1

STATUL SI REVOLUTIA
INVATATURA MARXISMULIII DESPRE STAT
SARCINILE PROLETARIATULIJI TN REVOLUTIE,

Se ris in aug tial-srplembrie 1917

§ 3 al eapilolului al 11-lea
a Joel beris inainle de 17 deeembrie 1918
Publical In 1918, la Petrograd Se tipdregle dupd lethil
sub forma de brogan!, mantacrisulai, confrientat
de Editura Jian i mania" ea lexitel cdrjj publicale
In 1919 la Moscow Petrograd
de Edilura Konummial"
 irr..'iDrftA;.//eRli 1.2444,
,---- 514 9 .111111oe.ec _-j1)",
;- si-p-ca;r-44.
2
, L n uma la/1147
e-iyauir 0 1.4

512171
iirs.70-09S e le4,..el.VsLOG044
"0,4-40410,00/.5 00, zrpliecas.r.h.
Z04/..750(..SZe.r
if-,44.544./KCI14.
4.scsass4444.1..
%./-7.7401..4. 4'74. 1 '1;47 .6,4e"
Dacca.. A...a-y..40,f. 4 -
Z4),,,e44-4444e. 44. "7.,795)4.'5
4-4 .7
14,
So4fsl
4....rers.
-
",44).4.44.

14,.44.4/4...747
SA/ ss --- 61
.....1,41 c;. 7).0.4V-.
-,.. r...* '""*4
"C144,..44- AWt,
fs.........sp.s..sse
/414948.741
.0, At.
444s-
- 07.5",L-1
-.4 4,41,/,,
74t.4.22$1124.4- .7... VAN!, oft.s./4.4s4/4S .
. **/- ->-
0O.J.,../..p..4 44/.4. 42-As,

,),A,
.-45.4411
4...A- ,711"
,-. 9444.44.4.-Pft ...Arm a./ :ay.t.9.a -04
,-,1..ae. * 791,.....4..46..
....co. ye.... ,P27-
y.... Mal' 7,*.1,c.
ng4 /Am

la " 4,44/6
IA . er..*:.
4T44, 1/4 /C. .C....".41".
-Auf 4e.e 40, AQ.0"..,_osedy-,00. 00,00.40
4,49 .46,0 "43 - .6404C.0.0 4 004.4-.9-40 "60/4,3.0-t«.
p.isAss Ps-View siVrcs .14r .4 s, 4.5,4
r
OPI
"77,..ye,,,Yarst.7:417tarZ,
7Virwle ail/x.47 pg1.1....efe,c
sgsze9(;.Vtf; ""vtg,44.40.4.4 144,ra.11... Pr-9Le.r.W.Z pr...r.94,e 4.4
a4 0.9ie"-...c. M.
rr p4 SysjorA..opayte-nta
444A
42,cour kepPeltort.,
"294..
CA4-p0b-o 61.41-/919 .."7.p4oe ..?0,07.2teA.:
owes.cit...;"*. .gritts..c.A.94.4.em Lie
'04-404800.00A- ea)..me. AC edreiew-ye.:"
/8ar f817...Z. 24746, 42..af ,f 4,
a'"'70.4.y.12-e ;44. 4,4Z ,) h.t,
edr.,-,--".02^4, Ic. 6r-41 A La egrZie.
p7.).6 4:0-t4 i.a ja6 8 C04.Z4.
4, NC441....at ",;(f....,.."CsIt.ssA 1..400 4esso4.04:-.. threat:A:CZ-
17;t 66-6:444: 44,y,, 4 cf n.,,2-se.
c..-s /t.4..erenew-Tai. 4.1.9 ./C4 2,r0,93,09.415
n70-t".. 42...27 itacsc 0./..5.-y#4.4 /cc 71...,ek.. "oat /54.-4.0...r-..-
,fs",..tccrer ptane.src AZ * 1.04malo-bAr-e-extr.
yr-.42..w.4tia 6.4ror..^.
ola1;*9ut0s417 /X>A7), ."4.15 t,.eg-sV-
Ar..rvl cm-ZS air .fisa,
4.6%,,e, ///7 da;Ct
-1/ (yam. ,en4eal Avia0W.g. Px)"
56. 12 ZWeljail.,25,!44" IC.. e 11- .44,-zze64
0.1.472 4 17 S fe)114......).
: r . 9(....h -,24,p, 2. 4.11.

Prima paginA a manuserisului lui V. I. Lenin

Statul si revolutia". August-septembrie 1917.
Mrciorat
 3

PREFATI LA PRIMA EDITIE

Problema statului capAtA in momentul de fat6 o deose-

bitA insemnAtate atit din punct de vedere teoretic, eft si
din punct de vedere practic-politic. RSzboiul imperialist
a gabit si a ascutit la maximum procesul transformSrii
capitalismului monopolist in capitalism monopolist de
stat. Monstruoasa asuprire a maselor muncitoare de atre
statul care se contopeste din ce in ce mai mult cu uniunile
atotputernice ale capitalistilor devine tot mai monstruoasS.
TArile inaintate se transforms e vorba de hinterlandul"
lor in ocne si inchisori militare pentru muncitori.
Ororile si dezastrele f6r6 precedent provocate de rAzboiul
care se prelungeste fac ca situatia maselor sA fie de nesupor-
tat, sporesc revolta acestora. Revolutia proletarA interna-
tionalA se coace in mod evident. Problema atitudinii ei
fatA de stat capAtA o insemnAtate practicl.
Elernentele de oportunism, acumulate in decursul a
zeci de ani de dezvoltare relptiv pasnicA, au dat nastere
curentului social-sovinist, care dominA inartidele socia-
-liste of iciale din lumea intreagA. Acest curent (Plehanov,
Potresov, Breskovskaia, Rubanovici si, intr-o formS ceva
mai camuflath, domnii Tereteli, Cernov & Co. in Rusia;
Scheidemann, Legien, David si altii in Germania ;Renaudel,
Guesde, Vandervelde in Franta si Belgia; Hyndman si
fabienii 2 in Anglia etc. etc.) socialism in vorbe, sovi-
nism in fapte se distinge printr-o mirsavA si slugarnich
adaptare a conduatorilor socialismului" nu numai la
interesele burgheziei lor" nationale, dar in special la cele
ale statului lor", deoarece majoritatea asa-numitelor mari
puteri exploateaza si asupresc de multS vreme o serie
intreag6 de popoare mici si slabe. Iar rAzboiul imperialist
4 V. I. LENIN

este tocmai un rAzboi pentru impktirea i reimpartirea

acestor prAzi. Lupta pentru eliberarea maselor muncitoare
de sub influenta burgheziei in general, si a burgheziei
imperialiste in special, nu este posibilA fArt lupta 1mpotriva
prejudecgilor oportuniste cu privire la stat".
Vom examina mai intii inv*apitura lui Marx si Engels
despre stat, oprindu-ne intr-un mod foarte amAnuntit asupra
laturilor ei care au fost uitate sau au suferit denaturári
oportuniste. Vom analiza apoi in mod special pe promo-
torul principal al acestor denatur5,ri, Karl Kautsky, cel
mai cunoscut conducAtor al Internationalei a II-a
(1889-1914), care a dat un atit de jalnic faliment in timpul
eazboiului actual. In sfirsit, vom trage principalele con-
cluzii impuse de experienta revolutiei ruse din 1905 si
mai ales de cea din 1917. Aceasta din urm4 Isi incheie, pe
cit se pare, in momentul de fatA (inceputul lunii august
1917), prima fazg, a dezvolarii ei; in general insg, aceastA
revolutie in ansamblul ei poate fi inteleas5, numai ca o
verigA in lantul revolutiilor proletare socialiste provocate
de rilzboiul imperialist. Problema raportului dintre revo-
lutia socialisfa a proletariatului i stat capItA astfel nu
numai o insemn'atate practicä-politick ci i o insemnItate
deosebit de actualg,, pentru cA ea are menirea de a face
masele s inteleag4 ceea ce vor trebui s intreprina in
viitorul apropiat pentru eliberarea lor de sub jugul capi-
talului.
Autorul
August 1917

PREFATA LA EDITIA A DOUA

Editia de faf6, a doua, se tipAreste aproape fArg. modi-
f S-a adliugat numai paragraful 3 la capitolul al II-lea.
Autorul
Moscova.
17 decembrie 1918
 5

CAPITOLUL I
SOCIETATEA IMPARTITA IN CLASE SI STATITL
1. STATUL - PRODUS AL IREDUCTIBILITATII
CONTRADICTIILOR DE CLASA.

Cu doctrina lui Marx se intimpla acum ceea ce s-a

intimplat nu o data in istorie cu doctrinele cugetatorilor
si ale conducatorilor revolutionari ai claselor asuprite in
lupta lor pentru elitlerare. Atita timp cit marii revolu-
tionari erau in viata, ei erau supusi de clasele asupritoare
la persecutii permanente, doctrina lor era intimpinata cu
cea mai salbatica furie, cu cea mai turbata ura, impotriva
ei se declansau cele mai desantate campanii de minciuni
si calomnii. Dupsa moartea lor se fac incercari de a-i trans-
forma in icoane inofensive, de a-i canoniza, ca sa zicem
asa, de a le inconjura numele cu o oarecare aureo1 a. de
glorie, pentru consolarea" claselor asuprite si pentru
inselarea acestora, golind invatatura revolutionara de
continutul ei, tocindu-iascutisul revolutionar i vulgari-
zind-o. Burghezia i oportunistii din rindurile mi§tarii
muncitoresti se intilnese astazi pe terenul acestei prelu-
crari" a marxismului. Sint uitate, denaturate, inlaturate
latura revolutionara a invataturii, spiritul ei revolutionar.
Este pus pe primul plan, este proslavit ceea ce este accep-
tabil sau pare a fi acceptabil pentru burghezie. Toti
socialiovinitii sint astazi marxisti", nu rideti! Si din
ce in ce mai des vorbesc savantii burghezi germani, pina
mai ieri specialisti in materie de stirpire a marxismului,
de un Marx national-german", care ar fi educat asociatii
muncitoresti atit de splendid organizate in vederea du-
cerii razboiului de jaf !
C V. I. LENIN

Fata de o asemenea stare de lucruri, fata de nemaipo-

menita raspindire a denaturarilor marxismului, sarcina
noastra este in primul rind de a restabili adevarata inva-
tatura a lui Marx despre stat. Pentru aceasta e necesar
sA calm un sir intreg de pasaje lungi din insesi operele
lui Marx si Engels. De bun seam, citatele lungi vor
ingreuia expunerea si nu vor contribui do loc la a o face
mai populara. A ne lipsi insa de ele este absolut imposibil.
Toate pasajele, sau cel putin toate pasajele hotaritoare,
din operele lui Marx si Engels privitoare la problema sta-
tului trebuie neaparat citate cit mai complet cu putintil
atit pentru ca cititorul sa-si poath face in mod independent
o idee asupra totalitAtii conceptiilor intemeietorilor socia-
lismului stiintific si asupra dezvoltarii acestor conceptii,
cit i pentru ca denaturarea acestor conceptii de catre
kautskismul" care domina astrtzi sa fie dovedita in mod
documentat i aratatil in mod concret.
Vom incepe cu cea mai raspindita opera a lui F. Engels;
Originea familiei, a proprietatii private si a statului",
care in 1894 a aparut la Stuttgart in a 6-a editie3. Va
trebui sA traducem citatele din originalele germane, deoarece
traducerile rusesti, desi numeroase, sint in cea mai mare
parte ori incomplete, ori facute extrem de nesatisfacator.
Statul spune Engels rezuminduli analiza isto-
rica nu este nicidecum o fortA impusa societatii
din afara; ernu este, de asemenea, nici «realizarea
ideii morale», «imaginea si realitatea ratiunii»,
dupa cum sustine Hegel4. Statul este, dimpotrivA,
un produs al societatii pe o anumith treapta de dez-
voltare ; el sta marturie faptului ca aceastii societate
s-a Incurcat Intr-o contradictie de nerezolvat cu sine
insasi, crt s-a scindat in antagonisme de neimpacat,
din care nu este In stare BA se elibereze. Dar pentru
ca aceste antagonisme, aceste clase cu interese eco-
nomice contradictorii s'A nu se macine unele pe altele
si sa nu macine i societatea intr-o lupta stearpai
a devenit necesara o forta care, stind in aparentA
deasupra societAtii, sA atenueze conflictul, sa-1 tinA
 STATUL $1 REVOLUTIA 7

in limitele eordiniii aceastg-fortg, iesitg din sinul

societgtif," dar care, situindu-se deasupra ei, se in-
strgineazg din ce In ce mai mult de ea, este statul"
(p. 177-178, editia a 6-a germang)5.
Aici este exprimatg cit se poate de limpede ideea funda-
mentalg a marxismului in problema rolului istoric fl
a mnsemntii statului. Statul este pro dusul *.i-m an if es tarea
iredetibiliUØ contradictdilor de clasg. Statul apare acolo,
atunii jTIn mgsura In care, unde, cind si In mgsura In care
contradictiile de clasg nu pot fi obiectiv impgcate..5i invers:
existenta statului dovedeste cg contradietiile de. clasg _slut
de neimpAcat.
Tocmai in acest punct foarte important, fundamental
incepe denaturarea marxismului, denaturare care merge
pe doug linii principale.
Pe de o parte, ideologii burghezi si mai ales cei mie-
burghezi siliti, sub presiunea faptelor istorice incon-
testabile, sg recunoascg cg statul existg numai acolo unde
existg contradictii de clas i luptg de clasg 11 corec-
teazg" pe Marx in asa fel Melt statul apare ca un organ
de impticare a claselor. Dupg Marx, statul n-ar-fi putut
nici sA aparg, nici sA se menting dad, ar fi fost cu putintg
o impgcare !Titre clase. Dupg profesorii si pablioiitii
mic-burghezi si filistini care invocg cu bungvointA la
tot pasul pe Marx! rezultg cg, statul toemal impa.ck
clasele. Dupg Marx, statid este un organ de donzinatie de
clasg, un organ de asuprire a unei clase de cAtre o altA clasg ;
el inseamng crearea unei ordini" care legalizeazg si stator-
niceste aceastg asuprire, moderind conflictul dintre clase.
Dupg pgrerea politicienilor mic-burghezi, ordine inseamng
tocmai imphcarea claselor, si nu asuprirea unei clase de
cgtre o altg clasli; a modera conflictul inseamng a impAca,
si nu a rgpi claselor asuprite anumite mijloace i metode
de luptg pentru doborirea asupritorilor.
In revolutia din 1917, de pildg, tocmai atunci cind
problema insemngtgtii i rolului statului s-a pus in toatg
amploarea ei, tocmai atunci cind ea s-a pus in mod practic
ca o problemg a actiunii imediate i inert a actiunii de mask
8 V. I. LENIN

toti eserii (socia1istii-revolutionari)6 si mensevicii au

imbrItisat dintr-o data si complet teoria mic-burghezh a
Imphchrii" claselor de chtre stat". Nenumhratele rezolutii
si articole ale oamenilor politici din aceste douga partide
sint profund imbibate de aceasth teorie mic-burghezh si
filistinh a Imphchrii". Ch statul este un organ de dominatie
a unei clase anumite, clash care nu poate fi imphcath cu
antipodul ei (cu clasa opush ei), lucrul acesta democratia
mic-burghezh nu este niciodath in stare sh-1 inteleagh.
Atitudinea fath de stat este una dintre cele mai vhdite
manifesthri ale faptului eh socialistii-revolutionari si
mensevicii nostri nu sint citusi de putin socialisti (ceea ce
noi, bolsevicii, am demonstrat-o intotdeauna), ci democrati
mic-burghezi cu frazeologie cvasisocialisth.
Pe de alth parte, denaturarea kautskista" a marxismului
este mult mai subtilh. Teoretic" nu se neagh nici faptul
ch statul este un organ de dontinatie de clash, nici faptul
ch contradictiile de clash slut de neimphcat. Se pierde insh
din vedere sau se disimuleazh urmAtorul fapt: dach statul
este produsul caracterului de neimphcat al contradictiilor
de clash, dach el este o forth care se situeazh deasupra socie-
tAtii si care se instritineazii din ce in ce
mai mult de societate", este limpede eh eliberarea
clasei-asuprite este cu neputinth nu numai fhrh o revolutie
violenth, ci 0 /aril nimicirea aparatului puterii
de stat creat de clasa dominanth si in care este intruchipath
aceasth instrhinare". Aceasth concluzie, care din punct
de vedere teoretic este limpede prin ea inshsi, a fost formu-
lath de Marx, duph cum vom vedea mai jos, in modul cel
mai precis pe temeiril anwlizei-istorice concrete a sarcinilor
revohitiei. Si tocmai aceAsth concluzie vom arhta acest
lueru amhnuntit in expunerea ce urmeazA Kautsky
...a uitat-o" si a denaturat-o.
2. DETA5AMENTELE SPECIALE DE OAMENI INARMATI,
INCHISORILE ETC.

...Fath de vechea organizare gentilich (sau de clan)7

continua Engels, statul se caracterizeazh, in primul
rind, prin imphrtirea supusilor shi duph teritoriu..."
 STATUL SI REVOLUTIA

Noug ni se pare fireascV aceastg improtire, dar

ea a necesitat o indelungatg luptg impotriva vechii
organizgri dupg triburi sau ginti.
...A doua caracteristicg a statului este instituirea
unei forte publice care nu mai coincide nemijlocit
cu populatia, care se organizeazg ea insgsi ca o fortg
armatg. Aceasth forth publicg distinctg este necesarg,
deoarece de la scindarea societittii in clase organizarea
armatg de sine stItgtoare a populatiei a devenit impo-
sibilg... Aceastg forth' publicg existg in orice stat;
ea constg nu numai din oameni inarmati, ci si din
accesorii materiale, inchisori si institutii de constrin-
gere de tot felul, pe care societatea gentilich' (de clan)
nu le eunostea..."8
Engels analizeazg in aingnuntime continutul notiunii
fortei" denumite stat, fortg provenitg din societate, dar
care se situeazg deasupra acesteia si se instrgineazg din ce
in ce mai mult de ea. Din ce constg in principal aceasth
forth.? Din detasamente speciale de oarneni inarmati, care
au la dispozitia lor inchisori etc.
Sintem indreptgtiti sg vorbim despre detasamente spe-
ciale de oameni inarmati, pentru c forta publicg, proprie
oricgzui stat, nu coincide nemijlocit" cu populatia inarmatil ,
cu organizarea armatV de sine stgatoare" a populatiei.
Ca toti marii ginditori revolutionari, Engels se strgduieste
sg atragg atentia muncitorilor constienti tocmai asupra
faptului care in ochii filistinismului dominant pare a
merita cea mai micg atentie, pare a fi lucrul cel mai obisnuit,
consfintit de prejudecgti nu numai trainice, ci, s-ar putea
spune, chiar pietrificate. Armata pernianentg si politia sint
principalele instrumente ale fortei puterii de stat, dar
ar putea oare sta lucrurile si altfel?
Din punctul de vedere al marii majoritgti a europcnilor
de la sfirsitul secolului al XIX-lea, cgrora li se adresa
Engels si care n-au trgit si n-au observat indeaproape nici
o revolutie mare, lucrurile nici nu puteau sta altfel. Pentru
ei era cu totul de neinteles ce o mai fi si aceastg organi-
zare armatg de sine stragtoare a populatiei"? La intre-.
10 V. I. LENIN

barea: de ce s-a ivit nevoia unor detasamente speciale de

oameni inarmati (politia, armata permanentn), situate
deasupra societntii §i care se instrnineazn de societate,
filistinul din Europa occidenta1 i din Rusia este inclinat
sn aspund a. prin citeva fraze imprumutate de la Spencer
sau de la Mihailovski, s invoce complicarea vietii sociale,
diferentierea functiilor etc.
Astfel de invocnri par §tiintifice" §i-1 adorm de minune
pe filistin, eludind lucrul principal si fundamental: scin-
darea societntii in clase ireductibil du§mane.
De n-ar fi fost aceastn scindare. organizarea armatn de
sine stntntoare a populatiei" s-ar fi deosebit prin complexi-
tatea ei, prin inalta ei tehnicn etc. de organizarea primitivn
a cetei de maimute care pun mina pe ciomag, sau de orga-
nizarea oamenilor primitivi, sau a oamenilor reuniti in
clanuri, dar o asemenea organizare ar fi fost cu putintn.
Ea este cu neputintn, deoarece societatea civilizatn e
scindatn in clase dumane, ba chiar ireductibil dumane,
in clase a cgror inarmare de sine stntntoare" ar duce la
lupta armat5, intre ele. Apare statul, este creatn o fortn
speciall, detasamente speciale de oameni inarmati, §i
fiecare revolutie, nimicind aparatul de stat, ne dezvilluie
lupta de clasn, ne dratn concret c clasa dominantn tinde
sh refacn deta§amentele speciale de oameni inarmati care-i
slujesc e i i cn clasa asupritn tinde s creeze o noun orga-
nizatie de acest fel, in stare s'a slujeascli, nu exploatatorilor,
ci exploatatilor.
In rationamentul citat, Engels pune in mod teoretic
aceegi problemn pe care practic, in mod evident i Ina pe
scara unor actiuni de masn o pune in fata noastrn fiecare
mare revolutie, §i anurne problerna relatiilor reciproce
dintre deta§amentele speciale" de oameni inarmati si
organizarea armatn de sine stAtittoare a populatiei".
Vom vedea cum aceastn problemn este ilustratn concret
de experienta revolutiilor europene i ruse.
Sh ne intoarcem insn la expunerea lui Engels.
El aratn cn uneori, Ca, de pildn, in uncle locuri din
America de Nord, aceastn fortn public& este slabn (e vorba
de o rar exceptic in cadrul societntii capitaliste §i de acele
 HettroNaRaTenboTeo ,1111311b N 3HAHIE".
Ilerporpagb, (Tomato 2 nep., g. 2, wt. 9 it 10. Teuton. 227-42.

Widow* Olopadobituilt. KN. 401.

B. 1/011314H1 (H. illemrb).

1-0CYRAPCIBO

PEB011104111
hook mamma o racyAapCTB' H sumo
oponerapiara B peoomoRio.

obinyclo) I.

IlETPOTPAMD.
1918.

Coperta cártii lui V. I. Lenin ,,Statul l revolutia".

1918.
Mic prat
 STATUL SI REVOLUTIA 11

pkti ale Americii de Nord in care, in perioada ei preim-

perialisth, a precumphnit colonistul liber), dar, in general
vorbind, forta publich se intkeste:
...Forta publich se inthreste pe mhsurh ce se
ascut contradictiile de clash din cadrul statului si
pe nfasurh ce statele invecinate devin mai mari si
populatia lor creste. Aruncati o privire asupra Euro-
pei noastre de astki, in care lupta de clash si goana
duph cuceriri au ridicat forta publich pe o asemenea
culme, incit ameninth A inghith intreaga societate
si statul insusi..."9
Aceste rinduri au fost scrise inch la inceputul ultimului
deceniu al secolului trecut. Ultima prefath a lui Engels
poarth data de 16 iunie 189110. Pe atunci, cotitura spre
imperialism atit In sensul dominatiei depline a trus-
turilor, in sensul atotputerniciei marilor lAnci, cit si in
sensul unei politici coloniale grandioase etc. abia-abia
incepuse in Franta, iar in America de Nord si in Germania
ea era si mai putin pronuntath. De atunci goana duph
cuceriri" a fkut un urias pas inainte, cu atit mai mult cu
cit la inceputul deceniului al 2-lea al secolului al XX-lea
globul phmintesc era definitiv impktit intre acesti cuce-
ritori concurenti", adich intre marile puteri jefuitoare.
Fortele armate terestre si navale au crescut de atunci extra-
ordinar de mult, iar Azboiul de jaf din 1914-1917 pentru
sapinirea lumii de chtre Anglia sau de chtre Germania,
pentru Impktirea prkii, a fäcut ca inghitirea" tuturor
fortelor societhtii de chtre puterea de stat prIdalnich sh
aduch societatea in pragul unei catastrofe totale.
Engels a stiut inch in 1891 A indice goana duph cuceriri"
drept una dintre cele mai insemnate trhAturi distinctive
ale politicii externe a marilor puteri, iar netrebnicii social-
sovinisti, in 1914-1917, atunci cind aceasth goanh, care
se accentuase foarte mult, a dat nastere rkboiului impe-
rialist, au camuflat apkarea intereselor de jaf ale burghe-
ziei lor" indhAtul unor fraze despre aphrarea patriei",
despre apkarea republicii si a revolutiei" etc.!
3 Lenin Opere, vol. 33
12 V. I. LENIN

3. STATUL - INSTRUMENT DE EXPLOATARE

A CLASEI ASUPRITE

Pentru intretinerea unei forte publice speciale, care se

situeazg deasupra societgtii, sint necesare impozite §i
Imprumuturi de stat.
Avind in mina lor forta publicg si dreptul de a
percepe impozite, functionarii scrie Engels ajung,
ca organe ale societgtii, sg se situeze acum deasupra
societAtii. Respectul nesilit, argtat de bungvoie orga-
nelor orinduirii gentilice (de clan), nu le mai ajunge,
chiar dacg 1-ar putea obtine..." Sint create legi speciale
privitoare la caracterul sacru si la inviolabilitatea
functionarilor. Cel mai umil slujbas al politiei"
are mai multg autoritate" decit reprezentantii clanu-
lui, dar chiar i eful puterii militare al unui stat
civilizat ar putea sg invidieze pe un sef de gintg
pentru respectul nesilit" de care se bucura din partea
societltiin.
E pusä aici problema situatiei privilegiate a functionarilor
in calitatea lor de organe ale puterii de stat. E indicat
esentialul: ce anume Ii situeazg deasupra societgtii? Vom
vedea cum a rezolvat Comuna din Paris In mod practic
aceastg problemg teoretic5, In 1871 si cum a escamotat-o
in chip reactionar Kautsky In 1912.
...Dat fiind cg statul a luat 'flint/ din nevoia kle
a tine in friu antagonismul dintre clase ; dat fiind
cg, in acelasi timp, el a luat fiintg chiar din conflictul
dintre aceste clase, el este, de regulg, statul clasei
celei mai puternice, al clasei dominante din punct
de vedere economic, care, cu ajutorul lui, devine
dominant/ si din punct de vedere politic, dobindind
astfel noi mijloace pentru oprimarea si exploatarea
clasei asuprite..." Dupg cum statul antic si cel feudal
au fost organe de exploatare a sclavilor si iobagilor,
si statul reprezentativ modern este instrumentul de
exploatare a muncii salariate de cgtre capital. In
 STATUL $1 REVOLUTIA 13

mod exceptional insA se ivesc perioade in care clasele

in luptA ajung la un astfel de echilibru, incit puterea
de stat capAtA, vremelnic, ca mijlocitoare aparentA
intre clase, o oarecare independent6 fath de
amin douA...`c12 Asa au fost: monarhia absoluth din
secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, bonapartismul
din timpul primului si celui de-al doilea Imperiu
francez, Bismarck in Germania.
Asa adAugAm noi este guvernul Kerenski in Rusia
republicana, dupg ce s-a trecut la prigonirea proletariatului
revolutionar, intr-un moment in care, datoritA conducerii
democratilor mic-burghezi, Sovietele deveniseth deja nepu-
tincioase, iar burghezia era incii insuficient de puternicrt.
pentru a le dizolva pur si simplu.
In republica democrath continuA Engels ,
bogAtia isi exercith puterea in mod indirect, dar
cu atit mai sigur", i anume, pe de o parte, sub
forma coruperii directe a functionarilor" (America)
si, pe de alth parte, sub forma aliantei dintre guvern
si bursA" (Franta si America)'3.
In prezent, imperialismul si dominatia bAncilor au
dezvoltat", atingind o inalth nthiestrie, amindoul aceste
metode de apArare si de realizare a atotputerniciei bogAtiei
in orice republid, democraticA. Dacg, de pildg, chiar in
primele luni ale existentei republicii democratice din Rusia,
in luna de miere, cum s-ar zice, a cAsniciei socialistilor"
eseri si a mensevicilor cu burghezia, In cadrul guvernului
de coalitie, d-1 Palcinski a sabotat toate mAsurile de in-
frinare a capitalistilor si a jafurilor lor, a prAdArii de cAtre
ei a avutului statului de pe urma furniturilor de rAzboi,
dacg dupg aceea d-1 Palcinski, plecat din guvern (si inlo-
cuit, desigur, cu un alt Palcinski absolut identic), a fost
rAsplAtit" de capitalisti printr-o slujbusoarg care-i educe
un salariu anual de 120 000 de ruble, ce inseamnA acest
lucru? mituire directh sau indirecth? aliantA intre guvern
si sindicate, sau numai" relatii prietenesti? Ce rol joacl
3*
14 V. I. LENIN

oameni ca Cernov §i Tereteli, Avksentiev §i Skobelev?

