Anul V, nr.

43, Octombrie 2016 Apare lunar

ŞCOALA constănţeană
Publicaţie de informaţie, atitudine şi opinie, editată de Sindicatul Liber al
Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa

EDITORIAL
A fost luna în care s-au dat examenele de directori. Ce mai vânzoleală!!! În ceea ce priveşte
modul în care ,,s-au făcut directorii”, prefer să nu mă pronunţ! Unica părere pe care pot să o
avansez este aceea că autohtonii şi-au dezvoltat asemenea mecanisme de a escamota măsurile
cinstite, încât sunt sigur că acolo unde a fost cazul, a ieşit ,,cine trebuie”. Este suficient să ne
raportăm la modul în care s-au dat gradaţiile de merit, ca să ştie oricine citeşte acest articol că ceea
ce spun eu are sens! Personal aş da numai examen scris. Eu fac parte dintr-o generaţie care a dat
examene scrise, evaluate în altă parte decât în minunata Constanţă, pe la marile şi vechile,
tradiţionalele universităţi şi a fost bine! Ocupa posturi cine era cel mai bun! Când vom da examene
scrise, fără panarame şi întrebări de ,,Arici-Pogonici”, pe cunoştinţe manageriale profunde,
evaluate la Bucureşti, Iaşi sau Cluj, ori, de ce nu, la Academie, mai vorbim. Prin urmare eu mă
distanţez de toţi cei care cred că a avea mai multă şcoală, fie că este vorba de master, doctorat,
postdoctorat ori o a doua facultate e de rău, pentru simplul fapt că sunt profesor şi-mi plac oamenii
cu şcoală! Un om cu şcoală este inventiv, dornic de nou, creativ, de ce să-l blamăm?
Cred cu tărie că noi, sindicatul, nu ar trebui să ne pronunţăm în legătură cu persoane, adică
dacă este bine sau nu că a ieşit unul sau altul dintre candidaţi director, ci dacă procedurile sunt
corecte. Personal nu cred că actualele proceduri împiedică frauda. Mai ales că, dacă treci de prima
fază, restul se hotărăşte la interviu! Şi este păcat, pentru că astfel de proceduri lasă loc de
interpretări şi în cazul directorilor capabili şi performanţi. De aceea cred eu că examenul scris este
cel mai bun, pentru că nu lasă loc de interpretări. Plus că elimină birocraţia şi cheltuielile inutile!
În schimb consider că avem chestiuni foarte serioase care ar trebui să ne preocupe în calitate
de sindicalişti. Pe mine cel puţin mă preocupă şi nu m-am ferit niciodată să mă exprim public în
acest sens. De pildă, de ce trebuie să plătim din buzunar consumabilele? Ce ne facem cu statutul
cadrului didactic? De ce se amestecă părinţii şi elevii în chestiunile de educaţie unde nu au nici un
fel de expertiză? De ce ei sunt ascultaţi şi noi nu? De ce vorbim tot timpul de calitate, dar îi
pedepsim la gradaţia de merit şi la concursuri pe cei mai competenţi şi cu mai multă şcoală dintre
noi? Există sau nu corupţie în educaţie şi cât de întins este fenomenul? Se aplică OMERTA, ,,legea
tăcerii” în educaţie şi cine este implicat? Până unde ajung tentaculele corupţiei? Care este rolul
,,patronatelor” în toată această poveste? Cărui fapt se datorează lipsa de solidaritate între membrii
corpului didactic? etc. etc.
Redactor şef, prof. dr. Paul DOMINTE

Adaptarea copiilor cu România: provocări iț ș

tulburări specifice de ș
învă are în colile din
1
oportunită i pentru
actualele politici educa
ionaleț ț
INFORMARE SENTINŢE
JUDECĂTOREŞTI
În ziua de 26 octombrie 2016, la sediul
Guvernului României a avut loc o întâlnire în
cadrul căreia s-au discutat probleme legate de
nepunerea în executare a sentințelor judecă-
torești referitoare la plata dobânzilor. Din
partea Guvernului României a participat vi-
cepremierul Guvernului României, domnul
Vasile Dîncu, precum și doamna Daniela
Pescaru-secretar de stat la M.F.P., Vlad
Laurențiu-secretar de stat și Mihai Paunică-
director general M.E.N.C.S. Din partea
F.S.L.I. au participat Simion Hancescu-preșe-
dinte și Ion Dobre-vicepreședinte.
În urma discuțiilor purtate, s-a tras con-
cluzia că este necesar să se modifice, prin
ordonanță de urgență, Legea Educației Na-
ționale, pentru a se crea cadrul care să per-
mită plata acestor dobâzi de la bugetul de
stat. Domnul Vasile Dîncu a afirmat că va
discuta această problemă și cu Primul minis-
tru și a solicitat reprezentanților M.E.N.C.S.
să elaboreze proiectul acestei ordonanțe în
regim de urgență.
Simion HĂNCESCU
(Preşedinte F.S.L.I.)
ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC
DIN DOBROGEA ÎN A DOUA
JUMĂTATE A SECOLULUI AL
XIX-LEA PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL
SECOLULUI AL XX-LEA (1918)
La mijlocul secolului al XIX-lea, Dobro-
gea se afla sub stăpânire otomană. După o
nouă organizare a provinciilor otomate,
Dobrogea împreună cu Delta Dunării ținea
doar de formă de autoritatea guvernatorului
general de la Rusciuc. În realitate din cauza
2
poziției sale geografice și a evoluției generale
din secolul XVIII, ea avea în frunte un vice-
guvernator cu reședința la Tulcea. Tot în
această perioadă a crescut numeric populația
nemusulmană, ceea ce a făcut să crească im-
portanța economică și culturală a Dobrogei.
Drept urmare, guvernul turc a dat o serie de
legi care promovau egalitatea dintre maho-
medani și creștini în toate domeniile. Începe
să se afirme tot mai mult limba română a-
ceasta fiind un element important de cultură.
Școala cunoaște în această perioadă o impor-
tantă evoluție ca urmare a atașamentului pe
care populația a manifestat-o față de ea.
