Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- anul 1936, când liceul este înzestrat cu o frumoasă sală de teatru (director,
Nae Ionescu);
- anul 1944, când se pun bazele Societății culturale „Haralamb G. Lecca”
(director, Crăciun Pătru);
- anul 1947, anul înființării Pinacotecii „Marius Bunescu” (director, Crăciun
Pătru).
Urmează, apoi, o suită de transformări cu care am fost contemporani, mai
mult sau mai puțin inspirate și benefice, la care, ca toate celelalte licee, se supune și
liceul „Ioniță Asan”.
Liceul a fost sărbătorit cu tot fastul, în patru momente memorabile. În 1980,
la 80 de ani (director Pătru Crăciun), în 1988, la 100 de ani (director Florian
Petrescu), în 1998, la 110 ani, cu prilejul atestării denumirii de Colegiu Național
(director Tanța Negroiu-Drăghici) și în 2008, la 120 de ani (director Ionuț Dan
Vișănescu).
De pe băncile acestui liceu s-au lansat în viață, conturându-și primele
năzuințe, viitoare personalități care au onorat cum se cuvine emblema „L.I.A”.
Dacă, printr-o minune tehnică, am putea asculta glasurile și gândurile
înaintașilor elevilor de azi, ne-am da seama că ele exprimă idealurile comune ale
acestor 125 de generații: dorința de muncă, Dragostea de țară și de locurile obârșiei
lor, respect pentru valorile umane.
Succesele și împlinirile absolvenților liceului nostru se datorează, în mod
determinant, valorosului corp didactic, prestigioșilor dascăli ai săi, precum:
Constantin Locusteanu, Constantin C. Ionescu, Ilie Constantinescu, Silvestru
Băleanu, Mihai Dimonie, Aristide Popovici, D. C. Eftimescu, Dumitru Tudor, Emanoil
Arghiriade, Nae Ionescu, Constantin Șăineanu, Mișu Marinescu, Petre Stroie,
Crăciun Pătru, Nicu Predescu, George Petrescu, Vasile Fărcășanu, Livia Petrescu,
Elena Fărcășanu, Mariana Petrescu, Irina Uciu, Dan Constantin, Gheorghe Anton,
Ștefan Marin, Paul Tatomirescu, Maria Petrescu, Diaconu Rodica, Panțir Maria,
Tingire Maria etc., la care se adaugă, in corpore, pe bună dreptate, colectivul didactic
de azi.
Din rândurile acestora s-au detașat personalități puternice, directori de liceu
plini de inițiativă, devoțiune și har, care au reușit, pe de o parte, să asigure calitatea
procesului de învățământ și, pe de altă parte, să contribuie la dezvoltarea și
modernizarea bazei materiale a liceului. Numele lor se regăsesc în larga listă de mai
sus. Aș adăuga însă, în respectul adevărului, contribuția la dezvoltarea recentă a
liceului a directorilor Florea Păunică, Elena Fărcășanu, Petrescu Florian, Ștefan
Marin, Tanța Negroiu-Drăghici, Dan Ionuț Vișănescu și a noastră, a celor de azi.
Aproape toate marile personalități ale orașului Caracal și-au plimbat pașii pe
vastele coridoare ale liceului, și-au luminat mințile ascultând prelegerile excelenților
7__________________________________________ 1888-2013
lor mentori spirituali sau au privit cu atenție tablele pe care creta din mâna
profesorilor însăila soluții la problemele aparent imposibile.
Au trecut prin școala noastră, legându-și numele de aceasta: Artistul
Poporului Ștefan Braborescu, Artistul Poporului Marius Bunescu, academicienii
Vasile Maciu – istoric, Tudor Ionescu-chimist, fizicianul Neda Marinescu,
matematicianul prof. univ. dr. George Dincă – Doctor Honoris Causa al Universității
„Pierre et Marie Curie” din Sorbona-Paris, membru al Academiei Europene de
Știință, prof. univ. dr. Rădulescu Vicențiu, prorector al Universității din Craiova,
oameni de știință emeriți: Oreste Alexiu – medic, Pătru Crăciun – profesor, Dumitru
Alexandrescu – prof. universitar. S-au impus conștiințelor noastre Stelian Niculescu –
informatician, George Stratan – fizician, scriitorii Mihail Drumeș, Virgil Carianopol,
Nicolae-Paul Mihail, pictorii Ion Truică, Gh. Teodorescu-Romanați, Tudor Jean Popa,
Teodor Catană, Ion Musceleanu, Hortensia Popescu, Sorin Chirimbu etc., muzicianul
Nicolae Buicliu, compozitorul Radu Șerban, oameni de afaceri notorii, G. C.
Păunescu, politicieni reputați, Florin Iordache sau, în devenire, Doru Frunzulică,
Alex. Cumpănașu, ziariști: Dan Diaconescu, medici vestiți, precum Puiu Stoiculescu,
Eugen Preda, Sandu Marcov, Petru Mercuț, Radu Ozun, Ciprian Tudoran, Titu
Degeratu și mulți alții: Dănuț Ghiță, Mircea Talianu etc.
Dar, dincolo de numele menționate (îmi cer scuze că timpul nu-mi permite să
menționez și alte cunoscute nume), doresc să reliefez existența în structurile
economice, financiare, sociopolitice și administrative, de învățământ și sănătate ale
orașului Caracal, a zeci și sute de absolvenți.
Numai în acest liceu, peste 60% dintre profesori sunt absolvenți ai liceului
„Ioniță Asan”. Noi înșine, directorii actuali, suntem produsul autohton al acestuia.
Sunt, de aceea, de mare frumusețe și caldă simțire și vor fi mereu actuale
cuvintele maestrului Nicolae-Paul Mihail: „Un secol și încă douăzeci de ani
sărbătorește azi liceul nostru <<Ioniță Asan>>, superb galion cu pânzele întinse,
care navighează în timp spre a descoperi noi și noi continente spirituale. Pe lângă
alte merite deosebite, cele mai mari, după mine, au fost crearea unui sentiment de
solidaritate între generații, conștiința unei datorii irefragabile față de grupul din care
au făcut parte, dovedită prin aceea că majoritatea absolvenților au ținut să lucreze
chiar în orașul lor natal, și credința nestrămutată în destinul autohtonilor”.
De aceea, urez, la 125 de ani, liceului drag „Ioniță Asan”:
„La mulți ani!”
Colegiul Național „Ioniță Asan” este, azi, un complex școlar cu suficient
spațiu de școlarizare, cu laboratoare moderne, cu internat, cantină, sală de sport și
cu diverse alte utilități. Este într-o continuă înnoire (vezi Amfiteatrul, Sala de sport
etc.).
1888-2013 __________________________________________ 8
Resursele umane numără peste 100 cadre didactice, doctori în științe, peste
jumătate având gradul I didactic. Acestea asigură demersul didactic pentru aproape
1300 de elevi, de la clasa „0” până la a XIIa.
Profilurile în care se pregătesc elevii sunt matematică-informatică, științe ale
naturii, științe socio-umane, filologie (și bilingve).
Dezvoltarea liceului n-ar fi fost posibilă, dacă n-am fi primit sprijinul Primăriei
municipale Caracal, al Inspectoratului Școlar Județean Olt, al Comitetului Cetățenesc
al Părinților, cărora li se cuvin mulțumiri publice.
Tuturor le mulțumesc în numele colectivului didactic și al elevilor liceului.
Dragi părinți,
Fără ajutorul Dvs., procesul educațional nu ar fi complet. De aceea, vă solicit
sprijinul de a fi alături de noi la lucrarea dificilă care este formarea omului, a omului
bun, practic și moral, în același timp.
Sunt sigur că împreună vom reuși.
Dragi elevi,
Mă adresez vouă, în final, tocmai pentru a sublinia faptul că voi constituiți
obiectul muncii noastre, a tuturor, cadre didactice, părinți, organe de stat. Voi sunteți
scopul tuturor demersurilor noastre instructive și educative. Bucuria noastră este
aceea de a vă vedea crescând, prosperând, de a vă vedea sănătoși, fericiți, revenind
cu plăcere în sălile de clasă în care învățați acum, în locurile pline de farmec ale
adolescenței voastre.
Tuturor vă dorim succes și noroc!
Dragi colegi de cancelarie,
Vă invit să dați curs jurământului cadrelor didactice, înscris în ultima
Monografie, la pagina 199. Sunt convins că vom avea satisfacția deplină a realizării
acestuia.
În final, îmi fac o datorie de conștiință să mulțumesc sponsorilor noștri fără
de care întâlnirea noastră de azi, sărbătorirea liceului drag, n-ar fi avut loc.
Vă mulțumesc tuturor.
Vivat, crescat, floreat, lyceum caracaliensis!
Cuvânt înainte
Este pentru mine o cinste și o bucurie, în calitate
de primar al municipiului Caracal, să prefațez o lucrare cu
caracter monografic închinată Colegiului Național „Ioniță
Asan”, în anul în care împlinește 125 de ani de existență,
sărbătoare care coincide în mod fericit cu aniversarea a
475 de ani de atestare documentară a orașului Caracal.
Cartea de față nu este o monografie în sensul
propriu al cuvântului. Asemenea lucrări monografice, mai
ample, au fost făcute și cu alte diferite prilejuri:
aniversarea la 80 de ani a liceului, la Centenar etc., având
ca autori personalități marcante ale învățământului
caracalean: prof. em. Pătru Crăciun, prof. Florian
Petrescu, prof. Dumitru Botar, prof. Paul Aretzu.
Lucrarea de azi este o carte omagială dedicată marcării, în scurgerea
implacabilă a timpului, a anului 125 din viața bătrânului dar mereu tânărului liceu
„Ioniță Asan” din Caracal.
Evident, fiecare liceu are povestea lui. Cea a liceului azi sărbătorit se
deosebește de celelalte prin vârsta sa venerabilă, prin roadele umane, adevărate
mere de aur, pe care le-a dăruit orașului, țării și lumii întregi, roade care în timp au
rodit și ele alte roade de inteligență umană. Mii de absolvenți și-au luat zborul spre
cele Pătru zări ale lumii purtând la propriu și la figurat emblema liceului caracalean.
Mie, ca primar, îmi revine misiunea onorantă de a aduce un omagiu cordial
tuturor celor care-au făcut faima acestei corăbii a științei și culturii românești.
Totodată, îmi face plăcere să amintesc aici contribuția minunaților dascăli
care, cu har și devoțiune profesională, cu tenaCîţate și Dragoste de copii, au format
mii de cetățeni loiali țării, oameni de nădejde pentru propășirea ei: academicieni,
profesori universitari, medici, profesori, ingineri, economiști, artiști remarcabili,
recunoscuți și dincolo de granițele țării.
Pentru toate acestea, felicit colectivul didactic, elevii diligenți ai liceului,
cărora le urez fericire și realizare deplină în viață, iar liceului îi adresez urarea plină
de semnificații afective.
Vivat, crescat, floreat lyceum caracaliensis!
Prestigiul continuităţii
Mă bucur să particip azi la o mare sărbătoare de
suflet a Colegiului Național „Ioniță Asan”, a caracalenilor
și a romanațenilor, aniversarea a 125 de ani de la
înființarea, la 10 octombrie 1888, a prestigiosului și
reputatului liceu.
În mod fericit, această sărbătoare are loc în anul
în care municipiul Caracal, „alma mater” a acestui locaș
de cultură, împlinește 475 de ani de la atestarea sa
documentară, motiv de dublă bucurie pentru caracaleni.
Liceul „Ioniță Asan” constituie, așa cum l-a dorit
primul său director, Constantin Locusteanu, un focar de
știință de carte pentru locuitorii acestor meleaguri.
De pe băncile sale au zburat spre cele patru zări
viitori academicieni, profesori universitari, artiști ai poporului, profesioniști emeriți,
ingineri, profesori, economiști, artiști plastici, scriitori, dar mai cu seamă oameni aleși,
oameni de înaltă cultură și deosebită responsabilitate civică, animați de spiritul
dragostei față de țară și neam, făuritori de prestigiu românesc în lume.
De-a lungul îndelungatei sale istorii, corpul profesoral, mereu de elită, a
asigurat pregătirea, instruirea și educarea a zeci de mii de tineri.
Pentru toate acestea, felicit „in corpore” liceul, profesorii, elevii și părinții
elevilor diligenți ai liceului. Vă încredințez de întreaga mea apreciere și considerație,
ca și a celor care diriguiesc destinele învățământului românesc.
Vă asigur de tot sprijinul meu personal în ampla acțiune de reabilitare
materială a acestui excelent complex liceal care, după cum se vede, a început deja.
Vă doresc succese tot mai mari.
Vă doresc sănătate și fericire!
Trăiască întru vecie Colegiul Național „Ioniță Asan”
Dan Ciocan
Parlamentar de Olt
__________________________________________ 1888-2013
11
Omagiu
Insp. şc.
Prof. Toma Prună
1888-2013 __________________________________________ 14
O zi de referinţă
Ţinând seamă că, la vremea aceea, cele mai multe sate nu depăşeau 100 de
familii şi admiţând că ar fi plătit toate, ne putem închipui care era câştigul
unui învăţător.
În luna martie 1839, Marea Vornicie cerea ocârmuitorilor de judeţe o
situaţie a şcolilor din satele judeţului, a învăţătorilor şi a şcolarilor. Numărul
şcolarilor, în primul an de învăţământ, a fost de 32.521, ceea ce, pentru
început, însemna un lucru îmbucurător.
În privinţa şcolilor, judeţele din Oltenia se aflau în frunte. În statistica
alcătuită de Eforie, judeţul Romanţi apare cu 110 şcoli săteşti şi o şcoală
normală în Caracal, iar numărul elevilor atinge cifra de 2 760, situându-se pe
locul al III-lea, după Mehedinţi (243/3 825) şi Gorj (173/3 347).
Insuficient plătiţi, asupriţi de proprietari şi arendaşi, lăsaţi la discreţia
aleşilor satului, o parte dintre învăţători încep să se abată de la îndatoririle ce
aveau de îndeplinit prin funcţia ce le-a fost încredinţată. Candidatul satului
Moldoveni îşi dă demisia arătând că „fiind singur nu are ajutoare să-şi
muncească pământul” şi cu sâmbria de învăţător nu poate trăi. Din aceleaşi
motive, Neleapcă din Gura Padinii, şi ca el mulţi alţii, cer profesorului „să-i
slobozească din funcţia de candidat”. „În satul Gârcov (scrie Truţescu într-un
raport), candidatul s-a lepădat singur, arătând că este peste putinţă să mai
stea, că i se prăpădeşte munca de unde trăieşte”. În satul Gârlele, candidatul
a părăsit slujba, şi şcolarii s-au mutat în Islaz. Din satul Mirila, şcolarii au
plecat în Racoviţa. În Stoeneşti şcoala este închisă, candidatul mutându-se la
socrul său, peste Olt. La Liiceni, candidatul s-a mutat la oraş. La Celar,
candidadul „s-a tocmit logofăt pe moşie, cu sâmbrie mai bună”. La Vârtina,
şcoala s-a închis, „candidatul s-a făcu popă”. La Găneasa, „candidatul a fugit
la Bucureşti şi când a venit s-a făcut logofăt în sat.” Situaţia va rămâne
aceeaşi şi în anii următori. Cursurile se deschideau oficial pe data de 1
noiembrie, în realitate ele începeau mult mai târziu, din diferite motive.
