Distrugerea şi cucerirea României fără război

De Mircea Vâlcu-Mehedinţi

http://www.art-emis.ro/analize/637-distrugerea-si-cucerirea-romaniei-fara-razboi.html

Spre deosebire de majoritatea istoricilor, care interpretează faptele culese din izvoarele
vremii, în această lucrare, articolele pe care le public, nu vor fi comentate (interpretate).
Voi interveni numai pentru explicitarea celor ce succed.
Aşadar, las cititorului libertatea de a le analiza, după propriu-i discernământ.

Articolele din această lucrare întregesc informaţiile viitorilor istorici, al celor care vor avea
posibilitatea să studieze şi documentele clasificate, adică peste o sută de ani, când,
probabil, se va scrie o istorie adevărată a timpurilor pe care le trăim astăzi şi nu o istorie
subiectivă, scrisă potrivit intereselor de grup, partinice sau, poate, a unui suveran mondial,
cum preconizează Noua Ordine Mondială.

Din miile de articole lecturate eu nu am redat - pentru economie de spaţiu - decât câte un
articol-două din categoria faptelor asemănătoare. Bineînţeles că faptele incriminatorii sunt
foarte multe, chiar exagerat de multe, de aceea eu nu am urmărit, decât ca, prin publicarea
insignifiantă a numărului de cazuri existente, din multiplele probleme şi aspecte, să atrag
atenţia cititorului asupra situaţiei disperate în care naţiunea română se află astăzi, după o
conducere şi guvernare a statului român, timp de 21 de ani, eşuată.

Cum vom ieşi din marasmul în care se scufundă tot mai mult o parte (cea mai
numeroasă) a populaţiei României, este greu de dat un răspuns.

Duşmanii şi-au atins scopul: românul nu mai crede în nici o instituţie a statului, nu
mai crede în cinstea vreunei personalităţi şi nici chiar în prietenul său.

Peste tot pluteşte blazarea, şi sindromul necuvântătoarelor: indiferenţă faţă de ceea ce se

petrece în jurul său şi chiar ce i se întâmplă lui, personal. Ne-a copleşit lipsa de speranţă,
de demnitate, şi de mândrie elementară, aceea de a fi Om. Ambiţia, aroganţa, egoismul
(ajuns la cel mai înalt grad de manifestare) şi prostia pun stăpânire pe tot mai mulţi cetăţeni
români.
Fiecare nu se gândeşte decât cum să se îmbogăţească foarte rapid, indiferent prin ce
mijloace.

Educaţia, chiar elementară, lasă mult de dorit, bădărănismul îi caracterizează pe tot mai
mulţi dintre cei ce populează această ţară. Nu mai există respect faţă de bătrâni, faţă de cei
în neputinţă.

Nici învăţătorii sau profesorii nu mai dau educaţie tinerilor vlăstare, încredinţate lor spre
modelare, pentru a-i face oameni de nădejde. Şi nici părinţii, ocupaţi cu munca sau cu
afacerile, nu-i mai interesează copiii lor. Acest rău a devenit mentalitate. Dar cum am ajuns
în această situaţie, care pare fără ieşire?

Se zice că peştele de la cap se strică, iar capul nostru, al României, îl formează

conducătorii noştri. Ei sunt cei care dau tonul şi dirijează gloatele.

Ei sunt vinovaţii!
Aceste capete s-au stricat, sunt urât mirositoare. Put.
Maladia a devenit epidemie. Au început să-i îmbolnăvească şi pe cei cu care sunt în
contact.

Singurul antidot este în mâna şi în puterea celor imuni. Ei trebuie să-i vindece pe aceşti
maladivi, sau, dacă se dovedesc a fi incurabili, trebuie scoşi în afara societăţii şi închişi în
sanatorii speciale, pentru totdeauna, să nu-i mai contamineze şi pe alţii...

Să dispară din viaţa cotidiană!

Numai aşa societatea se va însănătoşi. Mai greu, dar, este posibil.

Dacă nu reacţionăm acum, în ultimul minut al ceasului al doisprezecelea, vom fi, în

continuare, aceeaşi mulţime ignorantă, care se ghidează după proverbul, nesănătos:

„Mai bine cu răul, decât cu foarte răul".

S-ar părea că răul a cuprins tot mai multe state, dar trebuie să mai şi sperăm.
Cu timpul, răul va dispărea.
Au dispărut ele civilizaţii, va dispărea şi acest sanguinar al umanităţii.
Peste populaţia noastră au trecut mulţi năvălitori, vor trece şi aceştia.

Românul este rezistent.

Dar, pentru a rezista, trebuie să cunoaştem şi cine ne este duşmanul, care ne ameninţă
existenţa. România a fost de totdeauna un azil al celor ce căutau un refugiu în ţara noastră,
pentru a scăpa de persecuţiile care le ameninţau libertatea şi chiar viaţa.

