Sunteți pe pagina 1din 5

Formula AS / Anul 2006 / Numarul 731

http://www.formula-as.ro/2006/731/spiritualitate-39/la-dumnezeul-motilor-lupsa-7264
La umnezeul motilor: Lupsa
Comoara Manastirii Lupsa: bisericuta veche, de lemn

!e"he de aproape sase sute de ani# "urata si tihnita "a o "asa taraneas"a din
$ransil%ania# manastirea de suflet a motilor e mai pretioasa "a aurul.
&omoara manastirii Lupsa nu e de aur, dar e mai pretioasa ca aurul: o
bisericuta de lemn varuit, acoperita cu sita, ce sta ascunsa intr-o padurice de brazi
batrani si indesati, prin care cu greu se strecoara o raza de soare. Vazand-o, e cu
neputinta sa nu o indragesti. Seamana cu o casa taraneasca din Transilvania, curata si
plina de fala in simplitatea ei. sa de la intrare, !oasa si ingusta, te obliga sa te apleci
dintru inceput, amintindu-ti de calea cea ingusta a "mparatiei lui #umnezeu, pentru ca
apoi sa-ti apara in fata superbul iconostas, impodobit cu praznicare si icoane
imparatesti, vechi de sute de ani, infatisand chipuri de sfinti si apostoli, intr-o aura
stralucitoare in relief, pe un banuit fond stelar de albastru, argintiu si verde. Cu
adevarat, o comoara$ "n postul Sfintei Marii, manastirea Lupsa pare pustie. Calugarii
postesc si se roaga, pierduti prin chilii sau ascunzisuri doar de ei stiute. % o obste
mica, de zece monahi. #intre ei, doar fratele Cornel a ramas in ascultare, sa intampine
pelerinii si sa le vorbeasca, usor stingher, despre vechimea bisericii, inaltata pe la
&'(), si de valoarea artistica a icoanelor din altar. *ictata si in e+terior, la origini,
astazi s-au mai pastrat numai scena ,udecatii de -poi .poate cea mai importanta
pentru lumea de astazi, care isi sterge din constiinta pacatele/ si cativa prooroci.
0ratele Cornel e tanar. Cu alura lui de adolescent, reda monoton si repede multime de
informatii istorice, din care cu greu razbate iluminarea mistica a primilor ctitori,
cneazul Candea si "oan 12ulai 3atranul, sau suferinta ortodo+a, in fata asediului
calvin, cand episcopul unit *etru *avel -ron l-a implorat in genunchi pe generalul
3u4o5 sa crute de foc si distrugere biserica, un monument unic in -puseni si o
bi!uterie a Coroanei imperiale .6per anti7uum Monasterium6/. 0ratele Cornel reda
pasa!e intregi din lucrarea dedicata Lupsei de catre parintele Melhisedec ngureanu,
dar te priveste incurcat, atunci cand ii ceri amanunte despre istoria ceva mai recenta a
manastirii, despre prigoana comunista si alungarea calugarilor prin paduri. Tace si se
scuza timid, spunand ca e venit din Moldova si a intrat in manastire de doar cateva
luni, ca abia a auzit de primul staret, 1heodeon, si de marile incercari prin care a
trecut, pana sa reinfiinteze obstea, dupa &))8. *arca nu-ti vine a crede ca intr-un loc
ce clocoteste de fapte si amintiri, istoria s-a refugiat doar in hrisoave si carti, lasand
tanara obste monahala de la Lupsa sa-si scrie viata doar la timpul prezent.
ndeva, in stanga, urmele unui santier se profileaza inestetic si in dezordine, ca orice
lucru neterminat. Se lucreaza de zor la noua biserica, mare si trufasa ca o catedrala, la
chiliile si impozanta casa de oaspeti de langa rau. La Lupsa, nobletea si trecutul sunt
inchise in bisericuta de lemn a 6Sfantului 9icolae6, in minunata catapeteasma de aur
si in odoare. Stiindu-si pretul, se indaratniceste sa supravietuiasca, chiar daca istoria i-
e uitata, asemenea ciobanilor risipiti pe toate varfurile Muntilor -puseni: nimeni si
nimic nu-i poate clinti din loc.
'anastirea din sufletul oamenilor
Verdele crud al padurii de brazi da o stralucire parca ireala albului de creta de
pe peretii bisericii, in timp ce pelerinii si turistii de ocazie strabat alene, meditativ,
drumul racoros, ce duce printre copaci, ca intr-o preumblare nostalgica, de seara.
#umnezeu e peste tot si in toate - mai ales, in acest ascunzis de padure, plin de
oseminte de martiri si sihastri fara nume. % liniste si impacare impre!urul bisericutei.
