e o sărbătoare
a bucuriei iar creştinii
sărbătoresc în această zi
Învierea Domnului.
Sărbătoarea Paştilor este
marcată de anumite obiceiuri.
Încă din Joia Mare, se aprind
lumânările şi se oferă de
pomană pentru odihna
Vinerea
Mare se ţine
post negru,
fiind
considerată o
zi a durerii.
Bunicii îmi
povesteau că
dacă plouă în această zi,
înseamnă că şi cerul plânge în
ziua patimilor Mântuitorului, iar
anul se anunţă a fi roditor.
În popor se mai spune
că acela care nu va merge la
biserică în ziua de Paşti, riscă să
se îmbolnăvească.
În ziua de Paşti se
poartă haine noi, în special
cămaşă nouă, ţesută şi cusută în
timpul Postului Paştelui.
Toţi oamenii care se
întâlnesc la slujba de înviere, se
îmbrăţişează şi se sărută în
semn de iertare şi dragoste
Duminica Mare e ziua
care încheie Postul Paştelui,
denumit şi Postul Mare.
Printre bucatele tradiţionale de
Paşti, amintim mai ales ouăle
roşii care au fost aduse de
mironosiţe la Sfânta cruce şi
înroşite de sângele
Mântuitorului.
Altă legendă spune că atunci
când Hristos a fost bătut cu
pietre, acestea atingându-l, s-au
transformat în ouă roşii. Se mai
consemnează şi că Maica
Domnului, venind să-şi vadă
Fiul răstignit, i-a adus ouă şi
acestea s-au înroşit de la
sângele Lui.
De atunci, în fiecare
an, ouăle roşii sugerează şi
amintesc răstignirea dar şi
învierea: Hristos a înviat!

În Vinerea Mare spre casă.

Obiceiuri Pascale în
Pojorâta
Această sărbătoare e
aşteptată cu mult drag şi cu
multă bucurie pe parcursul
Postului Mare, post în care
credincioşii s-au purificat prin
spovedanie şi împărtăşanie.
În săptămâna dinaintea Învierii,
gospodinele din Pojorâta fac
diferite prăjituri, dar în Joia
Mare se face coptura, printre
care se numără cozonaci, babele
şi pasca.
oamenii merg la biserică ca
să tracă pe sub Sfântul Aer, în
timp ce corul bisericesc
cântă. Sâmbătă se fac ouăle
roşii şi se pregăteşte coşarca
cu pasca, ouă roşii, prăjituri
şi altele, în funcţie de
alegerea fiecăruia. Seara,
oamenii iau coşarca şi se
îndreaptă spre biserică unde
se săvârşeşte slujba Învierii
lui Iisus Hristos. Spre
dimineaţă preotul sfinţeşte
coşarca adusă de fiecare om,
apoi toată lumea se îndreaptă
Acasă, copiii dar şi
adulţii se spală pe faţă cu un ou
roşu, însoţit de un bănuţ de
argint.
Apoi copiii se duc pe la toate
gospodăriile pentru a vesti
Învierea Domnului. Urării lor –
Hristos a înviat! – i se răspunde
cu – Adevărat a înviat! – dar şi
cu ouăle oferite în dar pentru a
umple coşărcuţa purtată de ei în
acest scop.
Roată Zaharia Marian,
cl. a VII-a B

Botişor Legenda înroşirii ouălor de Paşti

pictează ouă
Iepuraşul Botişor
A pornit încetişor
Prin poiene, prin câmpii
Culegând flori de Florii.
-Ce tot cauţi? Care floare?
-Caut probe de culoare!
-Şi ce vrei să faci cu ele?
-În ulcele, fac vopsele.
-Şi la ce îţi folosesc?
-Ouă roşii să vopsesc!
Balan Elena Teodora,
cl. a V-a A
Domnul nostru, Iisus, era răstignit sus, pe cruce, cu mâinile şi picioarele bătute în cuie.
Rănile sale sângerau iar duşmanii îl batjocoreau. Atunci veni sub cruce Maica Domnului
care plângea cu lacrimi amare. Avea un coş de ouă sub braţ, coş pe care-l oferi celor care-l
chinuiau pe Iisus cu rugămintea de a-l lăsa în pace, pentru că El n-a făcut decât bine
oamenilor.
Răutăcioşii vrăjmaşi ai lui Iisus, în loc s-o asculte pe Maria, şi-au înteţit batjocura. Văzând
aceasta, Maica Domnului puse coşul cu ouă sub crucea răstignirii şi porni să plângă în
hohote. Pe ouăle din coş se scurgeau picăturile de sânge din rănile Domnului.
Mântuitorul, privind cum ouăle se înroşesc cu sângele Său, zise astfel:
- De acum încolo, să coloraţi şi voi ouă roşii, casă vă aduceţi aminte de răstignirea mea!
După miracolul Învierii, Maica Sa, Maria, a înroşit ouă şi le-a dăruit, vestind: „Hristos a
înviat!”.
De atunci, întotdeauna la Sfintele Paşti, credincioşii vopsesc ouă şi le ciocnesc,
zicând: „Hristos a înviat!”
Kulhanek Iosif, cl. a VII-a A
P AG E 15
La bunici Ghiocelul acuma,
Ghiocel,gingaşă floare, Nu gândesc să-mi
Când am fost mic, la
bunici Ce-ai ieşit de sub zăpadă ? fie teamă.
Mă jucam c-un căţel, cu Nu vezi că-nfiorătoarea iarnă
Scăpărici.
Şi fiind el cuminţel, N-u pleca din ţara noastră ? Căpuşorul când
I-a dăruit un biscuiţel. mi-l scot
În prima clipă nu l-a Frigul aprig şi gros, Ca să cat spre
vrut, Clopoţelu-ţi va-ngheţa soare iară,
Şi cu labele l-a rupt.
După ce l-am dresat, Chiar mi-e milă, scumpă Fuge iarna rece
Mereu el m-a ascultat floare Şi-aduce semn de
Şi în voie mi-a intrat.
Mi-e milă de moartea ta ! primăvară.

Creţu Cătălin Nu-I aşa copilă dragă, Bedrule Irina

– Valentin, cl. a VI-a A De zăpadă nu ţie teamă Clasa a VI-a B
Şi de frigul rău,

Prima floare a primăverii...