Guvernanţii noştri i-au ajutat moral şi - cu îndestulare - material, neglijând, nu o

dată, populaţia autohtonă, pauperizată.

Cei ce ne-au condus ţara au fost întotdeauna - cum sunt şi astăzi - deosebit de ospitalieri
pentru străini, deosebit de buni, de înţelegători cu nevoile acestora, dar tot atât de
nepăsători cu populaţia autohtonă, condusă de ei. Ajutoare materiale şi facilităţi străinilor
veniţi şi aciuaţi, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă în ţara noastră, ori stabiliţi
definitiv, au fost acordate cu nemiluita. Au oferit „ajutoare" şi săracilor din alte state ale
lumii..

De exemplu, după războiul din Irak, dus de către SUA şi Anglia, (cu concursul militar
şi al României) s-au trimis 28 tone de medicamente şi îmbrăcăminte, iar la noi, în
România, spitalele nu aveau, în acea perioadă, nici seringi. Nu mai vorbesc de „criza"
de medicamente gratuite sau compensate (altă hoţie guvernamentală)...

Aşadar, ultimii preşedinţi ai ţării, prim-miniştri, miniştri şi majoritatea parlamentarilor de

ieri şi de astăzi, au fost şi sunt darnici cu străinii, iar foarte mulţi români mănâncă din
resturile de alimente, stricate, din tomberoane! Am văzut intelectuali pensionari (cu pensii
de mizerie), care merg în biserici - în sâmbetele morţilor şi sărbătorile religioase, când se
fac pomeni - şi aşteaptă tăcuţi, modeşti (le este ruşine să ceară), un pacheţel cu un pic de
pomană.

Recunosc, în România s-au edificat lucruri măreţe (dar nu în zilele noastre), nu o dată
întrecând alte state europene; s-au dat unele legi deosebit de bune; ţara nu a stat pe loc; în
multe domenii de activitate au apărut rezultate (în trecut), chiar întrecând unele state
avansate.

Geniul românesc, recunoscut chiar şi de duşmanii noştri, în multe privinţe a depăşit

hotarele ţării. Au fost şi sunt valori, şi uneori elite sociale, sau chiar politice, cu care, pe
bună dreptate, ne mândrim.

Sunt virtuţile noastre, pe care alţii nu le au.

Dar astăzi, duşmanii dacoromânităţii, aceşti inamici ai stirpei noastre, care vegetează chiar
în interiorul ţării, în vârful ei, ne-au îngenunchiat populaţia autohtonă (lăsată cu
premeditate să mustească în ignoranţă) şi au acceptat, cu multă bunăvoinţă, tot ce ne-a
poruncit şi ne porunceşte străinătatea.

Dintr-un simţământ de laşitate, pentru a-şi păstra scaunul vremelnic ce-l ocupă
(datorită votului populaţiei infantile în discernământul indus, precum şi a
manipulării acesteia), ahtiaţi după îmbogăţiri rapide şi fără muncă, guvernanţilor le
este indiferentă păstrarea identităţii patriei, a limbii.

Încetul cu încetul, noi nu mai avem tradiţii (obiceiuri, sărbători autohtone –

moştenite de la strămoşii strămoşilor noştri –, cântece, literatură clasică românească
etc.). Toate actele de cultură, pur româneşti, se pierd pe zi ce trece.

Agresiunea trădătorilor se accentuează.

Chiar vinderea către străini a pământului patriei, bucată cu bucată - legiferată de
actualii conducători -, gonirea intelectualilor din anumite judeţe, de către străinii de
neam – mulţi din ei cocoţaţi la putere (dar tot cu ajutorul cozilor de topor, şi aceasta,
pentru a le ieşi la socoteală „algoritmul" politic) -, toate acestea duc spre dispariţie a
naţiunii noastre.

Eminescu (despre care „românul" Patapievici spunea că este ca un cadavru într-o debara,
de care ar trebui să scăpăm), Iorga, Caragiale, Delavrancea, Goga sunt tot atât de actuali
cum au fost când au trăit şi au scris!
Eminescu nu a scris „Doina" doar pentru a face literatură, ci pentru a reliefa un adevăr.
Despre acest adevăr, existent astăzi în ţara noastră, nu se mai vorbeşte, „pentru a nu-i
supăra pe străini" (stăpânii - cei care conduc, din umbră, România -), sau să nu ni se spună
că suntem „extremişti", „xenofobi" sau „denigrăm România".