Şcolile erau mixte, pentru că puţine erau familiile care îşi trimiteau fetele la
şcoală.
Revoluţia de la 1848 a fost pe larg sprijinită de învăţătorii satelor
romanaţene. Ei erau cei mai luminaţi din lumea satelor, în măsură să citească
şi să înţeleagă scrierile cu caracter înnoitor. Ca instituţie de stat, şcoala a
contribuit la formarea sentimentului patriotic şi la dezvoltarea conştiinţei de
neam pentru libertatea socială şi naţională. Învăţătorii satelor au fost cei care
au reuşit să răspândească ştiinţa de carte în rândul sătenilor, făcându-i să
priceapă mai uşor şi mai bine evenimentele vremii: „să ne luminăm poporul
dacă vrem să fim liberi” spunea Bălcescu (16). Slujbaşii şcolii, din generaţia
de la 1848, au avut preocupări deosebite şi pentru ridicarea calităţii
__________________________________________ 1888-2013
23
fiind de ambele sexe. Într-un registru matricol din 1881, apar trecuţi ca
şcolarizaţi elevi născuţi în anul 1871, fiind vorba de o şcoală de băieţi cu
cinci clase (24).
Şcoala nr. 2 de fete este atestată cam în acelaşi timp. În Monografia
oraşului Balş este amintit un document din 15 iunie 1883 care face referire
la examenul de sfârşit de an de la această şcoală. În concluzie, Şcoala de fete
ar fi fost înfiinţată în 1878-1879.
Exista, în acelaşi timp, Şcoala Primară la Iancu Jianu (Ştirbei); în
Registrul de intrări şi ieşiri al Şcolii Primare din Balş este înregistrată cererea
prin care învăţătorul I. D. Marţian, care preda la clasele I-II, este autorizat să
cerceteze cauza pentru care locuitorii au reclamat pe învăţătorul din Iancu
Jianu. La 29 septembrie 1882, este înregistrat ordinul Ministrului
Instrucţiunii Publice nr. 12 211 prin care se atrage atenţia învăţătorilor ca în
şcoală să se predea cunoştinţe despre agricultură.
Originile învăţământului tehnic în Balş sunt legate de numele lui
Spiru Haret, prin al cărui ordin era înfiinţată, în anul 1900, în judeţul
Romanaţi, în comuna Vădastra, Şcoala Elementară de Meserii. La 25
noiembrie 1901, această şcoală este transferată, la insistenţele lui Petre D.
Roşca, în Balş, unde o regăsim, după unele surse, sub numele de Şcoala de
ucenici de bresle, patronată de un comitet al breslelor din localitate. Odată cu
şcoala, a fost transferat la Balş şi domnul Zaharia Popescu, director între anii
1901-1908. Primul local în care a funcţionat această şcoală timp de 10 ani a
fost imobilul Morii din Balş. Aici, elevii se pregăteau pentru meseriile:
croitorie dame şi bărbaţi, cismărie-papucărie, rotărie-dulgherie (25).
Alte două şcoli primare s-au înfiinţat în localităţile Vârtina şi
Româna. Şcoala din Vârtina şi-a început activitatea cu un singur învăţător-
Dumitru Celăreanu – care a rămas mai multă vreme director. Existenţa şcolii
din Corbeni-Româna este atestată într-un registru aflat acum la şcoală, în
care se menţionează că la 16 octombrie 1908 s-a efectuat o inspecţie
învăţătorului Dumitru I. Florescu. La început, toate şcolile primare au
funcţionat în localuri improvizate, dar, treptat, s-au ridicat clădiri relativ
corespunzătoare. Aşa au apărut construcţii proprii pentru şcolile din Balş:
1893 – Şcoala de băieţi; 1908 – Şcoala de fete; 1925 – Şcoala din Vârtina;
1929 – Şcoala de la Corbeni-Româna (26).
La construirea noului local al Şcolii de fete din Balş o contribuţie
substanţială şi-a adus-o Petre D. Roşca-Lupu, care a donat terenul necesar şi
o sumă de bani. Construirea localului şcolii din Vârtina s-a bucurat de
contribuţia învăţătorului Preda Teodor, a primăriei oraşului şi a comitetului
şcolar. Localul din Corbeni-Româna a fost dat în funcţiune în 1929, director
1888-2013 __________________________________________ 28
local ce aparţinea comunei, format din trei încăperi, dintre care una era
utilizată ca sală de curs.
În urma schimbărilor administrative survenite cu ocazia înfiinţării
oraşului, şi infrastructura învăţământului suferă modificări importante.
Şcoala din Daşova se închide, luând fiinţă în oraş şcolile primare de băieţi şi
fete, în anul 1881, avându-i ca institutori pe Ion Florescu şi Elena Udrescu.
Cele două şcoli s-au confruntat, încă din primii ani, cu mari probleme
privind condiţiile precare de învăţământ-lipsa mobilierului, insuficienţa
spaţiului, lipsa instalaţiilor de încălzire a sălilor de curs, în ciuda sprijinului
dat de primăria locală. Cu toate greutăţile ivite, în anul 1894, în oraş lua
fiinţă o nouă şcoală de băieţi.
În Corabia, au funcţionat şi instituţii de învăţământ private; astfel, în
1894, s-a înfiinţat, pentru scurt timp, un pension de fete, cu curs primar şi
secundar, condus de Elena Cpt. Gaisseanu, unde un număr limitat de fete îşi
însuşeau cunoştinţele de limba română, franceză, germană, lucru manual şi
lecţii de pian. La începutul secolului al XX-lea, în Corabia funcţiona o şcoală
greacă de fete, cu patru clase. Cu timpul, această şcoală va deveni foarte
căutată de clasa negustorească a oraşului, determinând conducerea şcolii să
ceară Ministerului Instrucţiunii Publice aprobare pentru înfiinţarea a trei
secţii în cadrul şcolii: de limba română, de limba greacă şi limba franceză.
Dintre cele 28 de eleve, 6 erau de naţionalitate română, 13 de naţionalitate
greacă, 2 armeană şi 3 israelită.
Şcoala primară de băieţi
nr. 1 a luat fiinţă în 1882, a
funcţionat în casele lui Matei
Nica Popa şi a fost pusă sub
conducerea învăţătorului Ion
(Iancu) Florescu (30). Deşi
funcţiona într-o localitate
urbană, Şcoala nr. 1 de băieţi, ca
de altfel şi cea de fete, avea
statut de şcoală rurală. La
solicitarea primarului şi a comitetului Fig.3 Şcoala primară, Corabia
şcolar, din 13 iulie 1885, precum şi la
intervenţia revizorului şcolar al judeţului Romanaţi pe lângă Miniterul
Cultelor şi Instrucţiunii Publice, pentru ca şi şcolile din Corabia să fie trecute
în rândul celor urbane, cele două şcoli erau declarate şcoli primare urbane
(31).
1888-2013 __________________________________________ 30
27. Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Marea Vornicie a Ţării Româneşti, ds. 5390/1838, f.
25, 80
28. Florea Bâciu, Ion Vârtejaru, Monografia oraşului Corabia, Editura Alutus, Slatina,
2007, p. 223
29. Arhivele Naţionale Bucureşti, fond Marea Vornicie a Ţării Româneşti, ds. 5390/1838, f.
66
30. Arhivele Naţionale Olt, fond Primăria oraş Corabia, ds. 23/1881, f. 4
31. Idem, ds. 5/1886, f. 41
32. Arhivele Naţionale Olt, fond Primăria Corabia, ds. 5/1944, f. 82
cu toţi dăm acest zapis prin care ne legăm a păzi întru totul îndatoririle faţă
de biserică… să avem pururi dascăl… să fim datori a face şi case de şcoală
acolo la Sfânta Biserică, pentru dascăl şi copii, în soroc de doi ani, iar când
nu ne vom ţine nici de această legătură, atunci să fim căzuţi în judecata şi
hotărârea Măriei Sale.
Între Radu Monea şi caracaleni conflictul avea să se menţină mult
timp, în arhive existând multe hrisoave adresate domnitorului (fie de orăşeni,
fie de către dascăl).
În anul 1825, probabil în urma zapisului orăşenilor, s-au clădit – în
curtea bisericii – odăile de şcoală cu banii bâlciurilor şi beiul Zaharia a dat
seamă, în 20 dec. 1827, de suma cheltuită. Cu alte cuvinte, în 1827, oraşul îşi
avea şcoala lui publică, clădită şi întreţinută din osteneala locuitorilor. Unii
orăşeni-protipendada –, doreau o şcoală cu un grad mai înalt de învăţătură,
cu riscul de a plăti mai mult de 3.000 de lei pe an. De partea cealaltă,
majoritatea populaţiei oraşului – în frunte cu protopopul Marin – se opunea,
spunând că şcoala strâmbă mintea oamenilor şi nu-i lasă să fie nici buni
plugari, nici meşteri pricepuţi, că strică legea şi credinţa în cele sfinte... (4)
În primele decenii ale secolului al XIX-lea, au continuat să
funcţioneze în Caracal şi alte şcoli, pe lângă bisericile din oraş. O astfel de
şcoală era condusă de dascălul Amza, cântăreţ la biserica Sfânta Troiţă.
Elevii învăţau psaltirea şi ceaslovul. Plata dascălului se făcea de către elevi,
fiecare dând câte 20 de lei pe an. Unele documente îl amintesc şi pe dascălul
Ilie, din Caracal, cu 10 şcolari.
Despre un învăţământ public, organizat, nu putem vorbi decât după
adoptarea Regulamentelor Organice. Acestea înscriau principiile pe baza
cărora avea să se organizeze învăţământul în fiecare capitală de judeţ. Şcolile
trebuiau să înceapă odată cu punerea în aplicare a noii constituţii.
Pentru o mai bună organizare a învăţământului românesc s-a trecut,
mai întâi, la elaborarea unui Regulament al şcolilor, la întocmirea căruia au
avut un rol deosebit Petrache Poenaru, directorul de atunci al Eforiei, şi
domnitorul Grigore Dimitrie Ghica.
Pe baza dispoziţiilor cuprinse în această legiuire, şcolile de stat erau
împărţite în patru categorii:
Şcoli începătoare cu patru clase;
Şcoli umanioare cu patru clase;
Învăţături complementare de trei ani;
Cursuri speciale.
Înfiinţarea lor era obligatorie în toate oraşele ţării, dar şi în mediul
rural – în funcţie de numărul familiilor şi puterea economică.
__________________________________________ 1888-2013
37
organizarea actului pedagogic: clasa era împărţită în aşa fel încât, în prima
jumătate, erau aşezate băncile, iar în cealaltă jumătate semicercurile; la
mijloc era catedra învăţătorului. Mai întâi, elevii se aşezau în bănci, unde
scriau timp de o oră. Se începea cu cei care veneau prima dată la şcoală şi
care se aşezau în prima bancă, banca de nisip, de aceea ei se numeau
nisipari. În ora a doua, erau citite lecţiile, pentru ca în ora a treia să se facă
instruirea monitorilor.
Având local de şcoală construit din 1825, magistratura oraşului
Caracal se grăbeşte să anunţe Eforia Şcoalelor că toate cele cerute sunt gata
şi şcoala poate să-şi deschidă porţile. În urma acestei înştiinţări, Eforia
repartizează la Caracal pe Mihail Drăghicescu (absolvent al Colegiului
Naţional Sf. Sava), care s-a prezentat la post în ziua de 29 aprilie 1832. Pe 10
mai 1832, Drăghicescu raporta Eforiei că şcoala a început şi că, până la acea
dată, s-au adunat 40 de şcolari, toţi începători la nisip. De remarcat că, la
începutul anului 1833, în Ţara Românească, funcţionau 16 şcoli publice: trei
la Bucureşti – Sfântul Sava, Sfântul Gheorghe şi Biserica Amzei –, una la
Craiova şi celelalte în oraşele reşedinţă de judeţ; numărul elevilor era de
2450 de elevi (6).
Peste doi ani, numărul elevilor s-a ridicat la 98, dintre care 25 de fete.
Pe clase, situaţia se prezenta astfel: 49 elevi (14 fete) – clasa I, 37 elevi (17
fete) – clasa a II-a, 12 elevi (4 fete) – clasa a III-a. În anul şcolar 1836-1837
şcoala avea 106 elevi, dintre care: 14 fii de boieri, 33 de negustori, 14 de
meseriaşi, 13 de slujbaşi, 11 de preoţi, 9 de văduve, 12 de plugari. Se poate
constata că efortul, dar şi calităţile pedagogice ale dascălului au fost
răsplătite de numărul, din ce în ce mai mare, al celor care frecventau şcoala.
În şcoala condusă de Drăghicescu, veneau copii şi cu oarecare învăţătură,
„care mai trecuseră şi pe la alţi dascăli particulari din oraş”. Aceşti elevi erau
supuşi la un examen sumar, după care erau repartizaţi: unii la clasa a II-a, iar
cei mai buni-care depăşeau programa clasei a II-a, la o clasă superioară. La
11 decembrie 1832, Drăghicescu comunica Eforiei Şcoalelor modul cum
împărţise elevii şi metodele pe care le utiliza: „În cel dintâi clas se urmează
citirea pe tablă şi scrierea după modeluri, iar în cel de-al doilea clas scrierea
după dictare, deprinderea la citire după cărţi şi elementuri de catechism, de
aritmetică, de istorie, de geografie şi de gramatică, iar pentru ca să nu fugă
cei mai mulţi dintre şcolari am primit în şcoală şi pe cei de clasa a III-a să nu
găsească vreme, unii din ce voiesc înapoiea românilor, a defăima şcoala” (7).
De remarcat că Regulamentul de funcţionare a şcolilor publice de stat
prevedea ca şcolile din oraşele mici să funcţioneze cu un singur învăţător.
Dăruirea dascălului pentru luminarea învăţăceilor săi era răsplătită de
__________________________________________ 1888-2013
39
(10). Alături de Gh. Patriciu, profesor la clasa a IV-a, mai funcţionau dascălii
Ion Iliescu, la clasa a III-a şi Ion Argeşeanu, la clasele I şi a II-a.
