”Convergența Sistemelor” și ”Teoria ZEG” – modelul românesc !

DAN TOMA DULCIU

Prolegomene la un vis himeric

În anii 70 ai secolului trecut gândirea social-politică românească depășise

iconoclasmul ideologic, de tip marxist, care definea conceptul de convergență a
sistemelor drept ”teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme
social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de
societate, fără a fi nevoie de revoluția socială”, orientând tematica și interesul
spre dezbateri dezinhibate, în jurul unor concepte, precum ”convergența
sistemelor”, ”societatea postindustrială”, ”rolul tehnocrației”, avantajele
”unității în diversitate”, respectiv ”teoria zegistă”.
Erau așadar discuții asupra conceptelor anumitor școli de gândire, sau
grupuri de cercetare, coagulate în capitala Italiei - Clubul de la Roma, sau a
Franței - Cercul de la Paris, având ca mentor pe J. J. Servan-Schreiber, în
Germania - Programul de supraviețuire, elaborat de Comisia Brandt, în Statele
Unite - Institutul Hudson, ai cărui cercetători, conduși de Herman Kahn, au
elaborat un ”Scenariu pentru 200 de ani (1976-2176)” , studii apărute în multe
alte părți ale lumii, abordând chestiuni legate de viitorul omenirii.
Pornind de la principii corecte în plan teoretic, ”convergența sistemelor” ar
fi putut să devină benefică într-o lume onestă, animată de principii umaniste, de
coexistență nonbeligerantă, prezumând un anume echilibru între două entități,
care au conviețuit bipolar, anterior anului 1989, însă presupunând asumarea și
implementarea unei susținute politici de coeziune și ajustare reciprocă.
Aceasta, cu cât, în condițiile unei euforii nedisimulate, după căderea Zidului
Berlinului, și în ciuda pesimismului lui Fukuyama, atât Estul cât și stânga
europeană își doreau din plin o infuzie ideologică regeneratoare.

1
 În realitate, procesul s-a finalizat printr-o pervertire a celor două entități,
producând o confuzie a valorilor originare, o rupere a echilibrului dintre
proiectul inițial și cel final, ce a transformat convergența în emergență,
echilibrul în subordonare. În acest mod, ”convergența sistemelor” a devenit un
canal de contaminare reciprocă, cu viruși periculoși, dând naștere unei maladii
pandemice, căruia cu greu îi putem afla antidotul.
În zilele noastre, proiectul inițial a ajuns un produs opac, format dintr-o
lentilă convergentă, în realitate una divergentă, obturând orice perspectivă clară
de viitor.
Se poate spune că, în România, capitalismul a preluat tot ce era mai râu în
socialism, devenind un ”capitalism de cumetrie”, iar prin metisajul reciproc, a
rezultat un ”mixtum compositum” încât românii nu s-au mai bucurat de o
societate postindustrială, așa cum li s-a promis, ci de o distrugere programată a
economiei și industriei, în condițiile unui capitalism sălbatic, nemilos, nociv în
cel mai adevărat sens al cuvântului.

Programe lucide sau utopii ?

În epoca anilor 70 - 80, ”Teoria ZEG” (Zero Economic Growth) era definită
ca fiind o teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă,
potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar
înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele
globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre
autodistrugere, colaps total.
Această teorie a fost susținută de Clubul de la Roma, creat în 1968, la
iniţiativa economistului italian dr. Aurelio Peccei, care a reunit în jurul său 70
futurologi, din 25 ţări, pentru a studia soluții de rezolvare a unei crize care se
vedea la orizont încă de pe atunci.

2
 Clubul de la Roma a cerut profesorului american Jay Forrester să modeleze
matematic tendințele creşterii economice la scară mondială, pentru şapte decenii
viitoare.
Așa s-a născut primul raport destinat Clubului de la Roma, document de
studiu coordonat de Donella şi Dennis Meadows, Jorgen Randers şi W. Behrens
de la Massachussets Institut of Technology.
Acestor specialiști li se solicita “să examineze complexul de probleme care
îngrijorează pe oamenii de pretutindeni; sărăcia în mijlocul belşugului,
degradarea mediului înconjurător, pierderea încrederii în instituţii, extinderea
necontrolată a robotizării, nesiguranţa ocupării unui loc de muncă,
înstrăinarea tineretului, înlăturarea valorilor tradiţionale, inflaţia şi alte crize
monetare şi economice”.
Apelând la o metodologie stabilită de acest colectiv, s-a analizat cu
ajutorul calculatoarelor electronice un model prin care era prezentată evoluţia
următorilor indicatori: populaţia, producţia industrială, producţia agricolă,
poluarea resurselor naturale, în perioada 1950 – 2030.
Acești savanți aveau de dat răspuns la următoarele trei dileme capitale:
creşterea populaţiei constituie cauza industrializării sau industrializarea este
cauza creşterii populaţiei? Cine dintre cei doi factori, populație sau
industrializare, este principalul răspunzător pentru creşterea poluării? Este
posibil ca o producţie mai mare de alimente să determine o creştere a populaţiei,
respectiv hrană insuficientă pentru locuitori?
La bază erau ideile emise de J. Forrester în cartea sa “Dinamica industrială”,
în care se atrăgea atenția asupra faptului că populaţia a crescut de la 1,6
miliarde în 1900 la 3,5 miliarde în 1970, dar că aceasta se va dubla exponențial,
într-un număr mai mic de ani, ceea ce va afecta întregul sistem mondial, în timp
ce creşterea acumulării de capital industrial va cunoaște limite.
Încă din acei ani, Sicco Mansholt declara: “am făcut un calcul foarte simplu:
dacă am vrea ca întreaga populaţie a globului să se bucure de un nivel de viaţă