Sint ei aliati directi" sau numai indirecti ai milionarilor
jefuitori ai avutului statului?
Atotputernicia bogatier e mai sigurd in republica
democratiea', tocmai pentru ca ea nu depinde de diferite
deficiente ale mecanismului politic, de un prost inveliq al
capitalismului. Republica democratica constituie invelipl
politic cel mai bun cu putinta al capitalismului, §i de aceea
capitalul, punind stapinire (cu ajutorul unor oameni ca
Palcinski, Cernov, Tereteli & Co.) pe acest cel mai bun
inveli§, 4i gaza puterea pe o temelie atit de solida, atit
de sigura, limit nici un fel de schimbare, fie a persoa-
nelor, fie a institutiilor, fie a partidelor in republica bur-
ghezo-democratica, nu-i zdruncina aceasta putere.
Trebuie sa mai remarcam ca Engels denume§te in modul
cel mai categoric votul universal un instrument de domi-
natie al burgheziei. Votul universal, spune el, tinind
seama in mod evident de experienta indelungata a social-
democratiei germane, este
un criteriu al maturitatii clasei muncitoare. Mai
mult el nu poate da, nici nu va da niciodata in statul
actual"14.
Democratii mic-burghezi, de soiul sociali§tilor-revolu-
tionari §i al men§evicilor nqtri, ca §i fratii lor buni, toti
sociallovini§tii §i oportuni0ii din Europa occidentala,
asteapta insa ceva mai mult" de la votul universal. Ei
impart4esc §i sugereaza §i poporuhii ideea falsa ca in
statul actual" votul universal ar fi intr-adevar in stare sa
exprime vointa majoritatii oamenilor muncii §i sa asigure
infaptuirea ei.
Aici nu putem decit sa mentionam aceasta idee falsa,
nu putem decit sa aratam a afirmatia absolut limpede,
precisa i concreta a lui Engels e denaturata la fiecare pas
de propaganda §i de agitatia partidelor socialiste oficiale"
(adica oportuniste). Expunerea noastra ulterioara a con-
ceptiilor lui Marx §i Engels asupra statului actual" demon-
streaza pe deplin intreaga falsitate a ideii pe care o respinge
Engels aici.
 STATUL J REVOLUTIA 15

Engels 10 rezuma in cea mai popular& lucrare a sa con-

ceptiile prin urmMoarele cuvinte:
Statul nu a existat deci dintotdeauna. Au existat
societati care au scos-o la capat MA el, care nici
idee n-aveau despre stat ci despre puterea de stat.
Pe o anumita treapta a dezvoltarii economice, legata
in mod necesar de scindarea societatii in clase, statul
a devenit, ca urmare a acestei scindari, o necesitate.
Ne apropiem acum cu pa§i repezi de o treapta de dez-
voltare a productiei pe care existenta acestor clase
nu numai A inceteaA de a fi o necesitate, dar devine
o adevarata piedica pentru productie. Clasele vor
disparea tot atit de inevitabil precum au luat fiinta
in trecut. 0 data cu ele va disparea in mod inevitabil
§i statul. Societatea, care va organiza in chip nou
productia pe baza asocierii libere qi egale a produca-
torilor, va trimite intreaga macinn de stat acolo
unde-i va fi atunci locul: la muzeul de antichitati,
alaturi de roata de tors ci de toporul de bronz"15.
Nu deseori ai prilejul sa Intilnecti acest pasaj in litera-
tura de propaganda i de agitatie a social-democratiei
contemporane. Dar chiar atunci cind D. intilnecti, autorii
care-1 citeag se comporta ca §i cum s-ar inchina in fata
unei icoane, adica 11 citeaza pentru ali exprima formal
consideratia fata de Engels, fara a se intreba macar ce
larga §i profunda amploare a revolutiei presupune aceasta
trimitere a intregii maOni de stat la muzeul de antichi-
tati". Nu se vede, de cele mai multe ori, nici macar intele-
gerea a ceea ce Engels denume0e macina de stat.

i)c DISPARITIA TREPTATkA STATULUI

$1 REVOLUTIA VIOLENTA

Cuvintele lui Engels cu privire la disparitia treptata"

a statului sint atit de cunoscute, sint atit de des citate,
arata atit de expresiv in ce consta esenta falsificarii curente
a marxismului i transformarea lui in oportunism, Incit
e necesar A ne oprim in mod amanuntit asupra lor. Repro-
16 V. I. LENIN

ducem intregul rationament din care au fost luate aceste

cuvinte:
Proletariatul ia puterea de stat si transformg
mijloacele de productie mai filth in proprietate de
stat. Dar prin aceasta el se desfiinteazg pe sine insusi
ca proletariat, desfiinteazg toate deosebirile de clasg
si toate contradictiile de clasg si o datg cu aceasta
desfiinteazg si statul ca stat. Societatea de ping acum,
care s-a dezvoltat in cadrul unor contradictii de
clasg, avea nevoie de stat, adicg de o organizatie a
clasei exploatatoare din epoca data, pentru a mentine
conditiile ei exterioare de productie, asadar mai ales
pentru a tine prin fort& clasa exploatatg in conditiile
de oprimare determinate de modul de productie dat
(sclavie, iobggie sau dependentg feudalg, mune&
salariatg). Statul era reprezentantul of icial al intregii
societati, sintetizarea ei intr-un organism vizibil,
dar aceasta numai in mgsura in care era statul acelei
clase care reprezenta in epoca datg intreaga societate:
in antichitate, stat al cetgtenilor proprietari de sclavi,
in evul mediu, stat al nobilimii feudale, in vremurile
noastre, stat al burgheziei. Devenind, in sfirsit, real-
mente reprezentant al intregii societgti, el se face
pe sine ins* de prisos. De indata ce nu va mai exista
nici o clasg socialg care trebuie oprimatg, de indatg
ce, impreung cu dominatia de chg. si cu lupta pentru
existenta individualg, generatg de anarhia de ping
acum a productiei, sint inlgturate si conflictele, si
excesele care izvorgsc de aici, nu mai este nimic de
reprimat, nimic care sg fug necesarg o fortg specialg
de represiune, un stat. Primul act prin care statul se
manifestg realmente cra----ffrirezentant al intregii
societati luarea in stapinire a mijloacelor de
produciae In numele societatii este, in acelasi timp,
siultimuI sgu act independent ca stat. Interventia
unei puteri de stat in relatiile sociale devine, rind
pe rind, de prisos in toate domeniile si inceteazg apoi
de la sine. In locul guverngrii asupra persoanelor
 STATUL V REVOLUTIA 17

apar administrarea lucrurilor si conducerea proceselor

de produetie. Statul nu este «desfiintat», el dispare
treptat. Prin aceasth prismti trebuie apreciath frazeo-
logia cu privire la «statul popular liber», frazeologie
care o anumith perioadh de timp era justificath ca
mijloc de agitatie, dar care, in ultimh instanth, este
ineonsistenth din punct de vedere stiintific. Tot prin
aceasth prismh, trebuie apreciat i revendicarea
asa-numitilor anarhisti ea statul sh fie desfiintat de
la o zi la alta" (Anti-Dfihring". Domnul Eugen
Duhring revolutioneazh stiinta", p. 301-303, ed.
a 3-a germ.) 18.

Se poate afirma fr teamh de a gresi eh din acest ratio-

nament, de o exceptionalh boghtie de idei, al lui Engels
a intrat eu adevhrat in patrimoniul gindirii socialiste a
partidelor socialiste contemporane doar faptul ch, spre
deosebire de teoria anarhisth a desfiinthrii" statului, duph
Marx, statul dispare treptat". A mutila astfel marxismul
inseamnh a-I reduce la oportunism, deoarece, ea urmare a
unei astfel de interprethri", nu rhmine decit ideea vagg,
a unei sehimbhri lente, uniforme, treptate, a inexistentei
salturilor i furtunilor, a inexistentei revolutiei. Dispari-
tia treptath" a statului in intelesul obisnuit, general rhs-
pindit, de mash, dad, se poate spune astfel, al acestei
expresii, inseamnsa fhrh indoialh estomparea, dach nu
chiar negarea ideii de revolutie.
0 asemenea interpretare" constituie insh cea mai groso-
lanh denaturare a marxismului, avantajoash numai pentru
burghezie i bazath din punct de vedere teoretic pe uitarea
celor mai importante imprejurhri i considerente care sint
indicate chiar si in rationamentul rezumativ" al lui Engels,
reprodus de noi in intregime.
In primul rind. Chiar la inceputul acestui rationament,
Engels spune ca., luind puterea de stat, proletariatul des-
fiinteazh prin aeeasta statul ca stat". A reflecta asupra
a ceea ce inseamnh acest lucru nu se obisnuieste". De
obicei, fie ch e cu totul ignorat, fie ch e considerat ca un
fel de slAbiciune hegelianh" a lui Engels. De fapt insh,
18 V. I. LENIN

In aceste cuvinte e exprimata pe scurt experienta uneia

din cele mai mari revolutii proletare, experienta Comunei
din Paris din 1871, chestiune de care ne vom ocupa mai
amanuntit la locul cuvenit. Engels vorbe0e de fapt aici
de desfiintarea" de catre revolutia proletara a statului
burgheziei, pe cind cele spuse de el relativ la disparitia
treptata se refera la rlim4ite1e statului proletar de dupci
revolutia socialista. Pupa Engels, statul burghez nu dis-
pare treptat", ci este desfiintat" de catre proletariat
prin revolutie. Ceea ce dispare treptat dupa aceasta revolutie
este statul sau semistatul proletar.
In al doilea rind. Statur este o forta speciala de repri-
mare". Aceasta minunata §i extrem de profunda definitie
a lui Engels e data aici de el in modul cel mai clar. Si
din ea rezulta ca forta speciala de reprimare" a proleta-
riatului de catre burghezie, a milioanelor de oameni ai
muncii de catre un manunchi de bogata0 trebuie sa fie
inlocuita cu o forta speciala de reprimare" a burgheziei
de catre proletariat (dictatura proletariatului). Tocmai
in aceasta consta desfiintarea statului ca stat". Tocmai
In aceasta consta actul" luarii in stapinire a mijloacelor
de productie in numele societatii. Si e de la sine inteles
ca o astfel de inlocuire a unei forte speciale" (burgheze)
cu o alta forta speciala" (proletara) nu se poate produce
nicidecum sub forma disparitiei treptate".
In al treilea rind. Atunci cind vorbe§te despre dispari-
tia treptata" a statului sau §i mai expresiv §i mai
pitoresc Inca despre adormirea" acestuia, Engels are
In vedere in mod absolut limpede ci categoric epoca de
dupli luarea in stapinire a mijloacelor de productie
de catre stat in numele intregii societati", adica de dui) a
revolutia socialista. Stim cu totii ca forma politica a
statului" in aceasta epoca este democratia cea mai deplina.
Dar nici unuia dintre oportuni0ii care denatureaza cu
nerucinare marxismul nu-i vine In minte ca, prin urmare,
la Engels e vorba aici de adormirea" ci de disparitia
treptata" a democrafiei. Acest lucru pare foarte
ciudat la prima vedere. Dar eheste de neinteles" numai
pentru cel care n-a sesizat cli, democratia este gi e a un
 STATIIL $1 REVOLUTIA 19

stat i c, prin urmare, si democratia va dispgrea atunci

chid va dispgrea statul. Statul burghez poate fi desfiintat"
numai de revolutie. Statul in general, adicg cea mai depling
democratie, poate numai sg disparg treptat".
In al patrulea rind. Formulind celebra sa tea,: statul
dispare treptat", Engels explicg imediat in mod concret
eg aceasta tug e indreptatg atit impotriva oportunistilor,
cit i impotriva anarhistilor. Totodatg Engels pune pe
primul plan concluzia ce decurge din teza disparitiei
treptate a statului" care este indreptatg iMpotriva opor-
tunistilor.
Se poate paria cg, din 10 000 de oameni care au citit
sau au auzit cg statul dispare treptat", 9 990 nu stiu de
loc sau nu-si amintesc cg Engels si-a indreptat concluziile
sale ce decurg din aceastg tezg nu numai impotriva anar-
histilor. Iar din ceilalti 10, en siguranfa cg 9 nu stiu ce
este statul popular liber" si de ce atacul indreptat impotriva
acestei lozinci este si un atac impotriva oportunistilor.
Asa se scrie istorial Asa se falsificg pe neobservate mgreata
inatgturg revolutionarg, adaptind-o la filistinismul domi-
nant. Concluzia indreptatS, impotriva anarhistilor a fost
de mii de ori repetatg, banalizatg, bggatg tuturor in cap
sub forma cea mai simplisa ; ea a cgpgtat trginicia unei
prejudec4i. Iar concluzia indreptatg impotriva oportu-
nistilor a fost estompat i uitatg"
Statul popular liber" a constituit o revendicare progra-
matic i o lozineg curentg a social-democratilor germani
din perioada 1870-1880. In afara unei prezentgri born-
bastice mic-burgheze a notiunii de democratie, aceastg
lozincg nu are nici un continut politic. In mgsura in care
prin aceastg lozincg se putea face in mod legal aluzie la
republica democraticg, Engels era gata sg indrepateascr
temporar" folosirea acestei lozinci din punct de vedere
agitatoric. Dar aceastg lozincg era oportunistg, cgci ea
reflecta nu numai tendinta de a prezenta in culori tran-
dafirii democratia burghezg, ci si neintelegerea criticii de
pe pozitii socialiste a oricgrui stat in general. Noi sintem
pentru republica democraticg, deoarece in capitalism
ea reprezintg pentru proletariat cea mai bung forms. de
90 V. I. LENIN

stat, dar nu ne este permis sh uithm eh i in cea mai demo-

cratich republic& burghezh soarta poporului este robia
salariath. Mai departe. Orice stat este o forth specialh
de reprimare" a unei clase asuprite. De aceea, nici, un tel
de stat nu este liber si nu este popular. In perioada
1870-1880, Marx si Engels au explicat tovarhsilor lor de
partid de nenumhrate ori acest lucru".
In al cincilea rind. Aceeasi lucrare a lui Engels, din
care toath lumea Ii aminteste rationamentul privitor la
disparitia treptath a statului, contine un rationament
privitor la insemnhtatea revolutiei violente. Aprecierea
din punct de vedere istoric a rolului acesteia din urmh
devine sub pana lui Engels un adevhrat panegiric al revo-
lutiei violente. De acest lucru nu-si aduce nimeni aminte",
semnificatia acestei idei nu constituie un subiect de discutii
si nici mhcar de reflectie in rindurile partidelor socialiste
de as-02i ; in propaganda si agitatia de toate zilele in rindu-
rile maselor, aceste idei nu joach nici un rol. Si cu toate
acestea, ele sint indisolubil legate intr-un tot armonios
de disparitia treptath" a statului.
lath acest rationalnent al lui Engels:
...Ch violenta mai joach insh si alt rol in istorie"
(afarit de rolul de forth a rilului), si aniiine un rol
revolutionar, ch ea este, cum spune Marx, moasa
orichrei societhti vechi care poarth in pintecele ei
o societate nouhn, c violenta este instrumentul cu
ajutorul crania rniscarea socialh isi croieste drum
sfarimind formele politice incremenite i moarte,
despre toate acestea nu ghsim nici un cuvint la
d-1 Daring. Numai suspinind i vhitindu-se admite
el posibilitatea ch, pentru rhsturnarea economiei
bazate pe exploatare va fi, poate, nevoie de violenth
din phcate ! chci orice folosire a violentei ar demo-
raliza pe cel care face uz de ea. Si acest lucru 11
spune in ciuda marelui avint moral si spiritual care
a urmat orichrei revolutii victorioase ! Si 11 spune in
Germania, unde o ciocnire violenth care ar putea fi
impush poporului ar avea cel putin avantajul de a
 STATUL SI REVOLUTIA 21

stirpi servilismul intrat in constiinta nationalg ca

rezultat al umilirii provocate de rgzboiul de 30 de
ani". i aceastg searbadg, mentalitate de predicator,
lipsith de sevg si vlagg, are pretentia sg, se impung
partidului celui mai revolutionar pe care Ii cunoaste
istoria?" (p. 193, ed. a 3-a germ., sfirsitul capitolului
al patrulea, sectiunea a II-a)20.
Cum poate fi lmbinat in cadrul aceleiasi doctrine acest
panegiric al revolutiei violente, prezentat cu stgruintg, de
Engels social-democratilor germani din 1878 ping In 1894,
adicg, ping la moartea sa, en teoria disparitiei treptate"
a statului?
Pentru a le imbina se recurge de obicei la eclectism, la
scoaterea in evideng in mod neprincipiat sãu Tn mod
sofistic a unuia sau altuia din rationamente, in chip
arbitrar (sau pentru a fi pe placul celor ce detin puterea),
iar in 99 de cazuri din 100, dad, nu ?i mai des, este impinsg
pe primul plan tocmai disparitia treptatg". Dialecticii Ii
este substituit eclectismul: acesta este, In ceea ce priveste
marxismul, fenomenul cel mai obisnuit, cel mai rgspindit
in literatura social-democratg oficialg din zilele noastre.
Aceastg substituire nu constituie, fireste, o noutate ; ea se
practicg chiar i in istoria filozofiei clasice grecesti. La
falsificarea marxismului In spiritul oportunismului, strecu-
rarea eclecticii sub mantia dialecticii insalg, in modul cel
mai usor masele, d o satisfactie aparentg, pare a tine seama
de toate laturile procesului, de toate tendintele de dezvoltare,
de toate influentele contradictorii etc. ; in realitate insg,
ea nu oferg in nici un caz o conceptie unitar i revolutio-
narg asupra procesului dezvoltgrii sociale.
Am spus mai sus si vom argta In mod mai amlnuntit in
expunerea noastrg ulterioarg cg doctrina lui Marx si Engels
cu privire la caracterul inevitabil al revolutiei violente
se referg, la statul burghez. Acesta nu poate fi inlocuit prin
statul proletar (prin dictatura proletariatului) pe calea
disparitiei treptate", ci, de regulg generalg numai pe
calea revolutiei violente. Panegiricul fgcut de Engels revo-
lutiei violente si care concordg intru totul cu numeroasele
22 V. I. LENIN

declaratii ale lui Marx (s 5. ne amintim de concluzia din

Mizeria filozofiei"21 si de cea a Manifestului Comunist"22,
care contin declaratia MOO si pling, de mindrie ea revolutia
violenta este inevitabilA ; s'a ne amintim de critica Progra-
mului de la Gotha din 1875, critic5, in care Marx aproape
30 de ani mai tirziu a biciuit Mfg, crutare oportunis-
mul acestui program), acest panegiric nu constituie de loc
o exaltare", nu constituie de loc o declamatie sau o extra-
vaganta polemica. Necesitatea educlrii sistematice a
maselor in spiritul acestei §i tocmai al acestei conceptii
asupra revolutiei violente st a. la baza intregii doctrine a
lui Marx si Engels. TrAdarea invaraturii lor de cAtre curen-
tele sociallovinist si kautskist, dominante acum, isi
gAseste o expresie deosebit de pregnanta in faptul ca' atit
unii cit si ceilalti au dat uitgrii aceastit propaganda, aceasta
agitatie .
klocuirea statului burghez prin cel proletar este cu
neputintg, frlea revolutia violenta. Desfiintarea statului
proletar, adicA desfiintarea oricarui fel de stat, nu este
posibila altfel decit pe calea disparitiei treptate".
Marx si Engels au dezvoltat amanuntit si concret aceste
conceptii, studiind in mod special fiecare situatie revolu-
tionark analizind in mod special invatamintele experientei
fieCarei revolutii. Trecem acum la aceasta parte a invalti-
turii lor, indiscutabil cea mai importann.

CAPITOLUL AL II-LEA
STATUL 1 REVOLUTIA. EXPERIENTA ANILOR 1848 1851
1. AJUNUL REVOLUTIEI

Primele opere ale marxismului ajuns la maturitate,

Mizeria filozofiei" si Manifestul Comunist", se refer5,
tocmai la perioada ajunului revolutiei din 1848. Datorita
acestei imprejueari, pe linga' expunerea bazelor generale
ale marxismului, gAsim in aceste lucrAri, intr-o anumita
. nfasura, oglindirea situatiei concrete revolutionare de
atunci, si de aceea ar fi, cred, mai potrivit ea, examinam
 STATUL, $1 REVOLUTIA 23

cele spuse de autorii acestor lucrilri despre stat cu putin

inainte de a fi tras concluzii din experienta anilor
1848-1851.
...Clasa. muncitoare scria Marx in Mizeria
filozofiei" va inlocui, in cursul dezvoltgrii ei,
vechea societate burghed, cu o asociatie care exclude
clasele si antagonismul dintre ele, iar putere politid,
propriu-zid, nu va mai exista, pentru a puterea
politicA este tocmai expresia of icial d. a antagonis-
mului dintre clase din societatea burghezr (p. 182,
ed. germ. 1885)24.
Este instructiv5, compararea acestei expuneri cu caracter
general a ideii disparitiei treptate a statului dupb," desfiin-
tarea claselor cu expunerea facufa in Manifestul Comunist",
care a fost scris de Marx si Engels cu citeva luni mai tirziu,
anume in noiembrie 1847:
...Descriind fazele cele mai generale ale dezvol-
thrii proletariatului, am urmArit rgzboiul civil, mai
mult sau mai putin latent, dinguntrul sociefatii
actuale, ping, la punctul cind acesta se transformA
intr-o revolutie deschissa si and, easturnind prin
violenca burghezia, proletariatul isi intemeiaza," domi-
natia sa...
...Dup`a, cum am viizut mai sus, primul pas in
revolutia muncitoreasa este ridicarea" (textual:
in61tarea) proletariatului la rangul de clad, domi-
nana, este cucerirea democratiei.
Proletariatul va folosi dominatia lui politid, pentru
a smulge burgheziei, pas cu pas, intreg capitalul,
pentru a centraliza toate uneltele de productie in
miinile statului, adid, in miinile proletariatului
organizat ca clasa% dominantI, si pentru a mAri, cit
se poate de repede, masa fortelor de productie"
(p. 31 si 37, ed. a 7-a germ. 1906)25.
Aici e f ormulatl una dintre cele mai remarcabile si mai
importante idei ale marxismului cu privire la problema
24 V. I. LENIN

statului, si anume ideea de dictatura a proletariatului"

