DAN, JUSTER & YAKOVLEV, INC.

RESEARCH, CONSULTING & EDUCATION

DE CE A CĂZUT COMUNISMUL
Eseu educativ pentru cei tineri

Lect. univ. drd. Marian COVLEA, MA

28 octombrie 2010

[I. Introducere, p. 1; II. Cele șapte “minuni” ale

comunismului, p. 2; III. Cauzele căderii comunismului, p. 3;
IV. Investiții uriașe ale României în perioada 1979-1989, p.
11; V. Totul vine celui care știe să aștepte…, p. 12; VI.
Concluzii, p. 13]
 I. INTRODUCERE

Am simțit nevoia să exprim câteva gânduri și idei pe această temă deoarece se

constată în ultima perioadă o tendință de revigorare a ideologiei comuniste, anti-
capitaliste, pe fondul problemelor economico-sociale actuale din România (șomaj,
sărăcie, criză economico-financiară).
Fascinația ideologiei comuniste este permanentă, dar ea este resuscitată
tocmai în aceste momente de criză în societate. Spunem că este permanentă
deoarece oameni nemulțumiți, frustrați, nerealizați pe măsura aspirațiilor, dorințelor,
pretențiilor lor (îndreptățite sau nu) vor exista în orice societate și în orice perioadă,
constituind întotdeauna o majoritate.
Acești oameni sunt foarte sensibili la promisiuni, vulnerabili din punct de
vedere psihologic și predispuși la depresii când alții își afișează bogăția, fără a-și
pune întrebarea dacă ei ar fi în stare (sau de ce nu sunt în stare) să se îmbogățească,
să-și crească averea, s-o utilizeze cu cap, s-o înmulțească, să reziste la tentațiile
satisfacerii viciilor, etc. În două articole recente1 arătam care este sensul mai înalt al
afacerilor, banilor, îmbogățirii, precum și atitudinea ostilă a statului împotriva celor
capabili care se îmbogățesc…
Toți cei săraci, sau cei mai mulți dintre ei, sunt tentați să-i acuze pe cei care s-
au îmbogățit, în mod nediferențiator, că au furat. Dar de ce nu se întreabă ei mai
bine de ce legea ne împiedică să ne îmbogățim? Aceasta cred că este o temă mai
interesantă de reflecție…
De asemenea, spiritul anarhico-revoluționar are și o determinare psihologică
individuală și microsocială, din familie, în acest sens unele cercetări demonstrând că
frații mai mari sunt conservatori, conformiști, apără Establishmentul, iar mezinii
sunt anarhici, revoluționari, doresc schimbarea prin forță, prin violență, a ordinii
social-politice existente la un moment dat!
1
Pasivul contabil și alte teme – articol polemic și Metode de spoliere a popoarelor (www.scribd.com/mariancovlea și
www.facebook/Marian_Covlea), adrese valabile și pentru celelalte trimiteri bibliografice din acest eseu.

2
 În cap. V prezentăm o metodologie de rezistență la criză și pregătire pentru
succes, cu condiția ca cei interesați să manifeste răbdare, tenacitate, onestitate, bună-
credință și inteligență, calități umane fără de care nici un edificiu durabil nu se poate
construi.2

II. CELE ŞAPTE “MINUNI”3 ALE

COMUNISMULUI

Prezentăm în deschidere o mostră de înțelepciune, umor amar, haz de necaz și

schizofrenie populară de adaptare din perioada comunismului târziu (1979-1989) în
România:4
1. Toată lumea avea de lucru.

2. Deşi toată lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.

3. Deşi nimeni nu muncea, planul se făcea peste 100%.

4. Deşi planul se făcea peste 100%, nu puteai cumpăra nimic.

5. Deşi nu găseai de cumpărat nimic, toată lumea avea de toate.

6. Deşi toată lumea avea de toate, toţi furau.

7. Deşi toţi furau, niciodată nu lipsea nimic.

III. CAUZELE CĂDERII COMUNISMULUI

2
Soluțiile simple sunt întotdeauna greșite! (adagiu inițiatic).
3
A se citi MINCIUNI, așa cum circulau în epocă în folclorul urban.
4
Pentru alte bancuri ale “epocii de aur” rog vedeți materialul Imagini din București, publicat pe www.scribd.com și
Facebook.