*rintre crengile dese ale copacilor, abia banuit, soarele savarseste in tacere liturghia
amurgului. *e o banca, retras si parca fara ganduri, sta un barbat intre doua varste. "l
cheama #an 3arzan si e om de-al locului. "n urma cu zece ani, a a!utat cat a putut la
refacerea manastirii si acum ii place sa revina cand si cand, cautandu-si tihna dupa o
zi mai agitata de lucru, sau bucurandu-si ochii cu cele dumnezeiesti. Coltul din
dreapta bisericutei e locul lui preferat. -colo isi aduna ideile si isi pune parca ordine
in sentimente, acolo vine cand ii este mai greu.
:isipite si usor neclare ca niste fotografii tinute la soare, amintirile isi gasesc
cu greu conturul. "nginerul #an 3arzan e destul de tanar, dar tine minte cum s-au pus
lacat si drugi de fier la poarta manastirii in &);<, cum batranii din sat plangeau si isi
faceau cruce ca la mort, in timp ce parintii lui, la adapostul noptii, carau merinde
monahilor salbaticiti prin munti - oameni sihastriti cu de-a sila, care se nevoiau in
bordeie si scorburi, refuzand sa se intoarca in lume.
0ara lacrimile si rugaciunile lor, dar si fara dragostea oamenilor, Lupsa s-ar fi
ruinat de mult. #e!a pe locul chiliilor se construise cel mai mare camping de pe Valea
-riesului, in bisericuta ploaia se strecura nestingherita prin acoperisul spart si luat de
vant, iar muzica stridenta de discoteca lua locul clopotului tanguitor de vecernie. Mai
era putin, si din vechea manastire nu ar mai fi ramas nimic. #ar in clipa aceea s-a
produs prima minune. 0ara sa se vorbeasca intre ei, &8 mocani din satul Manastirea s-
au adunat de =iua Crucii pe un imas din prea!ma schitului si, binecuvantand pamantul
de sub picioarele lor cu lumanari aprinse si fuior de tamaie, s-au legat sub !uramant sa
tina sarbatoarea in fiecare an, sa pastreze sfintenia vetrei monahale, pe care nu avea
voie sa pasca nici un animal si nici copiii sa-si faca teren de !oaca. "n curand, =iua
Crucii avea sa devina sarbatoarea tuturor mocanilor de pe -ries - zi sfintita si fara
egal, in care toate familiile se regaseau, adunandu-si coconii plecati la Clu!, >radea
sau 3ucuresti. *este ani si ani, dupa &))8, episcopul %frem, de la athonita lavra
Vatopedu, avea sa poposeasca la Lupsa, cu un dar de mare pret: un superb relicvar,
batut in aur si argint, purtand in adanc o bucatica din sfanta Cruce a Mantuitorului.
#rept multumire, calugarii de la Lupsa vor decide sa-si ia drept al doilea hram =iua
Crucii, implinind astfel ceea ce oamenii hotarasera de!a in inima lor, cu multi ani in
urma.
-mintirile apar si se topesc deindata ca roua diminetii. #an 3arzan ofteaza,
gandindu-se la zilele de duminica, cand mosii lui .bunicii/ se trezeau de cu noapte, se
imbracau in straie populare si indesau apoi in straita prosoape albe, coliva si lumanari,
pita si o gla!a de vin, cozonac cu nuca multa si cinghir .mere pisate/, grabindu-se ca
nu cumva prima chemare a clopotului celui mare sa-i gaseasca neinchinati sau
trebaluind ca paganii prin casa.
#espre manastirea de dinainte de inchidere sau despre pustnicii care se
nevoiau pe #ealul Calugarului, #an 3arzan nu-si mai aminteste aproape nimic.
#egeaba insistam. Multe s-au pierdut intre timp - si ritualul pregatirii pentru biserica,
si bucuria slu!bei. "mpinsi de treburi si nevoi, ciobanii plecau cu oile in munte,
purtand in straite o icoana, o carte de rugaciune si cateva boabe de tamaie, pentru
sfintirea turmei, pentru boli si necazuri. "l luau pe #umnezeu cu ei - sus, in tarina, in
nimas, lasand biserica cea veche in seama 6laturenilor6, a celor venetici, veniti de prin
alte locuri.
3aciul -ndronica
La Lupsa, nu mai are cine povesti despre vremurile de altadata. 3atranii au
disparut. S-au stins usor si tacut, ca palpairea unei candele. ltimul, baciul Culita
*etruta, s-a prapadit si el de curand. Stia totul despre biserica. %l a ingri!it-o ca pe
copila lui, vreme de '< de ani, reparand acoperisul si burlanele, sau intrand in fiecare
duminica, pentru a aprinde o lumanare si a rosti un acatist, ca nu cumva zidurile de
lemn sa se raceasca si sfintii din icoane sa ramana nemangaiati, macar de o privire.
-u murit unul dupa altul - si 9andra 1heorghe .crasnicul bisericii/ si 9icu Sabau,
preot si primar vestit al lupsenilor. #in toti, a mai ramas doar baciul -ndronica - un
batran singuratec si cam ciudat, care, la )' de ani, umbla pe dealuri si prin padure, cu
o capra si un ied, spunand la toata lumea ca numai #umnezeu si laptele de capra l-au
adus la anii pe care ii poarta.