(cum au inceput sa se exprime Marx si Engels dupa Comuna
din Paris)26, precurn si definitia extrem de interesantg a
statului, definitie care face si ea parte din cuvintele
uitate" ale marxismului. Statul, adic proletariatul orga-
nizat ea elasii dominante.
Aceasta definitie a statului nu numai ca n-a fost expli-
cata niciodata, in literatura de propaganda si de agitatie,
astazi dominantg, a partidelor social-democrate oficiale.
Mai mult. Ea a fost anume data uitgrii, pentru di, este
absolut incompatibila cu ref ormismul si spulbera prejude-
catile oportuniste curente si iluziile mic-burgheze cu privire
la dezvoltarea pasnicg a democratiei".
Proletariatului Ii e necesar statul acest lucru 11 repetg
toti oportunistii, social-sovinistii si kautskistii, incredin-
tindu-ne ea asa rezultg din invatatura lui Marx, uitind"
insg sg adauge, in primul rind, ca, dupg Marx, proletariatu-
lui Ii e necesar numai un stat care sa disparg treptat,
adicg astfel alcgtuit incit sa inceapa imediat sa dispara
ti sa nu poatg sa nu dispara. Iar in al doilea rind, oamenilor
muncii le este necesar statul", adica proletariatul orga-
nizat ca clasa dorninanta".
Statul este o organizare speciala a fortei, o organizare a
violentei in vederea reprimarii unei anumite clase. Dar
care clasg trebuie reprimatg de cgtre proletariat? De bung
seamg, numai clasa exploatatoare, adica burghezia. Oamenii
muncii au nevoie de stat numai pentru reprimarea impo-
trivirii exploatatorilor ; s conduca aceasta reprimare,
s-o infaptuiasca este in stare numai proletariatul, singura
clasg revolutionara ping, la capgt, singura clasa capabilg
sa unease& in lupta impotriva burgheziei, pentru completa
ei inlaturare, pe toti cei ce muncesc i sint exploatati.
Claselor exploatatoare le e necesara dominatia politica
In vederea mentinerii exploatarii, adicg In interesul egoist
al unei minoritati infime, Impotriva majoritatii covirsi-
toare a poporului. Claselor exploatate le e necesarg domi-
natia politica in vederea desfiintgrii totale a oricarei
exploatari, cu alte cuvinte in interesul majoritatii covirsi-
toare a poporului, impotriva minoritatii infime a proprie-
 STATUL I KEVOLUTIA 25

tarilor moderni de sclavi, adich impotriva mosierilor si

cap italistilor .
Democratii mir-burghezi, acesti pretinsi socialisti care
au substituit liiptei de clas visurile despre intelegerea
intro- disc, si-au imaginat si_transforrnarea socialistl tot
in alpfantezist, nu sub forma rhsturnhrii dominatiei
clasetexpIoatatoare, ci sub forma supunerii pasnice a
minorit4ii fath de majoritateadevenith constienth de
sarcinile ei. Aceasth utopie mic-burghezA, indisolubil
legath de acceptarea ideii statului situat deasupra claselor,
a dus in practich la trhdarea intereselor claselor celor ce
muncesc, duph cum a si demonstrat, de pildh, istoria revo-
lutiilor franceze din 1848 si 1871, duph cum a arhtat expe-
rienta participhrii socialiste" la guvernele burgheze din
Anglia, Franta, Italia si din alte thri la sfirsitul secolului
al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea".
Marx a luptat toath viata impotriva_acestui_ socialism
mic-burghez, reinviat acum in Rusia de chtre partidele
socialist-revolutionar stmensevic. Marx a promovat in mod
consecvent invatatura despre lupta de clash, dezvoltind-o
in invgfaturl despre puterea politics, despre stat.
Rhsturnarea dominatiei burghezieLp oatef Linfhptuith
numai de chtre proletariat, clash' deosebith, ale chreLcon-
ditil economice de exist-nth, o pregUesc in vederea acestei
rhsturnhri, ii dau-posibilitatea si- forta de a o realiza. In
timp ce burghezia fherniteaztt, rhzleteste theamimea si
toate ph.turile mic-burgheze, ea cimenteazh, uneste, orga-
nizeazh proletariatul. Numai proletariatul e capabil,
datarith rolului shyLncculom iTh inarea-proaiictie,sa_fie._
conduchtorul tuturor maselor muncitoare si exploatate, pe
care -burghezia, adeseori, le---exploateazA, le asupreste,
le Impileaek nu mai putin, ci chiar mai milt decit pe
proletari. dar care nu sint capabile s lupte in mod inde-
pendenLin_ vedereaeliberAiii bor.
Ins-A-O.-tura despre lupta de clash, aplicata de Marx la
problema statului si a revolutiei socialiste, duce in mod
necesar la recunoasterea dominatiei politice a.proldariatului,
la recunoasterea dietaturii lui, adich, a unci puteri care
nu este impsartia, cu nimeiiiST care se sprijinh in mod
26 V. I. LENIN

direct pe forta armath a maselor. Rhsturnarea burgheziei

poate fi infh_ptuith numai prin transformarea proletariatu-
luriii clas-rt Zominanta,capabil'i sr reprime impotrivirea
inevitZilh, desperath_a_biffghe-Ziei §i sh organizeze toate
magefe-muncitoare si exploatate in vederea noii orinduiri
ecolidmice.
Proletariatul are nevoie de puterea de stat, de organi-
zarea centralizath a fortei, de organizarea_vialentei atit
pentru reprimarea impotrivirii exploatatorilor, cit si
pentru conducerea uriasei mase a populatiei, a thrhnimii,
a micii burghezii, a semiproletarilor in vederea organi-
zhrii" economieLsocialiste.
Educind partidul muncitoresc, marxismul face educatia
avanghrzii proletariatului, capabilh sh, preia puterea si sii
diced intregul popor spre socialism, sh indrumeze si sh orga-
nizeze noua orinduire, sh fie invhthtorul, conduchtorul,
indrumatorul tuturor celor ce muncese qi sint exploatati,
in opera de organizare a vietii lor sociale, fAril burghezie
si impotriva burghezier. Dimpotrivh, oportunismul care
doming asthzi educh in cadrul partidului muncitoresc
reprezentanti ai muncitorilor mai bine pratiti, care se rup
de mase, se aranjeazV convenabil in regimul capitalist,
isi vind pe un blid de linte dreptul lor de prim nhscut,
adich renunth la rolul de conduchtori revolutionari ai
poporului impotriva burgheziei.
Statul, adich proletariatul organizat ca clash dominan-
tg", - aceasth teorie a lui Marx este indisolubil legath de
intreaga lui invgthturh despre rolul revolutionar al prole-
tariatului in istorie. Incununarea acestui rol este dictatura
proletariatului, dominatia politich a proletariatului.
Dar dach proletariatului ii este necesar statul ca orga-
nizare speciald a violentei impotriva burgheziei, se impune
de la sine urmhtoarea concluzie: poate fi oare conceputh
crearea unei asemenea organizatii farh, nimicirea, farh
distrugerea prealabilh a masinii de stat pe care a creat-o
pentru sine burghezia? In Manifestul Comunist" se intre-
vede aceasth concluzie, si despre ea vorbeste Marx fhcind
bilantul experientei revolutiei din 1848-1851.
 STATUL SI REVOLUTIA 27'

2. BILANTUL REVOLIJTIEI

In problema care ne intereseaza, problema statului,

Marx face bilantul revolutiei din 1848-1851 in urmatorul
rationament din lucrarea sa Optsprezece brumar al lui
Ludovic Bonaparte":
...Inst revolutia actioneaza temeinic. Ea mai
parcurge incg purgatoriul. hi Infaptuie§te opera
metodic. Pina' la 2 decembrie 1851" (ziva loviturii de
stat a lui Ludovic Bonaparte), ea terminase prima
jumatate a activitgtii ei pregatitoare ; acum o terming'
pe cea de-a doua. Ea a desavirit frith puterea_parla-
mentarg, pentru a o putea rasturna. Acum, dupg, ce
a reu§it s faca aceasta, desavir§e§te rtterea executivd,
o reduce la expresia ei cea mai pull, o izoleazg §i
ei-o contrapune ca obiectiv unic, pentru a concentra
impotriva ei toate fortele sale destructive" (subliniat
de noi). 8i cind revolutia Ii va fi indeplinit aceastä
a doua jumgtate a activitatii ei preggtitoare, Europa
va sari din jiltul ei §i va exclama jubilind: Bine ai
sgpat, cirtitg batringl
Aceasta putere executivg, cu uria§a ei organizare
birocratica §i militarg, cu complicata §i artificiala ei
ma§ing, de stat, cu o armata de o jumatate de milion
de functionari, algturi de o armatg de o alta jumatate
de milion de oameni, acest ingrozitor organism para-
zitar, care invgluie ca o crusta corpul societatii
franceze, astupindu-i toti porii, a aparut in epoca
monarhiei absolute, in timpul decgderii sistemului
feudal, contribuind la grabirea acestei decaderi".
Prima revolutie francezg, a dezvoltat centralizarea,
dar in acela§i timp a largit amploarea, atributele
puterii guvernamentale i a sporit numarul acolitilor
acesteia. Napoleon a desgvirqit aceastg ma§ina de
stat". Monarhia legitima §i monarhia din iulie nu
i-au adgugat decit o mai mare diviziune a muncii...
In sfir§it, republica parlamentarg, s-a vgzut
silitg, in lupta ei impotriva revolutiei, s intareascg,
o data cu masurile represive, mijloacele i centrali-
4
 28 V. I. LENIN

zarea puterii guvernamentale. Toate revolu-

fiile au perfecfionat aceastd ma-
find in loc s-o sf drime" (subliniat de
noi). Partidele care luptau alternativ pentru putere
considerau luarea in sthpinire a acestui imens edificiu
de stat drept prada principalh a invinghtorului"
(Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte",
p. 98-99, ed. a 4-a, Hamburg, 1907)28.
Prin acest minunat rationament, marxismul a fácut un
urias pas inainte fath de Manifestul Comunist". In Mani-
festul Comunist", problema statului este push intr-un mod
inch foarte abstract, fiind formulath in notiuni i expresii
dintre cele mai generale. In pasajul de mai sus, problema
este push concret i concluzia trash este cit se poate de
precish, cit se poate de categorich, de practica,' si de pal-
pabilg: toate revo1j4ii1ed& pira War& ii perfectionat
masina de stat, ea trebuie ins'a zdrobith, sfhrimath.
Aceasth concluzie este lucrul principal, fundamental
In invAthtura marxisth despre stat. Si tocmai acest lucru
fundamental nu e numai uitat cu totul de chtre partidele
social-democrate oficiale dominante, dar e si de-a dreptul
denaturat (precum vom vedea mai jos) de chtre K. Kautsky,
cel mai de seamh teoretician al Internationalei a II-a.
In Manifestul Comunist" se face un bilant general al
istoriei, bilant care ne obligh s vedem in stat un organ al
. dominatiei de clash si care ne conduce la concluzia necesarh
ch proletariatul nu poate dobori burghezia farh a fi cucerit
mai intii puterea politica, WI a fi obtinut dominatia
politics, fArh a fi transformat statul in proletariat organi-
zat ca clash dominanth", si c acest stat proletar, imediat
duph victoria sa, va incepe s disparh treptat, cad in
societatea uncle nu existh contradictii de clash statul e
de prisos i cu neputinth. Aici nu este puss problema in ce
trebuie sh constea, din punctul de vedere al dezvolthrii
istorice, aceasth inlocuire a statului burghez prin cel
proletar.
Tocmai aceasth problemh a pus-o si a rezolvat-o Marx
in 1852. Credincios filozofiei sale, materialismul dialectic,
 STATUL SI REVOLUTIA 29

Marx ia ca bazg experienta istorieg a glorio§ilor ani ai

revolutiei din 1848-1851. Ca intotdeauna, invätgtura lui
Marx constituie §i in. acest caz un bilant al experientei.
luminat de o conceptie despre lume profund filozoficg si
de o bogatg cunoa§tere a istoriei.
Problema statului este push' in mod concret: cum a
apgrut istorice§te statul burghez, ma§ina de stat necesarg
dominatiei burgheziei? Ce schimbgri a suferit ea? Cum a
evoluat ea in decursul revolutiilor burgheze i in fata
actiunilor de sine stgatoare ale claselor asuprite? Care
sint sarcinile proletariatului in ceea ce prive0e aceastg
maOn g. de stat?
Puterea de stat centralizatg, proprie societgtii burgheze,
a apgrut in epoca decgderii absolutismului. Doug institutii
sint cele mai caracteristice pentru aceastä ma§ing de stat:
birocratia §i armata permanentg. Marx §i Engels au argtat
in repetate rinduri in operele lor cg aceste institutii sint
legate prin mii de fire de burghezie. Experienta f iecArui
muncitor invedereazg aceastg leggturg intr-un mod extraor-
dinar de concret §i de sugestiv. Clasa muncitoare invatg pe
propria sa piele sg cunoascg aceastg leggturg, §i de aceea
sesizeazg atit de u§or si i§i insu§e0e atit de temeinic §tiinta
despre caracterul de neinlgturat al acestei leggturi, §tiinta
pe care democratii mic-burghezi fie cg o neagg din igno-
rantg §i din uprintg, fie a o recunosc in general" cu
o §i mai mare uprintg, uitind sg tragg concluziile practice
corespunzgtoare.
Birocratia §i armata permanentg sint ni§te paraziti"
pe corpul societatii burgheze, paraziti ngscuti din contra-
dictiile lguntrice care sfi§ie aceastg societate, §i anume
paraziti care astupg" porii ei vitali. Oportunismul kauts-
kist, care doming acum in rindurile social-democratiei
oficiale, vede in conceptia despre stat, considerat ca un
organism parazitar , un atribut special §i exclusiv al anar-
hismului. Desigur, aceastg denaturare a marxismului este
extrem de avantajoasg pentru filistinii care au dus socia-
lismul ping la nemaipomenita ru§ine de a justifica
§i prezenta in culori trandafirii rgzboiul imperialist,
4*
30 V. I. LENIN

folosind In acest scop notiunea de aph"rare a patriei",

dar ea famine totusi o incontestabiM, denaturare.
In toate revolutiile burgheze, atit de numeroase, care
au avut loc in Europa de la cklerea feudalismului, continuA
dezvoltarea, perfectionarea si intkirea acestui aparat
birocratic si militar. In special tocmai mica burghezie
este atrasa' de partea marii burghezii, si aceasta din urmg
o supune in mare nfasurä cu ajutorul acestui aparat, care
ofera päturilor de sus ale tklnimii, ale micilor meseriasi,
ale negustorilor etc. locsoare relativ comode, linistite si
onorabile, in virtutea ckora cei care le ocup5, se situeaza .
deasupra poporului. Ginditi-v6 de pild.a, la ceea ce s-a
intimplat in Rusia in jumkatea de an care s-a scurs dupl
27 februarie 191729: posturile publice, care inainte erau
acordate cu precAdere ultrareactionarilor, au devenit un
obiect de prad, al cadetilor, mensevicilor si socialistilor-
revolutionari. Acestora nici prin gind nu le trecea, in fond,
A inraptuiascl vreo reform/ serioas'a ; ei elutau O. amine
reformele pia, la Adunarea constituantV, iar Adunarea
constituant6 s-o amine putin cite putin pin6 la sfirsitul
rkboiului 1 Dar impktirea prAzii, ocuparea posturilor de
ministri, de ministri adjuncti, de guvernatori generali
etc., etc., s-a facut flea, zlbava si fkl s'a, se astepte nici
o Adunare constituantl! Jocul de-a combinatiile in ceea ce
priveste componenta guvernului nu era in fond decit expre-
sia acestei impktiri si reimpktiri a präzii", care se facea
atit sus cit si jos, in toafl tam, in toatl administratia
central:A si locall. Bilantul, bilantul obiectiv al perioadei
de jumltate de an, de la 27 februarie la 27 august 1917,
este neindoielnic: reformele au fost aminate, impktirea
posturilor publice a fost efectuatA, iar greselile" slvirsite
cu prilejul impktirii au fost indreptate prin citeva reim-
pktiri.
Dar cu cit au loc mai multe reimpártiri" ale aparatului
birocratic intre diferitele particle burgheze si mic-burgheze
(intre cadeti30, socialisti-revolutionari si mensevici, dug,
lu/m exemplul Rusiei), cu atit mai limpede apare claselor
asuprite si proletariatului, aflat in fruntea lor, antago-
nismul ireductibil dintre ele si intreaga societate burghezl.
 STATUL SI REVOLUTIA 31

De aici decurge necesitatea pentru toate partidele burgheze,

chiar §i pentru cele mai democratice, inclusiv cele demo-
crat-revolutionare", de a intensifica represiunile impo-
triva proletariatului revolutionar, de a infari aparatul
de represiune, adick aceea§i ma§ink de stat. Aceastk des-
f4urare a evenimentelor sile§te revolutia set concentreze
toate fortele de distrugere" impotriva puterii de stat, o
silqte sk-§i punk nu sarcina imbunkatirii mainii de stat,
ci pe aceea a distrugerii, a nimicirii ei.
Nu rationamente logice, ci dezvoltarea mall a evenimen-
telor, experienta vie a anilor 1848-1851 a dus la acest
mod de a pune problema. Cit de riguros se mentine Marx
pe terenul faptelor furnizate de experienta istorick reiese
din aceea ck in 1852 el n-a pus Inca' In mod concret pro-
blema: pr in ce trebuie sk fie inlocuitk aceastk ma0n5,
de stat care urmeazI sk fie distrusk Experienta nu furni-
zase Inca pe atunci materialul necesar pentru aceastk
problemk, pe care istoria n-a pus-o la ordinea zilei decit
mai tirziu, in 1871. In 1852 se putea constata cu precizie
§tiintifick doar faptul c'6. revolutia proletark ajunsese
sk aibk in fata ei sarcina concentrkrii tuturor fortelor de
distrugere" impotriva puterii de stat, sarcina sfkrimkrii"
mminii de stat.
Aici se poate na§te Intrebarea: este oare justk generali-
zarea experientei, a observatiilor §i a concluziilor lui Marx,
transpunerea lor pe un teren mai larg decit al acestor trei
ani din istoria Frantei, anii 1848-1851? Pentru a putea
analiza aceastk problemk, vom aminti mai intii o observatie
a lui Engels, iar apoi vom trece la examinarea datelor reale.
...Franta scria Engels in prefata la editia a
3-a a lui Optsprezece brumar" este tara in care,
de fiecare datk, luptele istorice dintre clase au fost
duse, mai mult ca oriunde, pink la capkt, tara in
care, prin urmare, i formele politice succesive in
cadrul ckrora se desfk§oark aceste lupte §i in care
se concretizeazk rezultatele lor s-au conturat in
modul cel mai pregnant. Centru al feudalismului
in evul mediu, de la Rena§tere Incoace tipul tkrii cu
32 V. I. LENIN

monarhie unitar& bazatA pe sarile sociale, Franta

a sfarimat in cursul marii revolutii feudalismul si
a instituit dominatia purA a burgheziei intr-o form&
atit de clasica, cum n-a fost atins6 in nici o alt& tar&
din Europa. Dar si lupta proletariatului, care ridic&
capul, impotriva burgheziei dominante imbrac& aici
o form& acutl, necunoscut& altundeva" (p. 4, ed.
1907)31.

Ultima observatie s-a invechit, intrucit dupa. 1871 a

survenit o intrerupere in lupta revolutionarA a proletaria-
tului francez, desi aceastI intrerupere, oricit de lung& va
fi fost ea, nu inlAtura de loc posibilitatea ca, in viitoarea
revolutie proletarA, Franta sg, se manifeste ca tarn clasicl
a luptei de clasa duse hoarit ping, la cap&t.
Dar sa" aruncAm o privire general& asupra istoriei tArilor
inaintate de la sfirsitul secolului al XTX-lea si inceputul
secolului al XX-lea. Vom vedea cg, mai lent, sub forme
mai variate, pe o arena mult mai largl, a avut loc acelasi
proces, pe de o parte procesul form&rii puterii parlamen-
tare", atit in t6rile republicane (Franta, America, Elvetia),
cit si in cele monarhice (Anglia, intr-o anumitg m&sur&
Germania, Italia, thrile scandinave etc.), pe de alt&
parte procesul luptei pentru putere a diferitelor partide
burgheze si mic-burgheze, care impArteau si reimphrteau
intro ele prada" constind din posturi publice, temeliile
orinduirii burgheze rAminind neschimbate, si, in sfirsit,
procesul perfection&rii si inaririi puterii executive", a
aparatului ei birocratic si militar.
Nu incape nici o indoial& cI aceste trAs&turi sint comune
intregii evolutii moderne a statelor capitaliste in genere.
In decursul celor trei ani, 1848-1851, in Franta au avut
loc intr-o forma pronuntatl, concentratA, intr-un ritm
rapid procesele de dezvoltare care sint proprii intregii
lumi capitaliste.
Dar in special imperialismul, epoca capitalului bancar,
epoca monopolurilor capitaliste gigantice, epoca transfor-
m&rii capitalismului monopolist in capitalism monopolist
de stat, invedereaza in legAturb, cu intensificarea repre-
 STATUL SI REVOLUTIA 33

siunilor dezlantuite impotriva proletariatului atit in tgrile

monarhice, cit si in tgrile republicane cele mai libere o
extraordinarg intgrire a masinii de stat", o nemaipomenitg
umflare a aparatului ei birocratic si militar.
Istoria universalg ne apropie astgzi neindoielnic, pe o
scarg incomparabil mai largg decit in 1852, de concen-
trarea tuturor fortelor" revolutiei proletare in vederea
distrugerii" masinii de stat.
Prin ce va inlocui proletariatul masina de stat? Comuna
din Paris a furnizat in aceastg privintg cel mai instructiv
material.

3. CUM PUNEA MARX PROBLEMA IN 1852.

In 1907, Mehring a publicat in revista Nene Zeit"32

(XXV, 2, 164) pasaje din scrisoarea lui Marx cgtre Weyde-
meyer din 5 martie 1852. Aceastg scrisoare contine, printre
altele, uringtoarele remarcabile consideratii:
In ce mg priveste, nu-mi revine meritul de a fi
descoperit nici existenta claselor in societatea mo-
derng si nici lupta dintre ele. Cu mult inaintea mea,
istoricii burghezi au expus dezvoltarea istoricg a
acestei lupte de clad iar economistii burghezi ana-
tomia economics a claselor. Ceea ce am Mout eu
nou este cg am dovedit: 1) ea' existenta claselor e
legatg numai de anumite faze istorice de dezvoltare
a productiei (historische Entwicklungsphasen der
Produktion); 2) cg lupta de clasg duce in mod nece-
sar la dictatura proletariatului; 3) cl aceasta die-
taturg insgsi constituie numai trecerea la desfiin-
tarea tuturor claselor si la o societate fild, clase..."33.
Prin aceste cuvinte, Marx a izbutit d, infgtiseze intr-un
mod uimitor de expresiv, in primul rind, deosebirea prin-
cipalg si radicalg dintre teoria sa si teoriile cugeatori-
lor celor mai inaintati si mai profunzi ai burgheziei si, in
al doilea rind, esenta invgtgturii sale despre stat.
Adiugat la editia a doua.
34 V. I. LENIN

Principalul in invAtAtura lui Marx este lupta de clasA.

Asa se spune si se scrie foarte des. Dar asta este inexact.
*i din aceastA inexactitate rezultA intotdeauna denaturarea
oportunistA a marxismului, falsificarea lui intr-un mod
care sa fie acceptabil pentru burghezie. Mei teoria luptei
de clasI a fost creatA nu de Marx, ei de burghezie, inaintea
lui Marx, si este, in general vorbind, acceptabild pentru
burghezie. Cine recunoaste numai lupta de clasg, acela nu
este Inca marxist, acela poate s'a nu fi iesit Ina, din cadrul
modului burghez de a gindi, din cadrul politicii burgheze.
A limita marxismul la teoria luptei de chs . inseamnA a
ciunti marxismul, a-1 denatura, a-1 reduce la ceea ce
este acceptabil pentru burghezie. Marxist este numai acela
care extinde recunoasterea luptei de clasA pinA la recunoas-
terea dietaturii proletariatului. In aceasta constA deosebi-
rea fundamentalA dintre un marxist si micul (ba chiar si
marele) burghez de duzinA. Aceasta constituie piatra de
incercare a adevdratei intelegeri si recunoasteri a marxis-
mului. i nu este de mirare faptul cA, atunci cind istoria
Europei a pus in mod practie clasa muncitoare in fata acestei
probleme, nu numai toti oportunistii si reformistii, dar si
toti kautskistii" (oameni care oscileazA intro reformism
si marxism) s-au dovedit a fi niste jalnici filistini si demo-
crati mic-burghezi, care neagd dictatura proletariatului.
Brosura lui Kautsky Dictatura proletariatului", apArutA
in august 1918, adicA mult timp dupA prima editie a cArtii
de fatA, constituie un model de denaturare mic-burghezA
a marxismului si de ticAloas1 renegare in tapt a marxismu-
lui, imbinata cu recunoasterea fAtarnicA a acestuia in vorbe
(vezi brosura mea: Revolutia proletarA si renegatul
Kautsky", Petrograd si Moscova 1918)*.
Oportunismul contemporan, intruchipat in persoana
principalului situ exponent, fostul marxist K. Kautsky,
se incadreazA intru totul in caracterizarea pozitiei burgheze
fAcutA de Marx, deoarece acest oportunism limiteazA dome-
niul recunoasterii luptei de clasA la domeniul relatiilor
burgheze. (Iar in cadrul acestui domeniu, in limitele lui,
Vezi V. I. Lenin. Opera, vol. 28, Bucnrcçti, Editura politick 1959, p. 219-318
Nolo red.
 STATUL $1 ILEVOLUTIA 35

nici un liberal cult nu va refuza sA recunoascA principial"

lupta de clasA 1) Oportunismul nu extinde recunoWerea
luptei de clasA tocmai la faptul cel mai esential, la perioada
de trecere de la capitalism la comunism, la perioada rdstur-
ndrii burgheziei qi a completei ei desfiintigri. In realitate,
aceastA, perioadA este in mod necesar perioada unei lupte
de clash nemaiintilnit de inver§unate, perioada unor forme
nemaiintilnit de ascutite ale acesteia, prin urmare ci
statul acestei perioadc trebuie sA. fie in mod necesar un
stat in chip nou democratic (pentru proletari si cei neavuti
in genere) si in chip nou dictatorial (impotriva burgheziei).
Mai departe. Esenta invAtAturii lui Marx despre stat vi-a
insukiit-o numai acela care a inteles cA, dictatura unei
singure clase e necesarl nu numai oricArei societAti impAr-
lite in clase in general, nu numai proletariatului care a
rAsturnat burghezia, ci .i pentru intreaga perioadd istorica
ce desparte capitalismul de societatea fArA clase", de
comunism. Formele statelor burgheze sint extrem de
variate, esenta lor este Ina aceea§i: intr-un fel sau altul,
toate aceste state reprezintA, in ultima. analizA in mod
necesar, o dictaturd a burgheziei. Trecerea de la capitalism
la comunism nu poate sA nu dea, fire§te, o abundentA §i o
diversitate enormA de forme politice, dar esenta lor va fi
inevitabil aceea0: dictatura proletariatului34.

CAPITOLUL AL III-LEA
STATUL SI REVOLUTIA.
EXPERIENTA COMUNEI DIN PARIS DIN 1871.
ANALIZA LUI MARX
1. IN CE CONSTA EROISMUL INCERCARII COMUNARZILOR?