3
 1. Evident, consensul extern, contextul internațional și influența străină din
1989 în România au fost foarte importante, dar schimbarea de regim s-a bazat
pe factorii interni5 prezentați în continuare...
2. Munca nu era respectată, nici remunerată, era un şomaj mascat, oamenii nu

erau angajați pe bază de calități și merite ci doar ca să aibă toți o preocupare,

creativitatea, iniţiativa, calitatea şi performanţa nu erau recunoscute şi deci
nici răsplătite. Ba chiar se poate spune că erau descurajate, deoarece
dezechilibrau sistemul egalitarist, creeau discrepanţe între cei puturoşi şi cei
capabili, stricau tihna unor analfabeţi imbecili care nu înţelegeau nimic, dar
doreau să-şi păstreze poziţiile, funcţiile, privilegiile. Recunoașterea meritelor
altor persoane reprezenta o amenințare directă a legitimității și pozițiilor lor.
Creativitatea şi iniţiativa ar fi ameninţat stabilitatea sistemului, producând
schimbarea acestuia, iar performanţa ar fi făcut diferenţa între cei valoroşi cu
adevărat (dar în majoritatea lor covârşitoare ne-comunişti, ne-securişti, ne-
turnători, ne-profitori “merituoşi” ai sistemului) şi nulităţile comuniste
obediente “cu dosar corespunzător” (membri de partid, fără rude în
străinătate, căsătoriți, fără ascendenți foști membri ai partidelor istorice,
turnători).6 Se practica o contra-selecţie, erau promovaţi de preferință cei
proşti, imbecili, imorali şi incompetenţi, dar obedienţi, controlabili şi cu dosar
“corespunzător”.
3. Deplasările (călătoriile, excursiile) în străinătate erau interzise, atât (mai ales)

pe motive ideologice (să nu rămână cumva cetăţenii în ţările capitaliste, să

facă de ruşine comunismul, iar dacă se întorceau, să nu povestească ce-au
văzut), cât şi economice (lipsa de valută, emigrarea forţei de muncă).
Paşaportul personal (turistic) era păstrat la Seviciul Paşapoarte din cadrul
5
Întotdeauna factorii interni sunt cei mai importanți, determinanți, într-un fenomen social, factorii externi se
constituie doar în condiții favorizante.
6
Cu ocazia unei restructurări (epurări) de personal de la ONT “Carpați” București din 1983, erau prevăzute 43 de
criterii de genul celor de mai sus, iar competența profesională era pe poziția 43!

4
 Inspectoratului Judeţean al Ministerului de Interne şi era eliberat numai cu o
cerere (în baza căreia se aplica pe paşaport “viza de ieşire” pentru a fi depus
la consulatul statului de destinaţie, unde se primea “viza de intrare”), însoţită
de aprobarea Consiliului de Oameni ai Muncii (COM) din întreprindere (care
obţinea în prealabil un aviz de la ofiţerul de Securitate care “se ocupa” de
întreprindere), de obicei condus de un muncitor “direct productiv” (strungar,
etc., cel mult tehnician, şef de sală, recepționer sau maistru).
4. Exprimarea liberă era interzisă, reprimată, pedepsită, pentru că ce s-ar fi spus

ar fi fost în mod natural liberal, adevărat, progresist şi ar fi deranjat şi

destabilizat sistemul.
5. Libertatea conştiinţei politice, ideologice, filosofice, artistice, religioase era

interzisă sau sever restricţionată, cenzurată, după caz. În general, toate

dictaturile urăsc pe Dumnezeu deoarece este autoritatea supremă şi urăsc
gândirea liberă pentru că le contrazic şi deci nu le validează dictatorilor ideile
aberante și uniformizatoare.
6. Spiritul antreprenorial nu se putea manifesta, deoarece proprietatea şi