3
comparabil cu acela pe care-l avem în Occident, dat fiind venitul mondial
global, ştiţi la ce cifră ar trebui să se reducă ea? La un miliard de indivizi”.
Aceleași calcule arătau faptul că o creștere exponenţială a populației și a
dezvoltării industriale ar reduce dramatic resursele naturale şi, împreună cu
sporirea poluării, vor determină diminuarea curbei creşterii producţiei agricole şi
industriale.
Rezultatul nu poate fi decât dezastrul, cu cât ne apropiem mai mult de
limitele materiale ale planetei, care vor fi atinse în secolul XXI. În concluzie,
autorii au propus conceptul “familia de înlocuire”, cu cel mult doi copii.
Același model matematic i-a condus pe liderii chinezi la concluzii similare,
reducând numărul de copii pe care îi putea avea o familie, dar dezvoltând o
economie în ritmuri fenomenale, apelând și ei la principiul ”convergenței
sistemelor”, un experiment reușit, se pare, dar cu repercusiuni nocive asupra
rezervelor de energie, poluării și echilibrului economic al planetei.
La nivel global, însă, cu atât mai greu va fi de rezolvat în viitor
problema enunțată mai sus, dacă tendinţele actuale de creştere a populaţiei,
industrializării, poluării, producţiei agroalimentare şi epuizării resurselor
continuă în ritmuri neschimbate.
Soluția acestor futurologi era una singură: omenirea să treacă la
modificarea negativă a actualelor tendinţe de creştere, care să asigure o
stabilitate mai îndelungată, de ordin demoeconomic şi ecologic.
Cum anume ? sinistru dar adevărat, aceștia preconizau soluția
malthusianistă, care prevedea ca sporul creşterii populaţiei să fie diminuat prin
creșterea ratei mortalităţii ei, iar rata noilor investiţii să fie egală cu cea a
amortizărilor mai mari. Astfel se va ajunge la doritul “echilibru general” sau la
“creşterea economică zero”
Acest mesaj zegist a cucerit, în câteva decenii, tot mai mult teren, în
special, în rândul tineretului, pentru care a produce înseamnă, pur şi simplu,
sclavie, o viaţă plină de obligații, abrutizantă, lipsită de perspectivă, de idealuri,

4
viaţa cenușie, pe care o văd la părinţii lor. De aici și mișcările anti-sistem, gen
”Rezist”, ”Antifa”, ”Punk”, mișcări neonaziste, antiemigranți, mai ales
ecologiste, precum ”Salvați planeta”, ”Opriți încălzirea globală”, ”mișcările
neomarxiste”, apariția unor sărbători cum ar fi: ”Ziua Mondială a Apei”, 22
martie, ”Ziua Pământului”, 22 aprilie, ”Ziua Mondială a Mediului”, 5 iunie,
”Ziua Oceanului Planetar” , 8 iunie, ”Ziua mondială pentru combaterea
deșertificării și secetei”, 17 iunie, ”„Ziua Mondială pentru Reducerea
Dezastrelor Naturale”, 13 octombrie, ”Ziua Mondială a Solului”, 5 decembrie,
”Ziua Mondială a Munților”, 11 decembrie.
“Zegiştii” erau și sunt stângişti ireductibili, susținătorii fervenți ai
ideologiei Sörösiste, care refuză neosclavia capitalistă, redată în triada ”metro –
boulot - dodo (metro-slujbă-somn)”.
Primii zegişti s-au născut în ashramurile Festivalului Woodstock, în
ritmurile de chitară ale mișcărilor – hippy – ”Power Flower”, ale curentului
pacifist ”Make Love not War”, ideile lor pot fi regăsite în farfuriile tinerilor care
au renunțat să mai mănânce carne de origine animală (vegetarieni), a tinerilor
care au redescoperit meritele alimentelor naturale, ale mâncării Vegan, în
vestimentația ”casual” a starurilor care refuzau să poarte haine de blană.
Zegiştii sunt apărătorii ”avant la lettre” ai mediului înconjurător, cei care
condamnă industria în aceeaşi măsură ca şi poluarea, sunt mișcările ”Green
Peace” împotriva centralelor atomice, sunt ONG urile de protecția mediului,
care ocupă străzile capitalelor lumii împotriva exploatării șisturilor bituminoase,
tăierii pădurilor, încălzirii globale, uciderii balenelor, împotriva exploatării
aurului prin decantări poluante etc.