Cei care simţim româneşte nu putem sta deoparte, când se continuă cu diversiunea.
Suntem acuzaţi de naţionalism-extremist. Se confundă, în mod voit şi premeditat,
naţionalismul cu extremismul. De exemplu, francezii, germanii, ungurii, evreii, polonezii,
americanii etc. etc. sunt, prin faptele lor, naţionalişti.
Dezideratul naţionalism = extremism face parte dintr-o voinţă criminală, aceea de a ni se
falsifica, în ultimă instanţă, originea, vechimea, autohtonia, vatra etnogenezei.
Unii dintre aşa-zişii „istorici", sau chiar unii conducători de comunităţi etnice din
ţara noastră, propagă şi induc în conştiinţa unei anumite categorii de populaţie
(cetăţeni români de altă etnie) că nu suntem europeni - când, de fapt, suntem naţiunea-
matcă din care au roit populaţiile europene -; că suntem neam de slugi -,

Când istoria noastră este nobilă, de patru ori imperială prin Troia, Alexandru cel Mare,
Burebista şi Roma; că nu am avut limbă scrisă - şi se trece sub tăcere că limba şi scrierea
noastră provin din limba pelasgo-traco-dacă, dezvoltată de latini şi devenită limba
ştiinţifică a întregii lumi. Totodată, cu ajutorul cozilor de topor din vârful piramidei, ni se
falsifică şi mistifică istoria, se încearcă distrugerea probelor arheologice, a izvoarelor
istorice, a monumentelor şi megaliţilor, cât şi aplatizarea şi ostracizarea simţămintelor
naţional-patriotice; ni se denigrează adevăraţii părinţi ai naţiunii, personalităţile, vechile şi
actualele valori româneşti.

Se induce scoaterea din istorie a identităţii noastre dacoromâne, prin substituirea ei

cu o altă identitate, prin admiterea denumirii de etnie rromă - care de fapt este
ţigănească -, pentru a o suprapune şi, în final, pentru a ni se lua locul şi spiritul în
cultura şi istoria universală. Astăzi, tot ce-i românesc este socotit că nu-i bun şi
trebuie îndepărtat, radiat, aruncat. Încă din şcoală, în rândul copiilor şi a tineretului,
se induce în conştiinţa acestora o cultură străină, falsă, copiată slugarnic din cultura
altor state.

În România de astăzi, servilismul a ajuns la rang de virtute.

Ne închinăm în faţa străinilor, cărora le dăm totul, fără să le cerem nimic, în schimb.

Tinerii noştri mor pe meleaguri străine pentru apărarea sau cucerirea de către
americani (de exemplu) a bogăţiilor altor ţări, cu care România nu are nimic de
împărţit. Dăm totul americanilor: carne de tun - adică mercenari români, instruiţi în
ţară, pe care îi dotăm cu tehnică de luptă, armament, muniţii, echipament, aparatură
electronică, solde, adică absolut totul, din banii noştri; le-am dat locaţie pentru
crearea unei baze militare şi un aerodrom modern etc. - fără să ni se dea nimic pentru
aceste sacrificii enorme.

Şi toate se fac datorită servilismului celor de la putere, a acestor slugi prea plecate,
corupţilor lipsiţi de o minimă demnitate, duşmanii propriei lor naţiuni.
Elevilor, prin manualele execrabile din licee, nu li se arată adevărul istoric. Nu li se spune
nimic despre trecutul înaintaşilor noştri, trecut plin de durere, de sacrificii şi amărăciune. Şi
aceasta, datorită politicii tendenţioase care ne-a infestat ţara, politică pe care dascălii
copiilor noştri o introduc în gândirea celor pe care trebuie să-i educe - voit sau inconştient.
O parte a tineretului nostru este dezrădăcinat, amăgit şi debusolat, demoralizat şi, cu
premeditare, îndepărtat de valorile familiei, ale naţiunii, pentru a deveni apatic, fără nici un
crez şi a pleca din ţară, spre a face loc intruşilor. Este deosebit de dureros să constatăm
degradarea continuă a sănătăţii, a învăţământului, a cercetării ştiinţifice, a tradiţiilor,
a simţirii şi demnităţii de a fi român.

De aceea trebuie să luptăm din toate puterile noastre, cu dârzenie şi neînduplecare

împotriva oricărei deznaţionalizări a culturii şi civilizaţiei dacoromâneşti şi, mai cu
seamă, împotriva apatiei care îi cuprinde pe tot mai mulţi români. Să luptăm
împotriva indiferenţei, împotriva zicalei „Asta e!"

Noi, românii, cei care mai suntem credincioşi idealurilor strămoşilor, îi chemăm la unitate
pe toţi conaţionalii noştri, de orice orientare politică şi religioasă, dincolo de învrăjbirile
mărunte, dar amplificate subtil din interior de neprieteni, îi chemăm la unitate bazată pe
maximă luciditate etnică, în spiritul deplin european. A fi în Europa nu înseamnă a-ţi
denigra naţionalitatea! Cel mai grav pericol, de maximă actualitate, care planează asupra
întregii dacoromânităţi este - aşa cum am arătat mai sus - antiromânismul.