După mai multe greutăți și obstacole, co-
munitățile musulmane și creștine şi-au creat
școli în limba națională. Acestea au luat ființă
în centrele orășenești cât și în mediul rural,
unde trăiau marea majoritate a populației de
agricultori români.
Cu toate că nu a existat un regim de
instrucție prin care autoritățile să se îngri-
jească oficial, învățământul românesc a înce-
put să se afirme chiar din prima jumătate a
secolului începând de la Tulcea până la
Silistra și Turtucaia şi s-a acordat mai multă
toleranță inițiativelor private în materie de
școală. Au început astfel acțiuni sistematizate
de organizare a învățământului în Dobrogea.
S-a per-mis învățământul în limba română și
l-au însărcinat pe cărturarul Nifon Bălășescu
să organizeze școlile românești și să creeze
al-tele acolo unde nu existau.
În această perioadă au continuat să func-
ționeze școala veche de la Turtucaia și s-a
înființat o școală nouă din comuna Greci,
unde locuiau mocanii veniți din Transilvania
în număr destul de mare. Au mai apărut școli
și în alte localități cum ar fi: școala din To-
palu unde era învățător Popa Anton; școala
din Rasova unde era institutor Dimitrie Chi-
rescu care va juca un rol important și la
școala din Cernavodă. Învățătorul Ion Buzdu-
gan venit din părțile Salonicului, s-a stabilit
în satul Pisica (Măcin). Aici a predat elevilor
folosind alfabetul latin pentru care a mers la
Galați să se instruiască. Tot de la Galați a
adus pentru școală abecedare și cărți didacti-
ce tipărite în România.
 Au mai funcționat școli românești la Zebil,
la care veneau și copii bulgari, cât și la
Cerna. Au mai fost înființate școli primare la
Seimenii Mari, cu învățători veniți din Tran-
silvania alături de cei dobrogeni. Mai erau
școli primare la Urluia, Cochirleni și Dăieni.
În orașul Tulcea școala românească s-a
reorganizat și a început să funcționeze din
1870, iar în 1876 guvernul României i-a acor-
dat o subvenție regulată.
La Silistra încă din 1850 funcționa o școa-
lă românească care a dat multe serii de absol-
venți. Institutorul Costache Petrescu a creat
în 1866 cu ajutorul Mitropolitului de la Silis-
tra un abecedar turco-român. Această școală
ca și cea de la Tulcea a cunoscut o perioadă
bună a dotării ei cu cărți și cu tot ce era
necesar de către guvernul României. Acest
lucru a permis și deschiderea altor școli cum
ar fi cea de la Ostrov și Dobromir.
Autoritățile românești au încurajat pe tine-
rii absolvenți ai școlilor dobrogene să conti-
nuie studiile gimnaziale în țară (în România).
Pe acești tineri îi întâlnim la Colegiul Sfântul
Sava, cât și la clasele superioare ale Liceului
Matei Basarab din București, precum și în
alte instituții școlare din România. Acest lu-
cru demonstrează dorința de a învăța a aces-
tor tineri, dorință ce rezultă dintr-un setiment
de mândrie națională. Celelalte naționalități
au beneficiat de posibilitatea de a se instrui în
limba maternă. În 1850 comunitatea catolică
din Tulcea avea o școală proprie sub condu-
cerea profesorului român Gheorghe Caragea.
Foarte curând și comunitatea protestantă a
pus bazele unei școli în limba germană. În
1859 au început cursurile școlii gimnaziale
bulgare tot în Tulcea. O școală asemănătoare
s-a înființat și la Babadag. Existau și alte
școli primare în satele locuite de bulgari.
După războiul de independență de la
1877-1878 când Dobrogea a revenit Româ-
niei, școala ca instituție de cultură a avut un
mare rol. În perioada care a urmat o dezvol-
tare remarcabilă a cunoscut învățământul pri-
mar. În câteva decenii fiecare sat a avut
localul său de școală, iar autoritățile au trimis
învățători și institutori care s-au ridicat la
înălțimea misiunii încredințate. În 1880 în
3
școlile existente, create și întreținute de ro-
mâni și alte comunități, erau în jur de 3000 de
elevi. La începutul secolului XX, mai precis
în 1908, existau în cele două județe,
Constanța și Tulcea, 368 de școli primare
publice rurale și urbane unde învățau 32.000
de elevi. În acest număr nu intrau elevii de la
școlile privat confesionale.
O deosebită dezvoltare a cunoscut învăță-
mântul primar, gimnazial și profesional. În
1884 școala gimnazială din Tulcea s-a trans-
format în liceu. Această unitate de învăță-
mânt dispunea de o bibliotecă bogată care va
deveni o bibliotecă universală ce va juca un
rol important în răspândirea literaturii române
și universale, cu o bogată activitate culturală
și patriotică.
La Constanța gimnaziul clasic s-a înființat
în 1896, iar în 1911 se transformă în liceul cu
numele de Mircea cel Bătrân. La început
această instituție însuma două clase cu 58 de
elevi, dar în scurt timp această unitate școlară
se va dezvolta rapid. De asemenea, liceul va
juca un rol important în viața culturală a
orașului Constanța.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începu-
tul secolului XX s-au înființat la Constanța
școli normale de învățători în 1893 și de învă-
țătoare în 1919.
De asemenea, s-au înființat școala secun-
dară de fete din Tulcea, în 1897 şi Școala Co-
mercială Superioară de Băieți, în 1903, din
Constanța al cărei animator a fost C.
Brătescu.
S-au mai înființat școli elementare de artă
și meserii în Oltina, Cernavodă, Negru Vodă,
Tulcea, Constanța.
În general, învățământul dobrogean al
acestei perioade a contribuit la dezvoltarea
culturii naționale, a sentimentului național, o
dovadă de permanență etnică, atât în orașele
cât și în satele Dobrogei.