5
 România: implementarea ” teoriei zegiste” – un caz particular, experiment
reușit.

Cele două cerințe ale ideologilor zegiști, și anume încetinirea dezvoltării

economice și depopularea planetei s-a aplicat cu succes deplin în România, timp
de 30 de ani !
Prin urmare, au fost distruse sistematic, metodic, programatic, vândute la fier
vechi toate obiectivele industriale, combinate, mari fabrici, industrii întregi, în
care se investiseră sume uriașe, muncă enormă, care asigurau locuri de muncă,
garantând pâinea și pensiile angajaților.
Circa 1600 de mari obiective strategice și economice autohtone, o medie de
40 de coloși pe fiecare județ au fost nimicite, fără cea mai mică remușcare, fără
să se gândească nimeni ce efecte dezastruoase vor genera !
Iată o listă scurtissimă, enumerând mari combinate rase de pe fața
Pământului, sub cele mai diverse motivații, terenul lor fiind luat de mari hale de
desfacere a produselor neindigene, industriale, agricole sau bunuri de larg
consum sau negociate de rechinii imobiliari, care au dobândit sume colosale în
buzunarul propriu: Uzinele 23 August, Republica, IMGB, Vulcan,
Semănătoarea, Timpuri Noi, Grivița, Laromet, Electromagnetica, IIRUC, IPRS
Băneasa, Stela, Filatura Românească, Danubiana etc etc etc: industrii întregi
(ușoară, grea, extractivă, chimică, de mașini unelte, producătoare de bunuri de
consum) au fost șterse de pe fața pământului în București, alte mari combinate
au dispărut pur și simplu în provincie: Electroputere Craiova, Azomureș, Uzina
de Autocamioane Brașov, Uzina de Tractoare, Aro-Câmpulung, ș.a., în acest fel
toate orașele mari ale României au fost văduvite de locuri de muncă, populația
suferind imens.
Înainte de 1989 existau peste 8 milioane de locuri de muncă și 3,6 milioane
de pensionari, acum paritatea este de 5 la 5 milioane !

6
 Cât privește scăderea numărului de locuitori, România este în grafic !
Prin ce mijloace ? Creșterea ratei de mortalitate, a numărului de
îmbolnăviri, (în România, circa 62% din decesele anului 2005 s-au produs prin
boli ale aparatului circulator. Este o proporție imensă. Conform statisticilor
OMS, rata mortalității prin bolile aparatului circulator a fost, în anul 2004, de
6,5 la mie în România și de numai 2,2 la mie în țările UE, prin degradarea
sistemului medical, prin plecarea medicilor și cadrelor sanitare în străinătate,
(sistemul public de sănătate suferă de subfinanțare, calitatea mediocră a
serviciilor, imobilism și incompetență managerială), prin interzicerea de
realizare a vaccinurilor și medicamentelor românești, dar, mai ales, prin numărul
uriaș de avorturi.
Să nu uităm că, al patrulea decret al CFSN, emis în 26 decembrie 1989,
prevedea liberalizarea avorturilor, astfel că, în ultimii 30 de ani circa 20
milioane de suflete au fost ”tributul” României la directiva de scădere a
numărului de ființe umane pe Pământ !
România este la ora actuală una din ţările "de top" ale Europei, în privinţa
adolescentelor care rămân însărcinate, aproape jumătate dintre minore au la
activ un avort ! Aceste cifre ascund un adevăr groaznic, fiindcă aici nu sunt
incluse date statistice ale clinicilor private !
Declinul demografic al României, inclusiv migrarea masivă în străinătate a
5 milioane de români, în majoritate tineri și maturi, plasează țara noastră în
parametrii prognozați de noua ordine mondială, de depopulare, de
dezindustrializare !
Dacă acum o jumătate de secol, dezbaterile de idei, cantonate la nivel pur
teoretic, privind necesitatea stopării creșterii populației, a activităților
productive, mi se păreau inutile, fiind considerate fantasmagorii, chiar nu îmi
puteam închipui însă că am să văd îndeplinite în România toate profețiile acestor
savanți care sacrificau principiile de bio-etică în favoarea calculelor reci, ale

7
computerelor recent inventate. Acum, ideile filmului lansat în anul 2008,
”Zeitgeist”, încep să nu mai fie simple elucubrații.

România, țara tuturor posibilităților, a tuturor experimentelor

Schimbarea de paradigmă globală, în 1945, nu fusese prezisă nici de

marxiști, nici de iluminați, ea fiind rezultatul unei conflagrații de o ciclicitate
matematică - două războaie globale pe secol.
Astfel, în veacul al XIX-lea, Războaiele Napololeoniene, precum și
Revoluția de la 1848, căpătaseră o anvergură continentală.
În secolul XX, ciclicitatea s-a reprodus însă la scară dublă: au fost două
războaie mondiale si două schimbări de sisteme politice: în 1945 si 1990.
Ce urmează în secolul XXI, început cu hotărâre prin războaiele din Orientul
Mijlociu? Războaiele neconvenționale s-au dovedit ineficiente, greoaie, cu
sacrificii enorme. De aceea, în ultimul deceniu și jumătate în prim plan a ajuns
un instrument mult mai eficace: pandemiile, forme de genocid, care întrec orice
închipuire. Să vedem, așadar, cazul României.
Stalinismul nu ar fi îngenuncheat această țară, în 1944, dacă trădători de
neam, la cel mai înalt nivel, nu ar fi acționat din interior, precum un vierme într-
un măr, și dacă nu apărea o conjunctură internațională propice instaurării
regimurilor totalitare în partea de Est a Europei.
Urmare a înțelegerilor la nivel planetar, s-a convenit a se acorda puterilor
câștigătoare o compensație consistentă, și deși România și-a adus un tribut de
sânge, un sacrificiu de vieți, covârșitor, oferit puterilor învingătoaree după
catastrofalul război mondial (WW2), ea nu a fost chemată la masa Tratatului de
la Paris, de partea alianței câștigătoare, ba dimpotrivă a fost aspru pedepsită,
fiind făcută răspunzătoare pentru catastrofă umanitară care a răpus milioane de
suflete (1939-1945).