Acesta se manifestă, în prezent, prin reluarea unui vechi proiect anti-dacoromânesc,

acela prin care se urmăreşte deposedarea noastră de dreptul de proprietate asupra
teritoriului naţional. De asemenea nimicirea noastră ca neam este şi atacul,
consecvent, la sănătatea publică, la educaţia naţională, la suveranitatea naţională
asupra resurselor naturale şi umane, la statul naţional român, unic, unitar, suveran şi
independent al cărui teritoriu este inalienabil şi indivizibil (să combatem dorinţa
partidului ungurimii de a socoti România o confederaţie, precum Elveţia).
S-au lansat lozincile antiromâneşti: că România este o ţară frumoasă, însă este păcat că-i
locuită de români şi nu de alţii (ca de exemplu unguri sau evrei), şi că românii sunt hoţii şi
ţiganii Europei. Chiar pe această temă s-au făcut manipulări şi aranjamente privitoare la
infractorii români din Italia şi din alte state (ca şi cum numai infractorii români - dar care
sunt, totuşi, în majoritate, ţigani -, ar fi singurii care tâlhăresc, pe acele meleaguri), abătând
astfel atenţia, din vizorul opiniei publice, asupra mulţimii de infractori indigeni ai acelor
ţări. Se procedează ca şi când aborigenii statului respectiv nu ar exista, ci numai românii
sunt singurii hoţi sau criminali de pe meleagurile lor! Şi aceasta este o expresie a
antiromânismului la nivel european.

Îndatorarea forţată, privatizarea frauduloasă (există coruptibilitate dar fără corupători şi

corupţi, astfel că procuratura şi D.N.A. cercetează, dar justiţia nu pedepseşte), vinderea pe
nimic a tot ce a fost şi este mai bun în economia naţională, urmată de distrugerea
întreprinderilor sau de falimentarea lor, jefuirea avuţiei naţionale de către străini şi
obligarea noastră la plata unei sume de zeci de miliarde euro; toate acestea fac parte dintr-
un complot pus la cale de o mână de aventurieri slugarnici, lacomi, care îşi fac naţiunea de
ruşine. Totuşi, românul, chiar în această situaţie anacronică, se poate redeştepta, acum, în
ceasul al doisprezecelea. Este stringent necesar ca ROMÂNII, uniţi (în cuget şi simţiri), să
dea la o parte mâzga ce pare că îi va înăbuşi. Nu cu agresivitate, ci paşnic. Să nu mai fim
dezbinaţi, ci trebuie să creştem în noi speranţa că România va renaşte prin adevăr, dreptate,
muncă şi credinţă. Şi aceasta, pentru că în România mai există şi oameni cinstiţi, capabili
să curme răul, care a devenit, în momentul de faţă, o mentalitate...

Să luptăm pentru demnitatea de român, demnitatea naţiunii noastre, nu să fim atât de

servili, precum am mai fost şi mai suntem şi astăzi. „Quod non vetat Lex hoc vetat fieri
pudor" (Ceea ce nu opreşte Legea, opreşte pudoarea, buna cuviinţă). Să punem bază, totuşi,
pe înţelepciunea oamenilor obişnuiţi, dar, pe care, trebuie să-i scoatem din amorţeală. De
aceea zic: „Dă Doamne mintea românului de pe urmă". Sau cum ne învaţă şi imnul nostru
naţional, cântat de multă vreme, pe care însă până astăzi nu l-am pus în practică:
„DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!" Nu mai dorni! Te-au călcat hoţii! Trezeşte-te! Pentru
reîmprospătarea memoriei poporului nostru, atât de obidit de către Conducerea sa, din toate
timpurile, redau „Doina" - marelui şi inegalabilului nostru poet, filozof, ziarist român şi
luptător pentru libertate - capodoperă pe care trebuie, nu numai s-o citim, ci să ne şi
însuşim învăţămintele din ea, atât de necesare nouă, mai ales în situaţia actuală. Şi să le
percepem prin această prismă, noi, poporul român, nu cei care s-au îmbogăţit spoliindu-ne!
„De la Nistru pân'la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a,/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta
străinătate./ Din Hotin şi pân'la Mare/ Vin muscalii de-a călare;/ De la Mare la Hotin/
Mereu calea ne-o aţin;/ Din Boian la Vatra Dornii/ Au umplut omida cornii,/ Şi străinul te
tot paşte/ De nu te mai poţi cunoaşte./ Sus la munte, jos pe vale/ Şi-au făcut duşmanii cale,/
Din Satmar pân'în Săcele/ Numai vaduri ca acele./ Vai de biet Român săracul!/ Îndărăt tot
dă ca racul,/ Nici îi merge, nici se'ndeamnă,/ Nici îi este toamna toamnă,/ Nici e vară vara
lui,/ Şi-i străin în ţara lui./ De la Turnu'n Dorohoi/ Curg duşmanii în puhoi/ Şi s-aşează pe
la noi/ Şi cum vin cu drum de fier/ Toate cântecile pier/ Sboară păsările toate/ De neagra
străinătate;/ Numai umbra spinului La uşa creştinului./ Îşi desbracă ţara sânul,/ Codrul -
frate cu Românul -/ De săcure se tot pleacă/ Şi izvoarele îi seacă -/
Sărac în ţară săracă!/ Cine-au îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar casa pustia,/ Şi neamul
nemernicia!/ Ştefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las'Arhimandritului/ Toată grija
schitului,/ Lasă grija Sfinţilor,/ Clopotele să le tragă/ Ziua'ntreagă, noaptea'ntreagă,/ Doar
s-a'ndura Dumnezeu,/ Ca să-ţi mântui neamul tău!/ Tu te'nalţă din mormânt,/ Să te aud din
corn sunând/ Şi Moldova adunând,/ De-i suna din corn o dată,/ Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori/ Îţi vin codri-n-ajutor,/ De-i suna a treia oară/ Toţi duşmanii or să
piară/ Din hotară în hotară -/ Îndrăgi-i-ar ciorile/ Şi spânzurătorile!//"
 Distrugerea şi cucerirea României fără război (2)
De Mircea Vâlcu-Mehedinţi