Doina DUMITRU
Iulia SANDU
(prof. ing. la Colegiul Tehnic „Tomis”
Constanța)
 REGULILE DE AUR ALE Daţi-le spaţiu, cât mai mult spaţiu
MESERIEI DE PĂRINTE Una dintre nevoile de bază ale unui copil
este cea de exprimare, de aceea înainte de a-i
cumpăra jucării sofisticate puneţi-i la dispo-
Meseria de părinte nu se învaţă la şcoală,
ziţie o foaie albă de hârtie şi un creion. Veţi fi
ce-i drept, dar sfaturi din partea profesioniş-
surprins să constataţi cu ce o va umple!
tilor experimentaţi se pot găsi oricând, în
În plus, o să fiţi surprins, dar dezordinea
cărţi de specialitate sau pe Internet. Totul
celor mici trebuie ... încurajată. Nu îl obligaţi
este să fii cu adevărat preocupat de ,,cari-
să ţină jucăriile aliniate pe raft, ca să nu se
era” ta ca părinte, cel puţin la fel de mult ca
strice. Podeaua camerei poate fi transformată
de cea profesională.
de copil într-un adevărat câmp de bătălie sau
,,Nu am ştiut, nu mi-a spus nimeni ce
într-o aventură prin Amazon, dacă acest lucru
trebuie să fac, iar acum este prea târziu”,
i se permite de către părinţi.
spun mulţi părinţi nemulţumiţi şi îngrijoraţi
A umplut soldăţelul de ,,sânge” cu cario-
de felul în care au ajuns copiii lor la vârsta
ca? Nu îl certaţi, bucuraţi-vă că şi-a dat frâu
adolescenţei.
liber fanteziei. Şi, mai ales, încurajați-l să vi-
Family Education prezintă câteva extrase
nă în contact cu apa, cu pământul, cu natura,
din carte ,,Nobody told me that !” (,,Nimeni
chiar dacă se murdăreşte din cap până în
nu mi-a spus asta!”) a autoarei Roni Jay, care
picioare. Va avea timp să arate impecabil
evidenţiază câteva reguli de aur ale meseriei
când va fi adult.
de părinte.
Învăţaţi-l să deosebească binele de rău
Construiţi o lume solidă în jurul copilu-
Cu toţii facem greşeli, e normal, suntem
lui
oameni. Rău este că vor înţelege că aşa este
Puţine lucruri sunt atât de importante pen-
corect şi se vor ascunde, la rândul lor, de noi
tru un copil precum sentimentul de siguranţă
ca părinţi. Copiii trebuie să înțeleagă foarte
şi încrederea în lumea care îl înconjoară.
clar, de la vârste mici, ce este bine şi ce este
Acesta este fundamentul pe care se bazează
rău, ce este permis şi ce nu, ce este moral şi
orice altă construcţie în domeniul creşterii si
ce nu. Şi, în conformitate cu aceste principii
educării lui într-un mod sănătos.Dacă cel mic
bine definite, să ia deciziile cele mai
va fi convins că nu există riscul ca lumea lui,
potrivite.
bună sau mai puțin bună, să fie dată peste
Ajutaţi-l să gândească singur
cap, atunci el va fi mai încrezător în propriile
A gândi nu înseamnă doar să rezolvi
puteri, iar personalitatea lui se va dezvolta
probleme de matematică sau fizică, ţine şi de
frumos.
modul în care ne explicăm anumite situaţii, în
În plus, întăriţi-i încrederea în sine.
care facem apreciere, formulăm idei sau opi-
Învăţaţi-i că pot face mai mult decât fac şi că
nii personale.
este la fel de important să ştii să pierzi ca şi
Copiii învaţă la şcoală diverse moduri de
să ştii să câştigi.
raţionament, dar nu este suficient. Părintele
Păstraţi magia copilăriei
este cel care îşi învaţă copilul cum să gân-
Orice copilărie fericită are nevoie de liber-
dească în viaţa de zi cu zi.
tate şi de o doză cât mai mare de magie şi
Lăsaţi-l să ,,conducă” din când în când
visare decât cea presupusă de istorioarele cu
În mod normal mama şi tata sunt cei care
Moş Crăciun sau iepuraşul de Paşte. Pentru
conduc o familie şi iau deciziile importante.
responsabilităţi va fi timp mai târziu! Sti-
Mai există şi celelalte decizii, mai puţin im-
mulaţi imaginaţia celor mici, încurajaţi-i să
portante, în care cei mici trebuie să fie antre-
creadă că pot deveni orice îsi doresc, că pot
naţi, iar uneori lăsaţi să le ia singuri.
schimba lumea inventând Maşina Timpului
Copilul trebuie să înveţe că o familie este
sau făcând posibilă nemurirea. Păstraţi cât se
o echipă care are un conducător, dar în care
poate de mult timp această convingere în
fiecare îşi poate exprima punctul de vedere,
mintea lor.
4
iar atunci când acesta este cel mai potrivit
situaţiei, va fi adoptat de toţi.
Asta nu înseamnă nici pe departe o lipsă
de disciplină sau de respect, ci dimpotrivă,
respect arătat copiilor voştri, care au propria
lor personalitate, propriile preferinţe sau
opinii, iar acestea trebuie puse de acord într-o
familie, cu înţelegere şi înţelepciune.
Învăţaţi-l valoarea reală a banilor
Un adult nu ajunge să se înglodeze în da-
torii dacă este bine educat în acest sens de
mic. Copiii vin în contact cu risipa şi chel-
tuielile exagerate sau fără sens de la primii
ani de viață. Străduiţi-vă să nu le faceţi şi dis-
cutaţi cu copiii pe această temă.
În acelaşi timp, învăţaţi-i să fie sensibili la
nevoile celorlalţi şi permiteţi-le să cheltuiască
sume mici de bani în diverse situaţii, apoi
explicaţi-le dacă au greşit şi unde.
Învăţaţi-i să se joace cu ceilalţi copii, să
îi ajute şi să îi ocrotească
Oricât de mult timp şi-ar dori sau v-aţi
dori să petreacă cu voi, trimiteţi-i şi în mijlo-
cul celor de o seamă cu ei. Aptitudinile de a
socializa, atât de necesare pe tot parcursul
vieţii de adult, se formează în copilărie. În-
curajaţi-i să petreacă cât mai mult timp
alături de colegii de şcoală, de fraţii mai mari,
de copiii din vecini şi apoi să vă povestească
cum s-au descurcat în aceste anturaje.