8
 Cauza să fie conjunctura internațională, sau felul de a fi al acestui popor,
mentalitatea sa seculară: capul plecat, sabia nu-l taie !
După acea nedreptate au urmate experimentele pe corpul viu al poporului
român: experimente macabre (”la noi ca la nimeni”): colectivizarea agriculturii,
distrugerea elitelor, a unor clase sociale, cultul personalității etc. Dar să nu
uităm: trecerea de la capitalism la socialism s-a făcut treptat, gradual, iar acolo
unde s-a întâmpinat rezistență au fost folosite metode dure, sângeroase.
Să ne aplecăm atenția supra altor schimbări de paradigmă planetară, cele
intervenite după anul 1989, cu efecte dramatice asupra românilor, considerați un
teren numai bun de experimentat modele ce nu ar fi avut nicăieri în lume
condiții să fie îndeplinite, poate în unele țări de dictatură pol-potiană.
Mai întâi, trebuie să privim cu detașare și să analizăm dacă Revoluția din
Decembrie, la rândul ei, ar fi avut șanse să se producă, fără acordul sau mai
bine zis înțelegerea ocultă între marile puteri, într-o conjunctură dată.
A fost începutul experimentelor noii ere în care intrase omenirea. Respectiv,
”convergența sistemelor”, în varianta românească, trebuia să arate mai marilor
lumii ce efecte poate să producă, nu prin trecerea în trepte ci brusc, uneori prin
vărsare de sânge, prin reforme adoptate cu otosbirul !
Istoria experimentelor macro, cu laborator uman de zeci și zeci de
milioane de persoane, la dispoziție, se repetă și în anul de grație 2020, când nu
numai în România, ci la nivel planetar, se prefigurează o schimbare de
paradigmă, ca rezultat al deciziilor guvernului mondial, care conduce din umbră,
pe fondul unei așa zise catastrofe umanitare, îmbrăcate însă în alte forme, mult
mai sofisticate: criza CORONA.
Fenomenele globale actuale, aberante din punct de vedere social, conduc la
cel mai înalt grad de dezumanizare, dând la iveală tendințele de autodistrugere
programată a civilizației noastre, a valorilor sale, având numeroase puncte
comune cu sistemele de guvernanță de tip totalitar comunist și imperativ
economic capitalist.

9
 Metisaj accidental sau clonare în laborator ?

Vom analiza acum apariția ”Neomarxismului liberal”, nociv ca un virus

scăpat din laborator, care a căpătat mutații aberante, în care rolul pangolinului
este capitalismul sălbatic iar cel al liliacului este comunismul monstruos. Atrași
de mirajul reconcilierii, nici liliacul, nici pangolinul nu și-au dat seama că sunt
forme de existență ireconciliabile, care pot ajunge oricând în supa unor forțe
devoratoare, lacome.
Acest virus care bântuie lumea de la un capăt la altul a lovit și România,
luând inițial forma unui ”liberalism civic”, grefat pe ADN –ul unei ”democrații
originale”, din care a ieșit o clonă mutantă, sub chipul unei ”managed
democracy” (democrații controlate).
Pentru omul simplu, acest mutant ne apare drept un fenomen nebulos, în
esență, de care ne este frică, punându-ne existența pe talgerele unei balanțe
sinistre, ținute în mâinile unei guvernări cvasidiscreționare, fără a putea să
reacționezi, să te opui, neexistând încă un vaccin social eficient.
În lipsa unei evoluții liniare, tranziționale, de la socialism la democrație
liberală, respectiv printr-un fenomen de ”conversie a sistemelor”, s-a ajuns din
păcate la o ”convergență a sistemelor”, prin preluarea celor mai detestabile
practici și de la un sistem, și de la altul, respectiv racilele capitalului comprador,
combinate cu birocrația sistemului etatizat, rapacitatea mentalității de tip
capitalist, îmbinată cu dictatura funciară de tip comunist.
Acest fenomen a fost agravat de fenomenul de globalizare, distructiv în
esență, prin subjugarea intereselor de identitate culturală și națională,
imperativelor creării unei piețe generalizate unice, lumea devenind astfel o
veritabilă ”McWorld”.

10
 Simptomele maladiilor ascunse de care suferă poporul român.

Pentru a prezenta tabloul plin de contradicții al societății contemporane

românești, am efectuat o analiză duală a ”unității contrariilor”, a modului în
care racilele unui sistem s-au perpetuat ori s-au insinuat în structura moleculară,
intimă, a societății actuale, lipsită de anticorpii de răspuns la pandemiile socio-
economice ce vor urma !
Desigur, tentele îngroșate au menirea de a atrage intenționat atenția
asupra faptului că așa nu se mai poate continua, altfel, malaxorul noii ordini
mondiale va avea teren prielnic, va deveni o realitate pe sute de ani de acum
înainte.
Îmbrăcând forma unei diatribe severe, materialul de mai jos nu poate fi
catalogat decât o formă de conștientizare asupra pericolelor care amenință
dezvoltare a societății românești, rezultat al acestui metisaj de sisteme !
Iată, așadar, câteva simptome atipice, manifestate în boala de care suferă
de 30 de ani poporul român.
Și atunci, și acum, orice revoltă se combate cu mijloace excepționale,
îmbrăcând forme de legalitate aparentă, dar se reprimă cu arma la umăr, energic,
cu gaze lacrimogene, chiar prin ordonanțe militare, prin declararea stării de
necesitate: atunci, Valea Jiului 1977, Brașov 1987, Timișoara- București 1989,
acum Piața Universității 1990, Costești 1999, Piața Universității, 2012, Piața
Victoriei 2018, 2019, diferența constând doar în tipul de gloanțe folosite și
categoria de armament: unii gloanțe de război, alții gloanțe de manevră sau de
cauciuc, unii tancuri și TAB-uri, alții gaze lacrimogene, DIIAS, trupe de
jandarmi, special instruite în luptele de stradă;
Și atunci, și acum, individul trăiește sub teroarea de a fi arestat, pentru că
atentează la proprietate, orice individ considerat indezirabil, care a devenit
potențial un pericol pentru sistem, este trimis în judecată, cu eticheta definitivă
de corupt, sau sub acuzația de abuz în serviciu, mai nou existând perspectiva