Fiind vorba de „holocaustul" săvârşit de România asupra conducătorilor kazar-

evreimii mondiale şi de nedreapta Ordonanţă a Guvernului nr. 31/2002, lege care
cenzurează opinia cetăţeanului român şi pedepseşte pe cei care combat holocaustul, m-
am gândit că este necesar să-l combat şi eu. Poate, dacă voi mai avea timp, am să culeg
în mai multe articole, unele documente inedite ce se află la Arhive, dacă nu le va
înstrăina şi pe acestea actuala administraţie a Ţării. (Mircea Vâlcu-Mehedinţi)

Informaţia

Se scoate limba română şi Istoria României din licee, în schimb se introduce istoria
holocaustului. Cu toate că s-a dovedit, din izvoarele vremii, inexistenţa holocaustului în
România, se doreşte pe orice cale, să ne distrugă Istoria noastră, Istoria adevărată.

„Liceenii se vor intâlni cu supravieţuitori ai Holocaustului. Pentru că în acest an

ziua de 9 octombrie, „Ziua Holocaustului", a căzut sâmbătă, autoritățile statului au decis
că acțiunile specifice acestei zile să fie organizate astăzi, 12 octombrie. De la oră 12,00,
elevii Colegiului „Spiru Haret" din București se vor întâlni cu supraviețuitori ai
Holocaustului, iar între orele 10,00 - 13,00 la Palatul Național al Copiilor va fi organizat
simpozionul „Istoria Holocaustului" la care sunt invitați, printre alții, reprezentanți ai
Centrului de Iudaism și ai Facultății de Istorie din cadrul Universității din București.
În alte nouă licee vor avea loc sesiuni de referate și simpozioane interdisciplinare."

[1] Într-adevăr, kazar-evreii sunt patrioţi, ştiu să-şi apere interesele, chiar denaturând
adevărata istorie, în schimb noi, românii, cu coloana vertebrală strâmbă, fără demnitate,
fără personalitate, nu zicem nimic, mai ales când suntem batjocoriţi de toţi neaveniţii,
cărora le-am dat cămin, au făcut averi în România, le-am dat funcţiile cele mai înalte,
începând chiar cu funcţia de Preşedinte al României, ne-au jecmănit şi înşelat distrugându-
ne, pas cu pas ţara! Pentru o înţelegere mai corectă a aşa-zisului holocaust din România
împotriva evreilor, a măsurilor luate de „criminalul de război Ion Antonescu" contra
evreilor, (pentru care a fost „judecat" şi asasinat de un „Tribunal" asemănător şi tot atât de
„legal" ca acel care i-a „judecat" şi condamnat la moarte pe Ceauşeşti), redau câteva
documente:
 - Iată ce scria Mathias Carp[2] „La şedinţa Consiliului de Miniştri al ultimului
guvern legionar, Antonescu spunea: Domnule general Petrovicescu - ministrul de
interne, legionar -, au venit ieri aici procurorii din ţară. Am raportul lor. A asistat la cele
raportate şi dl. Sima. Se petrec lucruri groaznice pe toată suprafaţa ţării. Ţara este
bolşevizată. Au intrat bolşevicii în Mişcarea Legionară. Astfel la Brăila s-au scos în
timpul sărbătorilor toţi jidanii, - intelectuali, avocaţi, medici, rabini, tineri, bătrâni - fără
nici o deosebire şi fără nici o consideraţie şi au fost puşi la curăţatul zăpezii. în oraş. La
Buzău un rabin bătrân a fost scos la curăţatul zăpezii. Sunt lucruri oribile care se petrec
în ţară. Se duc la prăvăliile jidanilor şi iau fondul de comerţ distrugând astfel comerţul
şi creditul. În această situaţie ne vom pomeni peste două luni cu o catastrofă economică.
Fabricile nu mai trimit materiale fabricate, pentru că jidanii care au prăvălii nu mai
cumpără marfă]. Astfel hotărârea lui Antonescu era luată. Situaţiunea de vasalitate îi
impunea însă, în prealabil, o consfinţire din partea Fuhrerului sau cel puţin o întărire a
poziţiei sale politice, printr-o nouă dovadă de încredere. A plecat foarte grăbit la
Berchtesgaden, la 14 ianuarie 1941. O serie de măsuri erau din vreme pregătite de către
oamenii săi de încredere. Două din ele erau hotărâtoare:
1. Desfiinţarea comisarilor de românizare - corp de tâlhari legionari -, care măcinau în
interes propriu sau numai pentru a distruge întreaga economie naţională;
2. Înlocuirea principalilor agenţi ai teroarei legionare: ministrul de interne, directorul
general al Siguranţei Statului şi prefectul poliţiei Capitalei. (Ca măsură de prevedere au
fost convocaţi toţi prefecţii din ţară , la o conferinţă, de către Ministrul Coordonării
Economice. În plină şedinţă aceştia au fost declaraţi arestaţi, ceea ce a dezorientat
organizaţiile provinciale şi a împiedecat întinderea rebeliunii în ţară)."