Încet se apropie primăvara. De sub plapuma rece de

nea își face loc un ghiocel mic și firav. Vântul adie ușor peste
dealurile adormite. Trezirea la viață a naturii, căldura soarelui
de primăvară au făcut ca acolo, în jos, pe mal să răsară și să se
înalțe o floricică suavă, un gingaș ghiocel. Și-a desprins capul
din gluga lui cea verde înălțându-se cu trupul subțire și crud
spre lumina soarelui.
Leonte Daniel,
Bedrule Irina,
Balan Andrei,
cl. a VI-a B

Legenda ghiocelului atunci când Dumnezeu a soarelui ,,GALBEN ‘’. Supărată,

Scumpa mea bunică mi-a
fermecat copilăria cu
poveştile ei minunate. Le
ascultam cu atâta încânta-
re, încât mi-au rămas tip-
ărite în suflet. Acum, în
pragul primăverii, îmi vine refuzat. A vorbit şi cu floa-
în gând o poves-
te ,,Legenda ghiocelului’’.
Bunicuţa îmi povestea că,
făcut zăpada, a lăsat-o să-şi
aleagă singură culoarea.
Zăpada s-a rugat
de iarbă să-I dea puţin
verde, dar iarba a refuzat-
o. Apoi s-a dus la macul
roşu şi înfocat, dar şi el a
rea soarelui, şi ea a refuzat-
o spunându-I că doar ea
trebuie să aibă din culoarea
neaua ajunse la gingaşul ghiocel.
S-a rugat de el să-I dea puţun din
albul strălucitor al său. Atunci,
micuţul ghiocel i-a dăruit din
culoarea sa.Iar Dumnezeu, ca
recunoştinţă, îi dărui ghiocelului
puterea de a-şi scoate clopoţelul
alb, prin covorul pufos de nea.
Bedrule Irina
Clasa a VI-a B

ŞOAP TE...
NR. 2 P AG E 16

Bănuţul dragostei
Într-o zi, îngerul lui Dumnezeu întrebă bănuţul milei:
-Cine eşti, tu, bănuţule, că te văd aşezat între lucrurile cele iubite de
Dumnezeu?
-Eu sunt bănuţul pe care Bunul Dumnezeu l-a făcut pentru a fi dat de pomană, zise smerit
bănuţul.
-Dar de unde vii tu, bănuţule?
-Vin din puşculiţa copiilor buni, din mâna albă a domnişoarelor smerite, din mâna muncită şi
plânsă a văduvelor, din portofelul vechi şi subţire al bătrânilor, din mîna binecuvântată a
preoţilor.
-Şi unde te duci acum, bănuţule?
-Mă duc să cumpăr suflete pentru Dumnezeu, ulei pentru candelele fecioarelor înţelepte, să
aprind candela credinţei ce se stinge la unii oameni, să zidesc biserica cea vie a lui Dumnezeu,
căci pe cât mă vezi de mic, eu stau totdeauna la temelia bisericii.
-Spune-mi, bănuţule, care-i taina ta: de ce eşti aşa iubit de Dumnezeu?
-Îngeraşule, eu deschid porţile Raiului celui ce mă dăruieşte ţn numele lui Hristos, cu dragoste
şi cu inima curată.
Vârvăroi Geanina, cl.a V-a A

Ştiaţi că...
Galaxiile călătoresc în spaţiu şi câteodată se ciocnesc, galaxiile mai mici
dispărând şi fiind "mâncate" de cele mai mari. Galaxia din Andromeda se
îndreaptă spre galaxia noastră, Calea Lactee.
Dacă ai călători cu viteza luminii de la un capăt la altul al galaxiei Calea
Lactee, ţi-ar trebui 100.000 ani ca să termini călătoria.
Lumina este cel mai rapid lucru din univers şi călătoreşte cu 300.000 de km pe
secunda. Luminii de la Soare îi ia opt minute până atinge Pământul; dacă
Soarele s-ar stinge acum, în opt minute am rămâne în întuneric.
Găurile negre sunt invizibile. În ele nu există timp sau spaţiu şi se crede că ar
fi poarta spre alte universuri; dacă intri într-o gaură neagra, vei simţi că eşti
turtit din părţi şi tras de cap şi de picioare. Dar nimic nu supravieţuieşte acolo,
ci este sfărâmat în mici particule atomice.
Dacă ştii culoarea unei stele, îţi poţi da seama de temperatura ei: cele roşii sunt
mai reci, cele cu temperaturi medii sunt galbene şi cele cu temperaturile cele
mai mari sunt albastre. Nu există stele verzi...!!!
Cea mai apropiata stea de Pământ este Proxima Centauri aflată la 4,23 de ani-
lumină, adică 25 de milioane de milioane de km distanţă de Soare. Asta
înseamnă, că dacă am avea o nava spaţială care ar călători cu 50.000 de km pe
oră, ne-ar trebui 88.000 de ani ca să ajungem la ea.
Unele stele sunt de 600.000 de ori mai strălucitoare decât Soarele nostru.
Soarele nostru se îndreaptă cu 20 km pe secundă spre un punct în direcţia
constelaţiei Hercules. Gazele dintr-o pată solara sunt cu 1.650 C° mai reci
decât zonele înconjurătoare de pe Soare.
Planetele se învârtesc în jurul Soarelui şi în jurul axei proprii în sensul acelor
ceasornicului. Venus este planeta care se învârteşte în jurul axei proprii contrar
acelor ceasornicului. Pe Venus Soarele răsare la vest şi apune la est. Venus
este considerată sora geamănă a Pământului pentru ca amândouă au cam
aceeaşi mărime, densitate şi volum, este cel mai apropiat vecin al
Pământului. Dar Venus este cel mai fierbinte loc din sistemul solar după
Soare şi cel mai strălucitor obiect de pe cer după Soare şi
Luna.
Mercur se învârte în jurul Soarele mai repede decât orice
altă planetă, în 88 de zile. Mercur, cea mai apropiată
planetă de Soare, probabil are gheaţă la poli.
 P AG E 17