Încă de la înfiinţarea Şcolii publice din Caracal, aceasta a fost
frecventată atât de băieţi, cât şi de fete. Din cataloagele anului şcolar 1833-
1834, rezultă că elevele proveneau din familiile mai înstărite, ca: Brătăşeanu,
Jianu, Cazan, Becu, Varlaam şi altele. Elevele frecventau facultativ şcoala,
obligativitatea revenind numai băieţilor. La cererea locuitorilor, Primăria din
Caracal a intervenit pe lângă Departamentul din Lăuntru şi pe lângă Eforia
Şcolilor şi a solicitat înfiinţarea unei şcoli pentru fete; astfel, în februarie
1859, se înfiinţa prima şcoală de fete din judeţul Romanaţi.
Aceasta a funcţionat, mai întâi, în curtea Bisericii Domneşti, avându-i
ca învăţători pe preotul Gheorghe Ionescu şi pe soţia acestuia, Petruţa
Ionescu.
O contribuţie importantă la dezvoltarea şcolilor de fete din ţară au
adus-o Aşezămintele Brâncoveneşti. Prinţul Bibescu Brâncoveanu a hotărât
să înfiinţeze două pensioane de fete, întreţinute din fondurile Aşezămintelor
Brâncoveneşti. Din anul 1862, Externatele Brâncoveneşti au trecut la stat,
confirmându-şi existenţa ca şcoli publice de fete. La 13 septembrie 1864,
Externatul de fete ia denumirea de Şcoala primară urbană de fete nr. 1
Caracal, devenind, astfel, cea de-a două şcoală destinată educării fetelor. În
arhive se păstrează contractul încheiat între Aşezămintele Brâncoveneşti şi
colonelul Vlădoianu (prin care
acesta din urmă, plecând la
Craiova, închiriază şcolii locuinţa
sa din Caracal – pentru suma de
125 de galbeni anual). Contractul
de închiriere este
întocmit în anul 1860. Şcoala
avea trei clase. Potrivit
procesului-verbal, încheiat de
profesorul Patriciu, în urma
inspecţiei din anul 1862, la
această şcoală a găsit 30 de eleve:
14 eleve în clasa I, 6 eleve în clasa a II- Şcoala Moga
a şi 10 eleve în clasa a III-a.
Până în 1891, a funcţionat într-un local cu chirie, dar din acest an s-a
mutat în localul dăruit de un orăşean filantrop, numit Moga (Şcoala de fete
Moga). Localul era compus din 5 camere sus, două camere la subsol şi o
pivniţă. În 1893, Primăria a extins localul, construind noi încăperi. Deoarece
1888-2013 __________________________________________ 42
Şcoala medie de fete nr. 2, găzduită, până în anul 1954, de localul Şcolii
Normale de fete (actualmente, clădire a Şcolii Gimnaziale nr. 2); între anii
1964 şi 1973, a funcţionat în clădirea actualului Liceu Tehnologic
Constantin Filipescu, de pe strada Vasile Alecsandri, sub denumirea de
Liceul Teoretic nr. 2.
Începând din 1973, această şcoală îşi schimbă profilul şi denumirea,
devenind Liceul Industrial de Construcţii de Maşini, nr. 1, mutându-se în
localul nou, construit pe
strada Horia, Cloşca şi
Crişan, nr. 11 (azi, localul
Şcolii Gimnaziale nr. 7,
Nicolae Titulescu). În 1975,
se unifică cu Liceul Industrial
nr. 2 (fostul Liceu
Economic), asimilându-l. În
1987, se mută într-o clădire
nouă, construită în apropierea
Întreprinderii de vagoane,
căreia îi era subordonat. În
Colegiul Tehnic Matei Basarab 1990, Liceul Industrial nr. 1 se
împarte în două: Grupul Şcolar
de Construcţii de Maşini, cu profil industrial şi Liceul „Mihai Viteazul”, cu
profil teoretic (26).
Pentru o perioadă scurtă, în Caracal, a funcţionat şi un Liceu
economic. La înfiinţare, 1 septembrie 1966, a avut 39 de elevi. Înfiinţarea
acestui liceu era justificată de nevoia de specialişti, ca urmare a dezvoltării
economiei locale, dar şi a judeţului. A funcţionat în mai multe localuri: în
clădirea de azi a Liceului tehnologic „Constantin Filipescu” (1966-1968), în
fostul sediu al Tribunalului Romanaţi, devenit apoi reşedinţa Sfatului
Raional Caracal, de pe strada Libertăţii, nr. 39. Liceul dispunea de internat şi
cantină proprii. În 1974, liceul s-a transformat în Liceul Industrial nr. 2, iar
din 1975 este asimilat de Liceul Industrial nr. 1. Dintre directorii acestui
liceu amintim pe Gheorghe Petrescu, profesor de psihologie şi matematică şi
Gheorghe Mihai.
Învăţământul agricol din Caracal îşi trage seva din aceeaşi
efervescentă a perioadei interbelice, atunci când dorinţa de învăţătură, dar
mai ales nevoia de specialişti au devenit argumente convingătoare pentru
înfiinţarea unei astfel de instituţii. Lucrările clădirii – care urma să
găzduiască 350-400 de elevi-au început în 1923 şi s-au tergiversat până în
__________________________________________ 1888-2013
53
MESAJE ANIVERSARE:
Le temps de l’amour
Am ales versurile care, pentru mine, reprezintă cel mai bine acea
perioadă… Cu siguranță nu le-aş fi înţeles în clasa a X-a, dintr-un motiv
foarte simplu…, eram corigent la franceză și mult prea preocupat de
matematică.
Ţin minte că am rezolvat multe exerciţii de matematică, dar am și
creat câteva probleme: am chiulit să merg în parc, la Paradis, am urcat în
podul liceului, să văd orașul din cupolă şi, poate, cea mai fericită zi a fost
când a nins atât de mult încât şcoala s-a oprit.
O amintire puternică despre liceu e legată de apartenența la
comunitate, adică a fi printre ai tăi, în Caracal, în Oltenia, într-un liceu în
care au studiat sora mea, părinții mei și majoritatea profesorilor care predau
în liceu.
Tradiţia creată în timp prin munca multor generaţii de profesori și
respectul pentru realizările colegilor de liceu au contribuit la motivarea mea
ca elev, dar și mai târziu, în viață.
Am fost norocos să am profesori excepționali și colegi care mi-au
devenit prieteni. Nu pot uita ore întregi de discuţii cu prietenii din acea
perioadă. Discutam, plănuiam, cum o să fie viitorul…, despre principiile pe
care nu o să le încălcăm vreodată și despre cum o să exprimăm energia și
dorința de a face ceva excepţional.
Sunt mândru că am fost elev al liceului și recunoscător profesorilor
de la care am învățat!
Amintiri, amintiri
celor care sărbătoresc acest moment și îi urez liceului meu drag să fie mai
luminos, cu succese notabile, iar celor care-l conduc, cât și celor care
activează în structurile lui (profesori, elevi) multă sănătate și bucurii!
La mulți ani!
Dumitru Botar
mai uşoare pentru mine. Nu pot uita blândeţea domnului profesor care ni se
adresa cu apelativul „matale”. Engleza, predată de doamna Uciu, a fost o
încântare, iar cercul de engleză din clasa a XI-a, o revelaţie. Mi se părea atât
de uşoară şi de frumoasă această limbă modernă, încât am întrebat-o pe
doamna profesoară dacă nu putem avea un cerc de engleză, iar dumneaei,
deşi a fost puţin mirată de cererea noastră, pentru că eram o clasă de real, a
acceptat cu multă bunăvoinţă. După ce învăţam foarte bine câteva lucrări ale
unor autori englezi celebri, doamna profesoară ne răsplătea la şedinţa de cerc
următoare cu un disc de vinil original al formaţiei Beatles (lucru foarte rar pe
atunci), pe care-l ascultam fascinate (eram clasă de fete). De atunci, am
început să înteleg textul cântecelor în limba engleză. Mai păstrez şi acum, ca
pe nişte comori, caietele mele de fizică şi de engleză. Mai târziu, fizica şi
engleza mi-au înlesnit obţinerea unor burse de studiu la Université Pierre et
Marie Curie, Paris, Sorbonne-Universités şi la CERN-Geneve.
Prima lecţie predată de mine a fost la zoologie, pe când eram elevă în
clasa a X-a. Doamna profesoară de biologie a făcut un mic experiment cu
câteva eleve foarte bune la învăţătură. Trebuia să predăm o lecţie şi să ne
procurăm singure materialul didactic. Lecţia mea a fost cea mai reuşită şi
apreciată, iar doamna profesoară mi-a spus „Ai stofă de profesor”. Nu mă
gândeam atunci că voi deveni profesor, îmi doream doar să studiez fizica.
Peste câţiva ani, urma să fim colege de cancelarie, iar dumneaei îşi amintea
cu mândrie episodul din clasa a X-a.
Îmi amintesc cu drag de cercul de pictură, condus cu măiestrie şi
delicateţe de doamna profesoară Vasîlca şi care se desfăşura cel mai adesea
în pinacoteca liceului. Dânsa ne spunea că vom vedea mai târziu că anii de
liceu sunt cei mai frumoşi ani. Pe atunci nu credeam asta dar, mai târziu, i-
am dat dreptate. În clasa a IX-a, am participat şi la un foarte atractiv cerc de
limba italiană, condus de domnul profesor Ion Catrina (chiar dacă nu era
profesorul meu la clasă), unde am învăţat lucruri importante şi folositoare.
Rocile le cunosc şi acum, ştiu aproape totul despre Marea Neagră, iar
munţii noştri îi desenez în minte chiar ca pe schema făcută pe tablă de
doamna profesoară Fărcăşanu.
Simt şi acum în nări parfumul domnişoarei Pop şi, de câte ori
folosesc un Cîţat în latină, mă gândesc la profesoara mea. Peste ani, am
reîntâlnit-o la BCU-Bucureşti, s-a bucurat de revedere dar avea ochii umezi
când îşi amintea de anii de apostolat petrecuţi la liceul nostru. Un episod
emoţionant, oarecum de frondă, îmi vine acum în minte: aflând, pe la
jumătatea trimestrului al III-lea, că ni se schimbă profesorul de sport-domnul
profesor Ion Pîrvulescu-am hotărât în unanimitate să-i trimitem într-un plic
__________________________________________ 1888-2013
69
A Moving Experience
Cu drag,
Ana-Maria Constantin
Harvard University | Class of 2016
(A.B. Candidate in Astrophysics and Computer Science French Language Cîţation
e-mail: aconstantin@college.harvard.edu)
__________________________________________ 1888-2013
75
Valeria-Ștefania Constantin
Bootham School, York, United Kingdom
__________________________________________ 1888-2013
77
profesoară la acest colegiu din prima zi în care și-a început cariera. Alături
de dânsa, o altă doamnă deosebită, Rodica Diaconu, le arată noilor generații
tainele chimiei, această știință a viitorului, iar doamna Cornelia Gâtan, o
doamnă cu o alură aparte, le dezvaluie elevilor marele secret, acela că fizica
ne ajută să înţelegem Universul în care trăim și, implicit, pe noi înșine.
Aceste doamne cu totul deosebite pun în mâinile elevilor făclia cunoșterii
prin științe.“
O ascultam și sufletul meu se umplea de admirație pentru acele
doamne profesoare, și-n sinea mea am luat hotararea ca și eu să devin tot un
slujitor al Templului cunoașterii prin educație și cultură. Imaginile de pe
ecran se schimbaseră și acum vedeam alte doamne, prinse în activitățile
desfășurate cu mare dăruire. Vocea femeii ajunse din nou la mine. „Dar
cunoșterea nu este completă, zise ea, dacă nu se dezvăluie copiilor și
frumusețea din artă, geografie, limbi străine. Aceste discipline deschid alte
porți, ne arată alte universuri, îmbogățesc sufletul cu valențe nebănuite.
Doamnele profesoare Doina Nicola, Elena Sîrbu și Maria Combii sunt
adevarate comori de cunoștințe pe care le dăruiesc elevilor prin niște lecții
care rămân peste timp în mintea și sufletul celor care au norocul să
beneficieze de ele.”
După aceste imagini, ecranul pe care le priveam s-a estompat, iar noi
ne-am ridicat și-am ieșit din marele Amfiteatru. Am mai privit o dată spre
scările monumentale, apoi parcă m-a cuprins o amețeală și-am avut senzația
unei treziri, dar când m-am uitat mai bine eram tot în holul colegiului. Doar
că acum nu mai eram o adolescentă, ci mă găseam acolo ca profesoară. Visul
meu de atunci se împlinise. Revenisem în Templul luminii și cunoșterii,
acum puteam și eu să răspândesc la rândul meu Lumină din facla pe care mi-
o puseseră în mână și-n suflet dascălii mei, acele doamne minunate pe care le
văzusem acolo, pe ecranul Timpului…
Atunci am intuit, acum știu cu certitudine: dascălii au una dintre cele
mai nobile profesii din lume. Sunt adevarate felinare care ard, răspândind
lumina cunoașterii în sufletele curate și mințile elevilor din toate generațiile
care-au trecut pragul acestui Colegiu.
Doamnle profesoare despre care am amintit, toți dascălii care se
dedică acestei dificile dar minunate cariere fac să strălucească cu litere de
aur inscripția de pe cupola Colegiului nostru : TOT MAI MULTĂ LUMINĂ!
Pe firul amintirilor:
Liceul „Ioniţă Asan”, la ceas aniversar
bun. Omul care acum se odihneşte întru eternitate ne-a dat un irepetabil
exemplu şi a rămas un model de onoare, verticalitate şi responsabilitate
pentru Liceul „Ioniţă Asan”. Pentru că am învăţat de la Dumeavoastră, prin
puterea exemplului, să fiu în primul rând om, eu, fosta Dumneavoastră elevă
a promoţiei 1988, nu pot decât pentru totdeauna să vă mulţumesc, Domule
Diriginte! Semper eris nobiscum, memoria animoque nostro, honorate et
carissime magister!
Valoarea unei instituţii de învăţământ este dată de valoarea dascălilor
săi şi a elevilor care părăsesc băncile sale. Liceul „Ioniţă Asan” din Caracal a
fost binecuvântat cu generaţii întregi de profesori valoroşi, care au contribuit
prin exemplul, munca, dedicarea şi pasiunea lor la ridicarea unor generaţii de
elevi care au făcut şi fac în continuare cinste liceului şi care, de oriunde îi
poartă drumurile vieţii, se întorc să aducă mărturie despre acest lucru.