întreprinderea privată erau interzise prin lege. De altfel, nici nu exista legal
noţiunea de proprietate privată:7 ţăranii aveau proprietate individuală
asupra casei şi uneltelor agricole, iar orăşenii aveau proprietate personală
asupra apartamentului, mobilierului şi autoturismului. În plus, s-a încercat şi
acapararea proprietăţii cooperatiste sub forma hibridă de CUASC (Consiliul
Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist), care includea în mod abuziv în
aceeaşi structură proprietatea de stat (IAS - Întreprinderile Agricole de Stat,
SMA - Staţiunile de Maşini Agricole) şi proprietatea cooperatistă (CAP -
Cooperativele Agricole de Producţie), pentru “apropierea” dintre ele şi pentru
dispariţia treptată dar abuzivă a diferenţelor dintre cele două forme de
proprietate. Libertatea, proprietatea şi prosperitatea individului sunt
7
Şi asta pentru a nu fi acuzaţi şi izolaţi în relaţiile internaţionale, deoarece proprietatea privată are un regim strict
reglementat în dreptul din lumea civilizată, unde este respectat cu sfinţenie, etc.

5
 ameninţări mortale pentru comunişti, colectivişti, dictatori, care au nevoie de
oameni săraci şi dependenţi pentru a-i manipula şi conduce cum vor ei. Un
om sărac are spaima zilei de mâine şi este în stare de orice compromisuri
(obedienţă, delaţiune) pentru a-şi asigura securitatea materială şi socială
pentru el şi familia lui.
7. Libera asociere (de exemplu, în partide, sindicate libere, ONG-uri şi firme)

era interzisă. Societatea era condusă de partidul unic, cine nu era cu ei, nu
exista. Şi asta pentru că libertatea de gândire şi asociere ar fi concurat
ideologia dominantă şi ar fi dus în final la contestarea puterii comuniştilor şi
cucerirea ei de către opoziţie (dacă aceasta ar fi existat într-o formă organizată
în România!).
8. Nu exista libertatea şi posibilitatea reală de învăţământ, informare şi

documentare, chiar în ţară, cu atât mai puţin în străinătate: locurile la facultăţi

erau limitate, doctoratul se organiza din cinci în cinci ani cu recomandare de
la partid (PCR), nu exista acces la literatură străină de specialitate (cărţi,
reviste, etc.) şi cu atât mai puţin stagii de învăţământ şi documentare în
străinătate. Chiar și așa, trebuie știut că până în 1962 accesul la învățământul
superior le era interzis copiilor de chiaburi,8 de foști membri ai partidelor
istorice (PNL, PNT, PSD), în general ai celor care se opuneau pe bună
dreptate sistemului sau erau percepuți ca atare.
9. Până și cele mai banale bunuri de folosință îndelungată (televizor, aragaz,

butelie, ca să nu mai spunem de apartament și autoturism) se dădeau pe bază

de “aprobare” prin întreprindere sau urmare unor liste de așteptare de ani de
zile, iar alimentele de bază (pâine, ulei, zahăr) și benzina se distribuiau pe
bază de cartelă, iar celelalte după așteptarea la niște cozi infernale!9 Când au
câștigat Cupa Campionilor Europeni la fotbal în 1986, componenții echipei
8
Chiaburii erau cei mai buni, muncitori, harnici și prosperi țărani, adevărate modele pozitive pentru comunitate. Dar
omul prosper nu era iubit de comuniști, pentru că el este stăpân, independent, ei preferă omul sărac, dependent,
manipulabil.
9
Rog frumos vedeți în acest sens materialul Bucureștiul nostru.

6
 Steaua au primit fiecare câte 20.000 lei (aproximativ 6 salarii medii) și un
autoturism românesc de teren marca ARO folosit!
10. Opţiunile personale în ţinută şi aspect personal (plete, bărbi, mustăţi, fuste

scurte, etc.) erau strict restricţionate.10 De ce? Nu am înţeles asta pe deplin

niciodată. Probabil pentru a introduce un criteriu arbitrar suplimentar de
oprimare, discriminare şi eliminare a celor indezirabili de la împărţirea
funcţiilor şi beneficiilor, aşa cum era apartenenţa la Partidul Comunist
Român, aproape blocată pentru intelectuali (“indicaţiile” şi normativele erau
ca la 10 muncitori – “oameni ai muncii”, să fie admis în partid 1 intelectual –
TESA – Tehnic-Economic-de Specialitate-Administrativ, personal în general
cu studii superioare). Desigur că pentru exercitarea anumitor profesiuni, o
ţinută foarte îngrijită, clasică, este obligatorie, dar interdicţia se referea la
toate categoriile socio-profesionale.
11. Proprietatea privată nici măcar nu exista în terminologia juridică şi în