Educația estetică
Educația estetică lumii, pe lângă
are menirea să activitatea strict
determine intelectuală.Ființa
efervescența socială umană trebuie să
în toate formele de introducă frumosul în
activitate umană și viață lui , să-l caute,
să fie purtătoare a să fie un creator al
progresului frumosului, să fie
social.Creativitatea consumator al
este stimulată de frumosului și nu
gradul de cultură, numai privitor.Arta
mediul și plastică și decorativă
personalitatea contribuie la
creativă.Educația dezvoltarea
estetică se face din percepțieii artistce
nevoia de a prin contemplarea
înzestra individul cu operelor de artă și în
un instrument în special al tablourilor.
plus de cunoaștere a Absolvirea,, Școlii de
Artă” a însemnat
îndrazneala primei
mele confruntări cu
arta .Rezultatul a fost
realizarea unei serii
de tablouri „ pictură în
ac ” concretizată
printr-o expozitie de
suflet.„Arta nu e
școala și diploma pe
care o conferă
aceasta , nu
înseamnă mai mult -
decât un
CERTIFICAT de
frecvență a artei”
Ed. Morhan Elvira

„Orice eveniment

din viață nu are o

semnificație

anume decât

aceea pe care o

dai tu”

ŞOAP TE...
 NR. 2 P AG E 18

Paştele blajinilor
Ce este Paştele Blajinilor ?

Paştele Blajinilor este "Paştele morţilor", ce se prăznuieşte o dată pe an în Moldova de Răsărit.

Paştele Blajinilor este cea mai însemnată dintre toate zilele în care se pomenesc morţii de obşte şi li se dă de
pomană. E singura zi în care se face pomenirea tuturor morţilor la cimitir. E cea mai mare prăznuire pe care o
fac credincioşii în cinstea celor adormiţi. E cel mai frumos obicei al lor.
Paştele Blajinilor se prăznuieşte a doua zi după Duminica Tomii, luni, sau a opta zi după Paşti. După luminatul
praznic de mare bucurie în cinstea celui ce a înviat din morţi, al Învierii Domnului, se apropie şi Paştele
morţilor, Paştele Blajenilor.
Însuşi Domnul Iisus Hristos, înainte de patimile Sale, în cuvântarea de despărţire de ucenicii Săi întristaţi le-a
prezis că întristarea lor se va preface în bucurie şi această bucurie nimeni nu o va lua-o de la ei, bucurie pe care au avut-o
ucenicii când L-au văzut pe Domnul, după Înviere (Ioan 16, 20-22; 20, 20).
Această mare bucurie a Învierii lui Hristos, a Paştelui, pe care au trăit-o şi creştinii în Săptămâna Luminată şi care aduce aminte
de învierea cea de obşte, ei vin apoi să o împărtăşească şi celor adormiţi în nădejdea fericitei învieri, a cărei bucurie a vestit-o
Domnul Iisus Hristos, care înainte de Învierea Sa s-a pogorât întâi să propovăduiască biruinţa asupra morţii, la cei morţi din iad
(I Petru 3, 19). Tot aşa şi urmaşii Lui vin în această zi la mormintele celor adormiţi ca să le vestească bucuria biruinţei lui
Hristos asupra morţii.
Aşadar, temelia Paştelui Blajinilor este credinţa unită cu nădejdea că Biruitorul morţii, după făgăduinţa Sa (Matei 25, 31-46), va
învia la straşnicul judeţ sufletele tuturor credincioşilor adormiţi: părinţi, neamuri şi prieteni, pentru bucuria cea veşnică.
Pentru această zi se fac din vreme anumite pregătiri şi la cimitir şi acasă. Femeile cu copiii vin la cimitir şi curăţă buruienile
uscate de pe morminte.
În ziua de Paştele Blajinilor, toată lumea, femeile, copiii şi unii bărbaţi vin la biserică, la Sfânta Slujbă, iar alţii se duc la cimitir.

O posibilă legendă a iepuraşului

Odată, de Paşte, un băiat mai rău aruncă cu praştia o piatră într-un iepuraş. O
fetiţă, văzându-l pe iepuraş rănit la picior, îl luă acasă la ea şi îl îngriji.
Îl hrănea şi avea mare grijă de el. După o săptămână, fata a văzut că iepuraşul se
simţea mai bine şi l-a eliberat în locul de unde îl salvase.
Drept mulţumire, de atunci, iepuraşii dăruiesc copiilor cuminţi, de Paşte, ouă sau
iepuraşi de ciocolată.
Herman Mădălina, cl.a V-a A
Iepuraşul
Obiceiuri şi tradiţii de Paşte
Eu sunt mic şi sperios, Din marţea Săptămânii Mari, dar mai ales în zilele de joi, vineri şi sâmbătă, în
Toţi îmi spun că sunt toate gospodăriile bucovinene se vopsesc ouăle roşii pentru Paşte. Ele
fricos. simbolizează sângele vărsat de Fiul Domnului întru Mântuirea Omenirii şi
Ce să fac, nu-i vina mea miracolul naşterii Sale.
Tremur când aud ceva! Altă dată, culorile se obţineau numai din plante ce erau puse la macerat în
Duminica Floriilor. Astăzi, acest obicei este în mare parte pierdut, femeile
folosind prafuri pentru colorarea lor.
Uite-aşa, dintr-un nimic Hadbavnic Marinela, cl. a V-a A
Inima bate „Tic-tic!”
Ştiu, e spre ruşinea Alcătuirea Universului
mea...
Credeţi că mă pot Se constată că în Univers o parte din materie este organizată în corpuri
schimba? individualizate, de diferite dimensiuni şi cu proprietăţi distincte. Dar spaţiul
Daaaaaaa...! dintre aceste corpuri nu este lipsit de materie. În el se găsesc particule de
materie. În el se găsesc particule de materie dispersate, este străbătut de radiaţii
electro-magnetice şi cosmice şi de câmpuri gravitaţionale. În felul acesta,
Vârvăroi Geanina, cl.a Universul este „impregnat” de materie şi de manifestările ei.
V-a A Jucan Diana, cl.a VII-a A
P AG E 19

COORDONATOR: PROF. DANIELA VERMEŞAN

COLABORATORI: PROF. LILIANA GRIGOREAN
PROF. DEACONESCU ADRIAN

ARGUMENTUL PROIECTULUI:

Civilizaţia, cu tot ceea ce aduce ea sănătăţii, s-a dovedit o sabie cu

două tăişuri. Una dintre gravele probleme cu care se confruntă societatea
modernă este poluarea în multiplele ei forme de manifestare, defrişarea fiind
una dintre acestea.
Educaţia şi grija pentru mediul înconjurător trebuie să aibă ca ţintă
schimbarea substanţială la nivel individual şi la cel colectiv a
comportamentelor şi atitudinilor. Copiii sunt mai conştienţi decât adulţii că
trebuie să respecte aceste reguli de aceea aceste activităţi trebuie intensificate
în şcoală.
SCOPUL PROIECTULUI:
Conştientizarea şi educarea civică a elevilor privind protecţia naturii,
importanţa proiectelor de împădurire şi a posibilităţilor de sprijinire şi implicare în
astfel de proiecte.
OBIECTIVE:
Dezvoltarea abilităţilor de organizare şi desfăşurare a activităţilor în echipă;
Deprinderea unor abilităţi pentru desfăşurarea de activităţi pentru protejarea şi
înfrumuseţarea mediului;
- Dobândirea unor cunoştinţe despre poluare, despre mediu şi protecţia
acestuia;
Identificarea cazurilor de poluare din mediul apropiat;
Propunerea unor soluţii viabile, argumentate;
Sensibilizarea comunităţii locale prin exemplul oferit.
INSTITUŢII IMPLICATE ÎN PROIECT:
ŞCOALA CU CLASELE I – VIII POJORÂTA
OCOLUL SILVIC POJORÂTA
PRIMĂRIA POJORÂTA
STRATEGII DE REALIZARE:
Acţiunea constă în împădurirea unei suprafeţe de 1ha. Cu molid în C.S. Mestecăniş,
UP III Valea Putnei, UA 170B,C de către elevii claselor a V-a A, a VI- a A, a VII-a A,
împreună cu profesorii diriginţi ai acestor clase (prof. Daniela Vermeşan, prof.
Adrian Deaconescu, prof. Liliana Grigorean).

RESURSE:
*Umane: elevii claselor menţionate mai sus, profesorii diriginţi,
reprezentanţi ai Ocolului Silvic Pojorâta, reprezentanţi ai Primăriei
Pojorâta.
*Temporale: 11 aprilie 2009.
*Materiale: puieţii de molid şi uneltele, puse la dispoziţie de către Ocolul
Silvic Pojorâta.

ŞOAP TE...
NR. 2 P AG E 20

Un mărţişor pentru ... un zâmbet

1 Martie...”În acestă zi de primăvară priveşte înapoi cu nostalgie, aminteşte-ţi

iubirea de odinioară şi retrăieşte-o cu bucurie azi.”
Proiectul educaţional „Un mărţişor pentru ...un zâmbet” a fost o iniţiativă a
coordonatorului de proiect şi a avut ca scop sensibilizarea elevilor, cadrelor didactice,
membrilor comunităţii în legătură cu bătrânii de la „Căminele de bătrâni” din comună,
de fostele cadre didactice care au făcut cinste şcolii noastre. Ne amintim rar, sau poate uităm cu desăvârşire că aceste
persoane au fost ca noi, printre noi şi că au contribuit la formarea noastră ca oameni, ca specialişti...
Scopul proiectului a fost acela de a mobiliza elevii în realizarea unor felicitări specifice lunii martie pe care le-
au distribuit în unităţile vizate ( cele două Cămine de bătrâni din localitate, Primăria comunei Pojorâta). Au beneficiat de
produse ale muncii noastre şi cadrele didactice pensionate care au predat la Şcoala cu clasele I-VIII Pojorâta, cadre
didactice şi nedidactice care activează momentan la acestă şcoală.
OBIECTIVE:
Dezvoltarea abilităţilor de organizare şi desfăşurare a activităţilor în echipă;
Stimularea creativităţii în vederea realizării unor produse de calitate;
Realizarea unei bune colaborări cu factorii implicaţi în proiect;
Dezvoltarea sentimentului de respect faţă de valori.

Grupul ţintă:
Elevii clasei a VII-a A
Cadre didactice
Membrii comitetului de părinţi pe clasă
Instituţii implicate:
Primăria comunei Pojorâta
Căminele de bătrâni din comună
Şcoala cu clasele I- VIII
Strategii de realizareActivitatea a constat în realizarea unor felicitări, în organizarea unui program artistic pe care
elevii clasei a VII-aA le-au oferit invitaţilor . Au fost distribuite deasemenea şi diplome de participare la activitate sau
diplome pentru întreaga activitate didactică desfăşurată la şcoala noastră fostelor cadre didactice.La realizarea activităţii
au colaborat profesorii Liliana Grigorean şi Victor Mahu.