11
incriminării sale sub acuzația de zădărnicire a combaterii epidemiilor, prin
aceste metode penale soft fiind condamnați și anihilați toți cei care se opun
regimului, acum regimului .....medical.
Sute și mii de membri ai unui partid, reprezentanți ai unei ideologii
declarate anti-sistem au fost scoși din viața publică, înainte exterminați brutal,
acum psihic și moral, fiind ținuți ani de zile cu sabia lui Damocles asupra
capului, înainte în baza legislației proletare, acum a anchetelor DNA,
Parchetului General, SRI, unii pierzându-și viața înainte de a fi declarați
nevinovați de către instanțe. Prin urmare, oricine putând fi cumințit în primă
fază cu arest preventiv (înainte internați  la nebuni, acum eventual la Spitale de
sprijin COVID), odinioară fiind de ajuns un sumar ordin PCR, acum un sumar
control PCR (PI SI AR).
Și înainte, și acum, milioane de români priveau spre țările dezvoltate din
Occident ca la o adevărată Mecca, plecând cu orice preț, chiar și al vieții,
libertății, părăsindu-și familiile, casa, prietenii, pentru a beneficia de libertatea
pe care nu o găseau aici, încât acum ne punem întrebarea: cei 5 milioane de
emigranți români din zilele noastre, care situează țara noastră a doua din lume ca
număr de emigranți, de bine oare au plecat din România sau au evadat din
”lagărul” experimentelor brutale, așa cum evadau părinții lor din ”lagărul
socialist” ?.
Și atunci, și acum, frica pentru ziua de mâine ne pătrunde în oase, oricând,
oricine poate fi amendat, în aceste zile îi sunt controlate documentele pe stradă,
arestat, mai ales dacă ești prins în afara locuinței, după orele 22.
Și atunci, și acum, orice tulburare a liniștii publice este aspru pedepsită, iar
inamicii publici sunt bătuți demonstrativ, gazați legal de către organele de ordine
spre a fi dați exemplu, fiind denumiți huligani, în 1989 la Timișoara, București,
acum la Hunedoara, Rahova (București), Bolintin (Giurgiu) și în alte numeroase
locuri din țară.

12
 Și în anul 1989 și în martie 2020 regimul, simțind că îi poate scăpa
controlul asupra mulțimilor, a scos armata, trupele de Securitate (acum
Jandarmerie), Miliția (acum Poliția), cu echipamente militare, muniție de război,
punând stăpânire pe Capitală, pe centrele marilor orașe.
Și atunci, și acum, frecventarea bisericilor este pedepsită, se interzic
slujbele, procesiunile mortuare, gata cu sărbătorile religioase, adio cu Paștele.
Și atunci, și acum, religia este un mare pericol, de aceea sunt interzise
icoanele în școli, orele de religie. Eventual, lumina învierii poate fi adusă numai
de către organele de ordine.
Și atunci, și acum, în școli domnește o îndoctrinare masivă, prin epurarea
manualelor de idei neconvenabile regimului, se schimbă programe școlare,
pentru a se spăla mințile tinerei generații, atunci prin predarea doctrinei
marxist-leniniste, acum prin lecții de educație sexuală sau despre binefacerile
LGBT.
Tot ceea ce se predă în sălile de clasă era sever purecat odinioară de către
organizația de bază, acum de către Comisia de disciplină, totul este cenzurat, de
către conducerea școlii, inspectorate, minister, fiecare diriginte, profesor este
controlat la sânge prin Internet, ba elevii sunt încurajați să posteze imaginile și
înregistrări cu profesorii severi, cu educatoarele vigilente, chiar se dau note
profesorilor de către elevi, pentru a-i teroriza, spre veselia publicului devorator
de învățători, profesori sau diriginți care încă mai doresc ca școala să fie școală.
Și atunci, și acum, libertatea de exprimare este interzisă, oricine putând fi
trimis la pușcărie pentru răspândirea propagandei occidentale, acum pentru Fake
News, sau pentru infracțiuni de zădărnicire a combaterii epidemiilor, cu
deosebirea că acum oamenii nu mai sunt trimiși la canal, la gherlă, fiind
avertizați că există posibilitatea stabilirii unui domiciliu obligatoriu, departe de
familie, sub motivația că sunt persoane vulnerabile, care trebuie protejate.
Și atunci, și acum, orice bun cetățean este obligat să facă delațiuni
autorităților, la Secu, cu privire la un coleg de muncă, un vecin, care are legături