legislaţie, fiind înlocuită cu nişte surogate gen “proprietate personală” (a

cetăţeanului de la oraş asupra apartamentului, mobilei, autoturismului,
aparatelor electrocasnice, operelor de artă şi bijuteriilor) sau “proprietate
individuală” (a ţăranilor asupra casei, terenului şi grădinii din jurul casei,
animalelor şi uneltelor de muncă), alături de “proprietatea întregului popor“
(obştească) sau “de stat”, “proprietatea cooperatistă” (de grup) şi
“proprietatea mixtă, de stat şi cooperatistă”, aceasta din urmă fiind o
găselniţă începând cu anul 1985 prin care se încerca acapararea proprietăţii
cooperatiste prin introducerea ei sub aceeaşi comandă cu proprietatea de stat,
de exemplu în cadrul CUASC-urilor (Consilii Unice Agroindustriale de Stat
şi Cooperatiste).

10
Ne amintim că ura și violența fizică a minerilor asupra bucureștenilor s-a manifestat în 13-15 iunie 1990 pe stradă în
primul rând împotriva studenților și altor tineri care purtau bluejeans, plete, bărbi, fuste scurte, etc. și bineînțeles a
intelectualilor în general: “Noi muncim, nu gândim!”

7
12. Nerecunoaşterea valorilor, dictatura nulităţilor, violenţa, abuzul, arbitrariul,

raptul, mediocritatea erau ridicate la nivel de politică de stat. De exemplu, eu

nu cred că trebuie neapărat acuzaţi în acest caz comuniştii că au distrus elitele
româneşti în anii ’50, ci pur şi simplu de acuzat (chiar juridic) este STATUL
ROMÂN care îşi batjocoreşte, oprimă, omoară şi spoliază în continuare, în
toată perioada 1950-1989 (prin “reformele monetare”, “stabilizări monetare”,
naţionalizări fără echivalent, colectivizări, confiscări, tot felul de abuzuri,
etc.) supuşii! Iar cea mai bună dovadă este că spolierea continuă în mod cinic
şi după 1989, prin inflaţie, corupţie, birocraţie, furtul proprietăţii publice (prin
privatizări, achiziţii publice, falimentări de bănci), incompetenţă, delapidări,
trădarea intereselor naționale, aroganță și dispreţ faţă de popor, etc.
13. Toate cele de mai sus au dus la falimentul comunismului prin:

• Încălcarea tuturor drepturilor şi libertăţilor omului, cetăţeanului şi

comunităţilor, care a produs stres, frustrare, disperare, rezistenţă civică
pasivă, ineficienţă socială.
• Distrugerea sau inhibarea elitelor veritabile, lipsa de exemple şi modele
sociale pozitive.
• Lipsa preocupării şi chiar blocarea formării unor elite veritabile.
• Lipsa de motivare a muncii performante, egalitarismul, prostirea şi
nivelarea la nivelurile cele mai de jos.
• Eliminarea intelectualităţii din zona creativităţii productive şi a
leadershipului politic, economic, cultural, social.
• Blocarea productivităţii și creativității datorită promovării pe alte
considerente decât competenţa şi valoarea umană reală.
• Lipsa de libertate, idealuri, speranţă şi perspectivă pentru viitor a
cetăţenilor în ceea ce priveşte progresul şi mobilitatea socială verticală și
orizontală, dezvoltarea umană deplină, etc.

8
 14. Criticii sistemului “capitalist” post-decembrist, cu toate greşelile şi
neajunsurile sale, sunt ipocriţi deoarece nu vor să recunoască evidenţa: acest
nou sistem a fost instaurat şi condus, fără excepţie, de oameni ai regimului
comunist (din structurile PCR, Securităţii şi Miliţiei) şi urmaşii lor, care în cel
mai fericit caz au învăţat capitalism pe dos, criticându-l la “Academia Ştefan
Gheorghiu”, pe fondul distrugerii elitelor veritabile mai ales în perioada 1946-
1962, dar și ulterior. Incompetenţa lor vastă, proverbială, s-a dovedit a fi
egalată doar de incultură, rea-credinţă, aroganță și dispreţ faţă de popor,
lăcomie, hoţie, corupţie şi trădare de Ţară. Rezultatele, realitatea, evidenţa
(sărăcia, prostul-gust, imoralitatea, incultura, subdezvoltarea, tensiunile
sociale, izolarea externă, lipsa de perspectivă) vorbesc de la sine.