Prof.coordonator, Liliana Grigorean

 P AG E 21
Top 10 cele mai ucigatoare animale
pielea omului. Un singur tentacul sunt ucise în fiecare an doar în
6 mai 1889 conţine o cantitate de venin Tanzania. în ciuda acestor cifre,
suficientă pentru a ucide 50 de leii nu au dezvoltat o anume
1. Ţânţarul oameni. Irukanji trăiesc în apele predilectie pentru carnea de om.
Are loc deschi- Deşi nimeni nu teritoriale ale Filipinelor, în majoritatea cazurilor,
derea spre vizi- se asteaptă ca Vietnamului şi Australiei. Din responsabili pentru atacuri sunt
tare publică a primul loc al anul 1954 până în prezent, un leii bătrâni, răniţi, debili fizic, sau
Turnului Eiffel, acestui top să fie număr de 5 567 de oameni şi-au cei care au fost alungati din
deţinut de banalul pierdut viaţa datorită atacurilor grupul lor. Datorită acestor
în cadrul expo-
ţânţar, faptele şi meduzelor Irukanji. situaţii, leii respectivi nu mai sunt
ziţiei universale istoria acestei capabili sa vâneze prăzile lor
de la Paris insecte spun o cu naturale. în mod natural aceştia
4. Marele rechin alb
totul altă poveste. încep sa pândească şi să ucida
Ţînţarul anofel a ajuns să fie considerat, oameni. Evident, actul uciderii
pe bună dreptate, cea mai periculoasă Cunoscut
unui om este mult mai uşor de
vieţuitoare din lume. Cauza este una în lumea
înfaptuit pentru un leu bătran sau
simplă, aceste insecte sunt purtătorii şi zoologilor
bolnav decât urmărirea unor
transmiţătorii temultului virus al malariei. drept cel
zebre, antilope sau bivoli. Odată
Circa 2 milioane de oameni din Africa şi mai mare
ce un astfel de leu a ucis
Asia mor anual datorită maladiei peşte
oameni, va continua sa-i vâneze
transmisă de ţînţarii anofeli. La o privire prădător,
pentru tot restul vietii, felina fiind
mai atentă asupra acestui fenomen, rechinul alb
GUSTAVE EIFFEL pe deplin constienta ca o
situaţia este mult mai gravă. Conform nu îşi
persoană adultă nu-i poate
datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, dezminte acest renume, deseori
opune rezistenţă asemenea unui
în viitorul apropiat ţînţarii vor transmite fiind capturate femele care
bivol sau unui facocer.
9 mai 1877 virusul malariei unui număr de atingeau 6 metri lungime şi o
aproximativ 70 milioane de oameni. greutate de 4-5 tone. Rechinii
albi sunt singurii reprezantanţi 6. Crocodilul de apă
Mihail Kogălniceanu Ţînţarii au ajuns să răspândească malaria
în ţări precum Marea Britanie, Japonia şi acuali ai acestui gen, majoritatea sarată
proclamă în Camera specialiştilor considerând specia Gigantul lumii
Noua Zeelanda. Acest lucru a devenit
Deputaţilor posibil datorită încălzirii accentuate a marelui rechin alb drept un relict reptiliene din
Independenţa de climei şi schimbării curenţilor de aer care istoric. În general, traieşte in prezent este şi
stat a României. facilitează astfel deplasarea roiurilor de majoritatea oceanelor lumii, prădătorul
ţînţari în zone în care aceştia nu au fost zonele cu cea mai mare suprem de-a
întâlniţi in mod normal concentraţie de rechini albi fiind lungul întinsului
apele de coastă din jurul Siciliei, său areal, care
2. Cobra indiană Californiei, Mexicului, Floridei, ocupă: Australia, Indonezia,
Africii de Sud, Australiei şi Noii Malaezia, Peninsula Indochina si
Cel mai cunoscut Zeelande. În mod obişnuit, coasta de est a Indiei. Capabil
şarpe al Indiei, cobra, rechinii albi nu ataca oamenii, să vâneze prăzi variate, de la
deşi nu este cel mai avand aceeaşi motivatie ca urşii peşti mici şi păsări de apa până
veninos şarpe din polari, lipsa grasimilor. Toate la marele bivol indian, crocodilul
lume se poate lăuda cazurile de atac asupra de apă sărată ramâne unul
cu cel mai mare număr oamenilor sunt cauzate de dintre cei mai periculoşi duşmani
de victime umane confuzia rechinilor faţa de surferii naturali ai omului. În mediul
dintre toate speciile de ofidieni. O cobra a caror siluetă este acvatic, crocodilul de apă sărată
nu depăşeşte lungimea de 2 m si nu este asemănătoare cu cea a focilor, este capabil sa înoate la fel de
considerat un şarpe agresiv. De fapt, prada favorită a rechinilor albi. O bine ca un delfin. Trebuie amintit
cobra indiana are obiceiul de a lansa o altă cauză a atacurilor este că acesta specie este singura,
10 mai 1866 serie de avertismente oricărui om sau datorată obiceiului rechinilor albi dintre toţi crocodilienii actuali,
animal care trece prin dreptul său, înainte de a cerceta obiectele si fiinţele capabilă să traiască deopotrivă
de a ataca. Cu toate acestea, 50 de întâlnite în apă prin muşcături. în apele sărate ale oceanelor şi
Carol de oameni mor săptămânal în India datorită Astfel rechinii reuşesc să în cele dulci ale râurilor şi
Hohe nzolle r n- muşcăturilor de cobră. Specialiştii pun determine natura, consistenţa şi mlaştinilor. Un mascul adult
Sigmaringen această situaţie pe seama faptului că temperatura acestora. Dacă un poate depaşi lungimea de 6
depune în faţa India se confrunta cu o explozie om apucă să sângereze în urma metri; există un caz documentat
pa rl am entului, demografică accelerată, tot mai multi acestor muşcături uşoare, atacul în care un crocodil de apă sarată
oameni invadând zonele sălbatice şi este inevitabil. a ucis un armăsar de tracţiune în
jurământul său, intrând astfel în contact cu şerpii cobra. greutate de o tonă în mai puţin
În calitate de 3. Meduza Irukanji de un minut. Datorită faptului că
principe al
5. Leul african
traieşte în zone dens populate,
României. Temuta moluscă acest crocodil este responsabil
Deşi leul este a
otrăvitoare este cea de cele mai multe atacuri asupra
doua felină ca
mai periculoasă vietate omului dintre toate speciile
marime dupa
din mări şi oceane, actuale de crocodili.
tigru, se pare ca
numărul oamenilor acesta conduce 7. Elefantul african
ucişi în fiecare an de detaşat în topul Cel mai mare animal terestru
Irukanji depăşind cifra felinelor este, pe bună dreptate şi una
cumulată a tuturor victimelor rechinilor, mâncătoare de oameni. Cauza o dintre cele mai temute apariţii din
şerpilor de mare, baracudelor şi a peştilor reprezintă dispariţia constantă a savana africană. Oamenii se
veninoşi. Meduzele Irukanji folosesc două tigrilor din pădurile Asiei, precum lasă deseori înşelaţi de aspectul
tipuri de otravă : cea de toxicitate redusă, şi faptul că populaţia Africii bonom al elefanţilor şi se apropie
care este secretată în momentele în care creşte accelerat, tot mai mulţi nepermis de mult de turme
vânează peşti, moluşte şi crustacee; şi oameni fiind astfel puşi în pentru a le filma şi fotografia mai
cea mult mai toxică, care este folosită situaţia de a încălca ţinuturile bine, ignorand cu bună stiinta
strict in autoapărare. Veninul este pstrat unde trăiesc lei. Datorită acestei avertismentele rangerilor sau ale
în tentacule şi este injectat la contactul cu situaţii, circa 70 de persoane călăuzelor africane. Astfel au loc