Se §tie cA cu citeva luni inaintea Comunei, in toamna

anului 1870, Marx a pus in gun. pe muncitorii parizieni,
arAtindu-le cA Incercarea de a rAsturna guvernul ar fi o
prostie dictaa, de desperare 35. Dar in martie 1871, cind
muncitorilor le fusese impusd lupta hotAritoare qi cind e
au primit-o, and insurectia a devenit fapt, Marx, cu
36 V. I. LENIN

toate ck auspiciile erau defavorabile, salutk in modul cel

mai entuziast revolutia proletark. Marx nu s-a indArktnicit
intr-o condamnare pedantk a misckrii inoportune", cum
a procedat renegatul rus de tristk celebritate al marxis-
mului, Plehanov, care in noiembrie 1905 a pledat in scris
pentru incurajarea luptei rnuncitorilor si tkranilor, iar
dupk decembrie 1905 a strigat ca un liberal: nu trebuia
sk se punk mina pe arme"36.
Marx nu s-a limitat insk la a-si exprima entuziasmul
fat& de eroismul comunarzilor, care, dup'a expresia lui,
asaltaserk cerul"37. In aceastk miscare revolutionark de
mask, cu toate ck ea nu si-a atins telul, el a vkzut o expe-
rientk istorick de uriask insemnktate, un anumit pas inainte
al revolutiei proletare mondiale, un pas practic, mai impor-
tant decit sute de programe si de rationamente. Sk anali-
zeze aceastä experientk, s'a tragN, din ea invafaminte tac-
tice, sk-si reexamineze pe baza ei teoria iatk sarcina pe
care si-a fixat-o Marx.
Singura rectificare" la Manifestul Comunist" pe care
Marx a socotit-o necesark a fost Melia de el pe baza expe-
rientei revolutionare a comunarzilor parizieni.
Ultima prefatk la noua editie germank a Manifestului
Comunist", semnatk de ambii lui autori, poartk data de
24 iunie 1872. In aceastk prefata, autorii, Karl Marx si
Friedrich Engels, afirmá a programul Manifestului
Comunist" este astkzi pe alocuri invechit".
...Comuna a dovedit indeosebi continua ei
ca «clasa muncitoare nu poate sa ia pur §i simplu
in stapinire ma§ina de stat ap cum este tiii sa o puma
in functiune pentru propriile ei seopuriD..."38
Cuvintele din acest citat puse in ghilimele interioare sint
luate de cktre autori din opera lui Marx: Razboiul civil
din Franta"39.
A§adar, unul dintre invätkmintele principale si funda-
mentale ale Comunei din Paris a fost socotit de Marx si
Engels de o atit de uriask insemnatate, inch 1-au introdus
ca o rectificare esentiala la Manifestul Comunist".
 STATUL SI REVOLUTIA 37

Extrem de caracteristic este faptul c tocmai aceastg

rectificare esentialg a fost denaturatg de egtre oportunisti
si cg sensul ei este fgrg doar i poate necunoscut pentru
noug zecimi, dacg nu chiar pentru nougzeci i noug la sutg
dintre cititorii Manifestului Comunist". In cele ce ur-
meazg, la capitolul consacrat in mod special denaturgrilor,
vom vorbi mai ananuntit despre aceastg denaturare. Aici
e suficient sg remarcgm cg intelegerea" vulgarg curentg a
celebrelor cuvinte ale lui Marx reproduse in citatul de mai
sus pretinde cg Marx ar fi subliniat ideea dezvoltgrii lente,
in opozitie cu ideea cuceririi puterii etc.
In realitate, lucrurile stau exact invers. Ideea
lui Marx este cg clasa muncitoare trebuie s a zdro-
beascd, sá sf grime masina de stat asa cum este",
si nu sg se limiteze la simpla ei cucerire.
La 12 aprilie 1871, adicg tocmai in timpul Comunei,
Marx i-a scris lui Kugelmann:
...Dacg vei citi ultimul capitol al lucrgrii mele
«Optsprezece brumar», vei vedea cg eu consider cg
viitoarea incercare a revolutiei franceze nu va mai
fi, ca ping acum, trecerea aparatului birocratic-
militar dintr-o ming intr-alta, ci sfarimarea
lui" (subliniat de Marx; zerbrechen in original),
si aceasta este conditia prealabilg a oricgrei adevgrate
revolutii populare pe continent. Asta incearcg si
eroicii nostri tovarAsi din Paris" (p. 709, Neue
Zeit", XX, 1, 1901-1902)4°. (Scrisorile lui Marx
cgtre Kugelmann au apgrut in ruseste in cel putin
doug editii ; una dintre ele sub redactia mea i cu
o prefatg a mea*.)
Cuvintele: sfgrimarea aparatului birocratic-militar de
stat" cuprind, exprimat pe scurt, principalul din ceea ce
ne invatg marxismul cu privire la sarcinile proletariatului
in revolutie in ceea ce priveste statul. Si tocmai acest invit-
titmint nu numai cg este cu totul uitat, dar este de-a dreptul
denaturat de predominanta interpretare" kautskistg a
marxismuluil
* Vezi V. I. Lenin. Opere complete, vol. 14, Bucure§ti, Editors politick 1963, ed. a
doua, p. 384-392. Nola red.
38 V. I. LENIN

Cit priveste ref erirea lui Marx la Optsprezece brumar",

am reprodus mai sus in intregime pasajul corespunzgtor.
Meritg sg fie subliniate indeosebi doug puncte din rationa-
mentul lui Marx reprodus mai sus. In primul rind, el isi
limiteazg concluzia la continent. Acest lucru era explica-
bil in 1871, cind Anglia era Ind, un model de targ pur
capitalistg, dar Hal militarism si in mare mgsurg fgrg biro-
cratie. De aceea Marx a exceptat Anglia, in care o revolutie,
si chiar o revolutie populark era pe atunci imaginabirg
si posibilg /gni conditia prealabilg a distrugerii masinii
de stat asa cum este".
In prezent, in 1917, in epoca primului mare rgzboi
imperialist, aceast a. limitare fg' cut& de Marx cade. Atit
Anglia cit si America, cei mai de seamg si ultimii repre-
zentanti in intreaga lume ai libertgtii" anglo-saxone
in sensul absentei militarismului si birocratismului, au
alunecat cu totul in mlastina murdarg si singeroasg a insti-
tutiilor birocratice-militare specif ice intregii Europe,
institutii care-si subordoneazg totul, ingbuse totul. In
prezent, in Anglia ca si in America, conditia prealabilg
a oricgrei adevgrate revolutii populare" este sfarinza-
rea, distrugerea masinii de stat ap cum este"
(care a atins in perioada 1914 1917, in aceste tgri, perfecti-
unea europeang", imperialistg).
In al doilea rind, o deosebitg atentie meritg observatia
extrem de profundg a lui Marx c'a distrugerea masinii de
stat birocratice-militare este conditia prealabilg a oricg-
rei adevgrate revolutii populare". Aceastg notiune de revo-
lutie popularV pare ciudatS, in gura lui Marx, iar pleha-
novistii si mensevicii rusi, acesti adepti ai lui Struve,
care vor sg fie considerati marxisti, ar putea, desigur, sg cali-
fice aceastS, expresie a lui Marx drept un lapsus". Ei au
redus marxismul la o asemenea denaturare sgrAcgcios-
liberalit, limit pentru ei nu exists. nimic in afarg de opo-
zitia dintre revolutia burghezg si cea proletark dar chiar
si aceastg opozitie ei o inteleg cum nu se poate mai
rigid.
Dad, lugm drept exemplu revolutiile din secolul al
XX-lea, atunci si revolutia din Portugalia si cea din Turcia
 STATUL $1 REVOLUTIA 39

trebuie, desigur, considerate revolutii burgheze. Dar

popularV n-a fost nici una, nici cealalfa, aci masa po-
porului, majoritatea lui covir§itoare, nu prea s-a manifestat
in mod activ, independent, cu propriile ei revendicari
economice §i politice nici intr-una, nici in cealaltA. Dimpo-
triv5,, revolutia burgheea rus5, din 1905-1907, de§i n-a
cunoscut succese atit de stalucite" ca cele inregistrate
in anumite momente de revolutia din Portugalia §i de cea
din Turcia, a fost, fgr5, indoialg, o adev'aratV revolutie
popularP, chci masa poporului, majoritatea lui, p'aturile
sociale cele mai adinci, cele mai de jos", strivite de povara
asupririi §i a exploatArii, s-au ridicat in mod independent
§i au imprimat intregului mers al revolutiei amprenta
revendiarilor /or, a inceregrilor lor de a clAdi in felul lor
o nou'a societate in locul celei vechi, pe care o distrugeau..
In Europa anului 1871, proletariatul nu alch'tuia majori-
tatea poporului in nici o tafa, de pe continent. 0 revolutie
popularg,", care s5, antreneze in mi§care intr-adev'ar majo-
ritatea poporului, putea fi populail numai dacA cuprindea
atit proletariatul, cit §i grtinimea. Tocmai aceste dourt clase
alcAtuiau atunci poporul". Aceste doug clase sint unite
prin aceea c5, ma§ina de stat birocratica-militarg" le
asupre§te, le apas6, le exploateaza".. A zdrobi aceast6 ma§in'a,
a o sfdrima iata care este adevAratul interes al po-
porului", al majoriatii lui, a muncitorilor §i al majoriatii
faranilor, Wit care este conclitia prealabilA" a unei aliante
libere intre taranii s'araci §i proletari ; Med, o asemenea
aliantA democratia nu este trainic4 §i transformArile socia-
liste sint irealizabile.
Tocmai spre o asemenea alianta i§i croia drum, precum se
§tie, Comuna din Paris, care nu §i-a atins scopul, datorith
unei serii de cauze cu caracter intern §i extern.
Prin urmare, vorbind despre o adevkath revolutie
popularP, Marx, Meg a uita citu§i de putin particulari-
tätile micii burghezii (despre acestea, adesea el a vorbit
pe larg), a tinut seama in mod riguros de raportul real
dintre clase din majoritatea statelor continentale dinEuropa
anului 1871. Iar pe de altA parte, el a constatat e5, sfAri-
marea" ma§inii de stat este impus5, de interesele atit ale
40 V. I. LENIN

muncitorilor cit si ale thranilor, ch ea ii uneste pe acestia,

punindu-le in fath sarcina comunh a inlAturhrii parazi-
tului" si a inlocuirii lui prin ceva nou.
Prin ce anume?
2. PRIN CE SA FIE iNLOCUITA. MASINA DE STAT SFAR3MATA?

La aceasth intrebare, Marx a dat in 1847, in Manifestul

Comunist", .un rhspuns care era inch cu totul abstract,
mai bine zis un rhspuns care indica sarcinile, dar nu si
mijloacele pentru realizarea lor. Organizarea proletaria-
tului ca clash' dominanth", cucerirea democratiei" vor
trebui sh inlocuiasch masina de stat sfArimath acesta
a fost rhspunsul dat in Manifestul Comunist"41.
nil a se lAsa furat de utopii, Marx a asteptat ca expe-
rienia mischrii de mash sh dea rhspuns la intrebarea ce
forme concrete va lua aceasth organizare a proletariatului
ca clash dominanth, in ce mod anume aceasth organizare
se va imbina cu o cit mai deplinh si mai consecventh
cucerire a demoeratiei".
Experienta Comunei, desi nu prea mare, a fost supush
de Marx, in Rhzboiul civil din Franta", celei mai atente
analize. Vom cita cele mai importante pasaje din aceasta
lucrare:
In secolul al XIX-lea s-a dezvoltat, avindu-si
originea inch in evul mediu, puterea de stat centra-
lizath, cu organele ei omniprezente armath per-
manenth, politie, birocratie, cler, magistraturh".
0 data cu dezvoltarea antagonismului de clash
dintre capital si munch, puterea de stat chphta
tot mai mult caracterul unei puteri publice in vede-
rea asupririi muncii, caracterul unui instrument al
dominatiei de clash. Duph fiecare revolutie care
rnarcheazh un progres al luptei de clash, caracterul
pur asupritor al puterii de stat se manifesth tot mai
fhtis". Duph revolutia din 1848-1849, puterea de
stat devine un instrument national in rhzboiul capi-
talului impotriva munciP. Cel de-al doilea Imperiu
consolideazh aceasth situatie.
 STATUL 51 REVOLUTIA 41

Comuna a fost antiteza direct& a imperiului".

Ea era forma specifier a unei republici care urma
sg inlature nu numai forma monarhica a dominatiei
de clasg, ci insa§i dominatia de clasg..."
In ce anume a constat forma specifier a republicii
proletare, socialiste? Cum era statul pe care ea incepuse
sag faureascg?
...Primul decret al Comunei a suprimat armata
permanenta, inlocuind-o cu poporul inarmat..."
Aceasta revendicare figureaza astazi in programele
tuturor partidelor care vor sa se denumeasca socialiste.
Dar cit valoreaza programele acestor partide o dovede§te
cum nu se poate mai bine comportarea sociali§tilor-revolu-
tionari §i a mensevicilor no§tri, care tocmai dupg revolutia
din 27 februarie au renuntat in fapt la realizarea acestei
revendicari!
...Comuna era alcatuitg din consilieri municipali
ale§i prin vot universal in diferitele arondismente
ale Parisului. Ei erau rgspunzatori §i oricind revo-
cabili. Cei mai multi dintre ei erau, bineinteles,
muncitori sau reprezentanti recunoscuti ai clasei
muncitoare...
...Politia, care pia, atunci era un instrument al
guvernului central, a fost imediat despuiata de toate
atributele ei politice §i transformata intr-un organ
easpunzator al Comunei §i oricind revocabil...
la fel §i functionarii din toate celelalte sectoare admi-
nistrative... Incepind cu membrii Comunei §i pina
la ultimul slujba§, functiile publice trebuiau inde-
plinite in schimbul unui salariu de muncitor. Privi-
legiile inaltilor demnitari §i cheltuielile lor de repre-
zentare au disparut o data cu ace§ti demnitari...
Dupg inlgturarea armatei permanente §i a politiei,
instrumente ale puterii materiale a vechii cirmuiri,
Comuna a trecut imediat la srarirnarea instrumen-
42 V. I. LENIN

tului de asuprire spiritualg, puterea popilor... Magis-

tratii si-au pierdut independenta aparentg... de aici
inainte ei aveau sg, fie alesi si deveneau rgspunzgtori
si revocabili...42
Asadar, s-ar 'Area ea' Comuna a inlocuit masina de stat
sfgrimatg, numai" cu o democratie mai depling: desfiin-
tarea armatei permanente, eligibilitatea si revocabilitatea
depling a tuturor functionarilor. In realitate hied, acest
numai" inseamng o opera uriasg de inlocuire a unui gen
de institutii prin institutii principial diferite de primele.
Constafam aici tocmai unul din cazurile de transformare
a cantifatii in calitate": democratia, infgptuitg, in modul
cel mai complet si mai consecvent ce se poate inchipui, se
transformg din democratie burghezg in democratie prole-
targ, din stat (= fortg specialg de reprimare a unei anumite
clase) in ceva ce nu mai este propriu-zis stat.
Reprimarea burgheziei si a impotrivirii ei continua Ina
sg fie necesarg. In cazul Comunei, acest lucru a fost deo-
sebit de necesar, si una din cauzele infringerii ei este
faptul cg ea n-a facut acest lucru intr-un chip destul de
hotgrit. Dar, in acest caz, organul de reprimare il constituie
majoritatea populatiei, si nu minoritatea ei, cum a fost
intotdeauna, si in timpul sclavagismului, si in timpul
iobggiei, si in timpul robiei salariate. *i, din moment ce
majoritatea poporului reprimg ea ins4i pe asupritorii ei,
n u mai e nevoie de o fortg specialV pentru repri-
mare 1 In acest Bens, statul ineepe sti dispard treptat. In
locul institutiilor speciale ale unei minoritgti privilegiate
(birocratia privilegiatg, cadrele de comandg ale armatei
permanente), majoritatea insi poate indeplini direct aceste
functii, si pe mgsurg ce functiile puterii de stat ajung sg
fie indeplinite de cgtre intregul popor, puterea aceasta
devine tot mai putin necesarg.
Deosebit de remarcabilg este in aceastg privintg o milsurg
a Comunei subliniatg de Marx: desfiintarea tuturor indem-
nizatiilor de reprezentare, desfiintarea tuturor privilegiilor
bgnesti ale functionarilor, reducerea lefurilor tuturor deting-
torilor de functii publice ping la nivelul salariului unui
muneitor". Tocmai acest fapt vgdeste cit se poate de limpede
 STATUL $1 REVOLUTIA 43

cotitura de la democratia burgheza la dernocratia prole-

tara, de la democratia asupritorilor la democratia claselor
asuprite, de la stat ca fold speciale de reprimare a unei
anumite clase la reprimarea asupritorilor prin forla gene-
rahl a majoritatii poporului, a muncitorilor i taranilor.
Si tocmai in acest pullet deosebit de convingator si,
in problema statului, poate chiar cel mai insemnat
invatamintele lui Marx sint in cea mai mare mama uitate !
Comentariile cu caracter de popularizare al caror numar
e nesfirsit nu contin nimic in acest sens. Se obisnuieste"
ca acest lucru sa, fie trecut sub tacere, ca o naivitate"
perimattt, tot asa cum crestinii, atunci cind crestinismul
a devenit religie de stat, au dat uitarii" naivitrttile"
crestinisrnului primitiv, cu spiritul lui democrat-revo-
lutionar.
Reducerea lefurilor functionarilor de stat superiori pare
a fi pur i simplu" o revendicare a democratismului naiv,
primitiv. Unul dintre fondatorii" celui mai recent opor-
tunism, fostul social-democrat Ed. Bernstein, s-a indelet-
nicit nu o data cu repetarea vulgarelor ironii burgheze la
adresa democratismului primitiv". Ca toti oportunistii,
ca si kautskistii de astazi, el n-a inteles de loc, in primul
rind, ca trecerea de la capitalism la socialism e cu nepu-
tivpi fIr o oarecare ,.revenire" la democratismul primi-
tiv" (caci altfel cum s-ar putea trece la exercitarea functiilor
statului de catre majoritatea populatiei si de catre absolut
toata populatia?) si, in al doilea rind. ca democratismul
primitiv" pe baza capitalismului si a culturii capitaliste
nu e tot una cu democratismul primitiv din vremurile
stravechi sau din perioada precapitalista. Cultura capi-
talista a creat marea productie, fabricile, caile ferate,
posta, telefonul etc., si pe aceasta bazá marea majoritate
a functiilor vechii puteri de stat" s-au simplificat atit de
mult si pot fi reduse la operatii de inregistrare, de inscriere,
de control atit de simple, incit aceste functii vor deveni
pe deplin accesibile tuturor oamenilor stiutori de carte,
ele vor putea fi intru totul indeplinite in schimbul unui
obisnuit salariu de muncitor" si se va putea (si va trebui)
86. fie luata acestor functii ()rice 'Irma de privilegiu, de sefie".
5 Lenin Opere, vol. 33
44 V. I. LENIN

Deplina eligibilitate, revocabilitatea in mice moment a

tuturor detingtorilor de functii publice, fgrg exceptie,
reducerea lefurilor acestora la un obi§nuit salariu de
muncitor", aceste mAsuri democratice simple §i de la sine
intelese", care imbing pe deplin interesele muncitorilor cu
cele ale majoriatii tgranilor, constituie in acelmi timp o
punte de trecere de la capitalism la socialism. Aceste
mgsuri se referg la reconstruirea statalg, la reconstruirea
pur politicg a socientii, dar se intelege cg, ele capgtg tot
sensul §i insemngtatea lor numai in leggturg cu exproprie-
rea expropriatorilor", aflatg in curs de infgptuire sau de
preggtire, adicg in leggturg cu transformarea proprietAtii
private capitaliste asupra mijloacelor de productie in
proprietate socialg.
Comuna scria Marx a infgptuit lozinca
tuturor revolutiilor burgheze cirmuire iefting ,
suprimind cele doug mari capitole de cheltuieli:
armata i birocratia"43.
Din rindurile tArgnimii, ca §i din rindurile altor pgturi
ale micii burghezii, numai o minoritate infimg parvine",
ajunge in rindul oamenilor" in sensul burghez, adicg se
transformg fie in oameni cu stare, in burghezi, fie in func-
tionari bine plgtiti ci privilegiati. Majoritatea covircitoare
a tgrAnimii din orice targ capitalistg, in care existg tgrg-
nime (ci aceste tgri capitaliste constituie majoritatea), e
asupritg de regim i dorecte doborirea lui, este dornicg de
o cirmuire ieftinV. Acest lucru 11 poate infgptui numai
proletariatul §i, infgptuindu-1, el face totodatg un pas spre
reconstruirea socialistg a statului.
3. DESFIINTAREA PARLAMENTARISMULUI

Comuna scria Marx trebuia sg fie nu un

organism parlamentar, ci un organism activ, atit
executiv cit §i legislativ...
...In loc sg hotgrascg o datg la trei sau la case ani
care membru al clasei dominante sg reprezinte ci sg
calce in picioare (ver-und zertreten) poporul in parla-
 STATUL $1 REVOLUTIA 45

ment, votul universal urma sg serveascg poporului,

constituit in comune, pentru a-si alege muncitorii,
supraveghetorii si contabilii, qa cum votul individual
serveste oricg'rui alt patron sg si-i aleagg pentru
intreprinderea lui"44.
Aceastg minunatg critid, a parlamentarismului, formu-
latà in 1871, face si ea parte acum, datoritg dominatiei
social-sovinismului si oportunismului, din cuvintele
uitate" ale marxismului. Ministrii si parlamentarii de
profesie, trgdgtorii proletariatului si socialistii practi-
cisti" din zilele noastre au lgsat in intregime critica parla-
mentarismului pe seama anarhistilor si, pe acest motiv
uimitor de judicios, au declarat orice critid a parlamenta-
rismului drept anarhism" 1 1 Nu e nimic ciudat in faptul
cg anarho-sindicalismul, desi frate bun cu oportunismul,
se bucura tot mai frecvent de simpatia proletariatului din
tgrile parlamentare inaintate", scirbit de socialisti" de
teapa lui Scheidemann, David, Legien, Sembat, Renaudel,
Henderson, Vandervelde, Stauning, Branting, Bisso-
lati & Co.
Pentru Marx insg, dialectica revolutionarg n-a fost nici-
odatg o frazg goalg la modg, o judzie, cum a devenit ea la
Plehanov, Kautsky si altii. Marx a stiut sl rupg fgrg mill cu
anarhismul din cauza incapacitgtii acestuia de a utiliza
chiar si grajdul" parlamentarismului burghez, mai ales
atunci cind e vgdit &I nu existg o situatie revolutionarg ;
in acelasi timp insg, Marx a stiut sg facg si o criticg cu
adevgrat revolutionar-proletarg parlamentarismului.
A hotgri o data la citiva ani care membru al clasei domi-
nante va oprima si va ealca in picioare poporul in parla-
ment iatg adevgrata esentg a parlamentarismului bur-
ghez nu numai in monarhiile constitutionale parlamentare,
ci si in republicile cele mai democratice.
Dar, dad, punem problema statului, dacg privim parla-
mentarismul ca una din institutiile statului, din punctul
de vedere al sarcinilor proletariatului in acest domeniu,
care este atunci calea de iesire din parlamentarism? cum
ne putem lipsi de el?
5*
46 V. I. LENIN

Trebuie 8-0 spunem inch si inch o data: invgthmintele

trase de Marx pe baza studierii Comunei, au fost in asa
mgsurg uitate, incit social-democratur din zilele noastre
(citeste: trg.d.gtorul de azi al socialismului) e de-a dreptul
incapabil sg, inteleagg alt g. criticg a parlamentarismului
in afara celei anarhiste sau a celei reactionare.
Ca lea de iesire din parlamentarism nu constg, fireste, in
desfiintarea institutiilor reprezentative si a principiului
eligibilitgtii, ci in transformarea institutiilor reprezen-
tative din locuri de pgravrhgealg in institutii active".
Comuna trebuia sh, fie nu un organism parlamentar, ci
un organism activ, atit executiv cit si legislativ".
Nu un organism parlarnentar, ci un organism activ"
hill o afirmatie care-i nimereste in plin pe parlamentarii
de azi si pe cgtelusii lor de salon", parlamentarii social-
democrati! Luati oricare targ parlarnentarg, incepind cu
America si ping la Elvetia, incepind cu Franta si ping la
Anglia, Norvegia etc.: adevgrata activitate de stat" se
desfilsoarg in culise, ea este efectuath de departamente,
cancelarii, state-majore. In parlament se pglgvrggeste
doar, urmgrindu-se in mod special scopul de a insela
gloata". Lucrul acesta e atit de adevgrat, incit chiar si
in republica rush, republic-6 burghezo-democraticg, incg
inainte ca ea sg fi izbutit sh creeze un adevgrat parlament,
au si inceput sg se manifeste toate aceste pgcate ale parla-
mentarismului. Eroii filistinismului putred, toti acesti
Skobelevi si Tereteli, Cernovi si Avksentievi, au izbutit
sg pinggreascg si Sovietele, pretheindu-le in locuri de
palgvfagealg de tipul celui mai respinghtor parlamenta-
rism burghez. In Soviete, domnii ministri socialisti"
insalg, pe tgranii creduli prin frazeologie si rezolutii. In
guvern se joacg un permanent cadril, pe de o parte, pentru
ca un numar cit mai mare de socialisti-revolutionari si
mensevici sg se infrupte pe rind din cascavalul" slujbelor
rentabile si onorabile, pe de alth parte, pentru a abate
atentia" poporului. Iar in cancelarii, in statele-majore se
desflsoarg,' activitatea de stat"!
Nu de mult, Delo Naroda"45, organul partidului de
guverngmint al socialistilor-revolutionari", a recunoscut
 STATUL $1 REVOLUTIA 47

intr-un articol redactional cu acea franchete fgrg seaman

a oamenilor din lumea bung", unde toti" se Indeletnicese
cu prostitutia politicg cg ping si in ministerele care
apartin socialistilor" (pardon de expresie !), ping si in
acestea intregul aparat birocratic continug In esentg sg
rIming eel vechi, functioneazg dupg vechile obiceiuri, sabo-
teazg in mod absolut liber" initiativele revolutionare ! i
chiar dacg ar fi lipsit aceastg mgrturisire, oare istoria realg
a participgrii socialistilor-revolutionari si a men§evicilor
la guvern nu dovedeste acest lucru? Caracteristic este in
acest caz numai faptul cg, aflindu-se in cirdgsie ministerialg
en cadetii, domnii Cernovi, Rusanovi, Zenzinovi si cei-
lalti redactori de la Delo Naroda" si-au pierdut ping
intr-atit rusinea, incit nu se jeneazg sg relateze in mod
public, ca despre o nimica toatg, fiirg sg roseascg mgcar,
faptul c'g la ei" in ministere totul a rilmas asa cum a fost !!
Frazeologie democrat-revolutionarg pentru a amggi pe
prostgnacii de la targ §i tgraggnealg birocraticg de cance-
larie pentru a face pe placul" capitalistilor iatg esenta
cinstitei" coalitii.
Comuna inlocuieste parlamentarismul corupt §i putred
al societatii burgheze prin institutii in care libertatea de
opinie si de discutie nu degenereazg in inselgciune, cgci
parlamentarii trebuie sg lucreze ei insisi, sg aplice ei
insisi legile intocmite de ei, A, controleze ei inOsi rezul-
tatul practic al acestor legi, sil rgspundg ei insisi direct in
fata aleggtorilor lor. Institutiile reprezentative rgmin, dar
parlamentarismul, ca sistem special, ca separare a activi-
tgtii legislative de cea executivg, ca situatie privilegiatg
a deputatilor, nu existd aici. Fail institutii reprezentative
nu putem concepe democratia, nici chiar cea proletarg ;
farg parlamentarism putem si. trebuie s-o concepem, dacg
critica societgtii burgheze nu rgmine pentru noi o vorbg
goalk dacg nazuinta de a dobori dominatia burgheziei
este din partea noastrg, o lazuintli serioas5; si sincerA, si nu
o frazeologie electoralV in scopul de a pescui voturile
muneitorilor, asa cum procedeazit mensevicii si socia-
listii-revolutionari, alde Scheidemann si Legien, Sembat
vi Vandervelde.
48 V. I. LENIN