- La Arhivele Centrale de Istorie[3], există „Nota din 14 noiembrie 1942 Linia 1 F" cu
următorul conţinut: „Dl. Maniu era informat că germanii au formulat într-un chip
cominatoriu, trei cereri: mobilizarea şi trimiterea pe frontul rusesc a tuturor bărbaţilor
între 18 şi 41 de ani; o nouă şi mai severă raţionalizare a alimentelor; reluarea masivă a
deportărilor de evrei. Domnia Sa a arătat că toate aceste cereri au fost refuzate de
guvern în mod motivat. În privinţa evreilor, dl. Maniu era încântat - pentru
evenimentele ulterioare - că guvernul a procedat atât de abil, încât are dovezi certe şi
numeroase, că toate măsurile antievreieşti au fost impuse de nemţi. Pentru cazurile când
s-au produs asasinate din partea românilor, aceştia au fost judecaţi şi pedepsiţi aspru:
cum a fost cazul maiorului de jandarmi din Chişinău şi a căpitanului din Moghilău,
Cernan, condamnaţi la moarte."
 Această „Notă" demonstrează că Ion Antonescu a tergiversat, în mod abil,
„rezolvarea definitivă a problemei evreilor" ordonată de Hitler. (Adică trimiterea în
Lagărele Morţii), spre deosebire de guvernul lui Horthy, care a expediat, din Transilvania
de Nord - teritoriul aparäinând Ungariei în acea perioadă - numeroase trenuri cu evrei, cu
destinaţia „Lagărele Morţii". Ion Antonescu şi unii colaboratori au fost condamnaţi la
moarte şi executaţi, fără să fie vinovaţi, în schimb Horthy (asasin a zeci de mii de evrei) a
murit de bătrâneţe şi reînhumat în Ungaria cu onoruri militare. Aceasta a fost şi este
„dreptatea" strâmbă a bolşevicilor-evrei.

- Politica Vicepreşedintelui Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu şi unele Hotărâri

luate de (Mareşalul Ion Antonescu:
a. „D. Dr. Lupu a fost informat că D. Mihai Antonescu s-a întâlnit întâmplător cu Dr-ul
Ghingold, preşedintele Centralei Evreilor, la un magazin din Calea Victoriei. Cu acest
prilej, dl. Mihai Antonescu a recomandat d-lui Dr. Ghingold să se perceapă taxe cât mai
mari pentru carnetele de scutire de muncă de la evreii bogaţi, iar celor lipsiţi să li se
faciliteze eliberarea carnetelor. D. Mihai Antonescu a recomandat ca întreaga sumă, ce
rezultă continuu din fondurile strânse pentru carnetele de sănătate de scutire de muncă să
fie imediat trimisă evreilor din Transnistria şi celor care revin de acolo. D-sa a autorizat
să nu se mai reţină, ca până acum, o cotă importantă pentru Casa de Patronaj [...]".[4]

b. „D.Dr.Lupu se află în posesia unui ordin de serviciu către comisariatele de poliţie din
Capitală, prin care se recomandă ca evreii să fie apăraţi în caz de tulburări şi casele
acestora deopotrivă să fie apărate. Arătând acest ordin prietenilor săi, dl. Dr.Lupu trăgea,
cu satisfacţie, concluzia că guvernul este hotărât să asigure ordinea, independent de
injoncţiunile germane". Semnează Dinu.[5]