ŞOAP TE...
NR. 2
majoritatea atacurilor elefanţilor
asupra oamenilor. Agresiunile sunt
înfăptuite de obicei de femelele
adulte, care se tem pentru siguranţa
puilor din turmă. Mai rar sunt
înregistrate atacuri din partea
masculilor. Ele au
loc, în general, în
senzonul de
împerechere,
atunci cand
organismul
acestora este
invadat de
hormoni. În astfel de momente,
comportamentul masculilor se
modifică radical. Ei devin agresivi, se
lupta intre pentru femele si pot ataca
uşor alte animale. Nici oamenii nu
scapă de sarjele elefanţilor dacă au
nenorocul să-i întalneasca în aceste
momente. Conform ultimelor
rapoarte, elefantii ucid anual circa
500 de oameni in intreaga Africa.
8. Ursul polar
Regele Arcticii este considerat de
majoritatea specialiştilor ca fiind cea
mai masivă specie
de urs din lume,
aducând drept
argument cazul
ursului polar
impuscat in anii’60
langa Capul
Barrow din Alaska.
Uriaşul alb cântărea nu mai putin de 1
tonă si doua kilograme. Evident, nu
toţi urşii polari ating aceste dimensiu-
ni. Totusi un mascul adult atinge în
medie 600-700 kg şi ridicat în două
labe depaseşte înălţimea de 3 m. La
astfel de dimensiuni doborarea unui
Organizaţia internaţională
World Wide Fund for Nature
(WWF) a lansat, cu ocazia
campaniei Earth Hour 2009,
un raport privind zece specii
pe cale de dispariţie în acest
secol, motivul principal fiind
încălzirea globală.
Cei mai ameninţaţi de
schimbările climatice sunt
urangutanii, tigrii şi balenele.
Şase din cele şapte specii de
ţestoase sunt în pericol, iar o
treime din cangurii australieni
de asemenea.
Urşii polari ar putea dispărea şi
ei în 75 de ani. Trei subspecii
ale tigrului bengalez au
dispărut deja, iar patru nu au
mai fost văzute în sălbăticie de
25 de ani. În plus, 16 la sută
din recifurile de corali nu mai
cazuri in care vânători, baştinaşi şi P AG E 22
om este un act care nu necesita nici chiar zoologi au fost ucişi sau
macar 4% din întreaga forţă dezvol- schilodiţi de către redutabilul bivol
tată în timpul atacului, după cum au african. Unii cercetatori afirmă că rolul
demonstrat studiile recente. Ursul DECLARAŢIA
de cel mai periculos animal al Africii,
polar este un carnivor 100%, fapt ce deţinut de hipopotam, este detronat în
UNIVERSALĂ
influenteaza si comportamentul unele regiuni de catre bivoli. A
violent al acestuia. In mod normal, DREPTURILOR
ursul polar nu consideră oamenii ca
10. Broaştele sageată
ANIMALELOR
parte componentă a dietei sale, amazoniene
datorita faptului ca omul are o Amfibienii grupaţi de specialisti in Se proclama
cantitate redusa de grasime. genul Dendrobates s-au adaptat la următoarele:
atacul prădătorilor naturali printr-o Articolul 1
arma puţin obişnuită - pielea Toate animalele
veninoasă. Aceste broaşte secretă
9. Bivolul salbatic african au în mod egal
toxine alcaloide prin piele, fapt ce
Masculii acestei impozante specii de dreptul la
duce la otrăvirea oricărei creaturi care
bovide salbatice ating în mod frecvent
intră în contact cu ele. Majoritatea existenţă în
greutăţi de circa 900 kilograme, ceea celor 175 de specii nu sunt mortale cu
ce face din
cadrul
excepţia unora care pot ucide uşor echilibrului
bivolul african orice om care intră
un adversar ecologic.
în contact cu
periculos chiar epiderma lor Această egalitate
si pentru un
periculoasă. Toate nu exclude
grup de lei. Cu aceste broaşte
toate acestea,
diversitatea
prezintă culori vii, speciilor şi
nu doar puternice şi
dimensiunile contrastante indivizilor.
sale, dublate de o pereche de coarne pentru a avertiza astfel orice eventual Articolul 2
impresionate, au dus de-a lungul pradator. Pielea de pe spatele lor Orice forma de
istoriei la reputatia sa de ucigas de secretă toxine cu efect neurotoxic. Un
oameni. În mod unic printre
viaţă animală are
astfel de amfibian produce zilnic o
mamiferele erbivore, bivolul african dreptul la respect.
cantitate de toxine capabilă să ucida
dă dovadă de o agresivitate 10 oameni adulţi. Broaştele nu îşi Articolul 3
neobisnuită, completată de o sete de secretă propria otrava, alcaloizii 1. Niciun animal
răzbunare şi o inteligenţă respectivi fiind sintetizaţi din anumite nu trebuie supus
remarcabilă, dupa cum poate specii de furnici si muşte consumate
confirma orice vânător sau cercetator
unor tratamente
de aceşti amfibieni. Din acest motiv,
care a studiat modul de viaţă al brutale sau unor
broaştele sageată ţinute în captivitate
acestei specii aparte. În timpul unei şi hrănite cu hrană atipică nu au acte de
vânători, dacă un bivol este rănit, se secretat periculoasele toxine. cruzime.
retrage intr-un desiş de unde 2. Dacă este
porneste în urmărirea vânătorilor pe Întocmit
necesară
care-i atacă cel mai adesea din spate. Prof.Cătălin Mihăilescu
Rapoartele anuale din diverse ţări Bibliografie : sacrificarea unui
africane prezintă de fiecare dată animal ea trebuie
Revista Descoperă să fie instantanee.
existau în 1998, iar 80 la sută
din cele actuale ar putea muri
până în 2060, se mai arată în
raport.
Numărul pinguinilor scăzuse
cu 66 la sută în 1983, iar
diminuarea stratului de
gheaţă de la poli îi face
extrem de vulnerabili pe cei
în viaţă. Elefanţii africani sunt
printre cele mai ameninţate
specii de încălzirea globală, din
cauză că le lipsesc resursele de
apă şi hrană.
 P AG E 23
Cum am sărbătorit 8 Martie

