De ce socialism?

Publicat în primul număr din Monthly Review (Mai 1949)

Albert Einstein
1949

Este indicat ca cineva care nu este expert în ceea ce priveşte ches-

tiunile economice şi sociale să emită păreri despre socialism? Cred, din
mai multe motive, că este.
Să cercetăm întâi chestiunea din punct de vedere al cunoaşterii s, tiint, ifice.
Poate părea că nu există diferent, e metodologice majore între astronomie
s, i economie: oamenii de s, tiint, ă din ambele domenii încearcă să desco-
pere legi care pot fi acceptate general pentru un grup circumscris de fe-
nomene, astfel încât să interconecteze aceste fenomene pe cât de us, or de
înt, eles posibil. Dar, în realitate, asemenea diferent, e metodologice există.
Descoperirea legilor generale în domeniul economiei este îngreunată de
faptul că observarea fenomenelor economice este adesea afectată de mult, i
factori care sunt foarte greu de evaluat separat. În plus, experient, a care
s-a acumulat de la începutul as, a-zisei perioade civilizate a istoriei umane
a fost influent, ată s, i limitată, cum bine se s, tie, de cauze care sub nicio
formă nu sunt exclusiv economice ca natură. De exemplu, majoritatea
statelor mari din istorie s, i-au datorat existent, a cuceririlor. Cuceritorii
s-au stabilit, legal s, i economic, drept clasă privilegiată în t, ara cucerită.
S, i-au însus, it drepturile de proprietate s, i au desemnat preot, imea din rân-
durile lor. Preot, ii, controlând educat, ia, au creat din separarea pe clase
sociale o institut, ie permanentă s, i au creat un sistem de valori prin care
oamenilor le era ghidat, în mare parte incons, tient, comportamentul so-
cial.
Dar tradit, ia istorică este, putem zice, destul de actuală; niciunde
nu s-a reus, it să se treacă peste ceea ce Thorstein Veblen numea „faza
prădătoare” a dezvoltării umane. Faptele economice observabile apart, in
acelei faze s, i chiar s, i asemenea legi care ar putea deriva de aici nu pot fi
aplicabile altor faze. Dat fiind că scopul real al socialismului este tocmai
să înfrângă faza prădătoare a dezvoltării umane s, i să avanseze dincolo

1
de ea, s, tiint, a economiei în starea ei actuală poate arunca put, ină lumină
asupra societăt, ii socialiste din viitor.
În al doilea rând, socialismul este îndreptat către un final etic din
punct de vedere social. S, tiint, a, totus, i, nu poate crea sfârs, ituri, ba mai
mult, nu le poate inocula în fiint, ele umane. Dar sfârs, iturile însele sunt
concepute de personalităt, i cu idei înalte s, i, dacă aceste sfârs, ituri nu sunt
abandonate din fas, ă, ci pline de viat, ă s, i viguroase, sunt adoptate s, i pur-
tate înainte de acele multe fiint, e umane care, pe jumătate incons, tiente,
determină evolut, ia lentă a societăt, ii.
Din aceste motive, ar trebui să avem grijă să nu supraestimăm s, tiint, a
s, i problemele s, tiint, ifice atunci când se discută probleme umane; s, i nu ar
trebui să ne imaginăm că expert, ii sunt singurii care au dreptul să emită
păreri în ceea ce prives, te chestiunile de organizare socială.
Nenumărate voci au sust, inut, de ceva vreme încoace, că societatea
umană trece printr-o criză, că stabilitatea i-a fost scuturată serios. Este
caracteristic unei asemenea situat, ii ca indivizii să se simtă indiferent, i
sau chiar ostili grupului, mic sau mare, din care fac parte. Ca să mă
explic, am să descriu aici o experient, ă personală. Am discutat recent cu
un om inteligent s, i bine intent, ionat despre amenint, area unui alt război
care, în opinia mea, ar pune serios în pericol existent, a umanităt, ii, s, i
am ment, ionat că numai o organizat, ie supra-nat, ională ar oferi protect, ie
împotriva acestui pericol. Atunci, vizitatorul meu, foarte calm s, i linis, tit,
mi-a spus: „De ce te opui atât de profund disparit, iei rasei umane?”
Sunt sigur că acum un secol, nu mai mult, nimeni nu ar fi făcut o
asemenea afirmat, ie cu atâta us, urint, ă. Este afirmat, ia unui om care s-a
chinuit în zadar să atingă un echilibru s, i care, mai mult sau mai put, in,
a pierdut sperant, a de a reus, i. Este expresia unei sinugurătăt, i dureroase
s, i a unei izolări, de care atât, ia oameni suferă astăzi. Care este cauza?
Există vreo scăpare?
Este us, or să punem asemenea întrebări, dar este greu să răspundem
la ele neavând niciun dubiu. Trebuie să încerc, totus, i, pe cât de bine pot,
des, i sunt cons, tient de faptul că sentimentele s, i aspirat, iile noastre sunt
frecvent contradictorii s, i obscure s, i că nu pot fi exprimate în formule
us, oare s, i simple.
Omul este, în acelas, i timp, o fiint, ă solitară s, i una socială. Ca fiint, ă
solitară, el încearcă să-s, i protejeze existent, a sa s, i pe aceea a celor care îi
sunt apropiat, i, să-s, i satisfacă dorint, ele personale s, i să-s, i dezvolte abilităt, ile
înnăscute. Ca fiint, ă socială, el încearcă să câs, tige recunoas, terea s, i
afect, iunea oamenilor, să îi placă aceleas, i lucruri ca s, i lor, să îi mân-
gâie când au necazuri s, i să le îmbunătăt, ească condit, iile de viat, ă. Doar