13
cu străinătatea, acum delațiunea a devenit obligație legală, sub forma
”avertizărilor de integritate”. Recent, sub imperiul pericolului COVID,
cetățenii sunt obligați să denunțe pe cei veniți din străinătate, acum
ancheta penală fiind înlocuită cu ancheta epidemiologică, în cursul căreia trebuie
să declari cu cine te-ai întâlnit, când, în ce împrejurări. Dacă omiți ceva esențial,
după ce vii din străinătate, din zonele roșii, ferească Dumnezeu din China roșie,
înainte din țările capitaliste, ți se va deschide dosar penal, pentru zădărnicirea
combaterii epidemiilor.
  Și atunci și acum, se adoptă măsuri de victimizare prin presă a celor
considerați un pericol pentru societate, atunci prin ”Scânteia”, ”România
Liberă”, acum prin Internet, reviste de așa zis umor politic, site-uri anonime;
Și atunci, și acum, cei ce aparțineau unei categorii considerate rezistente
sistemului (chiaburii, sașii, machedonii etc) erau pedepsiți cu deportarea în
locuri izolate (în Bărăgan), acum urmând un criteriu aberant, care încalcă orice
normă de bio-etică: cei peste 65 de ani, care au apucat vremuri trecute, sunt
considerați nu indezirabili, ci vulnerabili, termen preluat din strategia de
securitate a României, în consecință vor fi izolați de familie, de societate, în
hoteluri, în aziluri etc.
Și atunci, și acum, toți cetățenii sunt obligați să asculte propaganda oficială,
să se informeze doar de la surse guvernamentale oficiale.
Și atunci, și acum, la televiziune se prezintă, la fiecare telejurnal, discursul
conducătorului iubit, care vă amintește ce trebuie să faceți, amenințându-vă
direct că, dacă nu faceți ce spune Luminăția Sa, după Paște veți
sărbători morții ! Ca urmare, mijloacele mass media vor primi 40 milioane de
euro, dacă vor fi ”politic corecte”, adică vor cânta în struna conducătorului iubit,
ca altădată ! Se oferă, care va să zică, cu dărnicie și mărinimie reciprocă, zeci de
milioane presei sau televiziunilor obediente, dacă vor preamări rezultatele
politicii înțelepte, închizându-se astfel gura câinelui de pază al democrației, cu
un os gustos.

14
 Și atunci, și acum, televiziunea este obligată să prezinte la fiecare oră
instrucțiunile puterii (stați acasă, nu folosiți antibiotice, spălați-vă pe mâini),
preluând doar jurnale cu număr cât mai mare de morți, de bolnavi, justificând
astfel linia politică a autorităților, prezentându-se doar știri sau reportaje de
îndoctrinare a spaimei COVID 19, preluate de la oficine mondialiste OMS,
CNN etc
Și atunci, și acum, se instituie cenzura severă a informațiilor, înainte
posturile Europa Liberă, Vocea Americii, Deutche Welle etc erau interzise,
bruiate, acum site -urile ostile regimului sunt închise, cei care au alte opinii sunt
considerați ”dușmani ai poporului”, vânduți Occidentului, înainte, acum sunt
vânduți Moscovei.
Și atunci, și acum, toți cetățenii vor gândi la fel, se vor îmbrăca la fel,
neputând cumpăra nimic înainte vreme, doar pe cartele, acum se numesc
carduri, înainte se îmbrăcau pe puncte, acum au vouchere.
Și atunci, ca și acum, populația țării este spoliată de proprietatea privată, 2-3
milioane de mici proprietari sau de mari proprietari își pierdeau atunci
proprietatea, locuințele, acum avem 10 milioane de români cu datorii la bănci,
care doar aparent mai sunt proprietari, în realitate proprietatea se află în mâinile
băncilor străine, încă 30-40 de ani, fiind oricând în pericol iminent să își piardă
locuințele, odată cu pierderea locurilor de muncă, mai mult decât probabilă, în
condițiile unui ”lock down” prelungit.
Și atunci, și acum, orice cetățean purta obligatoriu un semn distinctiv, șapca
și salopeta muncitorească, în nici un caz cravata burgheză, se saluta obligatoriu
strângând-și mâna, ca semn distinctiv de tovărășie, acum se interzice strângerea
mâinii, chiar gestul este interzis. Oamenii nu vor mai purta obligatoriu șepci
(atât bărbații cât și femeile precum în Coreea de Nord sau China comunistă), ci
măști, atât femeile cât și bărbații, ca semn distinctiv al celor care sunt aderenții
noii ordini mondiale.

15
 Și atunci, și acum, întrunirile publice sunt interzise, de asemenea mitingurile,
demonstrațiile, reuniunile a mii de persoane în locuri publice, nu și în
Restaurante, fiindcă alcoolul face bine la psihic, îndobitocește, măsură adoptată
atunci pentru a se preveni orice posibilă mișcare de mase, de protest, acum
pentru prevenirea ……..răspândirii pandemiilor. 
Și atunci, ca și acum, lupta de clasă a fost la ordinea zilei, atunci clasa
burgheziei, a micii burgheziei, a chiaburilor a fost desființată, prin privarea lor
de mijloace de producție, prin deposedarea de avere, prin obligarea ei să dispară
din istorie, acum clasa muncitoare, țărănimea cooperatistă a fost ”privată” de
mijloace de producție, care i-au fost luate, paradoxal, prin procesul de
”privatizare”, invers al naționalizării, respectiv prin desființarea cooperativelor,
a IAS-urilor, a SMT-urilor, fiind redusă numeric, până la dispariție.
Și atunci, ca și acum, pe plan social a existat o stratificare evidentă, cu
diferențe între clase, pături, categorii de populație, dar acum acestea sunt
vizibile, deranjante: înainte vreme, satrapii locali nu erau mai mult de câteva mii
(activiștii de partid și de stat, lucrătorii din justiție, din organele de represiune,
din comerț), acum însă avem ceea ce se numește ”baroni locali”, de Vrancea, de
Teleorman, de Arad, de Sibiu, cu averi exorbitante, ascunse de ochii fiscului sau
ale ANI care, pentru a-și păstra o perfectă imunitate, cotizează din greu la
puterea omiprezentă, invizibilă, dar extrem de activă, mai ales în campaniile
electorale, la care se adaugă mafiile locale, cu ”regina reginelor” în frunte:
mafiile transfrontaliere, cu tentacule în toată lumea, unite cu mafiile de prestigiu
și dobândind, cu mijloace proprii, un loc de invidiat în societate.   
Și atunci, și acum, pentru a-i anihila pe inamicii sistemului, comuniștii au
închis micile afaceri particulare, întreprinderi private, fiind sprijinite doar marile
companii de utilitate publică. Tot astfel și în prezent, la țară, miile de fermieri
particulari sunt ignorați, lăsându-le să le moară culturile, animalele, să își piardă
fermele, iar la oraș micile firme sunt lăsate de izbeliște, în schimb sunt protejate