Nu pot să nu le amintesc pe Doamnele Profesoare Curcea Silvia
(chimie) – intransigentă şi dedicată, Ivanovici Octavia (limba franceză,
Dumnezeu să o odihnească!) – a cărei bibliotecă personală mă fascina şi
căreia îi datorez pasiunea pentru limba şi cultura franceză, Fărcăşanu Elena
(geografie) – un model al simţului estetic, cu o memorie de neegalat, Avram
Elisabeta (istorie) – blândă şi înţelegătoare, ca şi pe Domnii Profesori Marin
Ştefan (fizică) – jovial, cu simţul umorului –, Anton Gheorghe (limba
română) – serios, cu privire pătrunzătoare –, cărora le port duioasă şi
recunoscătoare amintire.
De la toţi aceştia eu am învăţat ce înseamnă ambiţia, munca,
responsabilitatea, exigenţa faţă de propria persoană, respectul faţă de meseria
aleasă. Cu asemenea profesori, nu este de mirare că mulţi dintre colegii mei
au ales cariera didactică; alţii, ca mine, au ales medicina. Însă indiferent ce
meserie ne-am ales, de un lucru sunt sigură: reuşita noastră în viaţă se
datorează în mare parte dascălilor noştri, „părinţilor” noştri spirituali, care
ne-au fost model.
Omagiu
George Dincă
Domnești, 8 Octombrie 2013
1888-2013 __________________________________________ 84
Cornelia Gâtan
Profesor
1888-2013 __________________________________________ 88
Dănuț Ghiță
Medic, Doctor în științe medicale
__________________________________________ 1888-2013
89
formate. Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” reprezintă locul de unde şi-au luat
zborul oameni de ştiinţă, profesori, savanţi, artişti sau medici, care, în ţară
sau în străinătate, i-au purtat faima şi i-au cinstit emblema, făcând posibil
evenimentul sărbătoririi a 125 de ani de existenţă. Cu siguranţă, Colegiul are
în faţă multe alte realizări, dar şi provocări.
Poate, peste patru ani, voi scrie din nou la aniversarea a 129 de ani a
colegiului, sau poate nu, însă, orice ar fi, tot ceea ce ţine de Colegiul
Naţional „Ioniţă Asan”, de profesori şi de colegi, va rămâne bine întipărit în
sufletul şi în mintea mea.
Irina Luca
Lead Public Procurement Specialist
The World Bank
Washington D.C.
__________________________________________ 1888-2013
93
O mare familie
O viață de dascăl
Doinița Pinu
Profesor
1888-2013 __________________________________________ 102
Sărbătoare de suflet
Ion Popa
Profesor
__________________________________________ 1888-2013
103
Petre Popa
1888-2013 __________________________________________ 104
Gânduri la aniversare
Emilian Ștefan
Medic specialist ortoped
Spitalul CF2 București
poate fi învățat, chiar și... viața! (vezi... școala vieții, primul și ultimul dascăl
adevărat, vorba lui I. Creangă).
Tuturor le doresc tot ce e mai bun: calitate! Mă aștept să conteze
îndesebi calitatea actului de predare-învățare, nivelul de competență
intelectuală și moral-psihică a profesorilor, în pas cu evoluția societății –
măcar pentru păstrarea prestigiului acestei școli – și – de ce nu? – pentru
ridicarea acestuia la nivel european – suntem „țară europeană” nu? – vorba
lui Mircea Eliade – aflată la punctul de întâlnire a Occidentului cu Orientul –
fapt ce „obligă” şi mai mult – cum spera şi Lucian Blaga.
Stă în puterea noastră – a tuturor-să dăm măsura maximă a forțelor
noastre spirituale, ca să împlinim acest deziderat.
La ceas aniversar, dragi profesori și elevi – păstrați cu grijă acest
„talisman de preț”: prestigiul acestui liceu, pentru care au trudit cu credință
și fără precupețire atâtea generații. Onorați-le eforturile!... Faceți și (re)faceți
din Colegiul Național „Ioniță Asan” acel nobil și generos izvor de devenire
și de împlinire – care a fost dintotdeauna!
La mulți ani!
Cu aleasă considerație,
Prof. Georgeta Tatomirescu Noja
Meseria de dascăl
faţa lor. Desigur, pot fi momente când nu reuşeşti să le captezi atenţia, dar
efortul trebuie făcut.
Profesorul găseşte satisfacţie în munca lui şi succesele elevilor săi
sunt suprema şi mica lui răsplată.
La acest moment de aniversare, doresc liceului nostru să crească, să
continue să fie printre cele mai bune din ţară, să „predea” societăţii lucrul de
care ea are nevoie ca de aer, şi anume tineri tot mai bine pregătiţi, convinşi
fiind că reuşesc în viaţă numai prin muncă (în ciuda exemplelor negative), să
fie corecţi, cinstiţi, să iubească adevărul şi dreptatea (şi în sufletele lor).
Timpul ca o amintire
ani de la absolvirea liceului. Faptul că toţi îşi doresc ca şi peste 10, sau chiar
20 de ani, să ne revedem în liceul nostru, constituie, pentru mine, cea mai
frumoasă dovadă a iubirii şi ataşamentului faţă de tot ceea ce a însemnat şi
înseamnă Colegiul Naţional „Ioniţă Asan”.
Închei prin a ura ani mulţi liceului caracalean şi transmit elevilor şi
întregului corp profesoral cele mai frumoase gânduri!
O entitate culturală
Cu deosebită consideraţie,
Cristin Constantin Vere
Patria genuinităţii
În clasa a cincea, ne-am mutat la „Ioniță Asan”. Totul era altfel: alte
jocuri, alte gânduri, alt spaţiu, alţi colegi. Este perioada cea mai confuză din
amintirea mea: câțiva profesori, directorul Crăciun Pătru, veșnic îngândurat,
rupt de lumea din jur (i se spunea Pătru Mormânt). Mi-au rămas în memorie
mai ales profesorii excentrici, Dumitru Popescu (nea Mitică), profesor de
muzică, Mișu Marinescu (am făcut câteva ore de matematică), Dorogan
(preda rusa, dar n-am învăţat nimic), blândul Matei Radomirescu, deosebitul
Ion Precupețu, care mi-a încurajat primele înclinații literare, profesorul
Florea Păunică. Mulţi erau prieteni cu unchiul meu, doctorul Paul Petre,
renumit în oraş.
La liceu, elevii repetenți aveau autoritate în clase: mai mari, mai
experimentați. Îi admiram toți, chiar profesorii îi tratau cu o anume simpatie.
Fumau printre ierburile înalte din curtea școlii sau în subsolul din beton,
unde se țineau lemnele și cărbunii pentru iarnă. Profesorii erau exigenţi,
aveau ţinută, chiar reprezentau o breaslă de elită. Erau adevăraţi magiştri,
adică, pe neaşteptate, ne transformau în oameni. Îi respectam pentru că
meritau, pentru că erau consecvenţi, aveau principii neezitante, erau nişte
competenţi ai evaluării.
Eram, pe vremea aceea, adevărați copii, timizi, educați bine de acasă,
preocupați să învățăm, cu gândul la ce vom face mai departe. Simțeam
protecția părinților și a profesorilor.
Vedeți cât de ușor te poate fura mitul copilăriei? Atunci, viaţa ni se
părea grea, abia aşteptam să creştem, să devenim independenţi, să plecăm în
lume. Azi, dimpotrivă, ne-am dori o călătorie, cu sens unic, spre patria
genuinităţii.
Paul Aretzu
__________________________________________ 1888-2013
123
Anca Moanță
Gabriela Păunescu
Daniela Rogobete
Nicolae Coande
aproape plîng, aproape sînt (1995), Deșertăciunea șterge fața morții (1996),
Acolo unde plînsul nu atinge moartea (1997), Maranatha (2001), Ceremonii
nocturne (2002), Puntea suspinelor și închisoarea (2003), Viața la zi I, II, III
(2003, 2006, 2011), Parada (Autobiografie), (2005) Noaptea de apoi (2006),
Zăbava (2009), Noapte de ianuarie (2013).
Tudor Rădulescu
Ion Stoica
PROFESORI PENSIONARI:
Alexandra Ștefan
Marin Ştefan
Florian Petrescu
Doina-Teodora Tatomirescu
Mircea Olaru
De-a lungul vieții, a pregătit mii de elevi din județele Bacău și Olt și,
prin întreaga sa activitate, i-a luminat, sensibilizat și fortificat cu îndrăznețele
teorii și concepții ale filosofiei universale (grecești, occidentale și
românești), cu argumentele izvorând rațional din criticismul dialectic al
patrimoniului cultural-științific și social-pragmatic al umanității.
În ultimii ani, odată cu înscrierea României în Uniunea Europeană, s-
a străduit în direcția internalizării valorilor europene, în insuflarea unui nou
avânt spre libertate, democrație și respectarea drepturilor fundamentale ale
omului.
A avut rezultate bune și foarte bune la sesiuni cultural-științifice și la
olimpiadele școlare, unii elevi ajungând până la faza pe țară a acestor
concursuri.
În toată cariera sa, a avut și preocupări literare, fiind un participant
activ la cenacluri literare și la alte manifestări din domeniu.
În prezent, încă funcționează ca profesor la colegiul nostru.
Maria Petrescu
Florian Petrescu
1888-2013 __________________________________________ 144
neliniştea, omul...
Acestui om îi plăcea să fie deschis printre cei pe care îi socotea
apropiaţi şi îi gustau cu adevărat tipul de umor, de ironie, puterea de a
surprinde într-o frază o imagine, o situaţie, o amintire. A iubit viaţa şi nu a
lăsat-o să-i scape, neglijent, printre degete. Şi-a iubit vocaţia, profesia până
la capăt, în acea formă totală, cu bucurii şi suferinţe, cu împliniri şi
dezamăgiri, cu suişuri şi coborâşuri.
Lumea dumnealui au alcătuit-o familia, cuvintele, profesia, elevii,
întâlnirile cu locurile minunate de pe acest pământ... Din această lume am
făcut parte şi eu, iar ca dascăl tânăr realizez faptul că, a modela personalităţi
diferite, în formare-aşa cum a făcut-o domnul diriginte –, a găsi limbajul care
să te conducă spre sufletul fiecăruia, spre ceea ce este individual, unic şi
irepetabil este complicat şi, oricum, nu la îndemâna oricui.
Sunt multe imagini care îmi inundă inima şi pe care le păstrez în
cămara sufletului, dar una mă copleşeşte:
Mijloc de Gerar, 2008... Venind de la şcoala unde am predat,
împovărată de cărţi, de pe un pat de spital, „pururi înfăşurat în mantia
iubirii” doamnei Marieta, bunul meu diriginte mă întreabă: „- Alinuş, cum
l-ai sărbătorit astăzi pe Eminescu?”
Lacrimile au dat năvală, iar sufletul mi-a rămas impregnat de acestă
lecţie de iubire, de devotament. O lecţie care vine din partea unui om care a
cunoscut dragostea, care a ştiut ce este simplitatea, credinţa, care s-a
minunat de miracolul vieţii pe acest pământ.
ACTIVITĂŢI ŞCOLARE
Carmen Niţă
fiinţă în care pulsează multe inimi. Toate aceste inimi sunt dornice de
cunoaştere, de formare, de ajutor, de înţelegere, de dragoste. Dăruind
dragoste, vom sădi în sufletele pure ale copiilor tot ce-i mai frumos, cu
responsabilitate şi căldură.
Munca unui dascăl nu se poate măsura în cuvinte. Cuvintele sunt prea
sărace pentru a reda clipele de nesomn, de zbucium, de frământări, de
împliniri şi neîmpliniri. Important este că fiecare clipă este trăită intens,
fiecare moment e important în viaţa de dascăl.
Formăm generaţii de elevi după generaţii şi, după fiecare generaţie,
ne întrebăm dacă am greşit undeva, dacă am făcut suficient, dacă am aplicat
cele mai eficiente metode şi, niciodată, nu suntem mulţumiţi cu rezultatele
obţinute. Dorim tot mai mult, tot mai bine. Este idealul oricărui dascăl: să
ajungă la performanţă, şi el şi elevii lui.
Principalele activităţi şi responsabilităţi pe care le-am îndeplinit în
această perioadă: metodist al ISJ Olt, responsabil al Comisiei Metodice a
Învăţătorilor, membru în BO SIP-Olt, membru în Consiliul de Administraţie
al Colegiului „Ioniţă Asan”.
Festivalul prieteniei
„Festivalul prieteniei – Concursuri şcolare între unităţi de
învăţământ de acelaşi nivel: preprimar, primar, gimnazial sau liceal” a fost
realizat prin finalizarea unui proiect personal din perioada 1986-1988, în
urma experienţelor acumulate în perioada 1997-2010, la cursurile şi
seminariile organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului (Reforma învăţământului preuniversitar din România), Fundaţia
pentru o Societate Deschisă – „Şanse egale prin educaţie”, Centrul „Educaţia
2000+”, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională-„Step By Step”,
The British Council, Phare. Ro – 2000; prin consultarea unui eşantion
reprezentativ de cadre didactice, preşcolari, elevi şi părinţi; prin prezentarea
proiectului-de-regulament la întâlnirile de lucru anuale ale inspectorilor
şcolari pentru învăţământul primar cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei
Naţionale de la Satu-Mare şi Mediaş, în anul 2000, şi prin experimentarea
„Ghidului de organizare şi desfăşurare a concursurilor între unităţi de
__________________________________________ 1888-2013
161
care elevii claselor a V-a şi a VI-a au obţinut punctaje foarte bune (Premiul I,
II, III şi Menţiune).
Colaborarea cu Editura „Paralela 45” a făcut posibilă participarea
elevilor noştri la etapele anterioare ale Concursurilor Comper. Parteneriatul
încheiat cu această editură se prelungeşte, de altfel, şi în cursul acestui an. Ca
profesor mentor, a organizat, de fiecare dată, desfăşurarea acestui concurs,
asigurându-i corectitudinea. La nivelul comisiei metodice a participat
întotdeauna la pregătirea unor activităţi extraşcolare: programe artistice,
punerea în scenă a diferitelor opere dramatice sau vizionarea unor piese de
teatru, reprezentative pentru dramaturgia românească şi universală.
Cultivarea gustului pentru lectură în unitatea noastră şcolară s-a
realizat prin înfiinţarea unui cerc de lectură, la care elevii au participat cu
plăcere şi chiar entuziasm. A publicat articole şi lucrări de specialitate, cum
ar fi „Dificultăţi în predarea limbii şi literaturii române”. A luat parte la
desfăşurarea olimpiadelor şcolare, fie ca organizator, evaluator sau însoţitor.
Este metodist al ISJ Olt, din anul 2008, achitându-se cu
responsabilitate de toate sarcinile ce-i revin. Nici activităţile extracurriculare
nu au fost neglijate, participând la cele mai importante dintre acestea:
Comenius, Implementarea „Holocaustului” în şcoli etc.
Având exemplul doamnei profesoare Claudia Vanea, plină de energie
şi foarte competentă, se poate spune, cu îndreptăţire, că profesorii de limba şi
literatura română sunt sufletul unei unităţi şcolare.