2
existent, a acestor năzuint, e variate, adesea conflictuale, stau la baza ca-
racterului special al omului s, i combinarea lor specifică determină gradul
în care un individ poate obt, ine echilibrul interior s, i poate contribui la
bunăstarea societăt, ii. Este destul de posibil ca puterea relativă a acestor
două porniri să fie, în mare, fixată genetic. Dar personalitatea care erupe
în cele din urmă este formată în mare parte de mediul în care individul
se întâmplă să se afle atunci când se formează, de structura societăt, ii în
care cres, te, de tradit, ia acelei societăt, i s, i de felul în care prives, te el însus, i
diferite tipuri de comportament. Conceptul abstract de „societate” în-
seamnă pentru fiint, a umană individuală suma relat, iilor sale directe s, i
indirecte cu contemporanii săi s, i cu tot, i oamenii din generat, iile ante-
rioare. Individul este capabil să gândească, să simtă, să năzuiască s, i
să muncească individual, dar depinde atât de mult de societate — în
existent, a sa fizică, intelectuală s, i emot, ională — că ne este imposibil să
ni-l imaginăm sau să-l înt, elegem în afara cadrului societăt, ii. „Societatea”
îi dă omului mâncare, haine, o casă, uneltele de lucru, limba, modul de
gândire s, i majoritatea gândurilor în sine; viat, a lui este posibilă datorită
muncii s, i reus, itelor multor milioane de oameni din trecut s, i din prezent,
care sunt cu tot, ii ascuns, i în spatele micului cuvânt „societate”.
Este evident, în consecint, ă, că dependent, a individului de societate
este un fapt natural care nu poate fi abolit — la fel ca în cazul furnicilor
s, i al albinelor. În orice caz, în timp ce întreg procesul de existent, ă al
furnicilor s, i albinelor este fixat în detaliu de instincte rigide, mos, tenite,
modelul social s, i interrelat, ionarea fiint, elor umane sunt foarte variabile
s, i se pot schimba. Memoria, capacitatea de a face noi combinat, ii, da-
rul comunicării orale au făcut posibilă dezvoltarea fiint, elor umane în
direct, ii care nu sunt dictate de necesităt, ile biologice. Această dezvol-
tare se manifestă în tradit, ie, institut, ii s, i organizat, ii; în literatură; în
descoperiri s, tiint, ifice s, i ingineres, ti; în lucrările de artă. As, a se explică
cum se întâmplă că, într-un anumit sens, omul îs, i poate influent, a viat, a
prin propriul comportament s, i că, în acest proces, gândirea cons, tientă
s, i dorint, ele pot juca un rol.
Omul mos, tenes, te la nas, tere, ereditar, o constitut, ie biologică pe care
trebuie să o considerăm fixă s, i nealterabilă, incluzând dorint, ele natu-
rale caracteristice speciei umane. În plus, de-a lungul viet, ii, obt, ine o
constitut, ie culturală pe care o adoptă de la societate prin comunicare
s, i prin multe alte tipuri de influent, e. Această constitut, ie culturală este
cea care, cu trecerea timpului, se poate schimba, s, i determină în mare
măsură relat, ia dintre individ s, i societate. Antropologia modernă ne-a
învăt, at, prin investigare comparativă a as, a-ziselor culturi primitive, că