Este extrem de instructiv faptul cg, vorbind despre

functiile aparatului functiongresc de care are nevoie atit
Comuna cit si democratia proletarg, Marx ia ca termen de
comparatie pe salariatii oricgrui alt patron", adicg o
intreprindere capitalist), obisnuitg cu muncitori, supra-
veghetori i contabili".
La Marx nu existg nici urmg de utopism in sensul ca el
sA inventeze noua" societate, ca aceasta s fie un produs
al fanteziei sale. Nu, el studiazg nafterea noii societgti
d i n cea veche, formele de trecere de la cea veche la cea
noug ca pe un proces istoric-natural. El ia experienta realg
a miscgrii proletare de masg, strAduindu-se sg tragg din
ea invgfaminte practice. El Invatg" de la Comung, asa
cum toti marii ginditori revolutionari nu s-au temut sui
invete din experienta marilor miscgri ale clasei asuprite,
neluind niciodatg fatg de ele o atitudine pedanth de
moralist" (ca, de pildg, Plehanov: nu trebuia BA se pung
mina pe arme", sau Tereteli: o clasg trebuie sg se auto-
limiteze").
Nu poate H vorba de desfiintarea dintr-o clan, pretu-
tindeni, ping la capgt a birocratiei. Ar fi o utopie. Dar
Big sfaritni dintr-o data vechea masing birocraticg si si
incepi s clgdesti imediat una noun, care sa." permitg desfiin-
tarea treptatg a oricgrui birocratism, aceasta nu este o
utopie; aceasta este experienta Comunei, este sarcina
direct i imediatg a proletariatului revolutionar.
Capitalismul simplificg functiile conducerii de stat",
permite ca sefia" sg fie inlAturatg, si ca totul sg fie redus
la o organizare a proletarilor (ca clasg dominantg), care,
in numele intregii societgti, angajeazg muncitori, supra-
veghetori, contabili".
Noi nu sintem utopisti. Noi nu visgm" sg ne lipsim
dintr-o data de orice conducere, de orice subordonare :
aceste visuri anarhiste, bazate pe neintelegerea sarcinilor
dictaturii proletariatului, sint absolut strgine marxismului
si nu servesc in realitate cleat la aminarea revolutiei socia-
liste ping in ziva in care oamenii se vor H schimbat. Nu,
noi vrem revolutia socialistg cu oameni asa cum sint ei
 STATUL SI REVOLUTIA 49

astAzi, care nu se vor putea dispensa de subordonare, de

control, de supraveghetori si de contabili".
Dar subordonarea trebuie sA existe 141 de avangarda
inarmatA a tuturor celor ce muncesc si shit exploatati,
fatA de proletariat. Poate si trebuie sA fie inceputA de
indatA, de la o zi la alta, inlocuirea sefiei" specifice a
functionarilor de stat prin functii simple de supraveghetori
si de contabili", prin functii care sint de pe acum intru totul
accesibile nivelului de dezvoltare al orAsenilor in general
si care pot fi intru totul indeplinite in schimbul unui sala-
riu de muncitor".
SI organizh'm marea productie pornind de la ceea ce
a fost deja creat de capitalism, s-o organizAm noi imine,
muncitorii, sprijinindu-ne pe experienta noastrA muncito-
reascA, f turbid disciplina cea mai severA, o discipling, de
fier, sustinutA de puterea de stat a muncitorilor inarmati,
sA reducem pe functionarii de stat la rolul de simpli execu-
tori ai insArcinh'rilor noastre, la rolul de supraveghe-
tori si de contabili" (bineinteles, cu tot felul de tehnicieni
de diferite specialitati, de diferite categorii si ranguri)
rAspunzAtori, revocabili, modest plAtiti iatg, sarcina
noastrd proletarA, iata cu ce putem si trebuie sit incepem
atunci cind infAptuim revolutia proletarA. Un asemenea
inceput, care se bazeazA pe marea productie, duce de la sine
la disparitia" treptatA a oricArei birocratii, la faurirea
treptatA a unei ordini ordine fArA ghilimele, ordine care
sA nu semene cu robia salariatA , a unei ordini in care
functiile de supraveghere si de contabilitate, din ce in
ce mai simplificate, vor fi indeplinite pe rind de toatA
lumea, vor deveni apoi o deprindere si vor dispArea, in
cele din urmA, ca functii speciale ale unei pAturi speciale
de oameni.
Un social-democrat german spiritual din deceniul al
8-lea al secolului trecut a spus ca po0a e un model de gos-
podarie socialistA. Acest lucru este foarte just. Posta
este acum o intreprindere organizatg, dupA tipul monopo-
lului capitalist de stat. Imperialismul transformA treptat
toate trusturile in organizatii de acest tip. Deasupra oame-
nilor muncii simpli", coplesiti de muncA si fläminzi, se
50 V. I. LENIN

situeazg aici aceeasi birocratie burghezA. Dar mecanismul

gospodgririi sociale e aici deja gata format. S'a easturnilm
pe capitalisti, s zdrobim cu mina de fier a muncitorilor
inarmati impotrivirea acestor exploatatori, sr), sfrixim'am
masina birocraticrt a statului contemporan §i vom avea
in fata noastea un mecanism inzestrat cu o tehnie'a supe-
rioar i eliberat de parazit", un mecanism pe care insisi
muncitorii uniti il pot pune foarte bine in miscare, anga-
jind tehnicieni, supraveghetori, contabili, retribuind mun-
ca tuturor acestora, ca si in general munca tuturor functio-
narilor de star, printr-un salariu de muncitor. Iata sar-
cina concrea, practica, imediat realizabill in ceea ce
priveste toate trusturile, sarcinA care izblveste pe oamenii
muncii de povara exploafarii si care tine seama de expe-
rienta practicrt deja inceputii (mai ales in domeniul con-
structiei statului) de Care Comung.
Intreaga economic nationa15. organizaa dupil chipul
postei, i anume in asa fel incit tehnicienii, supraveghe-
torii, contabilii, ea si toti cei ce detin vreo functie public!
&A nu primeasa o leafit mai mare decit Un salariu de
muncitor", sub controlul i conducerea proletariatului
inarmat iatri telul nostru cel mai apropiat. Iata ce fel
de stat, lath ce fel de bazrt economicA a statului ne trebuie.
Iafa, ce va rezulta din desfiintarea parlamentarismului §i
din mentinerea institutiilor reprezentative, iatiti ce va izb`avi
clasele de oameni ai muncii de prostituarea acestor insti-
tutii de erttre burghezie.
I. ORGANIZARLA LNITATII NATIUNII

...In schita sumar5, a organizArii nationale, pe

care Comuna n-a avut rAgazul s-o elaboreze mai pe
larg, se spune categoric c5, Comuna urmeaz5,... sui fie
forma politiert chiar si a celui mai mic sat"... Tot
comunele urmau ssa aleag i delegatia nationalg"
de la Paris.
...Putinele, dar foarte importantele functii care
mai rgmineau guvernului central nu urmau srt fie
desfiintate afirmatiile in acest sens constituiau
 STATUL SI REVOLUTIA 61

un fals cu buna stiintg, , ci incredintate unor func-

tionari comunali, strict raspunzatori...
...Unitatea natiunii nu urma sa fie distrusa, ci,
dimpotriva, sa fie organizata pe baza orinduirii Co-
munei. Unitatea natiunii avea sa devina o realitate
prin nimicirea puterii de stat, care pretindea ell
intruchipeaza aceasta unitate, dar care voia sa fie
independentti de natiune si sa se situeze deasupra ei,
desi nu era cleat o excrescenta parazitarg, pe corpul
acesteia... Sarcina era de a amputa organele pur repre-
sive ale vechii puteri de stat, iar functiile legitime
ale acestei puteri, care avea pretentia ca se situeaza
deasupra societatii, sa-i fie luate si trecute in mina
unor slujitori rasplinztitori ai societa4iigc46.
In ce masurg, n-au inteles adica, mai bine zis, n-au
vrut sa inteleaga oportunistii social-democratiei contem-
porane aceste consideratii ale lui Marx o dovedeste cum
nu se poate mai bine cartea de faima herostratica a renega-
tului Bernstein: Premise le socialismului si sarcinile
social-dernocratiei". Referindu-se tocrnai la cuvintele lui
Marx citate mai sus, Bernstein scrie ca acest program,
prin continutul sau politic, prezinta in toate trasaturile
sale esentiale cea mai mare asemanare cu federalismul lui
Proudhon... Cu toate celelalte divergence existente intre
Marx si (imic-burghezub Proudhon (Bernstein pune cuvin-
tul mic-burghez" in ghilimele, care ar trebui, dupg, parerea
lui, sa exprime ironic), ideile lor sint in aceasta privinta
foarte apropiate". De bung,' seama, continua Bernstein,
insemnatatea municipalitatilor creste, dar mie mi se pare
indoielnic cg, prima sarcina a democratiei ar consta intr-o
lichidare (textual Auflosung desfiintare, dizolvare) a
statelor contemporane si intr-o depling,' transformare
(Umwandlung) a organizarii lor, asa cum si-o reprezinta
Marx si Proudhon constituirea adunarii nationale din
delegatii adunarilor provinciale sau regionale, care, la
rindul lor, sg, fie alcatuite din delegati ai comunelor, astfel
incit intreaga forma de ping, acum a reprezentantelor natio-
.52 V. I. LENIN

nal e sh disparh, cu deshvIrsire" (Bernstein, Premisele",

p. 134 si 136, editia germanh din 1899).
E de-a dreptul monstruos sh confunzi conceptiile lui
Marx cu privire la nimicirea puterii de stat parazitare"
cu federalismul lui Proudhon ! Dar acest lucru nu este Intim-
plAtor, pentru c oportunistului nici prin gind nu-i trece
ch Marx are In vedere aici nu federalismul In opozitie cu
centralismul, ci sParimarea vechii masini de stat burgheze,
care exist& In toate thrile burgheze.
Oportunistului Ii vine In minte numai ceea ce vede in
jurul shu, In mediul filistinismului mic-burghez si al stag-
nhrii reformiste", adich numai municipaliatile" ! CIt
privcste revolutia proletariatului, oportunistul s-a dezvh-
tat pIn sh se si gindeasch la asia. ceva.
E ridicol. Dar este semnificativ ch, In ceea ce priveste
acest punct, Bernstein n-a fost combhtut. Bernstein a
fost combhtut de multi mai ales de Plehanov In litera-
tura rush, de Kautsky In cea europeanh, si totusi despre
aceasid denaturare a lui Marx de chtre Bernstein nu au
vorbit nici unul, nici celhdalt.
Oportunistul s-a dezvhtat intr-atit sh, cugete In spirit
revolutionar i sh' reflecteze asupra revolutiei, incit el
atribuie lui Marx ideea de federalism", confundindu-1 pe
Marx cu Proudhon, intemeietorul anarhismului. Iar Kautsky
ei Plehanov, care doresc sh, fie marxisti ortodocsi ei sit
apere invhthtura marxismului revolutionar, tree sub thcere
acest lucru I Aici se aflh, una din rAd'acinile extremei vulga-
rizhri a conceptiei despre deosebirea dintre marxism si
anarhism, vulgarizare proprie atit kautskistilor cit si
oportunistilor i despre care vom mai avea prilejul s.
vorbim.
Nici urm ii. de federalism nu existh In rationamentele lui
Marx asupra experientei Comunei, citate mai sus. Marx are
acelasi punct de vedere ca si Proudhon tocmai intr-o chestiune
pe care oportunistul Bernstein nu o vede. Marx e In dez-
acord cu Proudhon tocmai Intr-o chestiune In care Bernstein
vede o asemAnare Intro ei.
Marx are acelasi punct de vedere ca si Proudhon in
sensul ch, amIndoi shit pentru sflrimarea" masinii de
 STATUL SI REVOLUTIA 53

stat contemporane. Aceastrt asemgnare a marxismului

cu anarhismul (atit cu Proudhon cit si cu Bakunin) nu vor
s-o vadg nici oportunistii, nici kautskistii, deoarece ei
s-au indepartat de la marxism in acest punct.
Marx e in dezacord i cu Proudhon si cu Bakunin tocmai
In chestiunea federalismului (Wit sg mai vorbim de dicta-
tura proletariatului). Federalismul rezultg in mod principial
din conceptiile mic-burgheze ale anarhismului. Marx e cen-
tralist. *i in rationarnentele lui pe care le-am citat nu exist5,
nici o abatere de la centralism. Numai niste oameni imbibati
cu credinta superstitioasr mic-burghezg in stat pot lua ni-
micirea masinii burgheze drept nimicire a centralismului !
Si, intr-adevgr, dacg proletariatul i tgrgnimea sgracg,
vor lua in miinile lor puterea de stat, se vor organiza in
mod absolut liber in comune i vor reuni actiunea tuturor
comunelor pentru a lovi in capital, pentru a sfgrima impo-
trivirea capitalistilor, pentru a trece chile ferate, fabricile,
pgmintul etc. din miinile proprietarilor privati in proprie-
tatea ntregii natiuni, a intregii societgti, oare acesta nu
va fi centralisirj nu va fi acesta oare cel mai consecvent
centralism democratic? si Inch un centralism proletar?
Lui Bernstein nici nu-i poate trece prin cap cg ar fi cu
putintg un centralism liber consimtit, unirea liber consim-
titg a comunelor in natiune, contopirea liber consimtith a
comunelor proletare in actiunea de nimicire a dominatiei
burgheze si a masinii de stat burgheze. Lui Bernstein,
ca i oricgrui filistin, centralismul ii apare ca ceva cc
poate fi impus i mentinut numai de sus, numai prin apa-
ratul birocratic i militar.
Previlzind parcg posibilitatea denaturgrii conceptiilor
sale, Marx subliniazg dinadins eh a invinui Comuna eh ea
ar fi vrut sh nimiceascg unitatea natiunii, sh desfiinteze
puterea centralg, inseamng a comite cu bung stiintg tin
fals. Marx a intrebuintat dinadins expresia a organiza
unitatea natiunii" pentru a opune centralismul proletar,
democratic, constient centralismului burghez, militar si
birocratic.
Dar... mai rgu decit orice surd e cel ce nu vrea sg audg.
Si oportunistii social-democratiei contemporane tocmai ch
 64 V. I. LENIN

nici nu vor sa auda de nimicirea puterii de stat, de ampu-

tarea parazitului.
5, NIMICIREA STATULUI PARAZIT

Am citat deja cuvintele respective ale lui Marx, iar

acum ne famine sa le completam.
...Este soarta obisnuita a noilor creatii istorice
scria Marx -- de a fi considerate In mod gresit drept
similare unor forme mai vechi si chiar perimate ale
vietii sociale, cu care noile institutii seamana In oare-
care masuriti. Asa si aceasta noua Comuna, care
zdrobeste (bricht sparge) puterea de stat contem-
porana, a lost privita' ca o reInviere a comunelor
medievale... drept o uniune de state mici (Montesquieu
si drept o forma exagerata a vechii
lupte impotriva centralizarii excesive...
...Sistemul Comunei... ar fi redat organismului social
toate fortele pe care pima atunci le inghitea exeres-
centa parazitara numita «stat», care se hraneste pe
socoteala societatii, stinjenindu-i libertatea de mis-
care. Chiar i numai acest fapt ar fi fost suficient pen-
tru a duce la renasterea Frantei...
...Comuna ar fi pus pe producatorii rurali sub con-
ducerea spirituala a capitalelor departamentelor,
asigurindu-le, prin muncitorii de la orase, reprezen-
tanti firesti ai intereselor lor. Chiar i numai exis-
tenta Comunei implica, ca pe un lucru de la sine
Inteles, autoadministrarea locala, dar de asta data
nu ca o contrapondere a puterii de stat, devenita acum
de prisos"48.

Nimicirea puterii de stat", care a fost o excrescenta

parazitara", amputarea" ei, distrugerea" ei ; putere de
stat devenita acum de prisos" iata ce expresii a folosit
Marx atunci cind vorbea despre stat, apreciind si analizind
experienta Comunei.
Toate acestea au fost scrise acum aproape o jumatate de
secol, iar astazi, pentru a face sil patrundil in constiinta
 STATUL SI REVOLUTIA 55

maselor largi marxismul nedenaturat, trebuie s5, fie intre-

prinse adev6rate s5,pa.turi arheologice. Concluziile trase din
constatgrile flicute cu privire la ultima mare revolutie pe
care a trAit-o Marx au fost uitate tocmai atunci cind se
apropia perioada unor noi mari revolutii ale proletaria-
tului.
...Diversitatea interpretitrilor citrora le-a dat nas-
tere Comuna si diversitatea intereselor care si-au
ggsit expresia in ea dovedesc c5, ea constituia o form5,
politicg elastia prin excelentk in timp co toate
vechile forme de guvernare aveau in esent5, un carac-
ter asupritor. AdevAratul ei secret era acesta: ea era in
esenta un guvern al clasei muncitoare, rezultatul lup-
tei clasei produatoare impotriva clasei acaparatoare,
forma politia in sfirsit descoperit5,, in cadrul cAreia
putea fi infliptuith eliberarea economic5, a muncii...
F4r5, aceast5, din urm5, conditie, Comuna ar fi fost
o imposibilitate si o am5gire..."49
Utopistii s-au indeletnicit cu descoperirea" formelor
politice in cadrul crixora trebuia sA aibA loc transformarea
socialistil a societ4ii. Anarhistii an abandonat cu totul
problema formelor politice. Oportunistii social-democratiei
contemporane au acceptat formele politice burgheze ale
statului democrat parlamentar ca o limith dincolo de care
nu se poate trece, si-au fäcut cucuie pe frunte inchinindu-se
in fata acestei icoane" si au declarat anarhism orice
tendintA de a skirima aceste forme.
Marx a dedus din toatil istoria socialismului si a luptei
politice cil, statul va trebui srt dispark ch. forma de trecere
spre disparitia hii (trecerea de la stat la nestat) va fi pro-
letariatul organizat ca clasil dominantV. Marx n-a purees
ins5, la descoverirea formelor politice ale acestui viitor. El
s-a marginit s5, cerceteze atent istoria Frantei, s-o anali-
zeze si sa,' trag5, concluzia la care ducea anul 1851: lucrurile
merg spre distrugerea masinii de stat burgh eze.
i, atunci cind s-a dezrantuit miscarea revolutionarg de
mas6 a proletariatului, cu....tot esecul acestei misdri, cu
66 V. I. LENIN

toatl durata ei scurtg si cu toata släbiciunea ei evident6,

Marx a inceput sA studieze formele pe care aceasta miscare
le-a seos la iveall I.
Comuna iat5, forma care a fost in sfirsit descoperita"
(le atre revolutia proletarg, forma In cadrul creia poate
avea loc dezrobirea economicI a muncii.
Comuna a fost prima Incercare a revolutiei proletare de
a sf iirima masina de stat burgheza si forma politia in
sfirsit descoperitg," prin care poate si trebuie sci fie inlocuit
eeea ce a fost sfarimat.
Vom vedea In expunerea care urnmazil ca, revolutiile
ruse din 1905 si 1917 continu'a, in alte imprejufari si in
alte conditii, opera Cumunei, confirmind geniala analizil
istoricA fAcuta,' de Marx.

CAPITOLUL AL IV-LEA
CONTINUARE. LA.MURIRILE SUPLIMENTARE
ALE LUI ENGELS

Marx a expus esentialul in problema insemnatrytii

experientei Comunei. Engels a revenit In repetate rinduri
asupra acestei teme, lAmurind analiza si concluziile lui
Marx, tratind uneori cu atita claritate si forfA alte laturi
ale problemei, incit trebuie sA ne oprim In mod special
asupra acestor lAmuriri.
1. PROBLEMA LOCUINTELOR"

In lucrarea sa consacrafa problemei locuintelor (1872) 5°,

Engels tine deja seama de experienta Comunei, oprindu-se
fle citeva ori asupra sarcinilor revolutiei in ceea ce priveste
statul. Este interesant faptul c6, In legAtura cu aceasfa
temg concrefa, sint scoase la iveal5, In mod plastic, pe
de o parte, trils'aturile de asemAnare dintre statul proletar
si statul actual, trgaturi care indreptiltesc at se vorbeasa
in ambele cazuri despre stat, si, pe de altg, parte, trlsa-
turile de deosebire sau trecerea la desfiintarea statului.
 STATUL SI REVOLUTIA 57

Cum trebuie rezolvaa problema locuintelor? In

societatea moderng ea se rezolvg la fel ca oricare altg
problenag socialg: prin echilibrarea economia trep-
tatg a cererii si ofertei, solutie care genereazg ea
insgsi in permanentg problema si care, deci, nu este
o solutie. Modul in care revolutia socialg va rezolva
aceastg problemg va depinde nu numai de impreju-
rgrile respective, ci si de probleme mult mai com-
plexe, printre care una dintre cele mai importante
este desfiintarea opozitiei dintre oraq si sat. Intrucit
noi nu ne ocupgm de elaborarea unor sisteme utopice
de organizare a viitoarei societgti, ar fi mai mult
decit inutil sg ne oprim asupra acestui lucru. Un fapt
este cert: in marile orase existg Inca de pe acum destule
case de locuit pentru ca, prin folosirea lor rationala,
sa se poatg rezolva imediat adevarata «lipsd de-
locuinte». Acest lucru va fi posibil, fireste, numa i
data actualii proprietari vor fi expropriati, iar in
casele respective vor fi mutati muncitorii fgril lo-
cuintg sau cei care stau in locuinte absolut neincapg-
toare. De indata ce proletariatul va cuceri puterea
politicg, o asemenea nagsurg, dictata de interesele
binelui obstesc, va fi tot atit de usor de infaptitit
ca oricare alta expropriere sau incartiruire dee-
tuata de &are statul modern" (p. 22, editia germang
din 1887)51.

Aici nu se examineaza schimbarea formei puterii de

stat, ci numai continutul activitgtii ei. Exproprieri si
rechizitiongri de locuinte au loc si in baza dispozitiilor
statului actual. Din punctul de vedere formal al problemei,
statul proletar va dispune" si el sg fie rechizitionate
locuinte si expropriate case. Este Ina limpede ca vechiul
aparat executiv, birocratia legatg de burghezie, ar fi pur
si simplu incapabil sa traducg in viatg dispozitiile statului
proletar.
...Trebuie A constatam cg «luarea efectivg in
stgpinire» a tuturor uneltelor de muncg, a intregii
industrii de cgtre poporul muncitor este tocmai
58 V. I. LENIN

opusul «rascurnpitrarii» proudhoniste. In acest din

urma, caz, fiecare muncitor in parte devine proprie-
tarul locuintei, al gospodariei táranesti, al uneltei
de munca ; in primul caz, «poporul muncitor» amine
proprietar colectiv al caselor, fabricilor si uneltelor
de munca. si este greu de presupus c, eel putin in
perioada de trecere, uzufructul lor va fi Fasat unor
persoane sau societati fara o rambursare a cheltuie-
lilor. Intocmai cum desfiintarea proprietatii fun-
ciare nu inseamna desfiintarea rentei funciare, ci
trecerea ei, fie chiar si intr-o forma, modificata, in
miinile societatii. Asadar, luarea efectiva in stapi-
nire a tuturor uneltelor de munca de catre poporul
muncitor nu exclude nicidecum mentinerea siste-
mului de inchiriere" (p. 68)52.
Problerna atinsa in cele expuse mai sus, si anurne pro-
blema temeiurilor econornice ale disparitiei treptate a
statului, o vom cerceta in capitolul urmator. Engels se
exprima extrem de prudent, spunind ca, este greu de
presupus cV statul proletar va lsa cel putin in perioada
de trecere" sa se imparta locuinte fail plata. Faptul cg,
locuintele care apartin intregului popor vor fi inchiriate
cu plata diferitelor familii presupune atit incasarea acestei
plrrti, cit i un anumit control si o anumita, reglementare
a repartizarii locuintelor. Toate acestea cer o anumita
forma de stat, dar nicidecum un aparat militar i birocratic
special, cu o situatie speciala privilegiata pentru detina-
torii de functii publice. Cit priveste trecerea la situatia
cind locuintele vor putea fi date Para plata, aceasta este
legata de disparitia" depling, a statului.
Vorbind de trecerea blanquistilor53, dupa Comuna si sub
inriurirea experientei acesteia, pc pozitia principiala, a
marxismului, Engels formuleag in treacat aceasta pozitie
astfel:
...Necesitatea activitatii politice a proletariatului
si a dictaturii lui ca forma de trecere la desfiintarea
claselor si, o data cu acestea, a statului..." (p. 55)54.
 STATUL SI REVOLUTIA fin

Unii amatori de criticg buchereascg sau distrugrttori ai

rnarxismului" din laggrul burghez vor ggsi, poate, c e o
contradictie intre aceastg admitere a desfiintarii statului"
si combaterea acestei formule ca fiind anarhistrt in pasajul
citat din Anti-Diihring". N-ar fi de mirare dacrt oportu-
nistii 1-ar include si pe Engels printre anarhisti". crtci
as-Uzi in rindurile sociallovinistilor devine tot mai rgs-
pindit obiceiul de a aduce internationalistilor acuzatia de
anarhism.
Marxismul ne-a invgtat intotdeauna crt o data cu desfiin-
tarea claselor va fi desfiintat i statul. In cunoscutul pasaj
din Anti-Dahring" cu privire la disparitia treptatrt a sta-
tului" se aduc invinuiri anarhistilor nu pur si simplu
pentru c sustin desfiintarea statului, ci pentru crt propo-
vgduiesc cg ar fi cu putinfa desfiintarea statului de azi
pe miine".
Dat fiMd c, doctrina social-democratg", care doming
in prezent, denatureazg cu desgvirsire atitudinea marxis-
mului fatg de anarhism in problema desfiintarii statului,
va fi deosebit de util sg amintim o polemia pc care au
purtat-o Marx si Engels cu anarhistii.
2. POLEMICA CU ANARHISTII

Aceastg polemicg a avut loc in 1873. Marx si Engels

au publicat intr-un almanah socialist italian articole
indreptate impotriva proudhonisti1or55, autonomistilor"
sau antiautoritaristilor" ; aceste articole au apgrut in
traducere germang abia in 1913, in Neue Zeit"50.
...Dacg lupta politicg a clasei muncitoare ia
forme revolutionare a scris Marx bgtindu-si joc
de anarhisti si de negarea de &are acestia a politicii
dacg in locul dictaturii burgheziei muncitorii
instaureag dictatura lor revolutionarg, ei sgvirsesc
oribila crimg de a profana principiile, deoarece,
pentru a-5i satisface jalnicele i vulgarele nevoi
zilnice, pentru a infringe rezistenta burgheziei,
muncitorii dau statului o formg revolutionarti trecg-
6
60 V. I. LENIN

toare in loc sg depung armele §i sg desfiinteze statul..."