16
băncile, companiile mari, multinaționale, en-gros uri, toate cu capital străin, care
nu au fost închise nici în timp de pandemie.
Și atunci, și acum, oamenii de știință sunt marginalizați, dacă părerile și
atitudinile lor contravin politicii main stream, nu sunt corecte politic, sunt
arestați fără probleme timp de 24 de ore, apoi chiar 30 de zile (vezi cazul celor
mai străluciți medici, profesori de medicină, savanți și cercetători etc).
Și atunci, ca și acum, justiția a fost un simulacru, atunci obedientă deplin
puterii, acum la fel; Atunci, majoritatea slujbașilor legii proveneau din facultăți
juridice unde se intra pe bază de dosar sănătos, acum majoritatea provenind de la
facultăți particulare, cu examene și patalamale obținute la fabrica de diplome.
Sub masca independenței și inamovibilității, lumea magistraturii este plină de
specimene atinse de un morb intratabil: morbul corupției (nu o spun eu, o spune
DNA-ul, care a întocmit dosare la cel puțin 75% din magistrați). Legislația
dinainte era una coercitivă, severă, acum este un haos total, judecătorii având de
pritocit nu mai puțin de 16 000 de legi, OG, OUG, acte normative, acum avem și
Ordonanțe Militare, un talmeș-balmeș de Turn Babel, cu sute de acte normative
contestate la Curtea Constituțională, în fiecare an, cu milioane de dosare aflate
pe masa judecătorilor, încât acești nenorociți în robe negre ajung să judece circa
80-90 de dosare într-o singură ședință, cu căuzași ale căror procese durează ani
și ani, cu pagube de sute de milioane de euro, dar care nu pot fi recuperate sau
”nu trebuie recuperate” (vezi megaafacerile Microsoft sau EADS). Diferența
dintre atunci și acum este însă una de ordin financiar; sinecurile de serviciu,
unicate în peisajul pensionăresc actual, vin să compenseze eforturile
magistraților, la concurență cu cele ale parlamentarilor sau mai marilor din
serviciile de siguranță națională, aproape să ajungă veniturile medicilor;
Și atunci, și acum, în România, singura forță politică conducătoare este
sistemul monopartinic, atunci PCR, acum Partidul  Național Neomarxist
Liberal (P. N2. L.), oricum s-ar fi numit acesta: FSN, PSD, PNL, Patrulaterul
Roșu, Alianța Civică, Convenția Democratică, Uniunea Salvați România etc

17
forța sa fiind bazată pe intervenția, sprijinul serviciilor secrete și politrucilor
politici, și pe principiul ornito-logic ”Suntem la putere ! Ciocul mic!”
Și atunci, și acum, opozanții politici vor fi arestați, sub presiunea voinței
maselor: Jos corupții, dușmani ai poporului, la pușcărie cu ei ! Acum se
preconizează ca bogătașilor pensionari să le fie confiscate pensiile,  considerate
ca fiind dobândite nesimțit, eventual impozitate cu 95 % cele mari, cu 45 % cele
mijlocii, cu 20% cele modeste, până în 400 Euro !
Și atunci, ca și acum, oamenii vor fi obligați să muncească pe brânci,
forțat, înainte chiar sâmbăta și duminica, acum prin obligarea lor de a munci
până la 70 de ani, sau mai recent prin telemunca la domiciliu, pentru a distruge
în acest fel mediul familial, liniștea și sensul căminului.
Și atunci, și acum, se interzice efectuarea de concedii de odihnă în
străinătate, precum se întâmpla odinioară, după modelul din Coreea de Nord,
acum și în România zilelor noastre, din motive de pandemie.
Și atunci, și acum, nimeni nu mai poate părăsi țara, fără pașaport, înainte
doar dacă voiai să vizitezi Măreața Uniune, acum ai liber să ieși din țară, dar
numai în Măreața Uniune Europeană, (MUE), mai ales în Germania, țara de
suflet a actualului președinte, eventual cu pașaport de vaccin COVID, cum
preconizează OMS !
Și atunci, ca și acum, procesul electoral este exemplul cel mai elocvent al
dictonului ”afară e vopsit gardul, înăuntru e leopardul”, cu singura diferență că,
înainte vreme, indiferent cum votai, procentul era de 99,9 % pentru cine trebuie,
iar acum, indiferent cum votezi, iese cine trebuie, cu procente mai mici, să nu
bată la ochi ! Asemănare esențială: nu contează cine votează, contează cine
numără !
Și înainte, și acum, forul legislativ este o bășcălie, cu aparențe de for de
reprezentare democratică a poporului, în care acced, adică pot să candideze, sau
să rămână, doar cei care obțineau numai două vize de conformitate cu sistemul