3
modul în care se comportă social fiint, ele umane poate varia foarte mult,
în funct, ie de modelele culturale s, i de tipurile de organizare care predo-
mină în societate. Pe acest lucru îs, i pot baza munca cei care încearcă
să îmbunătăt, ească omul: fiint, ele umane nu sunt condamnate, din ca-
uza constitut, iei lor biologice, să se anihileze unele pe altele sau să fie la
cheremul unei sort, i crude, auto-impuse.
Dacă ne întrebăm cum ar trebui schimbate structura societăt, ii s, i
atitudinea culturală a omului, pentru a face viat, a umană pe cât de sa-
tisfăcătoare posibil, ar trebui să ne amintim constant că există anumite
condit, ii pe care nu le putem modifica. As, a cum am ment, ionat înainte,
natura biologică a omului nu este modificabilă sub nicio formă. Mai
mult, dezvoltarea tehnologică s, i demografică a ultimelor câteva secole
a creat condit, ii persistente. În societăt, i relativ dense, care beneficiază
de bunuri indispensabile existent, ei lor continue, este absolut necesară
o divizare extremă a muncii s, i o centralizare la nivel înalt a aparatului
productiv. Timpul în care indivizii sau grupurile relativ mici puteau fi
complet auto-suficient, i — des, i, uitându-ne înapoi, pare idilic — a apus
pentru totdeauna. Este doar o mică exagerare să afirmăm că omenirea
constituie chiar s, i acum o comunitate planetară de product, ie s, i consum.
Am atins punctul în care poate că voi indica pe scurt ceea ce, în
opinia mea, constituie esent, a crizei timpului nostru. Aceasta prives, te
relat, ia dintre individ s, i societate. Individul a devenit mai cons, tient ca
niciodată de dependent, a lui de societate. Dar el nu consideră această
dependent, ă ca pe ceva pozitiv, ca pe o legătură organică, ca pe o fort, ă
protectoare, ci, dimpotrivă, ca pe o amenint, are la adresa drepturilor sale
naturale, sau chiar la adresa existent, ei sale economice. Mai mult, pozit, ia
sa în societate îi accentuează pornirile egoiste de schimbare, pe când
pornirile sociale, care sunt, natural, mai slabe, se deteriorează progresiv.
Toate fiint, ele umane, indiferent de pozit, ia în societate, suferă de acest
proces de deteriorare. Prizonieri incons, tient, i ai propriului egoism, se
simt nesiguri, singuri s, i privat, i de plăcerea naivă, simplă s, i nesofisticată
de a trăi. Omul poate găsi un scop în viat, ă, cât de scurtă s, i efemeră ar
fi, doar dacă este devotat societăt, ii.
Anarhia economică a societăt, ii capitaliste as, a cum există ea astăzi
este, în opinia mea, adevărata sursă a răului. Vedem în fat, a noastră o
urias, ă comunitate de producători ai cărei membri încearcă neîncetat să
se priveze unii pe alt, ii de roadele muncii lor colective — nu prin fort, ă,
ci în conformitate cu regulile stabilite legal. Este deci important să
realizăm că mijloacele de product, ie — adică întreaga capacitate produc-
tivă necesară pentru producerea bunurilor de consum, precum s, i a unor

4
bunuri-capital în plus — pot fi legal, s, i, în mare parte, sunt, proprietatea
privată a unor indivizi.
De dragul simplificării, în ceea ce urmează îi voi numi „muncitori” pe
tot, i cei care nu au în proprietate nicio parte din mijloacele de product, ie
— des, i asta nu corespunde în totalitate înt, elesului obis, nuit al termenu-
lui. Proprietarul mijloacelor de product, ie este în pozit, ia de a cumpăra
fort, ă de muncă de la muncitor. Folosind mijloacele de product, ie, munci-
torul produce noi bunuri care devin proprietatea capitalistului. Punctul
esent, ial al acestui proces este relat, ia dintre ceea ce produce muncitorul s, i
ceea ce primes, te în schimb, amândouă fiind măsurate în termenii valorii
reale. Până acum, în contextul în care contractul muncii este „liber”, ceea
ce primes, te muncitorul nu este determinat de valoarea reală a bunului
pe care îl produce, ci de nevoile sale minime s, i de cererea capitalistului
de fort, ă de muncă în relat, ie cu numărul de muncitori care concurează
pe acelas, i post. Este important să înt, elegem că s, i numai în teorie plata
muncitorului nu este determinată de valoarea produsului său.
Capitalul privat tinde să fie concentrat în câteva mâini, lucru cauzat
part, ial de concurent, a dintre capitalis, ti, s, i part, ial din cauză că evolut, ia
tehnologică s, i diviziunea crescândă a muncii încurajează formarea de
unităt, i de product, ie mari în defavoarea celor mici. Rezultatul acestor
dezvoltări este o oligarhie de capital privat, o enormă putere care nu
poate fi înlăturată eficient nici de o societate democratică organizată
politic. Acest lucru este adevărat, dat fiind că membrii corpurilor legi-
slative sunt selectat, i de partidele politice, finant, ate în mare parte, sau
influent, ate în alt fel, de capitalis, tii privat, i, care separă electoratul de
clasa politică. Consecint, a este că reprezentant, ii populat, iei nu prote-
jează de fapt interesele sect, iunilor defavorizate ale societăt, ii. Mai mult,
în condit, iile actuale, capitalis, tii privat, i controlează inevitabil, direct sau
indirect, principalele surse de informare (presa, radioul, educat, ia). Este
deci extrem de greu s, i, în cele mai multe cazuri, de-a dreptul imposibil,
pentru cetăt, eanul-individ să ajungă la o concluzie obiectivă s, i să profite
inteligent de drepturile sale politice.
Situat, ia care predomină într-o economie bazată pe proprietatea pri-
vată a capitalului este caracterizată de două principii importante: pri-
mul, mijloacele de product, ie (capitalul) sunt det, inute privat s, i proprie-
tarii dispun de ele as, a cum consideră de cuviint, ă; al doilea, contractarea
muncii este liberă. Desigur, nu există o societate pur capitalistă din
acest punct de vedere. Ar trebui luat în calcul s, i faptul că unii dintre
muncitori au reus, it să îs, i asigure o formă oarecum îmbunătăt, ită a „con-
tractului liber de muncă”, prin lungi s, i amare lupte politice. Dar, pe