De exemplu, dacă vi se cere ajutorul pen-
tru diverse proiecte şcolare, lăsaţi-i să apeleze
mai întâi la fraţii mai mari. Încercaţi să nu
interveniţi prea mult în lumea lor, a celor
mici. Chiar dacă nu va fi perfect, din punctul
de vedere al unui adult, dinozaurul din
plastilină şi carton confecţionat de cei mici va
fi perfect în ochii celor mici.
Şi nu uitaţi: nu puţine sunt cazurile în care
relaţiile din copilărie rămân la fel de puterni-
ce pe tot parcursul vieţii.
Chiraţa DĂMĂŞARU
(prof. Şcoala Gimnazială Nr. 23 „C-Tin
Brâncoveanu”, Grădiniţa Nr. 52 „Delfinii
Jucăuşi” - Constanţa)
5
ACTIVITĂŢILE DE TIP
OUTDOOR ÎN GRĂDINIŢA DE
COPII
,,Există mai mult în tine decât crezi! ”
( KURT HAHN)
Educația de tip outdoor este o formă
organizată de învățământ care îl pregătește pe
copil pentru viață și care se desfășoară în aer
liber. Dacă învățarea clasică, în sala de grupă,
are un aspect cognitiv, activitatea de tip out-
door are un aspect pur practic şi informal. Ea
se bazează pe filosofia, teoria şi practica edu-
caţiei ecologice, dezvoltând la elevi înţelege-
rea şi aprecierea de sine, a celor din jur şi a
lumii naturale. Concepţia acestui nou tip de
educaţie este că orice om, în anumite condiţii
îşi mobilizează, prin creativitate, resursele
corporale şi mintale. Educaţia outdoor se
realizează cu ajutorul experienţelor progra-
mate, care se desfăşoară într-un singur loc
sau în cursul unor călătorii. Printre cele mai
des folosite şi considerate a da un randament
optim activităţii outdoor amintim mersul pe
munte, căţărări pe munte de la un grad mic de
dificultate până la cel mai ridicat, drumeţii,
tabere de vara, pescuitul, raftingul etc. Pro-
cesul creator în cadrul activităţilor outdoor
presupune parcurgerea următoarelor etape:
pregătirea acţiunii complexe bazată pe iden-
tificarea problemei, analiza datelor pro-
blemei, premise, principii, resurse posibile
necesare, acumularea şi selecţionarea infor-
maţiei necesare pentru abordarea corectă a
problemei, prelucrarea şi sistematizarea in-
formaţiei stocate, elaborarea strategiei de re-
zolvare.
 Deseori educaţia outdoor este confundată
cu educaţia pentru mediu-ecologică, asta
pentru că cele două se întâlnesc în aer liber.
Educaţia outdoor nu înseamnă numai acest
lucru, ea are nenumărate valenţe în toate do-
meniile nu doar în cel al protecţiei mediului.
În şcoală elevii sunt foarte receptivi la ce li se
arată şi li se spune în legătura cu mediul. Prin
diferite discipline incluse în procesul de în-
văţământ trebuie să convingem pe fiecare
elev de necesitatea apărării mediului încon-
jurător împotriva poluării şi să le formăm
conduita ecologică modernă. Acest lucru se
realizează îndeosebi în cadrul lecţiilor de şti-
inţe, menite să înlesnească înţelegerea orga-
nismelor vegetale şi animale, a proceselor
esenţiale de întreţinere a vieţii, a legăturilor
indisolubile dintre plante - animale - mediu,
al celor de geografie, dar şi, ocazional, în
cadrul unor lecţii de educaţie civică, limba
română, educaţie muzicală, educaţie plastică,
istorie etc.
6
Contribuţii de seamă la educaţia ecologi-
că pot aduce activităţile outdoor. Orice activi-
tate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă
înseamnă activitate în contact nemijlocit cu
mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe
copii să vorbească, să se poarte în familie, la
şcoală şi în societate, să respecte normele de
igienă tot aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte
cu mediul în care trăim. Educaţia outdoor
este un concept relativ nou în contextul edu-
cativ românesc, însă ea începe din ce în ce
mai mult să capteze interesul actorilor educa-
ţionali din sistemul de învăţământ formal.
Există numeroase accepţiuni pentru termenul
de educaţie outdoor, însă pentru a da o defi-
niţie simplă şi pe înţelesul cititorilor, putem
spune că această formă de educaţie se
bazează pe învăţarea în aer liber. Termenul de
educaţie outdoor, poate include educaţia
pentru mediu, activităţi recreative, programe
de dezvoltare personală şi socială, drumeţii,
aventură etc.

Activităţile de tip outdoor nu sunt ac-
tivităţi de educaţie formală ce au loc în afara
sălii de clasă, ci activităţi de educaţie non-
formală, menite să familiarizeze copiii cu
natura şi să le formeze deprinderi şi priceperi
de cunoaştere prin experienţă, bazându-se
desigur pe cunoştinţele dobândite în activi-
tăţile de educaţie formală. Educaţia pe care o
primim în instituţiile de învăţământ clasice
este una de tip formal. De cele mai multe ori
educaţia primită la şcoală are un aspect pur
teoretic (Cognitiv)
Educaţia Outdoor se adresează tuturor
celor trei nivele de învăţare: nivelul acumu-
lărilor de cunoştinţe (Cognitiv), nivelul de-
prinderilor fizice (Motric) şi cel al indivi-
7
dualizării unor trăsături de comportament
(Afectiv). Programele de Educaţie Outdoor se
desfăşoară în natură şi finalitatea acestora nu
o reprezintă atestările de tipul certificatelor şi
diplomelor, ci schimbările vizibile produse la
nivelul comportamentului participanţilor. Din
acest motiv, Educaţia Outdoor are un caracter
Nonformal.
Concluzie
În sens larg am putea spune că Educaţia
Outdoor reprezintă procesul educaţional, in-
diferent de subiectul predat/învăţat, care are
loc într-un cadru natural.