c. „La Legaţia Elveţiei s-a înregistrat cu satisfacţie informaţia şi s-a transmis, prin raport
special, că Ordonanţa Nr.23 a Guvernământului Transnistriei a fost abolită. Este
ordonanţa pe baza căreia Curţile Marţiale condamnau pe evrei la moarte. Anularea
acestei ordonanţe este privită ca un act de semnificaţie politică." Semnează Eleodor.[6]

d. În Arhivele Naţionale ale României, „În Şedinţa din 17 noiembrie 1943 s-a discutat
despre: evacuarea din Transnistria - a personalului şi populaţiei, a animalelor şi
materialelor -; chestiunea evreiască - evreii să fie aduşi la locurile de unde au plecat,
asasinatele nu sunt tolerate -; constatările făcute de Mareşal cu ocazia inspecţiilor făcute în
judeţele Ialomiţa şi Dolj."[7]
 Spicuiri referitoare la evrei:

„Mareşalul Ion Antonescu: Trec la chestiunea evreiască. Avem în Transnistria, după

ultima statistică, cincizeci şi ceva de mii de evrei [...]. Aceşti evrei sunt grupaţi la
Vapniarca.
G-ral C.Vasiliu: De la Vapniarca au fost mutaţi la Grosulova, care este lângă Tiraspol.
M.I.A.: Vasăzică, sunt salvaţi.
G.C.V.: La Vapniarca sunt numai comunişti. Sunt 435 evrei de la Tg.Jiu.
M.I.A.: Tot ce este evreu comunist nu aduc în ţară.
G.C.V.: Restul sunt rămaşi pe loc.
M.I.A.: Şi cei din lagărul de la Tiraspol, dacă sunt comunişti, nu ajung în ţară.
G.C.V.: Mai avem un lagăr lângă Slivina, lângă Oceacov. Sunt infractori cu de la 15
trimiteri în sus, la Parchet, condamnaţi.
MI.A.: Nu ne interesează nici aceşti comunişti, nici aceşti infractori. Vorbesc de ceilalţi
evrei, pe care i-am evacuat cu forţa din Dorohoi.
G.C.V.: Aţi hotărât dvs., într-un Consiliu de ordine, ordinea de preferinţă în care vor fi
aduşi, începând cu orfanii, cari sunt vreo 5000.
M.I.A.: Noi vrem să facem un mare sanatoriu la Vijniţa. Acolo a fost un centru mare
evreiesc, care a fost părăsit de atâta vreme. Tot acolo vom aduce mulţi dintre evreii
aceştia. De aceia, în ce priveşte pe cei care sunt expuşi să fie omorâţi de germani, trebuie
să luaţi toate măsurile şi să preveniţi pe germani că nu tolerez lucrul acesta, căci, în
ultimă instanţă, eu voi purta ponosul acesta, mai bine îi scoatem de acolo şi îi aducem în
regiunea aceasta. Acolo să organizezi o siguranţă a lor, într-un lagăr, ca să nu poată
umple din nou Bucovina. Să organizezi acolo pentru lucru. Le plătim. Însă, până să se
organizeze, sunt hrăniţi de comunitatea evreiască. Am vorbit chiar astăzi cu dl Lecca, şi i-
am spus să-i cheme pe cei de la comunitatea evreiască - spune că are deja 160 milioane
strânşi -, să le facă rost de îmbrăcăminte, de mâncare. În acelaşi timp să comunice în
străinătate ca să trimeată alimente şi de acolo - ca şi pentru prizonierii americani - din
Elveţia, şi haine, pentru că din stofa destinată soldatului, muncitorului şi funcţionarului
român, eu nu dau ca să îmbraci pe evrei. Mi-e milă şi de evrei, dar mi-e mult mai milă de
români Deci sunt hrăniţi pe banii lor. Nu contribuim cu nimic. Au deja 160 milioane. Îi
îngrămădim pe toţi acolo. Dacă nenorocirea ne face să ne ducem mai departe de Vijniţa, ei
rămân acolo. De la Vijniţa nu mai fac nici un pas în interiorul ţării.
G.C.V.: Nu încap toţi acolo.
M.I.A.: Acolo au fost 20-30 000 de evrei.
G.C.V.: Au fost 5000 în oraş. Este un orăşel mic. Îi trimitem numai în oraşele de unde au
plecat, în Bucovina şi Basarabia.
M.I.A.: Cum?
G.C.V.: Ei trebuie să meargă la locul de unde au plecat.
M.I.A.: Nu numai cei cari sunt din Vechiul Regat?
G.C.V.: Afară de aceia. Dar majoritatea sunt din Bucovina şi Basarabia.
M.I.A.: Să-i aduci tot în oraşele lor de origină?
G.C.V.: În alte părţi nu putem să-i ducem pentru că n-avem capacitate de cazare.
M.I.A.: Să-i ducem la Vijniţa. În ce condiţiuni? I-am spus şi lui Lecca să le trimită hrană.
Orezeanu mi-a spus că le va pune la dispoziuţie vagoane, ca să-i trimită acolo. Mi s-a spus
că cei de la Golta ar fi fost omorâţi?
G.C.V.:Nu este adevărat, domnule Mareşal.
M.I.A.: În orişice caz, să-i previi pe germani că nu tolerez asemenea asasinate.
G.C.V.: Au fost luate de germani şi duse peste Bug numai câteva detaşamente de evrei.
M.I.A.: Vă rog să atrageţi atenţia Serviciului Secret German că nu tolerez să-i omoare.
(Bolşevicii evrei l-au condamnat pe Mareşalul Ion Antonescu la moarte, fiind considerat
criminal de război. Ori, din multele stenograme se vede clar că Mareşalul Ion Antonescu s-
a zbătut din toate puterile ca evreii să nu fie omorâţi de germani, însă, după 1989, cei care
au condus şi conduc România au recunoscut şi recunosc „holocaustul românesc" împotriva
evreilor. Ba chiar au şi dat o lege care condamnă la închisoare pe acei care se pronunţă
împotriva recunoaşterii acestui holocaust în România, chiar dacă se aduc, drept argumente,
documentele de arhivă, din acea vreme. Legea 31/2002 încalcă articolul 19 din „Declaraţia
universală a drepturilor omului", din care citez: „Libertatea de exprimare reprezintă unul
dintre drepturile fundamentale ale omului, proclamat în mod universal. Ea este esenţială
pentru existenţa şi dezvoltarea unei societăţi, pentru exercitarea celorlalte drepturi şi
libertăţi fundamentale ale omului. Orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a
expresiei; acest drept include libertatea de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei prin
orice mijloace şi fără frontiere". Actualul Preşedinte al României spunea că a lăcrimat la
muzeul holocaustului din America, în schimb, despre holocaustul maghiarilor împotriva
românilor ardeleni, între 1940 şi 1944, cât Nordul Transilvaniei a fost sub ocupaţie
ungurească nici nu aminteşte, că, deh, se supără ungurii din U.D.M.R. şi dacă aceştia se
supără, cum va mai avea majoritate în Parlament?