Cu bratul intins peste zidul manastirii, #an 3arzan ne arata unde sta batranul.
6% peste drum. "n vale. "l gasiti usor. "ntrebati de mosul cu capra. >ricine il stie si va
orienteaza unde locuieste.6
(n)erul de pe *i"i"leta
*e baciul -ndronica il gasim odihnindu-se la racoare, sub un pom. % un batran
simpatic, cu fata prelunga si osoasa, zambind tot timpul, cu drag de oameni si de
viata. -laturi, intr-un tarc deschis, capra lui vestita ne priveste curioasa, ne da ocol, se
apropie si incepe sa se !oace ca un copil neastamparat. Casa batraneasca abia se mai
tine pe picioare, dar e incon!urata de flori, pe care baciul le ingri!este cum poate, chiar
cu mana lui, laudandu-le apoi frumusetea si amintindu-si sagalnic de episcopul Teofil,
care, vizitand biserica Lupsei, l-a oprit pe batran si l-a intrebat: 6#ragi iti sunt florile?
#ragi iti sunt cantarile? #ragi iti sunt pruncii?... "nseamna ca esti un om bun6.
9ici el nu stie daca este sau nu un om bun. Stie doar ca il iubeste pe Cristos si
incearca prin toate sa-" implineasca voia, repetand mereu si fara incetare: 6#oamne,
iarta si scade pedeapsa, ca tare am fost pacatos la viata mea6. 3olnav si singur, baciul
-ndronica nu mai merge de mult la biserica. 9ici nu-l mai tin picioarele ca inainte si
nici nu vrea sa-si lase caprita singura. "n schimb, cumva ca la manastire, isi face
pravila neabatut de trei ori pe zi, iar buna parte din noapte si-o trece citind la *saltire
si Ceaslov - carti din care stie pe de rost canturi si pasa!e intregi. 9u are nici un sens
sa il intrebi de greutati si de singuratate. >riunde s-ar duce, pe dealuri sau coclauri, isi
ia rugaciunea cu el, rugaciunea lui "isus sau *salmul 8< .cel de pocainta/,
nedespartindu-se nici o clipa de icoana Maicii #omnului, pe care o tine la piept, asa
cum o tineau parintii lui cand plecau cu vitele in munte sau cand treierau graul sus, pe
dealul Tarsugi - abia toamna, in prag mohorat si infrigurat de octombrie.
Comori de icoane si pictura murala
Linistit si cu un zambet sfios pe buze, baciul -ndronica nu se mai grabeste
nicaieri si nici nu mai haladuieste prin padure, cum facea cand era mai tanar si cand
inca se mai uimea de inteligenta animalelor sau de bogatele vesminte florale ale
campului, implinind astfel marea porunca biblica: 6Laudati pe #omnul, dimpreuna cu
toate vietatile pamantului6. "n camaruta lui mica si saracacioasa ca o chilie, batranul
-ndronica sta si discuta in felul lui cu #umnezeu, "i povesteste despre el si despre
toate cate s-au mai intamplat in sat, neuitand ca la sfarsit, inainte de a adormi, sa-" mai
ceara o data Tatalui ceresc, sa-l ia mai repede si sa-l duca 6unde o fi mai bine6, dupa
vrerea si mila Sa.
Cat am vorbit cu batranul, nu l-am auzit o clipa macar plangandu-se - nici de
boala .6ma scoate #omnul din toate6/ si nici de bani, mica lui pensie dand-o unor
vecini saraci, cu 8 copii. Mandru si indaratnic ca orice mot, baciul se multumeste cu
ce are, cu micul sau avut: un acoperis deasupra capului, o caprita care ii asculta glasul
si nu se desparte niciodata de el, o *saltire si un Ceaslov. "nainte de a pleca, i-am
strans mana uscata si obosita de atata munca, intrebandu-l intr-o doara: 6Vorbesti
mereu cu #omnul, dar pana acum, ti-a dat #umnezeu un semn? -i trait in viata
matale o minune, un miracol?6. - tresarit cu o cautatura uimita, raspunzand fara a mai
sta pe ganduri: 6Cum sa nu? Chiar ieri, de Sfantul *antelimon, am cazut in dreptul
podului si nu m-am mai putut ridica. -m stat asa, in ploaie si noroi, mai bine de o ora,
repetand *salmul 8< si -catistul Maicii #omnului, cand deodata, a aparut un inger. S-
a oprit, mi-a intins mana sa ma scol in picioare, dupa care a disparut, falfaindu-si
straiele lui albe si stralucitoare in bataia vantului. Cand m-am uitat mai atent, am
vazut ca ingerul era suit pe o bicicleta6.
$e+t: ,orin -reda