Sensul restrâns şi mult mai corect spe-
cifică faptul că Educaţia Outdoor reprezintă
suma acţiunilor întreprinse de personalul cali-
ficat (traineri, formatori, profesori, instruc-
tori), într-un mediu natural/sălbatic, folosind
metode experienţiale, pentru a produce
schimbări la nivelul abilităţilor fizice, intra şi
interpersonale şi al comportamentului faţă de
mediu, în rândul participanţilor.
BIBLIOGRAFIE
1. Programa activităţilor instructive-educa-
tive în învăţământul preşcolar, Ediţie revizu-
ită, Editura DPH, Bucureşti, 2005
2. Scrisoare metodică pentru anul şcolar
2013-2014
3. Cucoș, C-Doxologia, decembrie 2012
Tanţa SUFLARU
(prof. G.P.P NR.45 Constanţa)
ACTIVITĂȚILE LUDICE ÎN
GRĂDINIŢA DE COPII
,,Omul este un om întreg numai atunci când se
joacă” (Fr. Schiller)
Jocul este forma de activitate dominantă în
copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a
lungul întregii vieți. Este necesară dezvol-
tarea laturii ludice a personalității pentru a
putea privi soluțiile cu fantezie și inven-
tivitate.
 Jocul alături de învățare, muncă și creație
este una dintre activitățile umane fundamen-
tale.
Jocul este o activitate conștientizată de
copil și tratată ca atare neputând să o confun-
de cu celelalte activități umane. Se poate afir-
ma că conceptul de activitate ludică nu este
sinonim cu jocul ci ea se reflectă în categoria
de activitate instructiv-educativă care este
specifică învăţământului preşcolar fiind cen-
trată pe promovarea spiritului jocului.
Componenta instructiv-educativă se reali-
zează prin obiectivele urmărite sistematic, iar
componenta-joc se realizează prin modul de
desfăşurare, prin elemente – surpriză, prin
elemente de mişcare şi de relaxare, prin parti-
ciparea tuturor copiilor în ritmul propriu.
În grădiniţă, activităţile ludice se
realizează prin:
- Activităţi la alegerea copiilor;
- Activităţi de învăţare dirijată;
- Alte tipuri de activităţi (de după-masă)
Activităţile la alegerea copiilor, care sunt
libere şi recreative, se realizează prin joc şi
prin activităţi ocupaţionale. Jocul, prin natura
lui, are următoarele valenţe formative:
- Dezvoltă spiritul de observaţie şi de in-
vestigaţie al copilului;
- Dezvoltă gândirea logică, creativă şi fle-
xibilă;
- Cultivă imaginaţia;
- Dezvoltă memoria;
- Formează conduita morală.
Activităţile ocupaţionale se realizează la
sugestia educatoarei sau din iniţiativa copii-
lor. Prin astfel de jocuri copiii se apropie de
activităţile zilnice, practice.
Activităţile de învăţare dirijată (Comu-
ne sau obligatorii) au următoarele forme de
realizare:
Joc simbolic – joc de manipulare, de imi-
tare, de creaţie
Joc cu reguli.
Privind subiectul acestor activităţi, putem
vorbi de:
- jocuri distractive;
- jocuri de mişcare;
- jocuri libere.
8
În învăţământul preşcolar sunt incluse atât
activităţi complementare cât şi activităţi de
după – amiază, acestea având un rol impor-
tant în odihnă şi în exersarea unor capacităţi
fiziologice. Acestea se organizează după acti-
vităţile dirijate sub forma jocurilor distrac-
tive, a jocurilor de mişcare, a audiţiilor şi vi-
zionărilor, a jocurilor de dramatizare, etc.
Activităţile ludice din grădiniţă trebuie să
satisfacă următoarele cerinţe:
- Să se îmbine în mod armonios;
- Să realizeze şi să satisfacă necesităţile
cognitive, de mişcare şi afective ale copiilor;
- Să stimuleze creativitatea acestora;
- Să contribuie la socializarea acestora;
- Să asigure independenţa copiilor;
- Să contribuie la asigurarea integrării co-
piilor în viitoarea activitate şcolară.
O importanţă deosebită în mărirea reperto-
riului ludic sau a introducerii unor elemente
noi în jocul obişnuit al copilului o are compe-
tenţa, vocaţia şi creativitatea educatoarei.
De aceea eu, ca educatoare, încerc să folo-
sesc diferite tehnici, tehnici de teatru şi joc,
pentru a-i ajuta pe copii să învețe să rela-
ționeze în diferite situații surprinzătoare.
Elementul - surpriză este cel care ne ajută să
vedem în noi lucruri pe care nu ni le putem
însuşi decât provocând situații noi.
Activitatea instructiv – educativă din gră-
diniţă se bazează pe suportul relaţiei dintre
joc şi învăţarea sistematică, ştiind că jocul
este formă de organizare, metodă şi procedeu.
O importanţă deosebită o au metodele inter-
active fiind considerate jocuri cu multiple
valenţe formative - informative ce se răsfrâng
asupra minţii şi personalităţii copilului pre-
şcolar, fiind considerate mijloace prin care se
dezvoltă deprinderile, priceperile, capacităţile
copiilor de a utiliza roadele cunoaşterii trans-
formând exteriorul într-o facilitate interioară,
astfel îşi formează caracterul şi îşi dezvoltă
personalitatea.
Putem afirma că jocul reprezintă o școală
a conduitei, a imaginaţiei şi chiar a fanteziei.
Jocurile dezvoltă atenţia, formează spiritul
de observaţie, perseverenţa, ordinea îndemâ-
narea, abilitatea, promptitudinea, imaginaţia,
dezvoltând şi antrenând capacităţile fizice şi
intelectuale. Prin joc se modelează educaţia
conduitei şi dimensiunile etice ale acesteia.
Maria Montessori spunea: ,,Să nu faci ni-
ciodată pentru un copil ceea ce poate face
singur.”