18
politic, de la Partid și de la Secu, acum avizele sunt în floare, de la CNSAS, de
la ORNIS, de la ANI, de la presa constituită în tribunal deontologic.
Și atunci, și acum, legile se aprobă pe bandă rulantă, fără a se discuta, fără
a se propune amendamente, precum se petrecea în Marea Adunare Națională,
acum legile se votează în Parlament prin adoptare tacită, prin ridicare de mână,
la comanda liderului de grup, prin măsluirea votului, prin votul multiplu etc.
Și atunci, și acum, belferii regimului aveau la dispoziție Volga la scară,
casă în Cartierul Primăverii, Cotroceni, Casa Poporului pentru elite, pe care nu
au mai apucat să o populeze, acum avantajele s-au înmulțit: Volvo la scară, Casa
Poporului cu numeroși consilieri parlamentari la dispoziție, secretară la…..,
pardon la birou, deplasări cu zecile pe an, în străinătate, pensii speciale, orar de
lucru redus, fraierii cinci zile pe săptămână, parlamentarii doar trei zile, restul
timpului chipurile în circumscripție, hai maxim patru zile pentru cei cu funcții
de conducere.
Și atunci, și acum, politica externă este modelată după instrucțiuni,
directive venite din exterior, punând în practică politica Cominternului, acum
acesta este înlocuit cu instrucțiuni, directive, venite de la Măreața Uniune
Europeană (MUE), de la Washington.
Și înainte, și acum, România face parte dintr-un pact politico-militar,
căruia i se subordonează, înainte se numea Pactul de la Varșovia, acum se
numește alianța NATO, în cadrul acestor structuri de securitate colectivă
România punând la dispoziție baze militare, soldați, cheltuind pe înarmare sume
uriașe.
  Și înainte, și acum, Secu este puternică, supraveghind tot, dispunând de 14
000 de cadre, controlând corespondența, convorbirile telefonice, dar existând o
entitate de care asculta cu teamă, partidul, în timp ce acum avem 7 servicii de
securitate, cu un efectiv uriaș, cu bugete mai mari decât cel al culturii și
învățământului, la un loc, care controlează tot, supraveghează absolut orice, și
cărora nu le este teamă de nimic, fiindcă fiind o rotiță într-o structură

19
piramidală, al cărei vârf nu este cunoscut, pot manipula, pardon, proteja chiar și
pe șeful statului, pe primul ministru, parlamentari, absolut toate partidele,
ziarele, televiziunile ș.a.m.d., adică trecând de la stadiul de entitate puternică, la
cel de atotputernică
Și înainte și acum Secu poate interveni într-un proces penal, civil, de orice
natură, în mod discreționar, încălcând orice Cod de Procedură, fără a da
socoteală nimănui, transformându-l în realitate într-un proces politic, sub forma
unor procese de drept comun.

Și atunci, ca și acum, avem nenumărați activiști de partid, propagandiști,

ierarhizați pe căprării ierarhice: atunci în CC, în comitete de partid județene sau
municipale, orășenești sau comunale, acum aceeași activiști de viță nouă se
numesc însă oameni politici, de fapt oameni de afaceri mascați, lideri de opinie,
influenceri, postaci, răspândaci, troli, care nu fac altceva decât să ducă
campanii conforme liniei politice trasate de noua putere neomarxistă,
respectiv Partidul Național Neomarxist Liberal (P. N2. L.)

Concluzii

Ceea ce propuneau în ultimul pătrar al secolului trecut reprezentanții Noii

Ordini Mondiale și anume ”Convergența sistemelor” (respectiv realizarea unui
sistem mondial unic, care să îmbine capitalismul cu comunismul, prin
exploatarea maselor ignorante, prin punerea lor sub o ascultare totală), pot fi
fericiți: în România experimentul a reușit în totalitate.

România a fost vandalizată, vasalizată, valorificată de Marea Uniune

Europeană, de marile puteri ale lumii, ca piață de desfacere, ca rezervor ieftin de
forță de muncă, ca teren pentru efectuarea de experimente dintre cele mai
primejdioase, recent privind vaccinarea sau folosirea unor medicamente
interzise în alte țări.

20
 De asemenea, experimentul ” ZEG” (Zero Economic Growth - Creștere
Economică Zero), s-a îndeplinit cu succes în România timp de 30 de ani,
atingând apogeul prin actualul Lock Down.

Să fim optimiști, repornirea economiei în țara noastră este cel mai ușor lucru,
fiindcă demarezi activitatea unei economii curate, ecologizate, atinsă de ”zero
economic growth„ în ultimii 30 de ani, chiar obișnuită cu acest ”lock down”,
oricum spitalele deja duduie, marile complexe comerciale de asemenea, video-
chatul a avut profituri uriașe, păcat că neimpozabile, poliția, armata, băncile deja
funcționau la capacitate maximă, corupția nu s-a oprit niciodată, va fi mai greu
cu Vama Veche și hotelurile, cu agricultura, fiindcă Dumnezeu este supărat
pentru închiderea bisericilor, astfel încât va lua măsuri de retorsiune !

Viena, 1 Mai 2020

21