8 Martie. A sosit ziua mult aşteptată!

Bucurii, emoţii şi multe surprize fac parte din această minunată zi. Fiecare copil
aşteaptă cu nerăbdare să sosească mama la grădiniţă. În „secret”am început pregătirile
împreună pentru această sărbătoare; am adunat materiale pentru confecţionarea
cadourilor, am învăţat cântece şi poezii.
Suntem pregătiţi să începem activitatea, dar nu ănainte de a învita un musafir -
o fetiţă florăreasă, care după ce şi-a spus rolul anunţă copii ce vor lucra la activitatea
practică.
Fetiţele vor confecţiona poşete din cartoane colorate, iar baieţii un coş în care
vor aşeza bucheţele de flori.
Atmosfera din timpul activităţii a fost plăcută, fiind însoţită de fond muzical
(cîntece de ziua mamei). Mămicile au fost răsplătite cu cadourile făcute de copii, apoi ei
au recitat şi cântat. Surpriza de la finalul activităţii a surprins placut; fiecărui copil i s-a
oferit posibilitatea să interpreteze un rol dintr-o scenetă – „Albă ca zăpada şi cei 7
pitici”.Fraţii Grimm – şi să exerseze anumite comportamente intrând serios ăn pielea
personajelor.
Emoţiile şi bucuriile ……trăite cu prilejul acestei experienţe i-au încântat atât
pe copii cât şi pe părinţi.
Am petrecut momente plăcute ămpreună; a fost o activitate deosebită, care a
favorizat comunicarea şi o bună socializare, iar succesul este garantat daca au încredere
în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor.

Grupa mare-pregătitoare-Grădiniţa nr.1

Educatoare, Raia Rodica

„Nu-mi spune

cât greu

muncești, spune

-mi ceea ce ai

realizat.,,

- James Ling
A venit primăvara!

A venit primăvara!
Ah, ce bucurie!
Pentru toţi copiii
Mare veselie!
Urechi are
dar Au apărut şi ghioceii
n-aude Vestitori ai primăverii.
E micuţ şi tot Ei ne anunţă curând,
împunge. Sosirea primăverii!
(acul)

Zlăvoacă Mihaela, cl. a VI-a B

ŞOAP TE...
 NR. 2 P AG E 24

Omul veacului de-acum Nu ascultă azi defel.

Merge abătut pe drum...
Învăţătură Plictisit de soarta lui, Vrea mereu să se distreze
Chiar de-ar spune, n-are Dar deloc să nu lucreze.
cui. Unii poartă părul plete,
Tot omul de pe pământ Nu ştii de-s băieţi sau fete.
De Dumnezeu e făcut N-au ruşine şi obraz,
După „chip şi-asemănare” Viaţa-i pare o grădină Căci aşa e moda azi!
Nu aşa la întâmplare. Deşi-i goală şi străină,
Nu se-nchină la icoane, Nimeni nu-ţi va ajuta, „Cunoașterea
Ci la domni şi la cucoane. Nimeni mâna nu-ţi va da!
Căci i-a dat ochi să Deci, aruncă de la tine pe jumatate
admire Tot ce-i rău, şi fă ce-i bine! este mai rea
Prea frumoasa Lui zidire. Lumea-i pare paradis,
L-a înzestrat cu- Veşnicia, doar un vis. Jucan Diana, cl.a VII-a A decât
nţelepciune Astfel viaţa-şi iroseşte,
Căci dărâmă, nu zideşte. ignoranță.„
Ca să facă cele bune.
Tineretul, vai de el! - Macauley

POVEŞTI DRAGI NOUĂ, SPUSE...ALTFEL

SCUFIŢA ROŞIE – SCRISOARE PENTRU DOMNUL LUP

Domnule Lup,suntem însărcinaţi din partea domnişoarei Scufiţa Roşie, să-i

rezolvăm interesele în privinţa bunurilor bunicii sale. Clienta noastră ne-a semnalat
că ocupaţi în momentul de faţă casa bunicii sale şi-i purtaţi hainele, fără să
beneficiaţi de autorizaţia ei. Suntem obligaţi să vă cerem să ne indicaţi adresa avocatului dumneavoastră pentru
a-l putea contacta pentru a evita astfel intervenţia vânătorului oficial şi a armatei regale.
Menţionăm că, în paralel cu această afacere, suntem şi reprezentanţii domnilor „Cei trei purceluşi”, care sunt ferm
decişi să vă dea în judecată în ciuda ofertei dumneavoastră de a aduna recolta de mere şi napi, recoltă pe care personal aţi
răvăşit-o. Astfel încât toate eforturile dumneavoastră de a sufla şi de a pufăi nu vor avea niciun efect.
Cu deosebită consideraţie, M. Matthieu

MORCOVEAŢĂ – SCRISOARE DE LA TATA

Dragul meu Morcoveaţă,scrisoarea ta din această dimineaţă m-a mirat foarte mult. Nu este stilul tău
obişnuit şi vorbeşti de lucruri bizare. De obicei, tu ne povesteşti despre micile tale negustorii, despre
defectele pe care le descoperi fiecărui profesor, numele noilor tăi colegi, dacă dormi, mănânci
bine...Astăzi eu nu mai înţeleg. De ce, mă rog, această ieşire despre primăvră când suntem în plină
iarnă? Ai nevoie de un fular? Scrisoarea ta nu este datată şi ne se ştie cui o adresezi: mie, sau
poate chiar, vreunui câine. Chiar forma scrisului îmi pare modoficată şi aranjarea rândurilor, numărul
majusculelor mă zăpăcesc. Pe scurt, dai impresia că râzi de cineva.
Al tău nedumerit, tată
RĂSPUNSUL LUI MORCOVEAŢĂ
Dragul meu tată,
Un cuvânt în grabă pentru aţi explica ultima scrisoare: nu ţi-ai dat seama că era în versuri.