Domna profesoară Luminiţa Popescu este un cadru didactic activ şi
pasionat de profesia de dascăl. Preocupată în mod special de latura didactică,
se implică frecvent în activităţi culturale şcolare şi extraşcolare.
Rezultatele activităţii didactice s-au materializat în premii şi distincţii
la diferite concursuri şi olimpiade şcolare. Astfel, în anul 2008-2009, eleva
Zamfir Florina, din clasa a XII-a F, a obţinut locul III la etapa judeţeană a
olimpiadei de limba şi literatura română, calificându-se la etapa naţională. În
perioada 2010-2013, elevii din învăţământul gimnazial Cernat Alexandra,
Enuş Mario şi Stancu Mirel au obţinut locul I şi medalii de aur la diferite
etape ale concursurilor „Evaluarea în educaţie”, „Comunicare. Ortografie.ro”
şi „Bucuria sărbătorilor de Paşte”.
Pe lângă preocupările didactice, s-a implicat în proiecte şi activităţi
de parteneriat cu diferite instituţii locale şi judeţene, a participat cu lucrări şi
referate la simpozioane locale, judeţene, naţionale şi internaţionale.
Este autoare a lucrării „Metodologia predării subiectului în
învăţământul primar” (Ed. Sitech, 2008) şi a publicat texte adecvate la
revistele şcolare „Credinţă, lumină şi culoare” şi „Ecouri de cerneală”. Prin
1888-2013 __________________________________________ 168
Catedra de matematică
Catedra de istorie
În perioada 2008-2013, catedra de istorie a fost formată din
următoarele cadre didactice: Jeana Marica (căsătorită Pătru), Florina
Băţăgui, Lidia Enuş şi Mihaela Predescu (căsătorită Radu). Au mai activat,
ca profesori suplinitori, domnii Ciprian Rusu şi Marin Dincă. Profesorii
titulari sunt profesori cu experienţă, vechimea acestora variind între 10-16
ani. Toate cadrele didactice au gradul I, sau sunt înscrise la examenul pentru
obţinerea gradului didactic I.
Într-o perioadă în care manualul de istorie îşi face loc cu mare
greutate în programa şcolară, cadrele didactice s-au străduit să urmeze
exemplele de dăruire oferite de dascălii de ieri ai liceului, în frunte cu Ilie
Constantinescu şi Crăciun Pătru şi să cultive seminţele dragostei pentru
studiere istoriei, respectul pentru trecut, admiraţia pentru valorile
spiritualităţii locale şi naţionale.
Activitatea didactică
a cadrelor didactice a
îmbrăţişat diferite valenţe,
cea mai importantă
rămânând cea de formare şi
educare a elevului.
Într-o societate în
schimbare, profesorul, cu
atât mai mult cel de istorie,
trebuie să se implice în
activităţi de cercetare, de
predare, de formare
profesională.
În activitatea de cercetare şi de organizare a unor activităţi ştiinţifice
cu caracter judeţean, naţional şi internaţional s-au remarcat profesoarele
Jeana Marica (Pătru) şi Florina Băţăgui. Domeniile de cercetare spre care s-
au îndreptat doamnele profesoare au fost cele care ţin de istoria recentă:
comunismul şi percepţia fenomenului în colectivitate, respectiv problematica
holocaustului, predarea acestor teme sensibile în şcolile din România, de ce
nu, din Caracal. În luna mai, a anului 2009, la iniţiativa doamnei profesoare
Jeana Marica (Pătru) şi cu participarea unor organizaţii de cultură, educaţie,
__________________________________________ 1888-2013
177
Catedra de geografie
„Terra este de o complexitate crescândă-ca formă, compoziţii şi mişcare – de la
atmosferă până la biosferă”
(Simion Mehedinţi)
Catedra de religie
Din Catedra de religie creştin-ortodoxă, de la Colegiul Naţional
„Ioniţă Asan”, fac parte domnişoara Niculina Tomescu (prof. titular, gr. did.
I, licenţiată a Facultăţii de Teologie Ortodoxă, specializarea Litere-Limba
română, şi a Facultăţii de Drept „N. Titulescu”, din cadrul Universităţii
Craiova; absolventă a masteratul, la Şcoala Naţională de Studii Politice şi
Administrative Bucureşti) şi Părintele Narcis Mihai Boştină (prof. titular, gr.
did. II, Facultatea de Teologie Ortodoxă, din Târgovişte, specializarea
Pastorală; Preot la Parohia Reşca, Jud. Olt).
Pregătirea pentru participarea la Olimpiada de Religie s-a făcut cu
multă seriozitate.
În anul şcolar 2010-1011, sub îndrumarea prof. Niculina Tomescu, s-
au calificat pentru faza judeţeană la Olimpiada de Religie, următorii elevi:
Soare Adrian, cls. a IX-a F, Mihail Miruna, cls. a IX-a F, Manea Elena
Bianca, cls. a IX-a H, Copilescu Cătălina Andrada, cls. a IX-a F. La faza
judeţeană, elevul Soare Adrian a obţinut premiul al II- lea. Premierea festivă
a fost organizată de către I.S.J. Olt, Departamentul Religie, şi Cercul
pedagogic-zona Caracal, Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” Caracal-în
colaborare cu Sfânta Episcopie a Slatinei şi Romanaţilor-Protoieria Caracal,
la Teatrul Naţional Caracal, la 31 mai 2011.
La Simpozionul judeţean al profesorilor de religie, ediţia a II-a,
Corabia, sub îndrumarea prof. Niculina Tomescu, eleva Răducan Elena
Mădălina, din cls. a X-a B (2010/2011), a obţinut diplomă de excelenţă, cu
referatul „Învaţă să fii voluntar”.
La Concursul judeţean, desfăşurat la Slatina, „Pentru o lume mai
bună”, secţiunea liceu („Ce este iubirea creştină?”), sub îndrumarea prof.
Niculina Tomescu, s-au obţinut următoarele rezultate: la faza locală (2010
/2011): Răducan Elena Mădălina, din cls. a X-a B, Premiul I, Ignat Elena
Corina, din cls. a X-a E, Premiul al II-lea, Manea Elena Bianca, din cls. a
IX-a H, Premiul al-III-lea; la faza judeţeană (2011 / 2012): Răducan Elena
Mădălina, din cls. a X-a B, Premiul al-II-lea, Petrişor Ionela Alexandra, din
cls. a X-a C, Premiul al III-lea, Ignat Elena Corina, din cls. a X-a E,
Menţiune, Manea Elena Bianca, din cls. a IX-a H, Menţiune.
Tot pentru concursul „Pentru o lume mai bună”, faza judeţeană,
secţiunea „Natura ne aseamănă, sufletul ne deosebeşte!”-Ediţia a III-a,
1888-2013 __________________________________________ 184
Catedra de biologie
În perioada 2008-2013, catedra de biologie a fost formată din trei
doamne profesoare titulare: prof. Eugenia Constantin (22 de ani vechime),
prof. Dorina Gherman (15 ani vechime), prof. Valentina Rugu (10 ani
vechime).
Principala preocupare a profesorilor de biologie, în acest interval, a
fost creșterea nivelului de cunoștințe, deprinderi și competențe în domeniul
biologiei, de la clasa a V-a, până la clasa a XII-a. Pentru aceasta, s-a recurs
la proiectarea riguroasă a materiei, în conformitate cu cerințele Programei
școlare, cu specificul fiecărei clase și cu numărul de ore avute la dispoziție,
dar și la predarea lecțiilor într-o manieră activă și interactivă, menită să
dezvolte competențele elevilor, la elaborarea testelor de evaluare inițiale,
formative, finale și tip teză, în funcție de necesitățile fiecărei clase, în
concordanță cu examenele naționale.
Doamnele profesoare au fost preocupate permanent de creșterea
atractivității față de disciplina biologie, încât elevii să o învețe cu plăcere.
Pentru aceasta, s-a realizat pregătirea elevilor în timp util, pentru a participa
la Olimpiade și Concursuri școlare, precum și la examenul de bacalaureat,
toate finalizându-se cu rezultate frumoase, în fiecare an.
Astfel, în vara anului 2008, eleva Constantin Ana-Maria a obținut
locul I la Faza județeană a Olimpiadei de Științe pentru Juniori, fiind
pregătită la biologie de doamna profesoară Eugenia Constantin, s-a calificat
la Faza Națională, desfășurată la Mediaș, unde a obținut Premiul al III-lea, a
fost calificată în Lotul lărgit și, apoi, în Lotul restrâns al României,
participând la Olimpiada Internațională de Științe pentru juniori, din Coreea
de Sud, decembrie 2008. De asemenea, în 2010, eleva Constantin Valeria
Ștefania, pregătită de doamna profesoară Eugenia Constantin, a obținut
Premiul I la Faza Județeană a Olimpiadei de Științe pentru Juniori, iar la
Faza Națională a aceleiași olimpiade a obținut Mențiune, la Oradea, în
perioada 1-6 august 2010.
La Concursul Interjudețean de experimente „Om de știință pentru o
zi”, In Memoriam Neda Marinesco, 17 martie 2012, elevele Constantin
Valeria-Ștefania și Ciocan Loredana Dana au obținut Premiul I, fiind
coordonate de doamna profesoară Eugenia Constantin.
1888-2013 __________________________________________ 186
Catedra de fizică
În perioada 2008-2010, colectivul catedrei de fizică a fost format din
Pătru profesori titulari: Teodora Tatomirescu, Claudia Cocoşilă, Dan
Vişănescu şi Aurelia Pîrvan. În anul şcolar 2010-2011, au fost doar trei
titulari: Cocoşilă, Vişănescu şi Pîrvan, iar din 2011, la catedra de fizică, îşi
desfăşoară activitatea trei profesori titulari cu normă întreagă: Claudia
Cocoşilă, Dan Vişănescu şi Aurelia Pîrvan, şi doi profesori titulari cu
jumătate de normă: Gheorghiţa Negru şi Artemiza Păsărică.
Acesti profesori au predat fizica la clasele VI-XII, îndrumând cu
multă pricepere, răbdare, dăruire şi pasiune colectivele de elevi, spre
descoperirea lumii fascinante şi pline de mister a acestei ştiinţe minunate
care ne explică fenomenele fizice din natură şi care are aplicaţii aproape în
toate domeniile de activitate, dintre care amintim: automatică, cibernetică,
energie, medicină, inginerie genetică, nanotehnologii, zborul în cosmos,
telescoape robotice, cercetări nucleare ş.a.
Activităţi extracuriculare ale membrilor catedrei de fizică:
D-na profesoară Claudia-Mariana Cocoşilă a organizat, în octombrie
2011şi 2012, celebrarea Săptămânii Mondiale a Spaţiului Cosmic (WSW) la
Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal. Evenimentul este de talie
internaţională şi, în 2012, România s-a clasat pe locul I şi datorită participării
colegiului nostru, iar Agenţia Spaţială Română (ROSA), în calitate de
coordonator naţional, a acordat d-nei profesoare şi colegiului nostru câte o
Diplomă de Onoare pentru contribuţia deosebită la acest eveniment.
Evenimentele sunt înscrise pe site-ul http//:worldspaceweek.org, cu titlul
„Space for All”, ID 2888 (în 2011) şi Cosmos for All and Everybody for
Cosmos”, ID-ul 3664 (în 2012) şi pe http://astrofiz-athos.blogspot.ro/. La
organizarea evenimentului, au mai participat elevii clasei a XI-a A şi
d-ra profesoară Artemiza Păsărică. La activitatea din amfiteatru, au participat
toţi colegii din catedra de fizică: Ionuţ Vişănescu, Aurelia Pîrvan,
Gheorghiţa Negru, Artemiza Păsărică, precum şi colegi de alte specialităţi:
Mădălina Buga (geografie), Silvia Diaconescu (engleză), ş.a., alături de
aproximativ 300 de elevi. La obsevaţiile prin galileoscop au participat şi
colegi de alte specialităţi. Elevii au fost entuziasmaţi de participarea la un
astfel de eveniment, la care au aflat lucruri noi şi interesante.
__________________________________________ 1888-2013
189
Catedra de chimie
Deşi chimia este o ştiinţă fundamentală, după 1989 i s-a acordat o
atenţie din ce în ce mai mică, reducându-se treptat numărul de ore prevăzut
pentru studierea ei de către elevii de liceu. Cu toate acestea, profesorii de
chimie de la Colegiul Naţional „Ioniţă Asan” s-au străduit să atragă cât mai
mulţi elevi pentru studierea şi aprofundarea chimiei, să-i convingă că o
societate modernă nu se poate dezvolta fără ajutorul chimiei.
În ultimii cinci ani, au făcut parte din catedra de chimie doamnele
profesoare: Victoriţa Ciolacu, Daniela Bălaşa, Valentina Ciulavu, Ines
Cristea şi Maria Negrilă. Cu o vechime în învăţământ mai mare sau mai
mică, doamnele profesoare au îndrumat elevii în pregătirea lor la clasă sau
pentru unele examene şi concursuri.
Dintre elevii liceului, putem aminti cu mândrie pe cei care au devenit
studenţi la facultăţi de medicină sau la facultăţi de farmacie, pregătiţi fiind
de doamnele profesoare Maria Negrilă şi Valentina Ciulavu: Ciolacu Laura,
Nicolăiţă Oana, Proca Doina, Răducan Mihai, Bojica Radu, Ghimişi
Loredana, Greşeală Ştefania, Ciulavu Diana. Elevii care au manifestat interes
deosebit pentru studiul chimiei au participat la olimpiade şi concursuri
şcolare, unii dintre ei obţinând premii şi menţiuni. În anul 2009, elevii
pregătiţi de doamna profesoară Daniela Bălaşa au obţinut la „Chimexpert”
Premiul I (Constantin Valeria, cls. a VIII-a), Premiul al II-lea (Greşeală
Ştefania, cls. a X-a) şi menţiune (Mărghidan Violeta şi Nicola Maria, cls. a
VIII-a), la etapa zonală şi Premiul al II-lea (Constantin Valeria, cls. a VIII-
a), la etapa naţională. La concursul „Ştiinţe pentru juniori”, eleva Constantin
Valeria a obţinut Premiul I, la faza judeţeană şi Menţiune, la faza naţională.
În anul 2010, la „Chimexpert”, elevul Tudoreci Sebastian (cls. a IX-
a, pregătit de doamna profesoară Valentina Ciulavu) a obţinut Premiul I, la
etapa interjudeţeană şi Premiul al II-lea, la etapa naţională. Şi eleva Vîlcea
Diana, de la cls. a VII-a, a obţinut Menţiune, la etapa interjudeţeană a acestui
concurs (profesor Ines Cristea). Tot în 2010, elevi îndrumaţi de doamna
profesoară Ines Cristea, au participat la „Raluca Rîpan”, obţinând Menţiune,
la faza judeţeană (Ghimişi Alexandru, cls. a VII-a) şi la Sesiunea de referate
şi comunicări ştiinţifice „Chimia-prieten sau duşman?“, Menţiune, la faza
interjudeţeană (Predoi Roxana şi Ciuciu Florentin, cls. a IX –a).