Politologul Vladimir Tismăneanu caracterizează astfel comunismul,

explicându-i în acest fel şi caracterul criminal, şi falsitatea, şi căderea:
a. Comunismul este minciună, ipocrizie şi schizofrenie, demonstrate prin dublul

limbaj şi dubla gândire, dihotomia între gândire, vorbă şi acţiune, care

împiedică dezvoltarea umană prin uniunea şi armonia holistică între fizic,
mental şi spiritual a indivizilor.
b. Comunismul este ură de clasă, teroare, frică, spoliere şi furt, la nivel naţional

şi chiar între ţările din acelaşi “lagăr”.

c. Comunismul urăşte individul, individualitatea, personalitatea omului şi

iubeşte înregimentarea lui într-o turmă, colectivismul primitiv, animalic,

gregar, de joasă speţă, în care conduc proştii, lichelele, imoralii, corupții, non-
valorile.
d. Comunismul este spirit josnic, materialist şi primitiv: satisface doar nevoile

primare ale omului (şi acestea în mod îndoielnic, parţial, nesatisfăcător),11

11
În sensul Piramidei lui Maslow.

9
 detestă valoarea şi meritul personal, detestă cultura şi intelectualii, pentru că
aceștia eclipsează nulităţile care conduc vremelnic societatea.
e. Comunismul urăşte pe Dumnezeu şi libertatea de conştiinţă, pentru că

Dumnezeu este Adevărul şi este veşnic, mai presus de orice minciună

ideologică de conjuctură şi de orice dictator vremelnic.
f. Comunismul este o puşcărie naţională: detestă libertatea, pentru că are nevoie

de sclavi tăcuţi, obedienţi, colaboraţionişti (informatori, turnători, delatori).12

g. Comunismul este o minciună uriaşă: detestă adevărul, pentru că îi demască

falsul, reaua-credinţă, incompetenţa şi minciuna.

h. Comunismul este sărăcie, colectivism gregar şi manipulare: detestă
proprietatea privată, pentru că ea dă individului libertate, independenţă,
putere, prosperitate şi autonomie de gândire, făcându-l nemanipulabil.
i. Comunismul este incompetenţă, înşelăciune, sclavie şi lene: detestă munca

cinstită şi corect remunerată, deoarece omul, muncind, are rezultate pe măsura

muncii sale pe care şi le însuşeşte ca un proprietar, pentru că aşa este natural.
Astfel, el începe să se manifeste tot mai mult ca un proprietar şi deci să se
emancipeze. Proprietatea se exercită în timp şi se dezvoltă. Aşa se generează
şi creşte voinţa, dorinţa şi gustul de a stăpâni, de a se manifesta plenar ca
individ, comunitate şi naţiune. Sărăcia distruge şi ruinează toate acestea.
Sărăcia creează dependenţă de sistem, obedienţă, nu loialitate.
CONCLUZIE PERSONALĂ: Libertatea este cea mai mare valoare
socială şi individuală a omului, desigur cu limitările sale de bun-simţ astfel încât să
nu se transforme în contrariul ei, să nu devină periculoasă. Iar libertatea este atât de
importantă deoarece:

12
Nu sunt împotriva celor care aduc la cunoștința organelor competente anumite aspecte negative și periculoase la
adresa ordinii publice, patrimoniului public și siguranței naționale (terorism, spionaj, crimă organizată, sabotaje,
crime, distrugeri), dar sistemul comunist făcuse din delațiunea politică, ideologică sau personal, meschină, de tip
egoist-răzbunător, o politică de stat, luând în considerare cele mai nefondate, abjecte, absurde și răutăcioase turnătorii
anonime!