Morcoveaţă
 P AG E 25
Poluarea apei
Poluarea
apelor afectează calitatea
vieţii la scară planetară.
Apa reprezintă sursa de
viaţă pentru organismele
din toate mediile. Fără apă
nu poate exista viaţă.
Calitatea ei a început din
ce în cemai mult să se
degradeze ca urmare a
modificărilor de ordin
fizic, chimic şi
bacteriologic.În Pojorâta
cea mai poluată apă este
râul Moldova dar şi
21 iulie 1821 (?)
pâraiele Valea Pojorâtei,
Se naşte “acel rege- Izvorul şi Putna. Principalii
al poeziei, veşnic tânăr factori poluanţi ai apei sunt
şi ferice,
Ce din
frunze îţi
doineşte,
Povestea picăturii de apă
ce cu
fluierul îţi
zice,
Ce cu A fost odată ca niciodată
basmul
un discipol care îl
povesteşte,
întrebă pe maestrul său:
veselul
Alecsandri - Care este lucrul ce mă
separă de adevăr ?
Maestrul îi spuse:
- Nu eşti singurul care
18 iulie 1976 este separat de adevăr,
mai sunt şi alţii...Şi
Nadia Comăneci
obţine prima notă maestrul îi spuse o
de 10 din istoria
poveste: Era odată o
Jocurilor Olimpice
picătură care căuta pacea
şi profunzimea
Oceanului..Dorinţa şi
puterea de iertare
îi erau mari şi deodată
Oceanul îi spuse:
" TU şi cu MINE, NOI
Resursele de apă nu sunt infinite
ŞOAP TE...
reprezentaţi de scurgerile
accidentale de reziduuri de
la diverse fabrici,
îngrăşăminte chimice şi
scurgeri provenite de la
ferme zootehnice, deşeuri
menajere, sarea şi alte
substanţe împrăştiate pe
şosele în timpul iernii.
Odată cu topirea zăpezii şi
precipitaţiile sub formă de
ploaie aceste substanţe se
deversează prin canale
direct în râuri.Poluarea are
consecinţe grave asupra
mediului acvatic prin
contaminarea chimică a
animalelor acvatice şi a
suntem una."
Şi Oceanul îşi deschise larg
braţele şi îmbrăţişă
picătura, iar tot ce aparţinea
Oceanului deveni şi al
picăturii..Ea se pătrunse de
pacea Oceanului,, se întinse
pe
toată suprafaţa lui şi prin
profunzimea sa
deveni salvarea lumii.
" Află astfel,
ucenicule, că
Oceanul este plin
de
iubire pentru cei
ce-l iubesc şi că-i primeşte în
măreţia
sa pe cei ce o doresc cu
adevărat."
peştilor, dar nu trebuie
neglijată nici contaminarea
bacteriologicăşi radioactivă a
fructelor, legumelor şi a
zarzavaturilor.Majoritatea
bolilor din organism sunt
cauzate de faptul că oamenii
nu beau suficientă apă sau
aceasta nu are cele mai bune
calităţi. Mirosul apei provine
de la substanţele volatile pe
care le conţine aceasta ca
urmare a încărcării cu
substanţe organice în
descompunere sau ape rezidual
Moisii Cristian, VII A
" Dar ce se va întâmpla
dacă o astfel de
picătură devine murdară ?"
întrebă discipolul.
Maestrul râse din toată
inima:
" O picătură nu poate
deveniatât de murdară
încât oceanul să nu o poată
curăţa.",
, Vreau să fiu liberă "
spuse picătura de apă din
mijlocul
Oceanului; şi oceanul în
compasiunea sa
a ridicat-o la suprafaţă
Vreau să fiu liberă"
spuse din nou picătura de
apa şi soarele auzindu-i
glasul o aşeză într-un
nor."Vreau să fiu liberă"
NR. 2 P AG E 26

O vară superbă tuturor!

 Pojorâta
Phone: 0230236135

0230236252

E-mail: scoalapojorata@yahoo.com
 sa circule numai pe trotuare cand strada este prevazuta cu
acestea;
 sa circule numai pe partea stanga a drumului, in sensul de
mers, cand acesta nu are trotuare;
 sa traverseze prin locurile marcate si sa se asigure inainte
de a traversa;
 sa se comporte civilizat pe drumurile publice - sa pastreze
curatenia, sa nu fie zgomotos, etc;
 sa astepte sosirea autobuzului, troleibuzului sau tramvaiului
pe trotuar sau pe refugiile special amenajate;
 cand nu exista in apropiere trecere de pietoni, semnalizata
sau marcata, traversarea se face numai pe la coltul intersectiei,
dupa o asigurare temeinica.
Atentie! Aici nu aveti prioritate;
 inainte de a traversa un drum
fara locuri marcate pentru
traversarea pietonilor, priviti in
partea stanga si apoi in cea dreapta,
iar daca este liber puteti traversa;
 nu traversati drumul in fuga!
 fiti mult mai atenti la
traversarea noaptea, atunci cand ploua, ninge sau este ceata,
deoarece vizibilitatea este redusa; in conditii de carosabil umed,
spatiul necesar pentru franare creste foarte mult;
si in orase, puteti intalni situatii in care drumul nu are
marcaje pentru traversare; procedati in acelasi mod.

Reguli pentru biciclisti

bicicleta trebuie sa fie echipata cu frana, sonerie, o lumina alba in fata si o lumina rosie,
reflectorizanta in spate; inainte de a pleca la drum cu bicicleta, asigurati-va ca aceasta
functioneaza!
biciclistul trebuie sa aiba echipament de protectie alcatuit din casca, genunchiere, cotiere;
daca circulati cu bicicleta noaptea, purtati curea si banderole reflectorizante pentru a putea fi
vazuti mai usor;
la schimbarea directiei de mers, intindeti bratul stang sau drept, corespunzator directiei dorite;
pentru a semnala oprirea, balansati bratul drept in plan vertical;
nu folositi soneria bicicletei pentru amuzament!
nu ascultati muzica foarte tare cand circulati cu bicicleta; reglativolumul castilor astfel incat sa
auziti masinile care se apropie sau semnalele sonore ale acestora;
nu transportati pe bicicleta obiecte care va pot stanjeni pe voi sau pe ceilalti participanti la trafic
prin volumul sau prin greutatea lor;