La „Magia numerelor” (2011), două echipe de la Colegiul nostru au
obţinut următoarele premii: Premiul al II-lea, la faza naţională (Burnei Iulia
__________________________________________ 1888-2013
195
Catedra de informatică
Studiul disciplinelor Tehnologia informațiilor și a comunicațiilor și
Informatică își propune familiarizarea elevilor cu elementele de bază ale
noilor tehnologii informaționale și de comunicații.
Obiectivele generale ale acestor discipline vizează dezvoltarea
deprinderilor moderne de utilizator, cunoașterea modului de utilizare a
produselor informatice, educarea elevilor pentru realizarea unor produse
utilizabile și dezvoltarea spiritului inventiv și creator, elaborarea și aplicarea
unor algoritmi pentru rezolvarea unor probleme specifice, înțelegerea
impactului tehnologiilor informatice în societate, precum și a conexiunilor
dintre informatică și alte obiecte de studiu. De studiul acestor discipline se
ocupă membrii catedrei de informatică: Loredana Ghimiși-responsabil
comisie metodică (profesor titular, gr. I), Marcel Ghimiși (profesor titular,
gr. I), Alexandru Dumitru (profesor titular, gr. I), Ofelia Nine (profesor
titular, gr. II), Valeriana Popescu (profesor titular, gr. I), Magdalena Mitrică
(profesor suplinitor, gr. II), Rodica Moanță (profesor suplinitor, def.).
Profesorii de informatică au participat în anii școlari 2008-2013 la
consfătuirile metodice organizate la nivel de județ, au fost uneori și gazdele
Cercului metodic al profesorilor de informatică. Planificările calendaristice
au fost întocmite la timp, respectând programele școlare în vigoare și având
în vedere obiectivele enunțate anterior. La începutul fiecărui an școlar am
studiat ofertele și am selectat manualele pentru clasele a XI-a și a XII-a,
precum și materialele auxiliare în funcție de profil sau de modulul de studiu
ales. De asemenea, pentru buna desfășurare a orelor în cele trei laboratoare
de informatică, la începutul fiecărui an școlar, au fost instalate programele de
aplicații necesare.
În cadrul orelor de „Informatică” și a orelor de „Tehnologia
informațiilor și a comunicațiilor”, profesorii de informatică au consultat și
utilizat Sistemul Educativ Informatizat (programul „AEL” Siveco) și
produsele realizate în cadrul proiectului POSDRU INSAM (Instrumente
digitale de ameliorare a calității evaluării în învățământul preuniversitar),
respectiv ghidurile de evaluare, banca de itemi și testele disponibile pe
platforma INSAM.
Profesorii catedrei de informatică, au participat la elaborarea
subiectelor, baremelor și a matricelor de specificații pentru testele inițiale și
__________________________________________ 1888-2013
197
Activităţi educative
(2010-2013)
Nr. Gr.
Nume Prenume Specializare
Crt. did.
1 Vîrban Titu Matematică I
2 Ghimişi Marcel-Cătălin Informatică I
Limba şi literatura
3 Areţu Paul I
română
Limba şi literatura
4 Marinescu Mariana I
română
Limba şi literatura
5 Vanea Claudia-Mirela I
română
Limba şi literatura
6 Popescu Luminiţa I
româna
Dorina- Limba şi literatura
7 Maria II
Magdalena română
Limba şi literatura
8 Mircescu Ionela-Marinela II
română
Rădulescu- Limba şi literatura
9 Ana-Irena I
Mierlacioiu română
Limba şi literatura
10 Ţucmeanu Floarea II
română
Limba engleză-
Claudia-
11 Gaiţă Limba şi literatura Def.
Giorgiana
română
Limba şi literatura
12 Boarţă Mihaela-Tatiana Def.
română
13 Mărghidanu Mioara-Alina Limba latină II
14 Sîrbu Elena Limba latină I
Negroiu-
15 Tanţa Matematică I
Drăghici
16 Costescu Cristina Matematică I
1888-2013 __________________________________________ 208
Stoichiţă Floriana
43 Dumitraşcu Camelia-Floriana Limba franceză
44 Vlad Maria-Minodora Limba franceză Deb.
45 Pinu Doiniţa I
46 Gheorghişor Maria-Marcela Limba germană Def.
47 Negrilă Maria Chimie I
48 Cristea Ines Chimie I
49 Pătru Jeana Istorie I
50 Băţăgui Floriana Istorie I
51 Enuş Lidia Istorie II
Istorie; Educaţie
52 Predescu Georgeta-Mihaela II
civică
53 Buga Ionela-Mădălina Geografie I
54 Radu Cristina Geografie II
55 Mitroi Cristina-Mirela Geografie I
56 Stănescu Mihaela-Corina Geografie Deb.
57 Cocoşilă Claudia-Mariana Fizică I
58 Vişănescu Dan-Ionuţ Fizică I
59 Pîrvan Aurelia Fizică I
60 Negru Gheorghiţa Fizică I
61 Păsărică Artemiza-Ileana Fizică I
63 Dumitru Ionela Logică; Psihologie I
64 Delibaşa Carmen-Liliana Filozofie Def.
66 Tomescu Niculina Religie I
67 Boştină Narcis-Mihai Religie II
68 Bîrză Ion Educaţie muzicală II
69 Olaru Georgeta-Mihaela Educaţie vizuală Def.
70 Dobre Mioara Religie I
Educaţie fizică şi
73 Popa Silvia I
sport
Educaţie fizică şi
74 Popescu Sorin-Ştefan I
sport
Educaţie fizică şi
75 Popa Dumitru-Ciprian I
sport
77 Muşat Lucian Educaţie fizică şi Def.
1888-2013 __________________________________________ 210
sport
79 Olaru Mircia Filozofie I
81 Popa Gabriela-Cornelia Socio-umane Deb.
82 Coteţ Gheorghiţa Învăţător I
83 Diaconu Alexe Învăţător I
84 Cernat Daniela Invăţător I
85 Nicolăiţă Mariela-Carmen Invăţător I
86 Chivu Aura-Magdalena Invăţător I
87 Neghină Cristina-Oana Învăţător I
88 Niţă Carmen-Daniela Învăţător I
89 Stanilă Maria-Silvia Învăţător I
90 Mihuţi Ştefania Învăţător II
91 Pîrvan Doina Învăţător I
92 Preda Melania-Elena Învăţător II
93 Ivan Elena Invăţător II
96 Brulea Mariana Invăţător Def.
97 Oprea Jana Invăţător Deb.
__________________________________________ 1888-2013
211
Nr.
Numele şi prenumele Funcţia
Crt.
1. Mitu Adriana Contabil Şef
2. Ghiţă Aneta Secretar Şef
3. Dobrin Doina Secretar
4. Giucă Paraschiva Secretar
5. Trifu Livia Laborant
6. Stoica Mihaela Laborant
7. Sîrbu Magdalena Bibliotecar
8. Vîlceanu Florentina Bibliotecar
9. Constantinescu George Informatician
10. Stoian Leliana Pedagog
11. Stoian Gheorghe Pedagog
12. Gîlca Costinel Supraveghetor
13. Pinu Daniel Administrator
1888-2013 __________________________________________ 212
tineret
9. Manea Elena XH Avocatul
Bianca elevului
10. Enache Marius XIIA Mobilitate-
Ştefan informare-
formare-
consiliere
Titu Vîrban
Director (2012 – în prezent)
Aura Tudoraşcu
Învăţătoare
1888-2013 __________________________________________ 230
Anul 2008
Clasa a XII-a A, profil Matematică-Info-Bilingv-Engleză, diriginte
Alexandra Ştefan
1. Butan G. Liviu Ştefan 2. Butan I. Geanina-Mariana 3. Ciubăr P. Petrus
Alexandru 4. Constantin S. C. Camelia Cristina 5. Dăogaru N. Denisa 6. Dobre N.
Liviu Ştefan 7. Grigore M. Oana-Mădălina 8. Ilie V. Alexandru-Emil 9. Ion I.
Corneliu 10. Marin V. Alexandra 11. Măceşanu V. Diana Marilena 12. Neacşu T.
Ovidiu Iulian 13. Nemulescu I. Iulia Mihaela 14. Nicolescu M. Bogdan-Ionuţ 15.
Nicolescu M. D. Lucia Diana 16. Petrică M. Maria Giorgiana 17. Strinu G.
Nicoleta-Adelina 18. Tabacu D. Elena Alexandra 19. Trancă F. Liana Silvia 20.
Velicu M. Cornelia Loredana 21. Vîrtosu P. Daniela Costinela
M. Genifer Gabriela 11. Fota I. C. Raluca Teodora 12. Geapana A. Elvira Mihaela
13. Goşa D. Doris Călina 14. Istrate P. Ana Teodora 15. Martin N. Bianca
Alexandra 16. Mihail M. Adrian Ştefan 17. Miulescu C. S. Gabriela 18. Mladin G.
Ionela Georgeta 19. Moanţă M. Oana 20. Mihai G. Valeria-Patricia 21. Neleapcă D.
D. Oana Maria 22. Pătru M. Constanţa Marilena 23. Rostogol I. Jenica Maria 24.
Smarandache D. Luiza-Simona 25. Şarpe S. S. Oana-Maria 26. Trancă M. Vanda-
Gabriela 27. Truşcă A. Adriana-Violeta 28. Vlad G. Clarisa-Maria 29. Vlad P. C.
Alexandra-Maria 30. Vladu C. N. Andreea-Monica
Anul 2009
Clasa a XII-a A, profil Matematică-Info, diriginte Titu Vîrban
1. Amzu G. Nicu Alexandru 2. Bejan O. Ionuţ 3. Boldea M. Camelia-Bogdana 4.
Cîrloban D. Daniela-Cristiana 5. Crângureanu V. Ion-Laurenţiu 6. Dincă. D.
Alexandru-Cătălin 7. Dodică I. P. Mariana-Daniela 8. Dumitru G. Paul-Alin 9.
Nicola P. Marian-Viorel 10. Nicolăescu P. A. Alexandru 11. Nicolăiţă F. Oana-
Carmen 12. Nistorescu I. Andreea-Elena 13. Păun T. D. Amelia-Roxana 14. Petroi
M. Ştefan-Mirel 15. Popa V. Ştefania 16. Popescu E. Theodor-Lucian 17. Proca C.
Doina 18. Răducanu M. Mircea-Mihai 19. Rece I. Ovidiu-Florin 20. Scarlat M.
Ileana-Larisa 21. Simion P. Nicoleta 22. Tiugan C. Silviu-Bogdan 23. Trancă S.
Delia-Maria 24. Vieza S. Bianca
Anul 2010
Clasa a XII-a A, profil Matematică-Info-Bilingv-Engleză, diriginte
Ionuţ Botar
1. Ana V. Maria-Andreea 2. Badea M. Liviu-Florin 3. Bondrescu Ş. D. Ştefan-
Alexandru 4. Burada I. Denis-Mihai 5. Dinulescu C. Alexandra-Claudia 6.
Dumitrescu C. N. Dumitru-Silvian 7. Ghiţă I. Răzvan-Ştefan 8. Ionescu M. Bogdan-
Andrei 9. Istrate M. Ana-Maria 10. Micu M. Cami-Georgiana 11. Miulescu C. S.
Sorin 12. Neagoe E. Marcela 13. Nedea V. Mihai-Alexandru 14. Nedelea C.
Cristina-Alexandra 15. Oprea C. Cosmina-Mihaela 16. Papuc I. V. Corina-Gabriela
17. Radu D. Valentin-Alin 18. Smărăndache D. Loredana-Sorina 19. Tăbîrcă N.
Denisa-Nicoleta
Anul 2011
Clasa a XII-a A, profil Matematică-Info-Bilingv-Engleză, diriginte
Eugenia Constantin
1. Adam L. Marina-Raluca 2. Brastaviceanu V. M. Marilena Virginia 3. Burnei A.
D. Alexandru-Vlad 4. Chiriță F. Ionela-Mădălina 5. Cionilă Mădălina Nina 6.
Cîmpian Vlad Andrei 7. Dăogaru N. Ionela 8. Enache G. Marius Ştefan 9. Ghimiș
C. Ana-Maria 10. Ghimiş Lavinia Florina 11. Greșeală J. Mădălina-Ștefania 12. Ilie
O. Mariana-Florentina 13. Iliescu D. Octavian-Alin 14. Ionescu G. Andrei 15. Lupu
C. Camelia-Elena 16. Nacu V. C. Mădălina-Elena 17. Pața C. Gabriela 18. Pirtea
M. Alexandru Laurențiu 19. Popescu I. Ionuț-Claudiu 20. Popescu S. Daniela 21.
Staicu I. Georgiana-Laura 22. Stoian G. Gabriela Andreea
Anul 2012
Clasa a XII-a A, profil Matematică-Info-Bilingv-Engleză, diriginte
Nicolae-Pepino Dincă
1. Ciulavu Diana Ioana 2. Constantinescu Andreea Giorgiana 3. Crăciun Adrian
Bogdan 4. Dincă Robert Florin 5. Dorobanţu Alexandra Bianca 6. Medelet Ştefănel
Adrian 7. Neacşu Raluca Marinela 8. Nenu Florin Codruţ 9. Nicu Ştefan Adrian 10.
Ozunu Radu Gabriel 11. Pătru Cătălin Gabriel 12. Procorodie Alexandru Nicolae
13. Sava Mihai 14. Sterie Narcis Bogdan 15. Stoica Alexandru Marin
Stoian Sonia Corina 33. Stroe Daniela 34. Tiugan Cristina Mirabela 35. Tudor
Simona Mariana 36. Vîrjoghe Adriana Loredana 37. Zaincofschi Cosmin Alexandru
38. Zamfir Ştefania 39. Zîmbrea Tatiana Adina
Anul 2013
Clasa pregătitoare – Pregătitoare, Cristina Oana Neghină
1. Alexandru Daria Narcisa 2. Badea Ana Maria Cristina 3. Badea Maria Izabela 4.
Cerbea Adriana Maria 5. Constantin Andrei Alexandru 6. Duţă Maria Elena 7.
Gonda Elena Ana Maria 8. Mitrică-Barbu Lavinia Florica 9. Nicolae Maria Raluca
10. Radu Kevin 11. Ratescu Tabita Teodora 12. Slătaru Flavia Rosa 13. Stanciu
Florin Cristian 14. Stoian Andrei Alexandru 15. Tănăsescu Matei Isabela Ioana
16. Mihalache G. Alexandru Andrei 17. Morait V. Camelia Ionela 18. Nicola I.
Loredana Maria 19. Oftea M. Mihai Cătălin 20. Oprea N. Roxana Ilona 21. Pascu I.