Crearea unui mediu favorabil manifestării
libere a copilului, asigurarea unui climat so-
cio-afectiv, securizant, plăcut, stimulativ în
cadrul colectivității stimulează copilul să ai-
bă o atitudinea pozitivă față de joc, astfel jo-
cul devine un mijloc de cunoaştere, aşa cum
ilustrează L. Blaga magistral în poemul său,
Trei fețe:
Copilul râde:
,,Înțelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
,,Jocul şi-nțelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
,,Iubirea şi jocul meu e-nțelepciunea!”
Bibliografie:
Adina Glava, Introducere în pedagogia
preşcolară, Editura Dacia, 2002
Săftica Avram, Ecaterina Mihu. Zonica
Său, Jocul didactic pentru preşcolari. Ghid
metodic, Editura Terra, Focşani, 2004;
Anca Dragu, Sorin Cristea, Psihologie şi
pedagogie şcolară, Ed. Ovidius University
Press, Constanţa 2003
N. Bîrsan, Jocuri didactice specifice
dezvoltării limbajului şi comunicării orale la
preşcolarii mari, EDP, Bucureşti, (1995);
Musata Bocos, Teoria şi practica
cercetării pedagogice, Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj Napoca, 2003.
Ioana Cojocaru, Influenţele jocului
didactic în procesul instructiv – educativ,
1994
Luminiţa PILICI
(prof. înv. preşcolar Liceul Teoretic
,,Decebal” - G.O.N ,,Flipper”,Constanța)
A FOST ODATĂ ȘI ÎNCĂ ESTE …
Zi ploioasă de toamnă ... Deschid sertarul
cu albume de fotografii și răscolesc aminti-
9
rile. Frunzăresc albumul fiului meu: botezul,
aniversările, diverse evenimente de la începu-
tul copilăriei, anii de grădiniță și de școală.
Mă opresc la fotografia din prima zi de școa-
lă: în curtea Școlii Nr. 2 (în prezent „Sf.
Andrei”), o doamnă tânără și frumoasă, cu
ochi mari și zâmbet cald îmi ține copilul de
umeri ... niște umeri mici și slabi, tremurând
de emoția întâlnirii.
E doamna învățătoare Lenuș Mușat, cole-
ga mea de-o viață. După caracterizarea de
atunci a fiului meu, era „o femeie frumoasă,
veselă, jucăușă și foarte deșteaptă, care avea
un răspuns la orice întrebare”.
La vremea aceea eram prea tânără și prea
ocupată cu creșterea copiilor, cu pregătirea
lecțiilor pentru școală, cu susținerea gradelor
didactice și nu i-am apreciat colegei mele
toate calitățile. Dar anii au trecut, doamna
Mușat a trimis în viață multe serii de copii,
acum oameni în toată firea, cu familii și
copii.
Au crescut și copiii mei, iar fiica mea și-a
înscris băiețelul la Școala Gimnazială „Sf.
Andrei”. În fotografia din prima lui zi de
școală recunosc aceiași ochi și îmi zâmbește
aceeași doamnă, Lenuș Mușat. De ce oare?
Pentru că am apreciat real valoarea acesteia.
Diferența de timp se observă după felul foto-
grafiei (prima este alb-negru, iar a doua e
color). Doamna a rămas aceeași; doar copiii
sunt alții.
Acum nepotul meu este elev în clasa a IV-
a. După descrierea lui are „cea mai bună,
frumoasă, inteligentă și inventivă doamnă din
școală, pe care n-ar schimba-o niciodată”.
Este adevărat ce spun copiii: Lenuș este o
binecuvântare pentru elevii ei, o flacără vie
care arde pentru ei. Trebuie să mai treacă
timp până când se va mai naște una asemenea
ei. Spun asta, deoarece anul acesta se pensio-
nează. Este o pierdere atât pentru școala
noastră cât și pentru elevii care vor urma. Cu
pasiune a modelat caractere și a scos pe piața
muncii medici, psihologi, profesori, reporteri,
ofițeri ...
A zecea serie de elevi se apropie de final.
Și, ca să nu încheie oricum o viață dedicată
școlii, are o nouă satisfacție: elevul Catrines-
cu Gabriel a participat la testarea elevilor
pentru Centrul de Excelență în Matematică,
organizat la Liceul Mircea cel Bătrân din
Constanţa și printre cei 30 de elevi admiși
(din 232 de candidați) se află şi el, singurul
din Mangalia.
Cred că sunt de prisos alte cuvinte ...
Îi doresc colegei mele ani mulți de pensie,
cu sănătate!
Mihaela-Isabela TRANDAFIR
(Prof. înv. primar la Școala Gimnazială „Sf.
Andrei” Mangalia)
ARHITECȚII-CONTRIBUȚII LA
DESIGNUL CONSTANȚEI
INTERBELICE
Demersul de faţă se doreşte a fi un dialog
în timp între generaţia anilor 1930 şi gene-
raţia similară de astăzi, în jurul unei probleme
comune şi complexe: construirea unui oraş
modern din perspectivă urbanistică în Con-
stanța. Precum şi astăzi, acest proces se în-
cadra şi în anii 1930 într-o formă de integrare
europeană.
Procesul de modernizare al Constanței, în-
ceput în secolul al XIX-lea, se afla ancorată
pe agenda proiectele urbanistice ale edilita-
rilor. Cea mai prolifică perioadă a fost aceea
dintre 1933 şi 1940, când s-a realizat la nivel
edilitar-urbanistic actuala reprezentare a cen-
trului constănțean (bulevardele străjuite de
hoteluri moderne, magazine, birouri de firme,
cafenele etc).
Primariatul lui Horia P. Grigorescu (mar-
tie 1934 - decembrie 1937) a fost un moment
important de plecare al modernizării edilitare.
Horia P. Grigorescu a încercat să dea o nouă
definire urbanistică Constanței, prin proiec-
tele edilitar-urbanistice. S-a avut în vedere ca
orașul Constanța să devină un pol important
pe harta regiunii culturale și economice a țării
şi să aibă un anumit specific, în linia oraşelor
europene.