(Neue Zeit", 1913-1914, anul 32, vol. I, p. 40)57.
Iatg impotriva cgrui fel de desfiintare" a statului s-a
ridicat exclusiv Marx, cornbgtindu-i pe anarhi§ti! El n-a
fost nicidecum impotriva faptului cg statul va dispgrea
o data cu disparitia claselor sau a va fi desfiintat o
data cu desfiintarea lor, ci impotriva faptului ca mun-
citorii sg renunte la folosirea armelor, la violenta organi-
zatg, adied la statul care trebuie sg serveascg scopului:
Infringerea rezistentei burgheziei".
Marx subliniazg intr-adins pentru ca adevgratul sens
al luptei sale impotriva anarhismului sg nu fie denaturat
forma revolutionarg §i treeittoare" a statului neeesar
proletariatului. Proletariatul are nevoie de stat numai in
mod vremelnic. Noi nu sintem nicidecurn in divergentii cu
anarhi0ii in problema desfiintgrii statului ca seop. Noi
afirmgm cg pentru atingerea acestui scop e necesarg folo-
sirea vrernelnicg a instrumentelor, mijloacelor ,i metodelor
puterii de stat impotriva exploatatorilor, dupg cum pentru
desfiintarea claselor e necesarg dictatura vremelnicg a
clasei asuprite. Marx alege cel mai categoric §i mai limpede
mod de a pune problema impotriva anarhi§tilor: doborind
jugul capitalistilor, muncitorii trebuie sg depung armele"
sau trebuie sg le foloseascg impotriva capitali§tilor pentru
a infringe impotrivirea acestora? *i ce este folosirea siste-
maticg a armelor de cgtre o clasg impotriva altei clase
dacg nu o forma trecgtoare" a statului?
Sg se intrebe fiecare social-democrat: cqa a pus el pro-
blema statului in polemica cu anarhistii? qa a pus aceastg
problemg imensa majoritate a partidelor socialiste of iciale
din Internationala a II-a?
Aceleasi idei, Engels le expune intr-un mod i mai amg-
nuntit, §i mai popular. El ridiculizeazg inainte de toate
caracterul confuz al ideilcr proudhoni§tilor, care se inti-
tulau antiautoritari§ti", adicg negau orice autoritate,
orice subordonare, orice putere publicg. Luati o fabricg,
luati cgile ferate, luati un vas care se aflg in largul mgrii,
 STATUL I REVOLUTIA 61

spune Engels ; nu e oare limpede c fara o anumita subor-

donare, (loci fara o anumita autoritate sau putere, e impo-
sibilii functionarea vreunuia din aceste stabilirnente teh-
nice complexe, bazate pe folosirea masinilor i pe colabo-
rarea sistematica a numeroase persoane?
...Ori de cite ori scrie Engels expun ase-
menea argumente celor mai inversunati antiauto-
ritaristi, ei nu pot raspunde decit: «Da! Este adevarat,
dar aici nu este vorba de autoritatea cu care investim
pe delegatii nostri, ei de o instireinareb Acesti domni
isi inchipuie ca au schimbat obiectul schimbind denu-
mirea lui..."58
Dupa ce Engels arata astfel c autoritatea i autonomia
shit notiuni relative, ca domeniul aplicarii lor se schimba
o data cu diferitele faze ale dezvoltarii sociale, citi ar fi
absurd ca ele sa fie luate ca ceva absolut, dupa ce adauga
ca domeniul de folosire a masinilor si a marii productii
se largeste mereu, el trece de la consideratiile generale
asupra autoritatii la problema statului.
...Daca autonomistii scrie el s-ar multumi
sa spuna cit organizarea sociala a viitorului va res-
tringe autoritatea numai in cadrul acelor limite in
care conditiile productiei ar face-o inevitabila, s-ar
mai putea ajunge la o intelegere cu ei; ei sint ingti
orbi in fata tuturor realitatilor care fac necesara
autoritatea i obiecteaza numai impotriva cuvintului
ca atare.
De ce nu se multumese antiautoritaristii sa voci-
fereze impotriva autoritatii politico, impotriva sta-
tului? Teti socialistii sint de acord ca statul politic,
o data cu el autoritatea politica, vor disparea ca
urmare a viitoarei revolutii sociale ; aceasta inseamna
cit functiile publice isi vor pierde caracterul politic
si se vor transforma in simple functii administrative,
care apara interesele sociale. Dar antiautoritaristii
cer ca statul politic sa fie desfiintat dintr-o data,
6.
62 V. I. LENIN

Meg inainte de a fi desfiintate conditiile sociale

care 1-au generat. Ei cer ca primul act al revolutiei
sociale s'a fie desfiintarea autorith'tii.
Au vAzut oare vreodatii, acesti domni o revolutie?
0 revolutie este, Wit mndoia1, lucrul eel mai auto-
ritar posibil. Revolutia este actul prin care o parte
din populatie impune vointa ei celeilalte p'arti cu ajuto-
rul pustilor, baionetelor i tunurilor, deci cu ajutorul
eelor mai autoritare mijloace ; iar dad, partidul victo-
rios nu vrea ca lupta lui sit fi fost zadarnica, trebuie
sh-si mentin4 dominatia prin frica pe care armele
sale o inspirg reactionarilor. S-ar fi mentinut Comuna
din Paris mAcar o singurA zi dacA ea nu ar fi recurs
impotriva burgheziei la aceasta autoritate a poporu-
lui inarmat? N-ar trebui oare, dimpotrivA, sh i se
reproseze Comunei cg nu a recurs in suficienth ma-
sur5, la aceastä autoritate? Asadar, una din dou'a:
ori antiawtoritaristii nu stiu ce spun, si in acest caz
seamäng doar confuzie, ori stiu ce spun, si in acest
caz tradeaa, miscarea proletariatului. $i intr-un caz
si in ceralalt ei slujesc reactiunea" (p. 39)59.
In acest rationarnent slut atinse problemele care trebuie
s'a", fie cercetate in leg-A-tura', cu tema corelatiei dintre politic
si economic in procesul disparitiei treptate a statului
(acestei teme ii este consaerat capitolul urmg,tor). Aceste
probleme sint: problema transformgrii functiilor sociale
din functii politico in simple functii administrative si
problema statului politic". Aceastg din urma expresie,
care poate in mod special s dea loc la nedumeriri, se ref erl
la procesul disparitiei treptate a statului: in procesul
disparitiei sale treptate, statul poate fi numit, pe o anu-
mit treapth a acestei disparitii treptate, stat nepolitic.
Cea rnai remarcabila parte a acestui rationament al lui
Engels este iargsi modul in care este push problema impo-
triva anarhiOilor. Social-democratii, care dorese sA se
considere discipoli ai lui Engels, au polemizat de la 1873
incoace de milioane de ori cu anarhi§tii, dar n it au pole-
mizat de loc in felul In care pot §i trebuie sh' polemizeze
 STATUL $1 REVOLUTIA 63

marxistii. Conceptia anarhistA asupra desfiinrii statului

e confuz6 i nerevolutionarii iatl cum a pus Engels
problema. Ceea ce nu vor anarhistii s vadti, e tocmai
revolutia in procesul ei de aparitie si de dezvoltare, in
lumina sarcinilor ei specifice cu privire la violent& la
autoritate, la putere, la stat.
Social-democratii de astäzi au redus critica curentti a
anarhismului la o pur6 banalitate mic-burghez'a: noi
. zic ei admitem statul, pe cind anarhistii nu!" Se
intelege c o astfel de banalitate nu poate ea, nu inspire
repulsie muncitorilor care gindesc cit de cit si care sint
revolutionari. Engels spune alteeva: el subliniazg, c toti
socialistii admit disparitia statului ca o urmare a revolu-
tiei socialiste. El pune apoi in mod concret problema
revolutiei, tocmai problema pe care, din oportunism, social-
democratii o ocolesc de obicei, Mind, ca sit zicem asa,
elaborarea" ei exclusiv in seama anarhistilor. Si, punind
aceastit problem& Engels ia taurul de coarne: oare n-ar fi
trebuit Comuna sa", se serveasa mai mull de puterea revolu-
tionarei a statului, adicA a proletariatului inarmat, organizat
ca clasa. dominanta ?
De obicei, social-democratia of icial, dominantA caut5,
sg se descotoroseasCa de problema sarcinilor concrete ale
proletariatului in revolutie fie, pur i simplu, prin ironii
filistine, fie, in cazul cel mai bun, prin fraza evazivA si
sofisticA: vom vedea noi atunci". Si anarhistii au apAtat
dreptul s spuna% c o asemenea social-democratie tr'a' dead),
sarcina ce-i incumbti de a educa pe muncitori in spirit
revolutionar. Engels foloseste experienta ultimei revolutii
proletare tocmai pentru a studia in modul cel mai concret
ce si cum trebuie ea, facA proletariatul atit in ceea ce
priveste bncile, cit si in ceea ce priveste statul.
3. SCRISOAREA CATRE BEBEL

Unul din rationamentele cele mai remarcabile, dac 'a. nu

chiar cel mai remarcabil, din operele lui Marx si Engels
cu privire la problema statului e cuprins in urmatorul
pasaj din scrisoarea lui Engels dare Bebel din 18
28 martie 187560. Aceasta scrisoare, in parantezA fie zis, a
64 V. I. LENIN

fost, dup4 cite stim, publicaa pentru prima oar4 de

Bebel in volumul al doilea al memoriilor sale (Din viata
mea"), ap&rut In 1911, adicg la 36 de ani dup6 ce a fost
scris i expediatl.
Engels, criticind acelasi proiect al Programului de la
Gotha pe care-1 critic4 si Marx in vestita scrisoare atre
Bracke" i referindu-se indeosebi la problema statului,
i-a scris lui Bebel urmAtoarele:
...Statul popular liber s-a transformat In stat
liber. in acceptia gramatical& a acestor cuvinte, stat
liber inseamn4 un stat care este liber fat5, de centenii
säi, prin urmare un stat cu o formA de guvern4mint
despotia. Ar trebui s4 fie lasat4 la o parte toat&
fleareala despre stat, mai ales de la ComunA incoace,
care nu a mai fost un stat In adevAratul inteles al
cuvIntului. Destulne-au scos ochii anarhistii cu «statul
popular», desi inc4 In lucrarea lui Marx Impotriva
lui Proudhon62 i apoi In «Manifestul Comunist»
se spune de-a dreptul, c4, o data en instaurarea orin-
duirii sociale socialiste, statul se dizolv& de la sine
(sich auflost) si dispare. Intrucit statul nu este decit
o institutie treatoare, folosia in luptg, in revolutie,
pentru a-i reprima prin violent& pe adversari, este
o curatil absurditate s4, se vorbeasc4 despre st-rtul
popular liber: atita timp eft proletariatul mai are
nevbie de stat, el are nevoie de acesta nu in interesul
hbertatii, ci in vederea reprimArii adversarilor sad,
si de indat6 ce va putea fi vorba de libertate, statul
ca atare va inceta sa. mai existe. Noi am propune
deci ca in loc de stat s4 se spun4 peste tot « comuni-
tate» (Gemeinwesen), minunat cuvint german vechi
care corespunde cuvintului francez «commune»"
(p. 321-322 a originalului german)63.
Trebuie s4 se aib5, in vedere c aceasta scrisoare se refee&
la programul de partid pe care 1-a criticat Marx intr-o
scrisoare scris4 doar cu citeva AptAmini mai tirziu (seri-
soarea lui Marx din 5 mai 1875) si c4 Engels locuia atunci
 STATUL $1 REVOLUTIA 65

la Londra impreunti cu Marx. De aceea, folosind in ultima

fraza cuvintul noi", Engels propune, far indoialä, in
numele sau si al lui Marx, conducatorului partidului munci-
toresc german, sic scoatii din program cuvintul stat" si
sa-1 inlocuiasca prin cuvintul comunitate".
Daca liderilor marxismului" de astazi, falsificat pentru
uzul comod al oportunistilor, Ii s-ar propune o astfel de
indreptare a programului, ei ar tipa, desigur, ca asta in-
sea 1,na anarhism"!
N-au decit s ripe. Burghezia ii va lauda pentru aceasta.
Noi insa ne vom continua opera noastra. Cu prilejul
revizuirii programului partidului nostru, va trebui sh
tinem neaparat seama de sfatul lui Engels si al lui Marx
pentru a fi mai aproape de adevar, pentru a restabili mar-
xismul, curatindu-1 de denaturari, pentru a indruma mai
just lupta clasei muncitoare pentru eliberarea ei. Printre
bolsevici nu se vor gasi, desigur, oameni care sa nu fie de
acord cu sfatul lui Engels si Marx. Greutatea va consta,
cred, numai in alegerea termenului. In limba germana
exista doua cuvinte pentru notiunea de comunitate",
dintre care Engels a ales pe acela care nu inseamna o coma-
nitate luata aparte, ci totalitatea lor, sistemul comunitati-
bor. In limba russ nu exista un astfel de cuvint, i va
trebui, poate, A, fie ales cuvintul francez commune",
desi sit acesta isi are inconvenientele lui.
Comuna nu a mai fost un stat in adevaratul inteles
al cuvintului" iata o afirmatie a lui Engels extrem de
importanta din punct de vedere teoretic. Dupa cele expuse
mai sus, aceasta afirmatie e cit se poate de limpede. Comuna
inceta de a mai fi stat in masura in care ea avea de re-
primat nu majoritatea populatiei, ci minoritatea ei (exploa-
tatorii) ; ea sfarimase masina de stat burgheza; in locul
unei puteri represive speciale intrase in scena insasi popu-
latia. Toate acestea au fost abateri de la ceea ce este statul
in adevaratul inteles al cuvintului. i daca Comuna s-ar
fi statornicit, urmele statului ar fi disparut treptat" de
la sine si ea n-ar fi avut nevoie sa desfiinteze" institutiile
lui: acestea ar fi incetat s functioneze pe masura ce ar
fi devenit inutile.
66 V. I. LENIN

Anarhistii ne scot ochii cu «statul popular »" ; spunind

acest lucru, Engels are in vedere in primul rind pe Bakunin
si atacurile lui impotriva social-democratilor germani.
Engels admite justetea acestor atacuri in másura in care
statul popular" este si el o absurditate si o abatere de la
socialism, ca si statul popular liber". Engels se strAduieste
s6 aducA lupta social-democratilor germani impotriva
anarhi0ilor pe un Rigas just din pullet de vedere principial,
s-o curete de prejudeatile oportuniste en privire la stat".
Dar, vai! Scrisoarea lui Engels a fost tinua sub obroc timp
de 36 de ani. Vom vedea mai jos eh si dupg publicarea
acestei scrisori Kautsky repetil cu incApatinare, in fond,
aceleasi greseli impotriva arora ne-a pus in gard5, Engels.
Bebel i-a rilspuns lui Engels prin scrisoarea sa din
21 septembrie 1875, in care scria, intre altele, crt este intru
totul de acord" cu observatiile lui Engels asupra proiec-
tului de program si c'a i-a reprosat lui Liebknecht faptul
de a fi fAcut concesii (p. 334, editia german'a a memoriilor
lui Bebel, vol. II). Dar dacii, ham brosura lui Bebel
Telurile noastre", intilnim in ea rationamente cu totul
gresite asupra statului.
Statul trebuie sti fie transformat dintr-un stat bazat pc dominafia
de deed intr-un slat popular" (Unsere Ziele", 1886, p. 14).
Asa scrie in editia a 9-a (a noua!) a brosurii lui Bebel!
Nu e de mirare a rationamentele oportuniste cu privire
la stat, atit de insistent repetate, au pAtruns adinc in
rindurile social-democratiei germane, mai ales in conditiile
in care Mmuririle revolutionare ale lui Engels erau tinute
sub obroc, iar toate conditiile de viatrt dezvalau" pentru
mult5, vreme de revolutie.
4. CRITICA PROIECTULUI DE PROGRAM DE LA ERFURT

Critica proiectului de Program de la Erfurt", trimisA de

cgtre Engels lui Kautsky la 29 iunie 1891 si publicatl
abia dup5, zece ani in Neue Zeit", nu poate fi ocolitti
atunci cind se analizeazg inv44ittura marxist6 despre stat,
deoarece ea e consacratä, in primul rind, tocmai criticii
 STATUL SI REVOLUTIA 67

conceptiilor oportuniste ale social-democratiei in problernele

structurii statului.
Remarcgm in treacgt cg Engels art si in problemele
economice o indicatie extrem de pretioasg, care aratg cu
citg atentie i cu citg, profunzime urmgrea el tocmai schirn-
baffle pe care le suferea capitalismul contemporan, si cum
a stint el sg anticipeze intr-o anumitá nigsurg problemele
epocii noastre, ale epocii imperialiste. Iata aceastg indi-
catie: cu privire la cuvintele lipsg de plan" (Planlosigkeit),
intrebuintate in proiectul de Progam pentru caracteri-
zarea capitalismului, Engels scrie:
...Dacg trecem de la societgtile pe actiuni la
trusturi, care isi subordoneaz i monopolizeazg
ramuri intregi ale industriei, apoi aici inceteazg nu
numai productia privatg, ci si lipsa de plan" (Neue
Zeit", anul 20, vol. 1, 1901-1902, p. 8)65.
Avem aici elementul cel mai esential in aprecierea teo-
retied, a capitalismului contemporan, adicg a imperialis-
mului, si anume transformarea capitalismului in capita-
lism monopolist. Penultimul cuvint trebuie subliniat,
deoarece cea mai rgspinditti gresealg este afirmatia burghe-
zo-reformistg potrivit cgreia capitalismul monopolist sau
monopolist de stat nu mai este capitalism, cg poate fi
denumit socialism de stat", s.a.m.d. Desigur, trusturile
n-au oferit, nu oferg nici acum si nu pot oferi o planificare
depling. Dar, desi in ele existg planificare, desi magnatii
capitalului calculeazg dinainte volumul productiei pe scarg
nationalg sau chiar internationalg, desi ei reglementeazg
productia dupg un plan, räminem totusi in cadrul capi-
talismului, ce-i drept intr-un stadiu nou al lui, dar indiscu-
tabil in cadrul capitalismului. Apropierea" dintre un
asemenea capitalism si socialism trebuie sg constituie pentru
adevgratii reprezentanti ai proletariatului un argument in
favoarea apropierii, usurintei, posibilifatii de infgptuire,
iminentei revolutiei socialiste, si nicidecum un argument in
favoarea unei atitudini inggduitoare fatg de negarea acestei
revolutii si fatg de prezentarea in culori trandafirii a
CS V. I. LENIN

capitalismului, lucru cu care se indeletnicesc toti refor-

mi,tii.
Dar sg ne intoarcem la problema statului. in citatul
de mai sus Engels dg trei feluri de indicatii extrem de
pretioase: In primul rind, In problema republicii; in al
doilea rind, cu privire la leggtura dintre problema nationalg
si structura statului; in al treilea rind, cu privire la autoad-
ministrarea localg.
In ceea ce priveste republica, Engels a facut din aceastg
problemg punctul central al criticii fgcute de el proiectului
de Program de la Erfurt. *i dacg ne amintim de importanta
pe care a aptItat-o Programul de la Erfurt in intreaga
social-democratie internationarg, de faptul a el a devenit
un model pentru intreaga Internationarg a II-a, se poate
afirma MA exagerare cg Engels criticg In acest caz oportu-
nismul intregii Internationale a II-a.
Revendicgrile politice ale proiectului scrie
Engels au o mare lipsg. Tocmai ceea ce trebuia
spa na figureazd aeolo" (subliniat de Engels)66.
*i el aratg mai departecg constitutia germang este de
fapt o copie fiderg a constitutiei profund reactionare din
1850, cg Reichstagul este, precum s-a exprimat Wilhelm
Liebknecht, doar o frunzg de vit./ a absolutismului", cg
a voi sg infgptuiesti transformarea tuturor uneltelor de
muncg In proprietate obsteascr, In baza unei constitutii
care a consfintit existenta micilor state si a uniunii micilor
state germane, constituie o absurditate evidentg".
E primejdios sg abordezi aceastg temV adaugg
Engels, care stia foarte bine cg In Germania revendi-
carea republicii nu putea figura in mod legal In
program. Dar Engels nu se impacg pur si simplu
cu acest considerent evident, cu care se multumeste
toatg lumea". Engels continug: 8i totusi, intr-un
fel sau altul, ea trebuie atacatg. Acest lucru este cu
atit mai necesar acum, cind oportunismul pgtrunde
tot mai mult (einreissende) intr-o mare parte a presei
 STATUL $1 REVOLUTIA 69

social-democrate. De teama unei reintroduceri a legii

impotriva socialiOilor67 sau amintinduli unele de-
claratii premature f Acute atunci cind aceastg, lege era
in vigoare, se pretinde acum ca partidul s considere
actuala ordine legal/ din Germania ca fiind suficient/
pentru a putea realiza pe cale pasnicg toate revendi-
cgrile sale...68
Faptul c social-dernocratii germani au adoptat aceastI
atitudine de teama reintroducerii legii exceptionale, acest
fapt esential este pus de Engels pe primul plan §i denumit
farg, inconjur oportunism; el declar/ c`a, tocmai datoritg,
faptului cg, In Germania lipsesc i republica, §i libertatea,
visurile referitoare la calea papicg," sint cu totul absurde.
Engels e destul de prudent pentru a nuli lega miinile.
El admite c. in rile cu regim republican sau cu o foarte
largl libertate ne putem Inchipui" (numai inchipui"!)
o dezvoltare pa§nicg, spre socialism;
...a proclama ins/ a§a, ceva in Germania repet/
el , §i Inca, f/r/ ca aceasta sg, fie necesar, In Ger-
mania, unde guvernul e aproape atotputernic, iar
Reichstagul i toate celelalte institutii reprezentative
sint lipsite de o putere realk inseamng, sä srnulgi
absolutismului frunza de vita, acoperindu-i goliciunea
cu tine Insuti..."69.
Majoritatea covigitoare a condueltorilor of iciali ai
Partidului social-democrat german, care a pus In sertar"
aceste indicatii, au dovedit In realitate c ei acoperg abso-
lutismul.
...
0 asemenea politic/ nu poate decit sg duck in
cele din urmk partidul pe un drum gre§it. Pe primul
plan sint impinse probleme politice generale, abstracte,
fiind astfel disimulate problemele concrete imediate,
care la primele evenimente mari, la prima crizg,
politic/ se pun de la sine la ordinea zilei. De aici
nu poate rezulta nimic alteeva decit cg, In mornentul
70 V. I. LENIN

hotAritor partidul se va pomeni deodata dezorientat,

ca In partid va domni confuzia i lipsa de unitate
in problemele hotaritoare, fiindca aceste probleme
n-au fost niciodata discutate...
Aceasta uitare a considerentelor esentiale, funda-
mentale, de dragul intereselor de moment ale zilei,
aceasta goana dupa succese de moment si lupta
pentru dobindirea lor fara a se tine seama de urmari,
aceasta sacrificare a viitorului miscaril de dragul
prezentului ei pot sa ailia la baza" motive «cinstite».
Dar asta este si famine oportunism, iar oportunismul
«cinstit» e poate cel mai primejdios....
Tin lucru este neindoielnic: partidul nostru i clasa
muncitoare pot ajunge la putere numai in cadrul unei
forme politice cum e republica democraticA. Aceasta
din urma este chiar forma specifica a dictaturii pro-
letariatului, dup'a cum a demonstrat-o marea revolutie
franceza...""
Engels repetrt aici intr-o forma deosebit de pregnantit
ideea fundamentala care strithate ca un fir rosu toate operele
lui Marx, si anume cb", republica democratica este treapta cea
mai apropiata spre dictatura proletariatului. Deoarece o
asemenea republica, desi nu fur-a-tura citusi de putin domi-
natia capitalului i, prin urmare, nici asuprirea maselor si
nici lupta de clash' , duce inevitabil la o asemenea largire,
dezvoltare, dezvaluire i ascutire a acestei lupte, incit,
indata ce se iveste posibilitatea satisfacerii intereselor
fundamentale ale maselor asuprite, aceasta posibilitate se
realizeaza inevitabil i exclusiv In cadrul dictaturii pro-
letariatului, In cadrul conducerii acestor mase de catre
proletariat. Pentru Intreaga Internationala a 11-a acestea
shit tot cuvintele uitate" ale marxismului, i uitarea lor
a fost scoasa la iveala in mod deosebit de evident de istoria
partidului mensevic in primele sage luni ale revolutiei
ruse din 1917.
Cu privire la problema republicii federative in leatura
cu compozitia nationala a populatiei, Engels a scris:
 STATUL SI REVOLUTIA 71