10
 • Este lăsată omului de către Dumnezeu, nu este acordată de către alţi
oameni, instituţii, guverne, etc.13 și ca atare nu poate fi retrasă de
aceștia!
• Descătuşează forţele creatoare ale omului.
• Îi dă omului starea de fericire, a cărei căutare este garantată de
Constituţia SUA, prima constituție scrisă din lume! (17 septembrie
1787).
• Opusul ei este oprimarea, stresul, mortal pentru fiinţa umană. De altfel,
în captivitate (= privare de libertate) nici animalele sălbatice cu un
anumit grad de inteligenţă şi sensibilitate la stres nu se reproduc!
Tocmai de aceea în ultima perioadă se înregistrează un număr tot mai
mare de pierderi de sarcină pentru femeile foarte angrenate în viaţa
economico-socială, pentru că sunt foarte stresate.

IV. INVESTIŢII URIAŞE ALE ROMÂNIEI

ÎN PERIOADA 1979 – 198914
13
Stau dovadă în acest sens Biblia, seria de acte constituționale britanice începătoare ale democrației (Magna Charta,
Habeas Corpus, Bill of Right), Declarația de Independență a SUA (1776), Constituția SUA (1787), Principiile
Dreptului Natural (Hugo Grotius), operele marilor filosofi, etc. Într-o manieră diferită pare să abordeze această
problemă Declarația Universală a Drepturilor Omului a Adunării Generale a ONU (1948) sau Tratatul de la Lisabona
(2007), ceea ce este de natură să ne îngrijoreze.
14
Datele au fost luate din presa de specialitate și din alte surse publice.

11
Nr. Tipul investiţiei Valoarea aproximativă
crt. (USD)
1 Casa Poporului Multe zeci de miliarde15
2 Canalul Dunăre – Marea Neagră 2 miliarde
3 Canalul Dunăre – Bucureşti (neterminat, vandalizat) 500 milioane
4 Combinatul de la Krivoi Rog – Ucraina (neterminat, vandalizat) 800 milioane
5 Achitarea anticipată a datoriei externe (1979-1989) Zeci de miliarde
6 Creditarea ţărilor în curs de dezvoltare (sold la 22.12.1989) pe 3 miliarde
considerente ideologice
7 Capitalizarea unui FMI şi a unei Bănci Mondiale paralele, a Mai multe miliarde
Lumii A Treia
8 Înarmare Mai multe miliarde
9 Metroul bucureştean Câteva sute de milioane
10 Investiţii de dezvoltare Mai multe miliarde
11 T O T A L SUTE DE MILIARDE

Majoritatea acestor investiţii au fost inutile, cu doar două excepţii: metroul

bucureştean şi investiţiile pentru dezvoltarea infrastructurii, industriei şi agriculturii,
distruse în mod vinovat după 1989 prin furt, distrugere, „privatizare” şi
„restructurare”. Impactul acestor cheltuieli uriaşe şi în general inutile asupra
nivelului de trai al poporului român a fost devastator.16

V. TOTUL VINE CELUI CARE ŞTIE SĂ

AŞTEPTE...
Această afirmaţie este 100% adevărată, pentru toţi oamenii, cu următoarele
condiţii:

15
Toate evidențele s-au distrus înadins...
16
Aceste date și informații trebuie coroborate cu cele cuprinse în materialul Metode de spoliere a popoarelor.

12
 1. Aşteptând marea ocazie, nu se va da cu piciorul la infinit altor ocazii care par

minore: în fond, omul sfinţeşte locul şi un om puternic poate transforma o

ocazie minoră într-o mare oportunitate şi poate întoarce în favoarea sa până şi
cele mai adverse circumstanţe.
2. Dorinţa nu se îndeplineşte în nici un caz după doar o simplă, pasivă aşteptare

(cu mâinile în sân, cum se spune), ci se pregăteşte din timp, continuu,

adecvat. Modele biblice exemplare: Mardocheu şi Estera.
3. Omul de succes are o dorinţă:

• exprimată în aşa fel încât să nu creeze animozităţi şi împotriviri în jur;