În viziunea edilitarilor interbelici, orașul
trebuia să capete o unitate organică având
drept obiectiv primordial un anumit tip de in-
tegrare europeană: perspectiva unui urbanism
modern. Problemele de astăzi ale arhitecţilor
10
privind urbanismul nu sunt diferite de ale
generaţiilor mai vechi. Arhitecții generației
anilor 1930-1940 au avut contribuții serioase
la designul oraşului Constanța. Imediat după
încheierea Războilui de Independență începe
construirea Catedralei Ortodoxe cu hramul
„Sfinții Petru și Pavel”, operă a renumitului
arhitect Ion Mincu. Grigore Cerchez proiec-
tează în 1920 „casa Levicescu” aflată pe
Str. Callatis nr. 6.
Arhitectul Ion Socolescu este desemnat să
realizeze proiectul îndrăzneț al celei mai im-
portante instituții publice reprezentative a
comunității: Întâia Primărie a Constanței,
azi, Muzeul de Etnografie. O altă bijuterie
majoră care dă culoare și atracție turistică o
reprezintă ce-a de a doua clădire a Primăriei
Constanţa, azi Muzeul de Istorie Națională și
Arheologie Constanța, proiect așezat pe hâr-
tie de către arhitectul Victor Stephănescu.
Incontestabil și de departe personalitatea
cea mai puternică care și-a pus amprenta în
privința arhitecturii este Anghel Saligny, a
cărui statuie veghează portul Constanța fiind
unul din puținele omagii aduse celui mai
mare inginer al tuturor timpurilor din Româ-
nia care a contribuit la câștigarea indepen-
denței economice și la crearea României mo-
derne. În cei 35 de ani de activitate a revo-
luționat tehnica de construcție din România,
prin crearea de lucrări importante cum ar fi:
podul de la Cernavodă, căi ferate, docuri,
silozuri, Portul Constanța și a format o clasă
superioară de ingineri care au contribuit la
dezvoltarea economică a României.
Ioan Căpșuneanu era numit în 1930 arhi-
tect-șef al orașului și proiectează hotelul
REX. În perioada interbelică, comuna I. C.
Brătianu devine cartier al Constanței. Una din
cele mai importante investiții din acest nou
cartier a constat în construirea unei clinici
medicale. Pentru proiect se apelează la repu-
tatul arhitect Ioan Căpșuneanu. Acesta pro-
iectează un imobil în stil streamlinedeco.
Clădirea desfășurată pe parter are forma lite-
rei T. Nicolae Nenciulescu, arhitect renumit
proiectează Palatul Regal (1928-1949), Aba-
torul de export din Constanța (1933-1936),
precum și proiectul de amenajare a pieței din
fața Palatului Regal. Prin arhitectul K. Roşu
în anii '30, în apropierea Cazinoului, socie-
tatea bucureșteană „Edilitatea” construiește
blocul cu același nume. Azi este hotelul Al-
batros.
În anii '30, familia Panopoulos ridica pe
actuala stradă Constantin Brâncoveanu un
mic bloc cu trei etaje și terasă. Pentru proiect
este ales reputatul arhitect Harry Goldstein
cel care după 1940 își schimbă numele în
Horia Maicu. Acesta realizează un superb
imobil streamlinedeco. După naționalizare, la
fel ca toate clădirile din centrul vechi și acest
imobil s-a degradat rapid din cauza lipsei de
întreținere. În prezent urmașul proprietarilor
este în procedură de reintrare în posesie a
imobilului.
În perioada interbelică, pe strada Constan-
tin Brătescu, la intersecția cu Siretului, după
planurile arhirectului M. Kessikbal se ridica o
mică vilă artdeco cu etaj și terasă. Din păcate
balcoanele închise și mansarda adăugate pe
parcurs au alterat proporțiile clădirii. Se re-
marcă coloanele artdeco care decorează in-
trarea, catargul păstrat în condiții excelente și
ușa de acces.
Pe strada Răscoalei din 1907, la numărul
51 se află o superbă vilă în stil mediteranean.
Aceasta poartă semnătura arhitectului G.
Christescu. După stilul clădirii și elementele
decorative, Christescu lucra cel mai probabil
în același atelier cu celebrul Harry Goldstein.
Vila s-a conservat într-o stare foarte bună
până în zilele noastre.
În data de 22 decembrie 1931 în cadrul
unei ședinte de Consiliu Local se aproba
preluarea terenului și demararea procedurilor
pentru proiectul construirii Aeroportului Con-
stanța, proiect desemnat arhitectului Con-
stantin Dragu. Este vorba de un lot de teren
amplasat în zona de sud-vest a orașului.
Terenul fusese cedat orașului de către Mi-
nisterul Industriei și Comerțului. Aeroportul
urma să dispună de aerogară, depozit de
benzină, stație radio și hangar. În data de 25
februarie 1933 Consiliul Local aproba planu-
rile aeroportului. În data de 16 iulie 1936 se
face recepția aerogării, iar pe 3 noiembrie în
același an lucrările la întregul complex sunt
11
finalizate. Soarta aeroportului constănțean a
fost pecetluită odată cu instaurarea regimului
comunist. Aceștia construiesc pe terenul ae-
roportului un gigant industrial - CET Con-
stanța. În mod miraculos clădirile aeropor-
tului scapă de demolare. Cea mai valoroasă
fiind fără îndoială aerogara. O mică dar
cochetă clădire în stil art - deco. Aceasta era
alcătuită dintr-un ax central, 2 săli de aștep-
tare, un birou și turnul de control. În prezent
aceasta se prezintă încă destul de bine. Din
păcate scrisul de pe fațadă a dispărut, iar
catargul este îndoit.
Biserica „Sfinții Împărați Constantin și
Elena” a fost construită între anii 1934-1937
după planurile arhitectului D. Ionescu Bere-
chet. Proiectele de viitor au ca fundament mai
puţin calcule matematice cât mai ales remo-
delări ale stărilor de spirit, iar dacă arhitec-
tura este un aport afectiv, foarte sensibil al
oamenilor cu spaţiile în care locuiesc și în
care trăiesc, arhitectul devine proiectantul
relaţiei sensibile a locuitorului cu mediul
construit în care trăieşte.