Andra Floriana 22. Popa O. Andrei Aurelian 23. Popescu P. Laura Ştefania 24.
Roşca A. Georgiana Daniela 25. Roşu C. Andra Ştefania 26. Stănică V. Dănuţ
Mihai 27. Stoica C. Ionuţ Marinel 28. Toma M. Cosmin Ştefan 29. Tudoraşcu B.
Constantin 30. Tudosie D. Darius Andrei 31. Vasile N. Luca Ştefan 32. Vîlcea A.
Patricia Elena 33. Zgriba E. Amira Ana-Maria
Dumitru A. Ana Maria 10. Ghinea A. Alex Robert Gabriel 11. Gila P. D. C. Daniel
Florin 12. Iagaru M. Luchian Ştefan 13. Ionescu I. V. Mihai Andrei 14. Iordache S.
Alexandru 15. Lobont M. Leonardo Cornel 16. Neacşu R. M. Ana Maria 17.
Neacşu I. Marian Alexandru 18. Nine I. Denis 19. Novak V. I. Sabin Mihail 20.
Olexiuc E. Mihaela Diana 21. Oncioiu G. Georgiana Andrada 22. Popescu C.
Adraiana Nicoleta 23. Popescu S. S. Alexandra Gabriela 24. Popescu S. Alexandra
Katia 25. Preda E. M. Carmen Maria 26. Radu M. Mihai Crişan 27. Şerban C. I.
Dragoş Gabriel 28. Soare S. Ionela Raluca 29. Stancu Andreea Ştefania 30. Stinga
T. L. Alexandra Maria 31. Tecuci A. Andra Maria 32. Visanescu Adina Andreea
33. Vlad M. Fabio Cristian 34. Vlădulescu T. Ana Maria
Marina Alexandra 27. Stănciulescu Cristian Florin 28. Stănică Nicoleta 29. Ştefan
M. Roxana Adriana 30. Tudorache Cătălina Andreea 31. Tuinea Andreea Georgiana
32. Turlica G. Elena Crina
16. Rădoi V. Claudiu Constantin 17. Radu G. George Daniel 18. Sanda Ionuţ 19.
Viespe Mariana-Valentina 20. Vînătoru Alexandru Cristian
Panait D. Maria Simona 14. Rădoi S. Mihaela Viorica 15. Răducanu Flori Mariana
16. Rizea Alin Mihai 17. Sava S. Elena Alexandra 18. Soagher I. Dorin Cătălin 19.
Truţescu V. Răzvan Mihai 20. Velicu A. T. Ionuţ Sergiu 21. Vijulie Mihăiţă Iulian
22. Voicu D. Ana Maria Roxana 23. Zuică F.S. Tamara Mirela
Alexandru 26. Nacu I. Mihaela Daniela 27. Neagu Emil Mihai 28. Negreţ Laurenţiu
Nicuşor 29. Nicola V. Ioana Mădălina 30. Pârâu Georgeta Petruţa 31. Popescu D.
Alexandru 32. Radu C. Adrian 33. Rădoi N. Ana Maria 34. Rusu Victoraş Valerio
35. Sandu I. Ana Alexandra Maria 36. Sima Andrada Maria 37. Soare Iuli Adrian
38. Stroie Sorina-Maria 39. Tudor Alexandra 40. Tudor George 41. Velea Marian
Florinel
ADDENDA
Crăciun Pătru
Constantin Locusteanu
Marius Bunescu
Vasile Olexiuc
Ilie Constantinescu
DECALOGUL DASCĂLILOR
DE PRETUTINDENI
Paul Aretzu
Scriitori caracaleni
după 1967 până la moartea sa, în 1984 (Versuri, Cântece de amurg, Cântece
românești, Viorile vârstei, Ştergar românesc, Lirice, Elegii și elegii, Cântece
oltenești, Lumini pentru dragostea mea, Peisaj românesc, Cântec la
plecarea verii, Cântece pentru mama), scrie o poezie calmă, a elegiei
senectuții, contaminată cu un sentimentalism regional, cu specific oltenesc.
Viața lui s-a aflat în congruență cu meandrele operei, ostentativă în tinerețe,
apoi, imprudentă, într-un timp istoric hazardat, plătind cu ani grei de
închisoare politică, și, în fine, resemnată, cunoscând, ca urmare a unor
compromisuri, o anume împlinire apolinică.
În afara unor astfel de evenimente, specifice oricărei existențe (dar
mai ales generației din care a făcut parte), constanta personalității sale a
reprezentat-o miezul poetic nativ al ființei sale, având tot timpul convingerea
neîndoielnică a propriei vocații. George Călinescu l-a încadrat (în 1941) în
grupul eseniniștilor, consemnând începuturile suprarealiste și trecerea la o
poezie plină de ardoare, influențată de extravagantul poet rus.
Așa-numitul avangardism de la debut mimează spiritul vremii,
reprezentând de fapt o formă de nonconformism artistic și de inconfort
existențial (înstrăinarea, elegia timpului, solilocviul interogativ, invocarea
morții). În volumul de debut predomină tristețea pretimpurie, sentimentul
damnării, senzația de frig interior (bacoviană), complacerea în moarte. Din
același spirit contestatar, poetul simulează agramatismul, nu folosește semne
de punctuație, nici majuscule. Se aliniează, însă, avangardiștilor prin
imagismul bogat, prin fuga de forme închistate, prin expunerea impulsurilor
și a unei vehemențe subiective. Se detașează prin infuzia de sensibilitate,
evitând aserțiunile programatice. Virgil Carianopol nu face metapoezie, ci își
comunică (patetic, dar scrutător) propriile trăiri: „o mâinile înnoptate în
rugăciuni/ o mările cu sânii de dantelă/ o somnul trăind în concubinaj cu
femeile/ o pădurile mergând ca cerbii prin frunze/ o domniță cu părul spălat
în legendă/ o castelul cu talia de țipăt/ o cântecul rămas în drum ca un
cerșetor/ o continentul cu țărmurile mâncate de liniște/ o pușcăriile fugind cu
deținuții/ o femeia mea pe care nu te-am văzut niciodată/ o întâlnirile din
vis./ o noaptea ca o soră de caritate/ o tristețe a oamenilor de la capul bunei
speranțe/ o dimineți ale aristocrației mele/ o prietenu cu neurastenie în
degete/ o marea mea indiferență/ o sufletu sufletu./ d-lor/ să ridice pumnul
cine este poet” (o mâinile înnoptate în rugăciuni). Se justifică pe deplin,
datorită pregnanței confesive, atribuirea propriului nume unui volum de
poezii. Exaltarea libertății, recursul la subconștient (poetul își amintește
prezentul), voluntarismul sunt temperate prin dominanta elegiacă, nostalgică:
„Să-mi smulg amintirea/ poemele mele veșnic libere/ și tristețea mea aici”
1888-2013 __________________________________________ 270
strigând,/ Una visează, alta, cine știe,/ Își aduce aminte de când putea singură
să scrie.// Spun toate acestea la prieteni drepți,/ Citesc poeziile la oameni
înțelepți./ De ce, totuși, toți mă laudă pentru ele,/ ca și cum ar fi poeziile
mele?” (La ceasul de taină). În restul volumului, peisaje de mare plasticitate,
antropomorfizate iscusit. Poetul gândește pictural, cu risipă de culori și de
figuri de stil, în alegorii mici. Realizează o lume simbolică, sufletească,
vizuală – ca o compensație a perioadei de recluziune. Știe să acumuleze liric
și să amplifice finalul, folosind din plin eufoniile prozodice. Tânguirile sunt
ale unui frustrat încă din tinerețe, considerându-se un nedreptățit al
existenței. Totuși, are convingerea unei comunicări generalizate, organice, cu
tot împrejurul, cu timpul, cu propria gândire.
Poezia cu sursă etno-folclorică, din câteva volume, proiectează
simboluri ale culturii populare, oala de lut, covorul oltenesc, cămașa cu râuri.
Sentimente, idei dramatice, despre bătrânețe, despre moarte, despre
deşertăciune, sunt exprimate cu simplitate și, totuși, căldură, realizând
conexiuni elocvente cu mediul rural sau cu cel natural. S-a încetățenit
imaginea unui imagist, a unui artizan, dar sub mască sunt intense mișcări
sufletești, puternice trăiri interioare. Avântul eseninian romanțios nu l-a
părăsit niciodată, preschimbându-se uneori în gigantism.
Poet nativ, lipsit de veleități livrești, Virgil Carianopol se remarcă
prin simplitate și onestitate, prin patos autentic. La senectute, poezia sa
atinge o seninătate clasicistă. Era normal ca un om care a stat ani buni într-o
închisoare de exterminare să se camufleze, în condiții politice ostile, într-o
poezie a tradiției, adică a supraviețuirii prin continuitate. Ca mulți alții, este,
azi, un poet pe nedrept uitat, deși s-ar potrivi foarte bine un recurs la
capodopera sa, reflectare a unei mari suferințe: „Hermina-i doar un pic de
viață,/ Un giuvaer ce dă scântei./ Trăiește-n Nordul numai gheață/ Și-i prinsă
pentru-argintul ei.// Ca s-o vâneze, vânătorii/ Găsesc un golf de gheață-n jur.
Și-i dau cu chinoros pereții,/ Ştiind cât ține ea la pur.// Hăitași, cu glasuri ca
de fiare,/ În aerul vibrând sonor,/ O-mping apoi strălucitoare/ Până ce intră-n
golful lor.// Cu mușchi puternici, temerară,/ Cu gheare tari în teci adânci,/
Hermina ar putea să sară,/ Să fugă dincolo de stânci.// Decât să-și
murdărească însă/ Cu negru albul ei de har,/ S-așează pe zăpadă, strânsă,/ Și-
așteaptă moartea, ca pe-un dar.// E datul ei, îi scrie în soartă/ Să dea cuvânt la
veșnicii./ Mai bine să lucească moartă,/ Decât murdară printre vii.”
__________________________________________ 1888-2013
273
villonian, a trecerii ireparabile a timpului, ori de tip galant (Ce mi-ai pus, fa,
nebuno, în cafea?), texte foarte muzicale, cu rigori prozodice.
Se păstrează în memoria noastră ca o prezență vie, cu o imagine
deosebit de agreabilă, exuberant, umplând spiritual spațiul, în ciuda trupului
împuținat, figură legendară a Caracalului. Viața lui a fost, în bună măsură, un
scenariu scris de el; crea o magie, ritualiza orice eveniment, introducându-l
într-un spațiu mitic.
alunga/ decât dacă rămân într-un suflet,/ într-un suflet în care sunt, deşi nu
este al meu.// E o forţă care nu mă învaţă nimic,/ deşi e mai presus decât
toate înţelesurile;/ este singura care îmi umileşte viaţa/ cu adevărat.”
(Cununiile, VIII).
Moby Dick, balena ucigaşă, este pretextul unei meditaţii
impresionante despre osmoza singurătate-moarte, despre vânarea
inefabilităţii, despre confruntarea cu timpul. Angajat într-un flux tulburător
de sugestii, poetul depăşeşte fermităţile logicii, argumentând cu idei
contradictorii. El este susţinătorul unui cosmos haotic, în care continua
trecere anulează certitudinile, singurele premise fiind cenuşile memoriei ori
atingerile transcendente ale frumuseţii. Alegoriile, simbolurile sunt abstracte,
prea complicate, afundându-se în densităţi baroce. Pentru a vorbi cu sine sau
cu Dumnezeu, sinteză numită demon, poetul foloseşte comunicarea multiplă
şi instantanee, transmiţând fragmente de gânduri, senzaţii, stări, întrebând,
răspunzând, plângându-se, contemplând, mirându-se, toate acestea nu cu
scopul de a afla vreun adevăr, fiindcă este practicat ermetismul, ci pentru a
exprima imaginea inefabilă a existenţei de sine. Astfel, întreaga poezie
devine o panoramică reprezentare a rostului şi a zădărniciei.
În volumul numit Monologuri, poetul singuratic, sterp, se
complineşte prin latura feminină, devine conştient de dubla sa semnificaţie,
de animus şi anima, gestantul propriei seminalităţi: „Sunt voinţa de
feminitate a simplităţii/ care-şi fecundează înţelesul,/ pierind în
expresivitatea unei idei.” (Întâiul monolog). Meditaţia închistată, ermetizată
se liricizează, capătă rezonanţe imnice. Scriitorul are nostalgia unui precreat,
a utopiei uterine, evocă maternitatea.
În fine, starea sumbră revine, autorul socotindu-se un înşurubat în
real, adică un predestinat, un dependent de moarte: „Aş da orice să ştiu că
peste câteva clipe voi muri/ şi că voi simţi acele clipe/ trecând încet, una câte
una, spre moartea mea/ care a respins dintotdeauna timpul.” (Mai liber decât
înălţarea la cer, V). El este afectat de păcatul căderii în trecere, de condiţia
de umbră a fiinţei, de perfidia timpului, de materialitatea valorilor spirituale:
„frumuseţea e carne acum”. Elegia este însă rece, lipsită de sentimentalism,
pentru că poetul este un extatic al gândirii, trăieşte într-o lume abstractă, iar
deşertăciunea îi este o condiţie sine qua non.
Aurelian Titu Dumitrescu a ales poezia drept cale a unei spovedanii
nemărginite, neîncetând să vorbească despre sine prin amintiri şi prin umbre,
prin meditaţii contorsionate, pline de zbucium, însetat de a-şi găsi propria
realitate/identitate, liniştea împăcării cu sine şi cu lumea. Lirica sa este plină
de energia celui care aşteaptă iertarea prin înviere.
__________________________________________ 1888-2013
283
Poetul mândru
L-am cunoscut pe Ion Zbârcot. Am fost
chiar prieteni. Frecventam împreună cenaclul
de la Casa de cultură din Caracal. El abia ieșise
profesor, eu eram licean în ultima clasă sau,
probabil, student în anul întâi. Era un om
plăcut, manierat, foarte cultivat. Predispoziția
sa pentru livresc s-a reflectat întru totul în cele
două cărți pe care le-a publicat, Cuvântul
mândru (1997) și Avatarurile semivocalei
(1998). Avea mult umor, risipindu-l în glume și
într-o puzderie de epigrame.