• puternică, dar nu năvalnică;
• permanentă, dar şi discretă;
• continuă, dar şi constantă (nu fluctuantă), etc.
4. Câştigătorul potenţial are credinţă, consecvenţă şi tenacitate (nu numai

răbdare), şi se pregăteşte asiduu (în domeniul şi în modul potrivit) pentru

marele moment al şansei sale. Modele biblice exemplare: Moise şi Iov.
5. Câştigătorul potenţial mai are pasiune, optimism, speranţă17, încredere şi

oportunism (exploatarea momentelor favorabile, sesizarea şi folosirea

“momentelor astrale”) în îndeplinirea dorinţelor sale.
6. Zeiţa Fortuna (norocul) ajută pe cei îndrăzneţi şi puternici; cu cât te pregăteşti

mai mult şi mai bine pentru ceea ce doreşti să întreprinzi, cu atât ai mai mult
noroc.
7. Îndeplinirea dorinţelor propuse mai depinde şi de bun-simţ, realism,

luciditate, obiectivitate, echilibru, relaţionare, loialitate şi “noroc” (aprobarea

lui Dumnezeu: „Omul propune, Domnul dispune!”).
8. Întotdeauna să existe şi un Plan B, chiar şi un Plan C…

17
Atenţie la speranţă: ea poate fi pusă într-un lucru greşit! (T.S. Eliot).

13
 VI. CONCLUZII
Am simțit nevoia de a scrie acest material pentru că memoria populației este
scurtă și în orice caz selectivă (are tendința de a reține aspectele pozitive și de a le
uita pe cele negative), tineretul nu a trăit aceste experiențe traumatizante (și primește
informații de la cei mai în vârstă care au memorie selectivă!) și istoria are în aceste
condiții toate șansele să se repete.
Apare în acest context întrebarea legitimă: de ce majoritatea populației de
vârstă peste medie privește cu nostalgie perioada comunistă? Credem că aceasta se
întâmplă pentru că majoritatea populației, în special cea care a trăit la vârsta
maturității în comunism, se mulțumea cu puțin (frigiderul plin era criteriul
principal), nu avea idealuri înalte (să întreprindă, să se asocieze, să se exprime, să
călătorească), nu avea cultura libertății, a muncii și a proprietății, credința în
Dumnezeu era (ca și astăzi) mai mult o superstiție de complezență, își făcea efectul
manipularea și opresiunea sistemului, iar oamenii se complăceau într-o ipocrizie,
schizofrenie și minciună reciprocă cu sistemul (prin lene, mediocritate, imoralitate,
non-valoare, furtișaguri, turnătorie),18 voind să supraviețuiască la minima rezistență.
De asemenea, este posibil ca muncitorii membri de partid înainte de 1989 să
fi fost gâdilați în orgoliu de propaganda oficială, care denumea clasa muncitoare
drept clasă conducătoare în societate (!?!). Ce calitate poate avea actul de conducere
exercitat de niște oameni fără școală?19
Libertatea de acțiune, autonomia de gândire și decizie, sesizarea și
valorificarea oportunităților vor fi întotdeauna în avantajul celor valoroși și
îndrăzneți. Ceilalți militează pentru comunism, egalitarism (nu numai “egalitate de
șanse și egalitate de tratament”), colectivism, naționalizare și protecție socială, care

18
Aici intervine acea realitate halucinantă și inexplicabilă din străfundurile tenebroase, mâloase și urât mirositoare ale
psihicului uman: complicitatea între călău și victimă, care fac posibilă orice dictatură și orice genocid, atât de
magistral ilustrată de Experimentul Pitești.
19
Rog frumos vedeți în acest sens materialul Treptele desăvârșirii umane. Rolul învățăturii de carte.

14
întotdeauna duce la faliment social, în primul rând pentru cei care militează pentru
acest sistem anacronic.
Progresul social nu se realizează decât prin valoare, desăvârșire, calitate,
performanță și adevăr, și acestea trebuie să constituie idealurile noastre la nivel
individual și social.20 Nici o societate nu are fundamente solide și șanse de succes
dacă se bazează pe imoralitate, corupție, minciună, furt, lene, falsitate, mediocritate,
incultură, ignoranță, lucru prost-făcut…
Și să nu uităm cele spuse odinioară de Sir Winston Leonard Spencer
Churchill, primul-ministru al Marii Britanii în perioada celui de-al doilea război
mondial: “Democrația nu este un sistem perfect, dar este cel mai puțin rău dintre
toate sistemele social-politice posibile!”

Lect. univ. drd. Marian COVLEA, MA

20
Pentru evitarea repetițiilor auto-plagiative supărătoare, rog (re)vedeți materialul Treptele desăvărșirii umane. Rolul
învățăturii de carte.

15