Ce urmeazg sg ia locul Germaniei de azi ?" (cu

constitutia ei monarhicg reactionarg §i cu Impgrtirea
ei, tot atit de reactionarg, in state mici, impArtire
care eternizeazg specificul prusac" in loc sit le dizolve
intr-o Germanie ca un tot intreg). Dupg pgrerea
mea, proletariatul poate folosi numai forma republicii
unice si indivizibile. Republica federativg mai este
si asth'zi, in linii mari, o necesitate pe teritoriul
imens al Statelor Unite, desi in tinuturile lor rgsgri-
tene ea a §i devenit o piedicg. Ea ar reprezenta un
pas inainte in Anglia, unde pe cele doug insule trgiesc
patru natiuni i unde, desi existg un singur parla-
ment, fiinteazit de pe acum concomitent trei sisteme
de legislatie. In mica Elvetie, republica federativg a
devenit de mult o piedick i dacg acolo republica
federativg mai poate fi suportatg, e numai pentru ch
Elvetia se multumeste sh' fie un membru absolut pasiv
al sistemului statelor europene. Pentru Germania,
o federalizare de tip elvetian ar fi un imens pas
inapoi. Doug lucruri deosebese statul federativ de
statul absolut unitar: faptul cá fiecare stat confederat,
fiecare canton isi are propria lui legislatie civilg, si
penalg, propria lui justitie, i faptul cg. algturi de
Camera reprezentantilor poporului existg si o Camerg
a reprezentantilor statelor, in fiecare canton voteazg
ca atare, indiferent dacg e mare sau mic". In Ger-
mania confederatia reprezintg trecerea la un stat
absolut unitar, si revolutia de sus" din 1866 si
1870 nu trebuie sh. fie anulatg, ci trebuie completata
printr-o miscare de jos"71.
Engels nu numai ci nu manifest'', indiferentg fatg de
problema formelor statului, ci, dimpotrivg, caut CU o
minutiozitate exceptionalg sä analizeze tocmai formele de
trecere, pentru a stabili, in functie de particularitkile
istorice concrete ale fiecgrui caz in parte, de la ce anume
la ce anume se trece prin forma de trecere respectivg.
Ca ci Marx, Engels sustine, din punctul de vedere al
proletariatului si al revolutiei proletare, centralismul
72 V. I. LENIN

democratic, republica unitara si indivizibila. Republica

federativa este considerata de el fie ca o exceptie si o piedica,
in calea dezvoltarii, fie ca o trecere de la o monarhie la
republica centralista, ca un pas inainte" In anumite
conditii speciale. *i printre aceste conditii speciale figu-
reaza problema nationall.
La Engels, ca si la Marx, cu toata critica lor necruta-
toare Indreptata impotriva reactionarismului statelor mici
si impotriva mascarii in anumite cazuri concrete a acestui
reactionarism prin problema nationala, nu exista nicaieri
nici urma de tendinta de a ocoli problema nationala, ten-
dinta prin care pacatuiesc adesea marxistii olandezi si
polonezi, pornind de la lupta absolut legitima impotriva
nationalismului ingust mic-burghez al statelor lor" mici.
Chiar si In Anglia, unde si conditiile geografice, si
comunitatea de limba, si istoria multor Bute de ani s-ar
pa'rea ca au pus capat" problemei nationale din micile
subimpartiri ale Angliei, chiar si aici Engels tine seama de
faptul vadit ca, problema nationala nu este Inca lichidata,
si de aceea considera republica federativa, drept un pas
inainte". Se intelege ca aici nu exista nici urma de renun-
tare la critica neajunsurilor republicii federative si la cca
mai hotarita propaganda si lupta pentru republica unitara
centralist-democratica.
Dar Engels nu intelege nicidecum centralismul democratic
in sensul birocratic In care utilizeaza aceasta notiune
ideologii burghezi si mic-burghezi, 'si printre acestia din
urnia si anarhistii. Pentru Engels centralismul nu exclude
citusi de putin o larga autoadministrare locala, care, In
conditiile sustinerii liber consimtite a unitatii statului de
catre comune" si regiuni, inlatura incontestabil orice
birocratism si orice comandti" de sus.
....Asadar, republica unitara, scrie Engels, dez-
voltind conceptiile programatice ale marxismului cu
privire la stat , dar nu In sensul actualei Republici
Franceze, care nu reprezinta altceva decit imperiul
intemeiat In 1798, doar MA, imparat. Din 1792 pina
in 1798 fiecare departament francez, fiecare tomuna'
 STATUL SI REVOLUTIA 73

(Gemeinde) se buoura de o deplina, autoadministrare

dupa, modelul american, ceea ce trebuie sa avem
noi. Cum trebuie organizata autoadministrarea si cum
o putem scoate la capat fr birocratie, acest lucru
ni 1-au dovedit America si prima Republica Franceza,
cj ni-1 mai dovedese si astazi Canada, Australia si
alte colonii engleze. Si o astfel de autoadministrare
provinciala (regionala) i comunala este o institutie
mult mai libera" decit, de pilda, federalismul elvetian,
in care cantonul este, ce-i drept, foarte independent
fata de Bund" (adica fata de statul federal in intre-
gime), dar si fata de district (Bezirk) si de comuna.
Guvernele cantonale numesc guvernatori (Statthal-
teri) si prefecti, lucru inexistent in Wile de limba
englez i pe care in viitor va trebui sa binevoim.
sa-1 inlaturam si la noi cu tot atita hotarire ca si pe
Landratii si Regierungsratii prusaci" (comisarii,
sefii de politie, guvernatorii, in general functionarii
numiti de sus). Engels propune in consecinta ca punc-
tul de program privitor la autoadministrare sa fie
formulat astfel: Autoadministrare deplina in pro-
vincii" (gubernii sau regiuni), districte si comune,
exercitata de catre functionari alesi prin vot uni-
versal ; desfiintarea tuturor autoritatilor locale si
provinciale numite de stat"72.
In ziarul Pravda"73 (nr. 68 din 28 mai 1917), interzis
de guvernul lui Kerenski si al celorlalti ministri socialisti",
am mai avut prilejul s arat cum in aceasta chestiune si
fireste c nici pe departe numai in aceasta chestiune re-
prezentantii nostri asa-zisi socialisti ai asa-zisei democratii
asa-zis revolutionare au savirsit abateri flagrante de la
democratism* . Se intelege ca oamenii care s-au legat prin
coalitie" cu burghezia imperialista au ramas surzi la
aceste indicatii.
Este foarte important de notat faptul ca Engels coin-
bate, pe baza faptelor concrete si a unui exemplu foarte
Vezi V. /. Lenin. Opera complete, vol. 32, Buoureiti, Editura politick 1901, ad-
s doua, p. 232-235. Mhz red.
74 V. I. LENIN

precis, prejudecata deosebit de rA'spindita, mai ales in

rindurile democratiei mic-burgheze, cum eh' republica
federativk inseamna neapkrat mai multk libertate decit
cea centralistk. E o pkrere greOtk. Faptele citate de Engels
cu privire la republica centralistk francezA din 1792-1798
§i la republica federativk' elvetianii dezmint aceastti pkrere.
Mai multa libertate a dat in realitate republica dernocratick
centralistk cleat cea federativk. Sau, cu alte cuvinte, cea
mai mare libertate localk., regional:á etc. cunoscutil in
istorie a fost datii de republica centralistii, i nu de cea
federativA.
Acestui fapt, ca i in general intregii probleme a republicii
federative §i centraliste, precum §i a autoadministrkrii
locale, nu i s-a dat §i nu i se clk destulk atentie in pro-
paganda §i agitatia noastrk de partid.
5. INTRODUCEREA DIN 1891
LA LI CRAREA LUI MARX RAZBOIUL CIVIL"
In prefata la editia a 3-a a lucrgrii Razboiul civil din
Franta" prefatk datatk 18 martie 1891 §i publicatà
pentru prima oark in revista Nene Zeit" , Engels, pe
lingk uncle observatii interesante, fitcute in treackt, cu
privire la probleme legate de atitudinea fatk de stat, face
tin deosebit de sugestiv bilant al invAtAmintelor Comunei74-
Acest bilant, imbogktit de intreaga experientil a perioadei
de 20 de ani care despkrtea pe autor de Comun i indreptat
in special impotriva credintei superstitioase in stat"
rkspindite in Germania, poate fi considerat pe bunk drep-
tate ultimul eurint al marxismului in problema pe care o
examinkm.

In Franta observg Engels dup6 fiecare revo-

lutie muncitorii erau inarmati; de aceea, pentru
burghezii aflati la cirma statului, cea dintli porunck
era dezarmarea muncitorilor. De aceea, fiecare revo-
lutie infilptuitk de muncitori era urmatk de o nouri,
luptil, care se termina cu infringerea muneitori-
lor..."75.
 STATUL $1 REVOLUT1A 75

Bilantul experientei revolutiilor burgheze este pe cit

de scurt, pe atit de elocvent. Esenta chestiunii printre
altele si in ceea ce priveste problema statului (c 1 as a
asupritii posedli ea arme?) este sesizatA
aici in mod magistral. Tocmai aceasth' esenta este ocolith,
cel mai frecvent atit de profesorii care se aflh, sub influenta
ideologiei burgheze, cit si de democratii mic-burghezi.
In revolutia rush din 1917, mensevicului", pseudomar-
xistului" Tereteli i-a revenit onoarea (onoare de Cavaignac)
de a Pam s'a-i scape acest secret al revolutiilor burgheze.
In cuvintarea sa istorich" din 11 iunie, Tereteli, luindu-1
gura pe dinainte, a dat in vileag hothrirea adoptath de
burghezie de a dezarma pe muncitorii din Petrograd, pre-
zentind, bineinteles, aceasth, hothrire atit ca fiMd a sa
proprie, cit si in general ca pe o necesitate de stat" !"
Cuvintarea istorich din 11 iunie a lui Tereteli va con-
stitui, desigur, pentru orice istoriograf al revolutiei din
1917 una dintre cele mai concrete ilustrhri ale modului
in care blocul socialistilor-revolutionari si al mensevicilor,
condus de domnul Tereteli, a trecut de partea burgheziei,
impotriva proletariatului revolutionar.
0 alth observatie Mouth in treacht de Engels, tot in
leghturh cu problema statului, se referh la religie. Se stie
ch, pe mhsurh ce intra in putrefactie, devenind tot mai
oportunistä, social-democratia germanh, aluneca tot mai
des spre rhstAlmhcirea filistinh, a celebrei formule: decla-
rarea religiei drept o chestiune privath". i anume: aceasth
formula era astfel interpretath ca si cum problema religiei
ar fi o chestiune privath i in ceea ce privefte partidul
proletariatului revolutionar!! Tocmai impotriva acestei
complete trhdhri a programului revolutionar al proleta-
riatului s-a ridicat Engels, care, observind in 1891. in par-
tidul shu numai foarte slabi germeni ai oportunismului,
s-a exprimat de aceea eft se poate de prudent:
Intrucit membrii Comunei erau aproape numai
muncitori sau reprezentanti recunoscuti ai munci-
torimii, i hoth'ririle lor aveau un caracter net pro-
letar. Ei decretau ref orme pe care burghezia republi-
7 Lenin Opere, vol. 33
76 V. I. LENIN

cang numai din la§itate nu le Inthptuise, dar care

constituiau o temelie necesarg pentru libertatea de
actiune a clasei muncitoare, cum ar fi aplicarea
principiului cg In ceea ce prive#e statul religia este
o chestiune privatg; sau Comuna adopta hotgriri In
interesul direct al clasei muncitoare, care In parte
loveau adinc In vechea ordine socialg...""
Engels a subliniat intentionat cuvintele In ceea ce
prive§te state', cgartInd s loveascg In plin oportunismul
german, care declara religia o chestiune privatg In ceea ce
privefte partidul, coborind astfel partidul proletariatului
revolutionar la nivelul celui mai vulgar filistinism liber
cugetgtor", care e gata s admitg cg se poate rgmine in
afara religiei, dar care se dezice de sarcina luptei partinice
Impotriva opiului religios care proste§te poporul.
Cel care va scrie In viitor istoria social-democratiei ger-
mane qi va auta cauzele profunde ale falimentului ei
ru§inos din 1914 va ggsi destul material interesant In legg-
turg cu aceasth problemg, Incepind cu declaratiile evazive
din articolele lui Kautsky, conducgtorul ideologic al
partidului, declaratii care deschideau larg ufp, oportunis-
mului, §i terminInd cu atitudinea partidului fath de Los-
von-Kirche-Bewegung" (miparea pentru despktirea de
biseria) din 191378.
Dar sg vedem acum in ce fel facea Engels, la dougzeci
de ani dupg, Comung, bilantul invAthmintelor acesteia
pentru proletariatul luptgtor.
Iatg ce Invgthminte punea Engels pe primul plan:
...Tocmai forta represivg a regimului centralizat
de ping atunci armata, politia politicg, birocratia
pe care Napoleon o crease In 1798 qi pe care de
atunci fiecare nou regim o preluase ca pe un instru-
ment bine venit, folosind-o Impotriva adversarilor
lui, tocmai aceastg forth urma sg, fie desfiintatg peste
tot, ala cum a fost desfiintata la Paris.
Comuna a trebuit sg recunoasa din capul locului
cg clasa muncitoare, odatg ajunsg la putere, nu putea
 STATUL $1 REVOLUTIA 77

continua sg gospodgreascg cu vechea ma§ing de stat;

cg, pentru a nu pierde propria ei dominatie, abia
cuceritg, aceastg clasg muncitoare trebuia, pe de o
parte, sg. inlgture vechea maOng de represiune folo-
sitg ping atunci impotriva ei, iar pe de altg parte
sg se asigure impotriva propriilor ei deputati si
functionari, declarindu-i, Meg nici o exceptie, revo-
cabili in orice moment...""
Engels subliniazg o data mai mult cg nu numai intr-o
monarhie, ci 7., in republica democraticd statul rgmine stat,
adicg if,4i pästreazg trgsgtura specificg esentialg: a trans-
forma pe detingtorii functiilor publice, slujitorii societg-
Ili", organele societAtii, in stitpini ai acesteia.
...Impotriva acestei transformgri, inevitabilg in
toate statele care au existat ping acum, a statului §i
a organelor de stat din slujitori ai societgtii in stgpini
ai socientii, Comuna a folosit doug mijloace infaili-
bile. In primul rind, ea a incredintat toate functiile
administrative, judecgtore§ti, didactice unor per-
soane alese pe baza principiului votului universal,
care puteau fi revocate in orice moment de cgtre
cei care le-au ales. In al doilea rind, orice functie
fie superioarrt, fie inferioarg era retribuitg
cu salarii egale cu salariile celorlalti muncitori.
Salariul cel mai ridicat pe care il plgtea in genere
Comuna era de 6 000 de franci*. In felul acesta
erau stavilite in mod eficace carierismul §i arivismul,
chiar facind abstractie de mandatele imperative ale
delegatilor in institutiile reprezentative, introduse,
in afarg de aceasta, de cgtre Comung...""
Engels se apropie aici de interesanta limitg unde demo-
cratia consecventg, pe de o parte, se transforma in socialism
i, pe de altg parte, cere socialismul. Cgci pentru desfiin-
Nominal aoeasti sumi reprezinti aproape 2 400 de ruble, iar la oursul actual oiroa
6 000 de ruble. fatr-un mod au totul de neiertat prooedeazi aoei bolsevioi care propun,
de exemplu, pentru oonsilieril dumelor orisenesti un ealariu de 9 000 de ruble, In loc de
a propune introduoorea pe tot cuprinsul statului a unui salariu de maximum 6 000 de ruble
sunlit sutioienti".

7*
78 V. I. LENIN

tarea statului este necesarg transformarea functiilor publice

in operatii de control si de evidentg atit de simple, incit
sg fie accesibile §i la indemina imensei majoritgti a popula-
tiei, iar apoi absolut intregii populatii. Tar Inlgturarea
completg a carierismului cere ca onorabila" slujbg de
stat, fie ea chiar ci nerentabilg, sg n u poatg servi drept
trambuling pentru a sari in functiile foarte rentabile din
cadrul bancilor §i al socientilor pe actiuni, cum se intimpll
de regulci in toate tgrile capitaliste, chiar cj In cele mai libere.
Dar Engels nu face gre§eala pe care o sgviqesc, de pildg,
alti marxisti In problema dreptului natiunilor la auto-
determinare : se pretinde cg acest drept ar fi in regimul
capitalist cu neputintg, iar In socialism de prisos. 0 atare
afirmatie, spiritualg in aparentg, dar greOtg in realitate,
ar putea fi repetatg referitor la oricare din institutiile
democratice, inclusiv la retribuirea modestg a functiona-
rilor, cci democratismul consecvent ping la capgt este cu
neputintg in capitalism, iar in socialism va dispeirea treptat
orice democratie.
Acesta este un sofism care seamgng cu vechea glumg: va
deveni oare cineva chel dacg va avea cu un fir de pgr mai
putin?
Dezvoltarea democratiei pmn la caplit, cgutarea formelor
unei atari dezvoltgri, verificarea acestora in practices' etc.,
toate acestea alcgtuiesc una dintre sarcinile integrante ale
luptei pentru revolutia social. Luat izolat, nici un fel
de democratism nu va aduce socialismul, dar in viatg demo-
cratismul nu va fi niciodatg luat izolat", ci va fi luat
impreung", va exercita influentg qi asupra economiei, va
stimula transformarea acesteia, va suferi influenta dez-
voltárii economice etc. Aceasta e dialectica istoriei vii.
Engels continua:
...Aceastg aruncare In aer (Sprengung) a puterii
de stat de ping acum ci inlocuirea ei printr-una noug,
cu adevgrat democraticg, este descrisg In mod amg-
nuntit in capitolul al treilea din «Razboiul civil».
A fost totu0 nevoie sg mai insistam aici pe scurt
asupra unor trasaturi ale ei, tocmai pentru ca in
 STATUL $I REVOLUTIA 79

Germania credinta superstitioasg in stat a trecut

din f ilozofie in con§tiinta generalg a burgheziei si
chiar a multor muncitori. Potrivit reprezentgrii filo-
zofice, statul este «realizarea ideii», sau, tradus In
limba filozofilor, impgrAtia domnului pe pgmint,
domeniul in care se realizeazg sau trebuie sg se reali-
zeze adevgrul etern §i dreptatea eterng. Iar de aici
rezultg o venerare superstitioasa a statului ci a tot
ceea ce are vreo legAturg cu statul, venerare care se
inrgdgeineazg cu atit mai ucor cu eit oamenii s-au
deprins din copilgrie sg-ci inchipuie cg treburile si
interesele comune ale intregii societgti nu ar putea
fi rezolvate altfel decit an fost rezolvate ping in
prezent, adicg de cgtre stat ci funetionarii lui bine
plgtiti. Oamenii cred cg, dad, s-au eliberat de cre-
dinta In monarhia ereditarg ci devin adepti ai republi-
eii democratice, au fgcut un pas nespus de indrgznet.
In realitate insg, statul nu este alteeva deeit o masing
pentru reprimarea unei clase de atre altA clash, in
republica democraticg nu mai putin ca in monarhie,
iar In eel mai bun caz el nu-i decit o racilg lgsatg
movtenire proletariatului care a invins in lupta
pentru dominatia de clasg; proletariatul victorios,
la fel ea si Comuna, va trebui imediat sg reteze latu-
rile cele mai rele ale acestei racile, ping ce o generatie
crescutg in conditii sociale noi, libere, va fi in stare
sg se descotoroseascg de intreaga vechiturg pe care o
reprezintg statul"82.
Engels a pus in gard'a pe germani ca, in cazul inlocuirii
monarhiei prin republick sa, nu uite principiile socialis-
mului in problema statului in general. Avertismentele lui
pot fi considerate acum ca o lectie data direct domnilor
Tereteli ci Cernovi, care au manifestat in practica lor
de coalitie" o credintg superstitioasg in stat i i o venerare
superstitioasg a acestuia 1
Inca doug observatii: 1) Dacg Engels afirmg eg in republi-
ca democraticg statul este nu mai putin" ca in monarhie
o macing pentru asuprirea unei clase de cgtre altg clasg",
80 V. I. LENIN

acest lucru nu inseamng citusi de putin cg forma de asu-

prire ar fi indiferentg proletariatului, asa cum predicg"
unii anarhisti. 0 f or ma mai largg, mai liberg, mai fgtisg
a luptei de clasg si a asupririi de clasg constituie pentru
proletariat o inlesnire uriasg in lupta pentru desfiintarea
claselor in general.
2) De ce numai o noug generatie va fi in stare sg se
descotoroseasa de toatg, aceastg vechiturg pe care o repre-
zintg statul? Aceastg problemg este legatg de cea a inlä-
turgrii democratiei, la care trecem acum.
6. ENGELi3 DESPRE INIATURAREA DEMOCRATIEI

Engels a trebuit sg se pronunte in aceastg problemg in

leggturg cu inexactitatea din punct de vedere f tiinfilic a
denumirii de social-democrat".
In prefata scrisl la o culegere de articole ale sale din
1870-1880, cuprinzind diferite teme cu un continut in
cea mai mare parte international" (Internationales aus
dem «Volksstaat»"), prefatg datatg 3 ianuarie 1894 si scrisg,
prin urmare, cu un an si jumgtate inainte de moartea sa,
Engels argta cg in toate articolele sale este folosit cuvintul
comunist", si nu social-democrat", pentru cg social-de-
mocrati isi ziceau pe atunci proudhonistii in Franca si
lassalleenii in Germania83.
...De aceea continua Engels , lui Marx si
mie ne-a fost pur si simplu cu neputintg sg ggsim
o expresie care sg fie atit de elasticg incit sg oglin-
deascg punctul nostru special de vedere. Astgzi
lucrurile stau altfel, si cuvintul acesta (social-
democrat") ar putea A meargg (mag passieren), ori-
eft ar rgmine el de nepotrivit (unpassend), pentru
un partid al cgrui program economic nu este numai
socialist in general, ci de-a dreptul comunist, pentru
un partid al cgrui tel politic final este desfiintarea
intregului stat, deci si a democratiei. Dar denumirile
adevaratelor (subliniat de Engels) partide politice nu
li se potrivesc niciodatg pe de-a-ntregul; partidul se
dezvoltg, numele famine"84.
 STATUL $1 REVOLUTIA 81

La apusul vietii sale, dialecticianul Engels amine

credincios dialecticii. Noi, Marx i cu mine, spune'el, am
avut pentru partid t denumire minunatk exactA din punct
de vedere §tiintific, dar n-a existat un partid adevgrat,
adic a. un partid proletar de masg. Acum (la sfirqitul seco-
lului al XIX-lea) existg un partid adevgrat, dar denumirea
lui este inexactg din punct de vedere ctiintific. Nu-i nimic,
os meargg", numai sá se dezvolte partidul, numai sa, nu-i
aming ascunsg lui ins* inexactitatea §tiintificg a denu-
mirii sale i sg nu-I impiedice sg se dezvolte In directia
justAl
Se prea poate ca vreun om cu haz s vrea sg ne conso-
leze §i pe noi, bo1evieii, a§a cum face Engels: avem un
partid adevgrat, care se dezvoltà foarte bine; o stt meargg,"
chiar i un cuvint atit de pocit §i lipsit de Bens cum e
cuvintul bolpvic", care nu exprimg absolut nimic altceva
in dart% de faptul pur intimplgtor a la Congresul de la
Bruxelles-Londra din 1903 noi am avut majoritatea85...
Poate acum, cind prigoana dezlgntuitg in iulie §i august
impotriva partidului nostru de cgtre republicani ci de
cgtre democratia revolutionarV mic-burghezg a fgcut ca
cuvintul bolsevic" sg se bucure de stima intregului popor
ci dud prigoana a mai marcat, pe lingg aceasta, un atit
de uriac pas istoric inainte sgvircit de partidul nostru
in dezvoltarea lui reald, poate cg §i eu ac covgi in leggturg
cu propunerea mea din aprilie de a schimba denumirea
partidului nostru*. Poate cg a§ propune tovarg§ilor mei
un compromis": s ne numim partici comunist i sg lgsgm
in parantezg, cuvintul bolsevici...
Dar problema denumirii partidului este incomparabil
mai putin importantg decit problema atitudinii proleta-
riatului revolutionar fatg de stat.
In rationamentele obienuite asupra statului se comite
mereu o grepalg impotriva cgreia Engels ne pune in gardg
aici §i pe care noi am mentionat-o, in treacgt, in expunerea
de mai sus. Anume: se uitg mereu faptul cg desfiintarea
* Vezi V. I. Lenin. Opera complete, vol. 31, Buourelti, Editura politick 1964, ed.
a doua, p. 103, 112, 118. NW; red.
82 V. I. LENIN

statului inseamng, in acelasi timp, si desfiintarea 'demo-

cratiei; cg disparitia treptat g. a statului inseamng disparitia
treptatg a democratiei.
La prima vedere, o asemenea afirmatie pare foarte ciudatg
si de neinteles ; s-ar putea chiar ca la unii sä se nascg
temerea: nu cumva as-Lep-ram ivirea unei ordini sociale in
care nu va fi respectat principiul supunerii minoritAtii
fatg, de majoritate, dat fiind di democratia constituie
tocmai recunoasterea acestui principiu?
Nu. Democratia n u este identicg, cu supunerea minori-
tgtii fatg de majoritate. Democratia este un stat care re-
cunoaste supunerea minorifatii fatg de majoritate, adicg, o
organizatie pentru constringerea sistematicg a unei clase
de cgtre altg, clash' , a unei pgrti din populatie de cgtre
cealaltg.
Noi ne punem ca scop final desfiintarea statului, adicg
a oricgrei constringeri organizate si sistematice si, in
general, a oricgrei constringeri a oamenilor. Noi nu astep-
tgm ivirea unei ordini sociale in care nu va fi respectat
principiul supunerii minoritAtii fa-0, de majoritate. Dar,
tinzind spre socialism, noi sintem convinsi cg, acesta se va
transforma in comunism, iar legat de aceasta va dispgrea
in general orice necesitate de a recurge la constringerea
oamenilor, orice necesitate de subordonare a unui om
fatg de altul, a unei pgzti a populatiei fatg, de alta,
deoarece oamenii se vor deprinde sg respecte conditiile
elementare ale vietii sociale feird constringere i /cirri sub-
ordonare.
Tocmai pentru a sublinia acest element al deprinderii,
Engels vorbeste de o noun generalie, care, crescutg in
conditii sociale noi, libere, va fi in stare sg se descoto-
roseascg, de intreaga vechiturg pe care o reprezintg statul"86,
sg se descotoroseascg de orice stat, inclusiv de statul
democrat-republican.
Pentru a lgmuri acest lucru este necesar sg analizg,m
problema bazelor economice ale disparitiei treptate a
statului.
 STATUL SI REVOLUTIA 83