Viitorul arhitecturii este restructurat pe
vechile valori și pentru a putea înţelege, din
nou arhitectura, trebuie să regândim instru-
mentele gândirii noastre.
Răzvan Raul IVAN
(prof. drd. Liceul Teoretic „Decebal” din
Constanţa)
VIZITĂ DE INFORMARE LA ŞCOLILE
DIN EFORIE
Marţi, 25 noiembrie 2016, împreună cu
amicul Dominte Paul, membru al Consiliului
Director SLSIP Constanţa, am făcut o vizită
de informare la Şcoala Gimnazială din Eforie
Sud şi la Liceul Carmen Sylva din localitate.
Am discutat, rând pe rând, cu directorii,
liderii de sindicat şi profesorii din cancelarie
ai celor 2 instituţii.
Directorii erau precupaţi, cum era şi nor-
mal, de concursul aflat în desfăşurare. Unii
nu au mai voit să participe, alţii aşteptau ur-
mătoarea etapă a acestuia. Am apreciat atitu-
dinea managerilor faţă de noi, ca reprezen-
tanţi ai sindicatului: amabili, ne-au permis să
luăm legătura cu liderii de sindicat şi perso-
nalul didactic aflat în cancelaria din unităţile
respective de învăţământ.
Paul Dominte, redactor şef la revista sin-
dicatului nostru, Şcoala Constănţeană, ama-
bil a prezentat publicaţia colegilor, i-a îndem-
nat să scrie articole, evidenţiind avantajele
publicării unor studii metodico-ştiinţifice
pentru a obţine punctaj la concursul de grada-
ţie de merit, dar şi la alte concursuri, deoare-
ce revista are ISSN. A căutat să le îndepăr-
teze reticenţele şi să-i motiveze să scrie
articole în legătură cu tot ceea ce priveşte
activitatea didactică: rezultate obţinute împre-
ună cu copiii, activităţi desfăşurate în şcoală
şi în afara ei, oferindu-se totodată să le acor-
de asistenţă. Am solicitat să primim mai ales
articole de opinie, unde, trebuie să recu-
noaştem, stăm mai slab, deoarece colegii
preferă uneori să discute între ei, decât să-şi
facă auzite public nemulţumirile!
12
Personal i-am întrebat în legătură cu ne-
lămuririle legate de anumite aspecte sindicale
sau de natură şcolară ori educaţională, m-am
oferit să le răspund, ori să mă informez, mai
ales dacă erau chestiuni juridice şi chiar să-l
invit pe juristul sindicatului, dl. Avramescu,
pentru a lămuri anumite aspecte care ţin de
resortul dânsului. Totodată am discutat cu
liderii din şcoală, foarte amabili şi drăguţi
amândoi (de fapt amândouă). Colegul Paul
Dominte a prezentat avantajele pe care le
oferă vila Corabia din Predeal, proprietatea
sindicatului şi a promis că le va pune la
dispoziţie numărul din revista noastră în care
a descris condiţiile de cazare şi itinerariile ce
pot fi parcurse de acolo.
În general, socotim că a fost o vizită
utilă, atât pentru noi cât şi pentru colegi.
Mihai CONTANU
(Vicepreşedinte SLSIP Constanţa)
 Info sindical
FACILITĂŢI OFERITE MEMBRILOR S.L.S.Î.P.

SPRIJIN FINANCIAR:  Consultaţie juridică gratuită în domeniul

 Ajutor de maternitate – 300 lei
 Ajutor de deces:
1. membru de sindicat – 500 lei
2. copilul membrului de sindicat – 300 lei
3. soţul/soţia membrului de sindicat – 300
lei
4. părintele membrului de sindicat – 250 lei
 Ajutor social:
1. pentru un copil în întreţinere – 150 lei
2. pentru doi copii în întreţinere – 200 lei
3. pentru trei copii în întreţinere – 300 lei
4. copiilor orfani ai membrilor de sindicat –
200 RON
 Ajutor de calamitate – 500-1000 lei (în
funcţie de valoarea pagubelor, evaluate de
Comisia socială).
 Ajutoare de boală – 120-300 lei (în
funcţie de gravitatea bolii, atestată cu docu-
mente medicale).
 Ajutoarele vor putea fi solicitate şi obţi-
nute săptămânal la sediul S.L.S.Î.P. Constan-
ţa, în zilele de marţi şi joi, între orele 9.00-
16.00
SERVICII:
 Consultaţie sindicală.
legislaţiei muncii.
 Xerox-copiere –50 bani /pagina
 Legitimaţii ISIC (International Student
Identity Card)/ ITIC (International Teacher
Identity Card).
PROGRAM:
 Preşedinte Iosif Mitică: luni-vineri, între
orele 10.00-18.00
 Vicepreşedinte Popescu Ion: luni-vineri,
între orele 8.30-16.30
 Vicepreşedinte Contanu Mihai: luni-
vineri, între orele 10.00-18.00
 Vicepreşedinte Caterinici Mihaela: luni-
vineri, între orele 8.00-16.00
 Secretar executiv Burnete Eleonora: luni-
vineri, între orele 9.00-17.00
 Secretariat: luni-vineri, între orele 8.30-
16.30
 Contabilitate: luni-vineri, între orele 8.00-
16.00
 Consilier juridic: luni-vineri, între orele
8.30-16.30

Colectiv de redacţie
Responsabilitatea pentru conţinutul Paul Dominte (Redactor şef)
articolelor publicate aparţine Mihaela Caterinici (Secretar de Redacţie)
în exclusivitate autorilor Mihai Contanu (Redactor)
Eleonora Burnete
Elena Simiciuc
„CINE NU EMoroşanu
CU NOI E SINGUR”
Irina
Elena Cîrjă
ISSN 2285 – 3944
ISSN–L 2066 – 9267
Adresa redacţiei:Str. Ştefan cel Mare,
nr. 13, Constanţa,
decebalprof@yahoo.com
Tel/fax 0241/617.022; 0241/613.174

„CINE NU E CU NOI E SINGUR”

13