5
ansamblu, economia actuală nu diferă cu mult de capitalismul „pur”.
Product, ia este generată pentru profit, nu pentru consum. Nu pre-
domină principiul că tot, i cei capabili s, i dornici de muncă vor găsi un
loc de muncă; există aproape întotdeauna o „armată de s, omeri”. Mun-
citorul trăies, te cu teama constantă că îs, i va pierde locul de muncă. Dat
fiind că muncitorii neangajat, i s, i cei prost plătit, i nu oferă un mediu de
piat, ă profitabil, product, ia de bunuri de consum este restrict, ionată s, i
consecint, a este constituită de o mare suferint, ă. Progresul tehnologic
rezultă frecvent într-o rată s, i mai mare de s, omeri, s, i nu în us, urarea po-
verii muncii pentru noi tot, i. Motivul profitului, alături de competit, ia
dintre capitalis, ti, este responsabil pentru o instabilitate în acumularea
s, i utilizarea capitalului, lucru care duce la depresiuni grave s, i crescânde.
Competit, ia nelimitată duce la o imensă risipă de muncă s, i la ciuntirea
cons, tiint, ei sociale a indivizilor pe care i-am ment, ionat mai înainte.
Lucrul pe care îl consider cel mai rău la capitalism este această ciun-
tire a indivizilor. Întregul nostru sistem educat, ional suferă de acest rău.
I se inoculează studentului o atitudine competitivă exagerată, s, i este
antrenat să venereze ahtierea după succes, acest lucru făcând parte din
pregătirea pentru viitoarea lui carieră.
Sunt convins că nu există decât un singur mod de a elimina aceste
rele grave, s, i anume stabilirea unei economii socialiste, împreună cu un
sistem educat, ional orientat spre t, eluri sociale. Într-o astfel de econo-
mie, mijloacele de product, ie sunt în proprietatea societăt, ii înses, i s, i sunt
utilizate planificat. O economie planificată, care ajustează product, ia în
funct, ie de nevoile comunităt, ii, ar distribui toată munca tuturor celor
capabili să muncească s, i ar garanta existent, a fiecărui bărbat, a fiecărei
femei s, i a fiecărui copil. Educarea individului, în plus fat, ă de promo-
varea abilităt, ilor sale înnăscute, ar încerca să-l transforme în spiritul
responsabilităt, ii fat, ă de ceilalt, i oameni, în loc de a-l învăt, a să glorifice
puterea s, i succesul din societatea noastră actuală.
Cu toate acestea, este necesar să ne amintim că o economie planificată
nu este echivalentă cu socialismul. O economie planificată ar putea să
fie însot, ită de completa încătus, are a individului. Atingerea socialismului
presupune solut, ionarea unor foarte grele probleme socio-politice: cum
este posibil, în ceea ce prives, te centralizarea majoră a puterii politice
s, i economice, să prevenim ca birocrat, ia să devină atotputernică? Cum
se pot proteja drepturile individului pentru a asigura o contragreutate
pentru puterea birocrat, iei?
Se cere, în vremea noastră de tranzit, ie, o clarificare a scopurilor s, i a
problemelor socialismului. Dat fiind că, în condit, iile actuale, discut, iile

6
libere s, i neinhibate asupra acestor probleme au devenit un puternic tabu,
consider fondarea acestei reviste ca pe un serviciu public important.