Poemul Cuvântul mândru, liminar în volumul omonim, este o artă
poetică: „Ca să vânezi cuvinte/ și să le pui în tolbă/ trebuie să stai la pândă în
desișuri/ zile și săptămâni întregi,/ Să-ți zgârii cu mărăcini răbdarea și
gândurile/ și să nu te plângi când trupul tău/ pierde din căldură/ pentru a
încălzi umezeala din jur./ Când le zărești, în sfârșit,/ furișându-se, frumoase,
printre copaci,/ trebuie să ochești atent cu închipuirea/ și apoi să asmuți
gândurile/ care să-ți aducă lătrând/ vânatul prețios./ Dar mai este cuvântul
mândru și sprinten/ care prăvălește stâncile/ și le spintecă în copite/ ca o
capră de munte./ Pnetru vânatul acesta trebuie să cunoști/ îmbrățișarea
dureroasă a stâncilor,/ trebuie să urci pe coate și pe genunchi,/ să-ți însemni
cu sânge și resturi de haine/ drumul de întoarcere./ Și de câte ori nu te
întorci/ cu puterea zdrelită și gândurile însângerate/ fără să-l fi văzut măcar
de aproape?...”. Scris sub forma unei rafinate alegorii, așa cum, altădată
(urmând exemplul lui Shakespeare), Vasile Voiculescu asemăna iubirea cu
ritualul vânătorii, poemul lui Zbârcot vorbește despre pânda inspirației,
despre cuvântul mândru, o țintă adesea himerică, la care se ajunge rar, cu
sacrificii și cu răbdare.
Și celelalte texte practică o lirică a convenționalităților semantice,
recurgând la animism, la un imaginar grațios, bazat pe figuri de stil căutate,
la construcții manieristice rafinate, caligrafice. Aluziile la simboluri livrești
sunt frecvente, mergând până la parodie, ca în cazul lui Marin Sorescu. Dar
foarte îndemânatic este autorul în poezia cu formă fixă, unde privilegiată este
tema trecerii timpului sau elegia senectuții, dar și altele, despre evenimente
1888-2013 __________________________________________ 284
Rondel somnambul
Rondelul decitei
De ea se încurcă rostirea,
Când intri-n cuvânt şi când pleci,
De ce să ne-astupe vorbirea
Căluşul vocabulei deci?
***
Canină
Ea e o galinacee
Mică, numai cât un bumb,
Ce râvneşte să ne deie
Numai oul… lui Columb.
EPI(cu-i) cotidianul,
Arzător, cu noi de-o seamă;
G – e gând, contemporanul
Ridicat şi scris în RAMĂ.
Epigrama-i poezia,
(V-o declară subsemnatul)
Cu care măsori prostia
Şi de-a lungul şi de-a latul.
Pavaj cu cîini
nu puteau fi asemănaţi cu nimic
apăreau noaptea
oamenii nu simţeau nevoia se se închine
îi lăsau să treacă mai departe
într-un timp
în care nu putea fi bănuită o mamă
în dreptul abatorului
cîinii ridicau capetele
mirosul de sînge animal
ţîşnea din trecutul meu ca fiu
Inedit
În arhiva prof. Ilie Constantinescu, într-o lucrare, din 28 augustu
1904, semnată de elevul I. I. Păunescu, din clasa a II-a, a Gimnaziului
„Ioniță Asan”, originar din Zvorsca, sunt şase cântece populare, culese de
elev, dintre care două sunt remarcabile pentru autenticitatea şi frumusețea
lor.
Literatura primară
1888-2013 __________________________________________ 300
__________________________________________ 1888-2013
301
1888-2013 __________________________________________ 302
__________________________________________ 1888-2013
303
O şcoală de personalităţi
și prin predarea teoretică, încât aceste materii le învățam în timpul orei, fără
a mai fi nevoie de învățat acasă.
Profesorul Papilian m-a atras de partea muzicii prin cultivarea
solfegiului și armoniei. Orele erau vii, plăcute. De multe ori treceam pe note,
pe tablă, o melodie de la țară, cântată de vreun coleg, sub controlul
profesorului. M-a acompaniat la pian în microrecitaluri cu lieduri de
Schumann, Schubert. Datorită acestei educații am putut să mă apropii de
muzica universală de la Bach la Enescu, urmărind îndeaproae și muzica
românească contemporană până la Bentoiu, Olah, Vieru, Stroe.
Profesorul Pătru Crăciun mi-a instilat dragostea față de creația
spirituală veche a poporului notru, astfel încât am ajuns să cunosc aproape
toate monumentele istorice din țară, în special cele din Țara de Sus a
Moldovei și din Nordul Olteniei.
Apreciez foarte mult strădania tenace pe care a depus-o pentru
crearea Pinacotecii liceului, singura din țară de acest fel.
18.02.1988
Dr. Puiu Stoiculescu
__________________________________________ 1888-2013
307
EUROPEAN BirdWATCH
Ambasador CERN
de 7 TeV. La acea vreme, era cea mai înaltă energie obţinută de un accelerator de
particule. Din păcate, Tevatronul s-a închis în 2011, din lipsă de fonduri, dar datele
de la Fermilab sunt procesate la CERN.
CERN este un teritoriu internţional, la graniţa dintre Franţa si Elveţia, unde
se află cel mai mare accelerator de particule din lume, LHC (Large Hadron
Collider), situat la 100 m sub pământ. În permanenţă, aici, îşi desfăşoară activitatea
aproximativ 5.000 de specialişti, într-o armonie, emulaţie şi democraţie desăvârşite.
Limba oficială este engleza şi nu se fac deosebiri de naţinonalitate, sex, rasă, religie
sau vârstă.
La CERN, fizicienii și inginerii analizează structura fundamentală a
universului. Ei folosesc cele mai mari și mai complexe instrumente ale lumii
ştiinţifice – precum LHC (Large Hadron Collider), CMS, ATLAS ş.a. – pentru a
studia componentele de bază ale materiei, particulele fundamentale. Procesul de
ciocnire proton-antiproton, acceleraţi la viteze foarte apropiate de viteza luminii, dă
indicii fizicienilor despre modul în care interacționează particulele și oferă
perspective în descoperirea de noi particule (cum a fost bozonul Higgs) şi de
înţelegere a legilor fundamentale ale naturii. Programul de cercetare de la CERN
cuprinde subiecte de la kaoni la razele cosmice, de la recrearea universului
timpuriu, la căutarea materiei întunecate, a energiei întunecate sau a antimateriei și
de la Standard Model, la supersymmety (SUSY), dar şi de dezvoltare a
tehnologiilor.
Inițial (aproximativ între anii 1950-1975), s-a crezut că particulele din
modelul standard stau la baza întregii materii din univers. La ora actuală, se știe
însă că ele formează numai cca. 4,6 % din univers, restul fiind desemnat drept
materie întunecată (cca. 23 %) și energie întunecată (cca. 72 %).
La CERN, s-au descoperit particule fundamentale ca: particulele purtătoare
ale câmpului electroslab, W±, şi Z°, ori bozonul Higgs, care ar explica mecanismul
prin care celelalte particule capătă masă. Internetul sau World Wide Web-ul (www),
a fost inventat la CERN, în 1989, de către omul de știință britanic Tim Berners-Lee
şi a fost dezvoltat tot aici, pentru a revoluționa comunicațiile la nivel mondial.
Experimentele de la CERN generează cantități colosale de date care sunt stocate la
Control Center și trimise apoi în jurul lumii, pentru a analiza rezultatul
experimentelor (ciocnirilor din accelerator). Control Center-ul are cel mai mare
server din lume. Tot la CERN, se cercetează şi aplicaţiile tehnologice şi biofizice
ale particulelor subnucleare. Aici, au fost inventate RNM-ul (aparat de imagistică
prin rezonanţă magnetică nucleară), PET-CT (computer tomograf cu pozitroni) ş.a.,
aparate folosite de lumea medicală în lupta împotriva cancerului.
La 13 decembrie 2011, oamenii de știință de la Organizația Europeană
pentru Cercetare Nucleară de lângă Geneva au anunțat că au găsit noi dovezi în
sprijinul ipotezei că bozonul Higgs există. La 4 iulie 2012, CERN a confirmat
observarea unei noi particule cu o masă de aproximativ 125-126 GeV, descoperită
simultan de cercetătorii de la detectoarele CMS şi ATLAS. Aceste rezultate
__________________________________________ 1888-2013
313
Compact Muon Solenoid (CMS) este un detector al Large Hadron Collider (LHC),
conceput pentru cercetarea fizicii particulelor, inclusiv pentru căutarea bozonului Higgs, a
extra dimensiunilor, şi a particulelor care ar putea alcătui materia întunecată
Experimentul CMS este una dintre cele mai mari colaborări științifice
internaționale din istorie, care implică 4300 fizicieni, ingineri, tehnicieni, studenţi ăi
personal de sprijin de la 179 de universități și institute din 41 de țări (februarie
2012). Detectorul CMS este construit în jurul unui imens magnet solenoidal. Este,
de fapt, o bobină cilindrică din cablu superconductor, care generează un câmp de 4
Tesla, aproximativ de 100.000 de ori câmpul magnetic al Pământului. Câmpul este
limitat de un oțel „jug”, care formează cea mai mare parte a greutății detectorului de
12.500 de tone. Detectorul complet este de 21 de metri lungime, 15 metri lățime și
15 metri adâncime şi este situat la 100 m sub pământ lângă Cessy în Franța.
__________________________________________ 1888-2013
315
Mobilitate Comenius
În iunie 2011, am obţinut un grant Comenius la Universitatea Pierre
şi Marie Curie din Paris. Cursul de formare s-a numit „EU-HOU: Hands-On
Universe,Europe. Bringing frontline interactive astronomy in the classroom”
şi a avut ca scop reînnoirea metodelor de predare-învăţare a ştiinţelor cu
ajutorul observaţiilor astronomice on-line, ca sursă de motivaţie pentru elevi
şi prin utilizarea noilor tehnologii TIC, în special softwerul SalsaJ, special
1888-2013 __________________________________________ 316
atât în conştiinţa celor vârstnici cât mai ales în a celor tineri: binele, frumosul,
dreptatea, adevărul, cinstea. Iar ştiinţa prin aplicaţiile, prin rezultatele ei trebuie să
susțină şi să promoveze aceste deziderate.
Cine în lucruri mărunte nu are o atitudine serioasă, zicea Einstein,
aceluia nu-i pot fi încredinţate lucruri mari.
Omul ar trebui sa străbată viaţa pe deplin conștient că şi-o pregăteşte clipă
de clipă şi pas cu pas prin felul de a fi, de a gândi şi de a simţi, prin armonia şi
echilibrul ce le stabileşte între minte şi suflet. Există într-adevăr o carte a vieţii,
dar nu în afara noastră, ci în noi înşine.
Dar pentru a realiza lucruri frumoase, bune şi oneste în viaţă este necesară
şi o îndrumare corespunzătoare. Astfel, trebuie cultivată în cei tineri dorinţa de a
învăţa, de a şti, de a înţelege cât mai multe din tot ceea ce există, din ceea ce îi
înconjoară. În acest sens aportul pe care școala, lumea ştiinţifică, îl pot avea (sunt
chiar datoare să îl aibă) în formarea profesională şi morală a tinerei generaţii, a
celor care constituie viitorul intelectual al acestei ţări este, în opinia mea, esențial.
Astfel de evenimente precum concursul „Om de știință pentru o zi”
constituie un prilej nu numai de a descoperi abilităţile şi de a stimula capacităţile
creatoare ale celor tineri, cât mai ales de cultivare a unei atitudini deschise faţă de
nou.
Nu știu ce v-a atras pe voi, stimaţi dascăli şi dragi viitori colegi, spre
lumea misterioasă a Științei, dar vă mărturisesc că pentru mine Știința, Fizica în
particular, a fost şi este o lume fascinantă, o lume al cărui mister este inepuizabil,
o lume pe care de multe ori o privești cu ochi de copil pentru că treci de la o
mirare la alta, de la o încântare la alta.
În încheiere, vă doresc să păşiţi cu mult curaj pe tărâmul fermecat al
Științei, să-l străbateţi cu multă dăruire și onestitate şi să fiţi siguri că Știința va
răsplăti cu generozitate eforturile şi pasiunea voastră. Un exemplu în acest sens îl
constituie chiar fizicianul Neda Marinescu, care a studiat la Caracal, a colaborat cu
unii dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă ai primei jumătăţi a secolului XX
devenind una dintre cele mai apreciate personalităţi ştiinţifice în Europa
interbelică.
Toată ştiinţa noastră, raportată la realitate, este primitivă şi copilărească
şi totuşi ea este cel mai preţios lucru pe care-l avem ..., spunea același Einstein.
O săptămână în Catalonia
Cuprins
Scurtă prezentare a istoriei Colegiului Național „Ioniță Asan”
(Titu Vîrban) ............................................................................. 5
Cuvânt înainte (Eduard Ciocăzanu) ......................................... 9
Prestigiul continuităţii (Dan Ciocan) ....................................... 10
Omagiu (Felicia Man) .............................................................. 11
Acum, la ceas aniversar (Toma Prună) .................................... 13
O zi de referinţă (Ştefania Mihuţi)............................................. 14
Scurt istoric al învăţământului din Romanaţi (Jeana Pătru) .... 15
Istoricul învăţământului din Caracal (Jeana Pătru) ................. 34
MESAJE ANIVERSARE ........................................................ 61
Martori ai celui mai reprezentativ lăcaş de ştiinţă şi
cultură din Caracal (Elisabeta Avram) .............................. 61
Le temps de l’amour (Eugen Barbu) ................................. 62
Un perpetuum mobile educaţional (Alice Bălăceanu –
Diaconu) ............................................................................ 63
Amintiri, amintiri (Dumitru Botar) ................................... 64
O școală de mare prestigiu (Ion Catrina) .......................... 65
La mulţi ani, „Ioniţă Asan”! (Şerban Cernat) ................... 66
Omagiu dascălilor mei (Claudia-Mariana Cocoşilă) ........ 67
Liceul „Ioniţă Asan” – un loc special din viaţa mea
(Veturia Colceag) .............................................................. 70
Arc peste secole (Maria Combi) ........................................ 72
A Moving Experience (Ana-Maria Constantin) ................ 73
Per asper ad astra… (Valeria-Ștefania Constantin) ......... 75
Un gând pentru un viitor luminos (Constantin Dan) ......... 77
Stâlpi de lumină și adevărată dăruire (Silvia Diaconescu). 78
Pe firul amintirilor: Liceul „Uiniţă Asan”, la ceas
aniversar (Camelia Diaconu – Nenu) ................................ 80
Am fost norocoasă să lucrez în acest liceu de prestigiu
(Rodica Maria Diaconu).................................................... 82
Omagiu (George Dincă) .................................................... 83
Traducătorul pre limba părinţilor mei (Aurelian Titu
Dumitrescu) ....................................................................... 84
Mulţi ani roditori în educaţie (Dan Eugen Dumitrescu) .... 85
Gânduri despre şcoală (Maria Elena Fărcăşanu) ............. 86
1888-2013 __________________________________________ 326