ȘCOALA ÎN EVUL MEDIU LA DRĂGĂȘANI

(VÂLCEA)


 09 Nov 2017 09:30

 Pregătirea şcolară laică a fost precedată şi la Drăgăşani, ca peste tot în

Ţara Românească, de instruire pe lângă instituţiile bisericeşti, măsură
dictată de nevoia acestora de a-şi crea slujitori pregătiţi.

De alfabetizare, beneficiau la început 2-3 copii, dintre care unul avea să

devină preot („popă”, în limbajul popular) iar altul - dascăl sau cântăreţ.

Acest gen de şcoli nu aveau caracter permanent decât în cazuri

excepţionale şi, de cele mai multe ori, se înfiinţau când îmbătrânea
preotul sau dascălul şi se punea problema înlocuirii lor cu cadre noi.

Copiii învăţau să scrie şi să citească după cărţile preotului, multe - scrise

de mână.

Orice viitor preot efectua un stagiu obligatoriu de dascăl sau „şcoală” la

strană. Condiţia obligatorie a „candidatului” la dăscălie sau popie, era,
deci, deprinderea scrisului şi a cititului; viitorul preot trebuia să scrie şi să
citească pomelnicele şi să răspundă la diferite ordine sau circulare
primite de la episcop.

Biserica a avut tendinţa de a generaliza şi permanentiza învăţământul,

mărturie fiind testamentul marelui cărturar al veacului al XVIII-lea, Antim
Ivireanul, în care mitropolitul aminteşte de datoria preoţilor de a-i învăţa
carte pe copii.
Intr-o enciclică emisă de episcopul Filaret al Râmnicului, acesta îi
îndemna pe toţi preoţii şi dascălii de prin sate „să creeze şcoli pe lângă
biserici pentru învăţătura copiilor, promiţându-le scutiri de dări şi alte
avantaje (. . .). Şi pe la satele cele mari, cari din preoţi vor fi mai iscusiţi
şi mai împodobiţi la învăţături, să se îndemnez ca să strângă copii, să-i
înveţe şi acelui preot să i se arate că nu numai îl vom apăra de dările
cele de obşte, ci îl vom şi milui”.

Îndemnul episcopului de a se zidi şcoli pe lângă biserici, şi-a găsit

aplicarea numai în centrele mai importante, între care şi Drăgăşanii din
plasa „Oltul”. Atunci când statul a început să organizeze şi să
subvenţioneze şcolile, cele bisericeşti erau socotite particulare. Începea
astfel emanciparea şcolii de sub tutela bisericii.

În 1792 exista pe lângă biserica din Drăgăşani, o şcoală cu o vechime

destul de mare. Episcopii Filaret şi Nectarie ai Râmnicului au iniţiat şi
sprijinit construirea unui local corespunzător pentru nevoile
învăţământului de pe lângă metohul Drăgăşanilor. Localul s-a ridicat în
1793, odată cu biserica, şi a funcţionat astfel până prin 1830, când a
devenit neîncăpător pentru cei 20 de copii consemnaţi în documente.

Şcoala de Zugravi, de la Gârdeşti. Printre primele şcoli de zugravi din

ţară, o consemnăm pe cea de la Gârdeşti (azi, cartier în nord-vestul
oraşului Drăgăşani), fapt interesant pentru istoria artelor din România.

Informaţia o aflăm dintr-o scrisoare trimisă de mitropolitul Ungrovlahiei,

Dositei Filiti (1793-1810), domnitorului Alexandru Moruzi vv., la 21 aprilie
1800, prin care-i cerea să-i scutească de dări pe dascălii şcolii de zugravi
de la Gârdeşti.În acelaşi an, domnul aprobă scutirea propusă de
mitropolit.

Cercetătorul I. Popescu-Cilieni, vorbind despre satul Gârdeşti

(„Grădeşti”), menţionează că în anul 1800 exista la Gârdeşti „o şcoală de
zugrăveli a dascălului Mincu”.

Sursa: istorielocala.ro