e. În Arhivele Naţionale sunt o mulţime de documente care demonstrează că în România,

în timpul guvernării Mareşalului Ion Antonescu, nu a avut loc niciun holocaust împotriva
evreilor. Există multe rapoarte ale Prefecturii judeţului Iaşi [...] privitoare la evenimentele
sângeroase de la Iaşi, din 28/30 iunie 1941 şi uciderea unor evrei de către Trupele SS.[8]
De asemenea Raportul Generalului Leoveanu Emanoil, Director General al Poliţiei Iaşi,
către Generalul Ion Antonescu, Memoriul asupra anchetei executată conform Ordinului
nr.4678 din 01.07.1941 al MAI, în legătură cu aceleaşi tulburări de la Iaşi, îmbarcarea
evreilor în vagoane sistem marfă, neigienice, cărora li s-au închis uşile pe din afară şi
plimbate de la o staţie la alta, până au murit peste 1200 de evrei. Îmbarcarea în vagoane, ca
şi paza acestora a fost executată de trupe SS, nu ale Armatei sau Jandarmeriei Române[9]
Tot la Arhivele Naţionale mai există câteva ordine, date de Mihai Antonescu, către
Ministrul Marinei pentru pregătirea şi îmbarcarea a mii de evrei, cu destinaţia Palestina şi
multe, multe alte documente de arhivă. Toate demonstrează inexistenţa vreunui holocaust
antievreiesc, fapt recunoscut şi de către Shimon Peres, în Declaraţia oficială cu ocazia
vizitei sale în România, din august 2010 etc.
Este regretabilă şi condamnabilă laşitatea unor români şi, mai ales, tăcerii unor mari istorici
!
-----------------------------------------
[1] Adevărul.ro – Social, Autor E.Ch., 12.10.2004

[2] „Cartea Neagră. Fapte şi documente, suferinţele evreilor din România, 1940-1944”:
[3] Fondul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri - Serviciul Special de Informaţii - Dosar
30, vol.1/1942,
[4] Notă din 4 ianuarie 1943, din Fondul S.S.I., dosar 64, vol.2/1943
[5] Notă din 7 ianuarie 1943 Linia 1 F., din Fondul S.S.I. dosar 30, vol.1/1942
[6] Notă din 20 ianuarie 1943 Linia 1 F., din Fondul S.S.I. dosar 30 vol.2/1942
[7] Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri, vol. IX (februarie-decembrie 1943),
ediţie de documente întocmită de Marcel-Dumitru Ciucă şi Maria Ignat, p. 559-591,
[8] Fondul Ministerului de Interne, dosar 229/1941
[9] (Mathias Carp, Cartea neagră. Fapte şi documente, suferinţele evreilor din România,
1940-1944).