CAPITOLUL AL V-LEA
BAZELE ECONOMICE
ALE DISPARITIEI TREPTATE A STATULUI
Marx elucideaza complet aceastä problema in Critica
Programului de la Gotha" (scrisoarea catre Bracke din
5 mai 1875, publicata abia in 1891 in Neue Zeit", IX, 1
si apzuta in ruseste in brosura)87. Partea polemica' a
acestei remarcabile lucrari, constind in critica lassalle-
anismului, a pus, ca sa zicem asa, in umbra partea ei pozi-
tiva, si anume analiza legaturii dintre dezvoltarea coma-
nismului si disparitia treptata a statului.
1. CUM PUNE MARX PROBLEM A

Comparia superficial scrisoarea lui Marx din 5 mai

1875 catre Bracke cu scrisoarea examinata mai sus a lui
Engels catre Bebel din 28 martie 187588, s-ar parea ca
Marx e mult mai etatist" decit Engels si ea deosebirea
dintre conceptiile celor doi scriitori cu privire la stat este
foarte insemnata.
Engels ii propune lui Bebel a lase cu desavirsire la o
parte vorba'ria despre stat, sa elimine complet cuvintul
stat din program, inlocuindu-1 prin cuvintul comunitate";
Engels declara chiar a Comuna nu a mai fost un stat in
adevaratul inteles al cuvintului. Marx insa vorbeste chiar
de viitorul stat al societatii comuniste", ca si cum ar
recunoaste necesitatea statului chiar si in comunism.
Dar o asemenea parere ar fi fundamental gresita. 0
cercetare mai atenta arata ca' vederile lui Marx si Engels
cu privire la stat si cu privire la disparitia lui treptata
coincid intru totul si ca expresia lui Marx citata mai sus
se refera, tocmai la acest stat in curs de disparitie.
E limpede ca nici vorba nu poate fi de fixarea momen-
tului viitoarei disparitii", mai ales ca ea reprezinta in
mod evident tin proces indelungat. Deosebirea aparenta
dintre Marx 0 Engels se explica prin deosebirea dintre
temele pe care le-au tratat, dintre sarcinile pe care si
le-au pus. Engels si-a propus A arate lui Bebel intr-un
mod concret, izbitor si sugestiv town,' absurditatea prejude-
84 V. I. LENIN

cAtilor curente (impArtAsite in mare mAsurA qi de Lassa. lle)

cu privire la stat. Marx atinge aceasta problemA numai
In treacat, interesindu-se de o altA temA: dezvoltarea socie-
tAtii comuniste.
Intreaga teorie a lui Marx constituie aplicarea la capita-
lismul contemporan a teoriei dezvolarii in forma ei cea
mai consecventA, mai completA, mai adinc ginditA §i mai
bogatA in continut. Fire Oe cA Marx §i-a pus problema
aplicArii acestei teorii §i la prAbuOrea inzinentii a capita-
lismului, §i la viitoarea dezvoltare a viitorului comunism.
Pe baza cAror date InsA poate fi pusA problema viitoarei
dezvoltAri a viitorului comunism?
Pe baza faptului cA acesta 10 are obiria in capitalism,
cA se dezvoltA istorice0e din capitalism, cA este rezultatul
actiunii unei forte sociale chreia i-a dat naftere capitalismul.
Nu existA la Marx nici urmA de incercare de a nAscoci
utopii, de a ghici in van ceea ce nu se poate trti. Marx pune
problema comunismului ap cum ar pune un cercetAtor
al naturii problema dezvoltArii, de pildA, a unei noi varie-
tAti biologice, despre care ctim cA a apArut in cutare kti
cutare mod 0 cg, se modificA in cutare §i tutare directie
determinatA.
Marx inlAturA, in primul rind, confuzia introdusA de Progra-
mul de la Gotha in problema corelatiei dintre stat §i societate.
...Societatea actualA scrie el este societatea
capitalistA care existA, in toate tArile civilizate,
societate mai mult sau mai putin eliberatA de rAm'A-
0tele medievale, mai mult sau mai putin modificatA
datoritA particularitAtilor dezvoltArii istorice a He-
ard tAri, mai mult sau mai putin dezvoltatA. «Statul
actual*, dimpotrivA, se schimb6, de indatA ce treci
frontiera. In imperiul germano-prusac este cu totul
altul decit in Elvetia, in Anglia cu totul altul decit
In State le Unite. «Statul actual* este, deci, o fictiune.
Totu0, in pofida diversitAtii lor ca formA, diferitele
state ale diferitelor thri civilizate au toate comun
faptul cA la baza lor se all& societatea burghez4 mo-
dernA, mai mult sau mai putin dezvoltath sub raport
 STATUL $1 REVOLUTIA 85

capitalist. De aceea au anumite caracteristici esen-

tiale comune. In acest Bens se poate vorbi de «statul
actual» in opozitie cu cel viitor, in care actuala lui
rgdlicing, societatea burghezg, va fi dispgrut.
Se naste atunci intrebarea: ce fel de modificgri va
suferi statul in societatea comunistg? Cu alte cuvinte,
ce functii sociale, analoge cu actualele functii ale
statului, vor mai rgmine? La aceastg intrebare se
poate rgspunde numai in mod stiintific, si, in oricite
mii de feluri am imbina cuvintul upopor» cu cuvintul
«stat», aceasta nu ne va apropia citusi de putin de
rezolvarea problemei..."89
BAtindu-si joc in felul acesta de toate discutiile referi-
toare la statul popular", Marx indicg modul de a pune
problema, parcg avertizindu-ne cg, pentru a da un rgspuns
stiintific la aceastg problemg, trebuie sg operezi numai cu
date stiintif ice bine stabilite.
Primul f apt stabilit in mod absolut precis de intreaga
teorie a dezvoltgrii si, in general, de intreaga stiintg si
care a fost uitat de utopisti si este uitat de oportunistii de
azi, care se tem de revolutia socialistg este acela cg din
pullet de vedere istoric trebuie neapgrat sg existe un stadiu
deosebit sau o etapg deosebitg de trecere de la capitalism
la comunism.
2. TRECEREA DE LA CAPITALISM LA COMCNISM

...Intre societatea capitalistg si cea comunistg

continua, Marx se aflg perioada transformgrii
revolutionare a celei dintii in cea de-a doua. Acestei
perioade ii corespunde si o perioadg de tranzitie
politicg, al arei stat nu poate fi altul decit dictatura I
revolulionard a proletariatului...""
Aceastg concluzie se bazeazg la Marx pe analiza rolului
pe care-I joacg proletariatul in societatea capitalistg con-
temporang, pe datele privitoare la dezvoltarea acestei
societgti si la caracterul de neimpgcat al intereselor anta-
goniste ale proletariatului si ale burgheziei.
86 V. I. LENIN

Inainte problema era push astfel: pentru a se elibera,

proletariatul trebuie s rästoarne burghezia, s cucereasch
puterea politick, s instaureze dictatura sa revolutionarh.
Acum problema este push intrucitva altfel: trecerea de
la societatea capitalisla, care se dezvolth spre comunism,
la societatea comunisth e cu neputinth Mfg o perioadh de
tranzitie politicA'", iar statul acestei perioade nu poate fi
decit dictatura revolutionarh a proletariatului.
8i care e atitudinea acestei dictaturi fath, de democratic?
Am vhzut c Manifestul Comunist" pune pur i simplu
alhturi douh notiuni: ridicarea proletariatului la rangul
de clash dominantr si cucerirea democratiei"91. Pe baza
celor expuse mai sus se poate stabili mai exact cum se
modifich democratia in cursul trecerii de la capitalism la
comunism.
In societatea capitalisth, in conditiile de dezvoltare
cele mai favorabile ale ei, avem un democratism mai mult
sau mai putin deplin in republica democratich. Dar acest
democratism este intotdeauna ingrildit de cadrul strimt al
exploathrii capitaliste, si de aceea el famine intotdeauna,
in fond, un democratism pentru o minoritate, numai
pentru clasele avute, numai pentru cei bogati. Libertatea
societhtii capitaliste este intotdeauna aproximativ aceeasi
ca i cea din republicile grecesti antice: libertate pentru
proprietarii de sclavi. Datorith conditiilor exploathrii
capitaliste, sclavii salariati din vremurile noastre ant
atit de aphsati de shrhcie si de nevoi, incit nu le arde
de democratie", nu le arde de politicr, incit atunci cind
evenimentele se desfhsoarh in mod pasnic, obisnuit, majo-
ritatea populatiei este inlhturath de la participarea la
viata social-politicA.
Justetea acestei afirmatii este confirmath, poate, in
chipul cel mai vhdit in Germania, tocmai pentru c in
acest stat legalitatea constitutionalli s-a mentinut uimitor
de mult si de stabil, timp de aproape o jumktate de
secol (1871-1914), in care social-democratia a stiut sh
se foloseasch de legalitate" mult mai mult decit in alte
thri i sh realizeze intr-o proportie mai mare decit oriunde
organizarea muncitorilor intr-un partid politic.
 STATUL SI REVOLUTIA 87

Cit de mare este insa aceasta proportie cea mai mare

dintre cele observate in societatea capitalista a sclavilor
salariati activi si constienti din punct de vedere politic?
Un milion de membri ai partidului social-democrat din
15 000 000 de muncitori salariati! Trei milioane de mun-
citori organizati in sindicate din 15 000 000!
Democratic pentru o minoritate infima, democratie
pentru cei bogati, iata democratismul societatii capi-
taliste. Examinind mai indeaproape mecanismul demo-
cratiei capitaliste, se poate vedea peste tot, atit in ama-
nuntele m'grunte", asa-zis márunte, ale dreptului de vot
(durata domiciliului stabil, excluderea femeilor etc.), eft
si in tehnica institutiilor reprezentative, atit in piedicile
reale puse dreptului de intrunire (edificiile publice nu-s
pentru saraci"!), cit si in organizarea pur capitalista a
presei zilnice etc. etc., peste tot se pot vedea numai ingra-
din si iar ingradiri ale democratismului. Aceste ingradiri,
exceptaxi, excluderi, piedici pentru cei shraci par mgrunte,
mai ales in ochii aceluia care n-a stiut el insusi niciodata
ce este saracia si n-a fost aproape de viata claselor asuprite
in masa lor (si in aceasta situatie sint noua, din zece, dad,
nu nougzeci si noua la suta din publicistii si politicienii
burghezi); luate insa in totalitatea lor, aceste ingradiri
exclud, inlatura saracimea din politica, de la o participare
activa la democratic.
Marx a sesizat admirabil aceasta esenfa a democra-
tiei capitaliste, spunind atunci cind a analizat experienta
Comunei: cei asupriti sint lgsati sg hotarasca o data la
citiva ani care anume din reprezentantii clasei asupritoare
ii va reprezenta si ii va calca in picioare in parlament 192
Dar dezvoltarea acestei democratii capitaliste, inevitabil
limitate, care inlatura pe ascuns saracimea si care din
aceasta cauz a. este pe de-a-ntregul mincinoasa si ipocrita,
nu are loc in mod simplu, drept si neted, spre o democra-
tic din ce in ce mai larga", cum isi inchipuie profesorii
liberali si oportunistii mic-burghezi. Nu. Mersul inainte,
adica spre comunism, trece prin dictatura proletariatului,
si altfel nici nu se poate, caci nimeni altcineva, si nici
 88 V. I. LENIN

pe alt6 cale, nu poate sfdrima impotrivirea exploatatorilor

capitali§ti.
Iar dictatura proletariatului, adicA organizarea avan-
gArzii celor asupriti in clasA dominantA pentru reprimarea
asupritorilor, nu poate da na§tere numai unei simple
lArgiri a democratiei. Alaturi de o uria§A lArgire a democra-
, tismului, care devine pentru prima oard un
democratism pentru cei sAraci, un democratism pentru
popor, kii nu un democratism pentru cei bogati, dicta-
tura proletariatului aduce, totodatA, o aerie de ingrAdiri
ale libertAtii pentru asupritori, exploatatori, capitali§ti.
Pe ace§tia trebuie sA-i reprimAm pentru a elibera omenirea
de robia salariatA, impotrivirea lor trebuie s-o sfArimAm prin
fortA, §i este limpede cA, acolo unde existA reprimare,
unde existA violentA, nu existA libertate, nu existA demo-
cratie.
Engels a exprimat minunat acest lucru in scrisoarea sa
cAtre Bebel, spunind, dupA cum i§i amintqte cititorul:
atita timp cit proletariatul mai are nevoie de stat, el are
nevoie de acesta nu in interesul libertatii, ci in vederea
reprimArii adversarilor sAi, ci de indatA ce va putea fi
vorba de libertate, statul ca atare va inceta sa, mai existe"93.
, Democratie pentru imensa majoritate a poporului qi
reprimarea prin fortA, adicA excluderea de la democratie,
a exploatatorilor ci a asupritorilor poporului, iatA in
ce constA schimbarea pe care o suferA democratia in perioada
de trecere de la capitalism la comunism.
Numai in societatea comunistA, cind impotrivirea capi-
talhAilor va fi fost cu desAvircire sfArimatA, cind capita-
lictii vor fi dispArut, cind nu vor mai exista clase (adicA
atunci cind nu vor mai exista deosebiri intre membrii
societAtii in ce prive§te pozitia lor fata de mijloacele
sociale de productie), numai atunci va dispArea statul
ci va putea fi vorba de libertate". Numai atunci va fi posi-
bilA §i va fi infAptuitA democratia cu adevArat depling,
cu adevArat fArA nici un fel de ingrAdiri. i numai atunci
democratia va incepe sci dispard, datoritA simplei impre-
jurAri eA, eliberati de robia capitalistA, de ororile, sAlbAti-
ciile, absurditAtile, mircAviile fArA numAr, care constituie
 STATUL SI REVOLUTIA 89

atribute ale exploatarii capitaliste, oamenii se vor

deprinde treptat s respecte regulile elementare de
convietuire, cunoscute de secole, repetate de mii de ani
in toate -preceptele, sg le respecte fr A. sa fie constrinsi la
aceasta prin violenta, farg subordonare, fdra apa-
ratul special de constringere care se numeste stat.
Expresia statul dispare treptat" este foarte reusit aleasa,
deoarece ea indica atit caracterul treptat cit i caracterul
spontan al procesului. Numai deprinderea poate exercita,
si va exercita far& indoialg, o asemenea influentg, dat
fiind cg in jurul nostru observgm de milioane de ori cit
de usor se deprind oamenii sa respecte regulile de convie-
tuire ce le slut necesare dacg nu exista exploatare, dacg nu
exista nimic care s le stirneascg indignarea, sg provoace
protest si revoltg, sa facg necesara reprimarea.
Asadar, In societatea capitalistg avem de-a face cu o
democratie ciuntitg, saracicioasa, falsg, cu o democratie
numai pentru cei bogati, pentru o minoritate. Dictatura
proletariatului, perioada de trecere la comunism, va da
nastere pentru prima oarg democratiei pentru popor, pentru
majoritate, paralel cu reprimarea necesarg a minoritatii,
a exploatatorilor. Numai comunismul e in stare sa aduca o
democratic cu adevarat depling, 1 cu cit mai depling va
fi aceasta, cu atit mai repede va deveni ea de prisos, va
dispgrea de la sine.
Cu alto cuvinte, in capitalism avem de-a face cu statul
In adevgratul inteles al cuvintului, cu o masing speciala
pentru reprimarea unei clase de cgtre alta, i Inca a majori-
tätii de catre minoritate. Se intelege cg, in vederea asigu-
rarii succesului unei astfel de actiuni cum e reprimarea
sistematicg a majoritatii exploatate de catre minoritatea
exploatatorilor, e nevoie de o cruzime extrema, de represiuni
sMbatice, e nevoie de mgri de singe, mad prin care ome-
nirea Ii urmeazg calea in starea de sclavie, de iobagie,
de robie salariata.
Mai departe, in perioada de trecere de la capitalism la
comunism, reprimarea mai este incd necesara, insa de asta
data este necesarg reprimarea minoritatii exploatatorilor
de catre majoritatea exploatata. Un aparat special,
90 V. I. LENIN

o masina specialA de reprimare, statul", mai este incti

necesar, dar acesta este acum un stat de tranzitie, el nu
mai este un stat in adevAratul inteles al cuvintului, cilci
reprimarea minoritatii exploatatorilor de catre majori-
tatea robilor salariati de ieri este un lucru relativ atit de
usor, de simplu si de firesc, incit va costa mult mai putin
singe decit reprimarea rascoalelor sclavilor, iobagilor si
muncitorilor salariati, va costa mult mai ieftin omenirea.
Si ea este compatibira cu extinderea democratiei asupra
unei majoritati atit de covirsitoare a populatiei, incit
necesitatea unei mgini speciale de reprimare incepe A
disparsa. Exploatatorii, fireste, nu sint in stare A reprime
poporul fara o masina foarte complicata menita A inde-
plineasca aceasta sarcina, dar poporul poate reprima pe
exploatatori chiar si cu o masina" foarte simpla, aproape
fara nici o masina", fara vreun aparat special, prin simpla
organizare a maselor inarmate (in felul Sovietelor de depu-
tati ai muncitorilor si soldatilor vom observa noi cu
anticipatie).
In sfirsit, numai comunismul creeaza conditiile in care
statul devine cu totul inutil, deoarece nu exist& nimeni
care sa fie reprimat, nimeni" in intelesul de clad, in
intelesul de lupfa, sistematica impotriva unei anumite
parti a populatiei. Noi nu sintem utopisti si nu negam de
loc posibilitatea si inevitabilitatea unor excese individu-
ale, nici necesitatea reprimárii unor asemenea excese. Dar
in primul rind, pentru acest lucru nu este nevoie de o
masina speciala, de un aparat special de reprimare; acest
lucru va fi facut de ins* poporul inarmat, cu aceeasi
simplitate si usurintA cu care chiar si in societatea de azi
un grup de oameni civilizati desparte pe cei care s-au luat
la bAtaie sau nu ingaduie folosirea violentei fag), de o
femeie. Iar in al doilea rind, noi stim ca fundamentala
cauzA socialg a exceselor care constau in inalcarea regulilor
de convietuire sociala este exploatarea maselor, saracia
si mizeria acestora. 0 data cu inlaturarea acestei cauze
principale va incepe in mod inevitabil dispariga treptalli"
a exceselor. Nu stim cit de repede si cu ce gradatie vor
 STATUL SI REVOLUTIA 91

dispgrea acestea; §tim ins5, cg ele vor dispgrea treptat.

paralel cu disparitia lor va disparea treptat §i statul.
Tgrg a se lansa in utopii, Marx a stabilit mai ardanuntit
ceea ce se poate stabili de pe acum cu privire la acest viitor,
si anume deosebirea dintre faza (treapta, etapa) inferioarg
§i oea superioarg a socientii comuniste.
3. PRIMA FAZA A SOCIETATU COMUMaTE

In Critica Programului de la Gotha", Marx combate

amgnuntit ideea lui Lassa lle dupg care In socialism munci-
torii vor primi produsul neciuntit", sau produsul inte-
gral al muncii lor". Marx aratg a din toatg munca socialg
a intregii societilti trebuie sg se scan, un fond de rezervg,
un fond in vederea lrgirii productiei §i ceea ce este necesar
pentru inlocuirea ma§inilor uzate" etc., iar apoi din
bunurile de consum un fond pentru cheltuiclile de adminis-
tratie, pentru §coli, spitale, aziluri de bgtrini etc.
In locul frazeologiei nebuloase, neclare i generale a
lui Lassa Ile (produsul integral al muncii sg reving munci-
torului"), Marx stabile§te in mod lucid felul in care va fi
nevoitil s'a gospodgreascg societatea socialistg. Marx trece
la analiza concretit a conditiilor de viatg ale unei asemenea
socienti In care nu va mai exista capitalism, spunind:
Avem de-a face aici" (la analizarea programului
partidului muncitoresc) nu cu o societate comunistg
care s-a dezvoltat pe propria-i bazg, ci, dimpotrivg,
cu una care abia se na0e din societatea capitalistg
§i care, de aceea, mai poartg din toate punctele de
vedere economic, moral, spiritual pecetea vechii
sociefati din sinul cgreia s-a ngscut"94.
Aceastg societate comunistg, care abia a ie0t la lumina
zilei din sinul capitalismului §i care in toate privintele
mai poartg pecetea societgtii vechi, Marx o denume§te
prima" fazg sau faza inferioarg a societgtii comuniste.
Mijloacele de productie au incetat de a mai fi proprie-
tatea privatg a unor persoane particulare. Mijloacele de
productie apartin Intregii societAti. Fiecare membru al
8
92 V. I. LENIN

societAtii, indeplinind o anumitA parte din munca social-

mente necesarl, capAtA din partea societAtii o dovadA cA
a indeplinit cutare cantitate de muncA. El prime§te in
baza acestei dovezi, din depozitele publice de bunuri de
consum, o cantitate corespunzAtoare de produse. Dupit ce
a fost scAzutri, cantitatea de muna ce int% in fondul social,
fiecare muncitor prime§te, apdar, de la societate tot atit
cit i-a dat el.
Domnqte, s-ar pArea, egalitatea".
Dar atunci cind, avind in vedere asemenea rinduieli
sociale (numite de obicei socialism, iar la Marx purtind
denumirea de prima fazA a comunismului), Lassa lle afirmA
cA, aceasta constituie o repartitie dreaptl", cA, aceasta
reprezintA, dreptul egal al fiecAruia la produsul egal al
muncii", el se inplA, §i Marx explicA, gre§eala lui.
Avem aici intr-adevar, spune Marx, drept egal", dar
acesta este i n cit dreptul burghez", care, ca orice drept,
presupune inegalitate. Orice drept este apli-
carea aceleiafi mitsuri la dif er /Ai oameni, care
in realitate nu sint la fel, nu sint egali intre ei; de aceea
dreptul egal" inseamnA incAlcarea egalitAtii, inseamnA
nedreptate. Intr-adevAr, dupA ce doi oameni au efectuat ace-
ea§i parte din munca socialA, fiecare prime§te o parte egall
din produsul social (minus scAzAmintele arAtate mai sus).
Dar oamenii nu sint egali unul cu altul: unul este mai
puternic, altul mai slab ; unul este cAsAtorit, altul nu ;
unul are mai multi copii, altul mai putini etc.
...La o muncA egalA, conchide Marx qi, prin
urmare, la o participare egall la fondul social de
consum, unul prime§te, de f apt, mai mult cleat altul,
unul este mai bogat deck altul etc. Pentru a evita
toate aceste neajunsuri, dreptul ar trebui sA fie nu
egal, ci inegal..."95

Prin urmare, in prima fazA a cornunismului nu poate

exista inca dreptate §i egalitate: deosebirile in ceea ce
prive0e bogAtia, deosebiri nedrepte, rAmin, dar exploatarea
omului de cAtre om e cu neputintA, deoarece mijloacele
 STATUL $1 REVOLUTIA 93

de produclie, fabricile, masinile, pgmintul etc., nu mai pot

fi acaparate si trecute In proprietate privatg. DemonstrInd
inconsistenta frazeologiei confuze mic-burgheze a lui Las-
sane cu privire la egalitate" si dreptate" in general,
Marx ne aratg mersul dezvoltarii societgtii comuniste, care
la Inceput este nevoita sg desfiinteze numai o nedreptate",
acapararea mijloacelor de productie de cgtre persoane
particulare, si care nu e in stare sg desfiinteze dintr-o data
si cealaltg nedreptate, repartitia obiectelor de consum
dupg munch" (si nu dupg nevoi).
Economistii vulgari, inclusiv profesorii burghezi, in-
clusiv Tugan al nostru", reproseaz5, mereu socialistilor cg
uitg inegalitatea dintre oameni, visInd" s-o desfiinteze.
Acest repros dovedeste, dupg cum vedem, doar totala
ignorantg a domnilor ideologi burghezi.
Marx nu numai cg, tine seama in modul cel mai precis
de inegalitatea inevitabilg dintre oameni, dar el tine
seama si de faptul cg numai trecerea mijloacelor de produc-
tie in proprietatea comung, a Intregii socienti (socialis-
mul" in acceptia obisnuitg a cuvintului) n u inlatura
Inch neajunsurile repartitiei si inegalitgtii dreptului bur-
ghez", care continua sa domine In mgsura In care produsele
se impart dupg munch".
...Dar aceste neajunsuri continua Marx
sint inevitabile in prima fazg a societgtii comuniste,
In forma In care s-a ngscut, dupg Indelungate dureri
ale facerii, dirt societatea capitalista. Dreptul nu
poate fi niciodatg superior orinduirii economice si
dezvoltarii culturale a societgtii determinate de
aceastg orinduire..."96
In felul acesta, in prima fazg , a societittii comuniste
(denumitá de obicei socialism), dreptul burghez" n u este
deci desfiintat In Intregime, ci numai In parte, numai in
mgsura In care a fost infgptuitg revolutia economicg, adicg
numai In ceea ce priveste mijloacele de productie. Dreptul
burghez" le recunoaste pe acestea din urmg drept proprie-
tate privatg, a unor persoane particulare. Socialismul trans-
8*
94 V. I. LENIN

formg mijloacele de productie in proprietate comma. In

aceastii mlisurg si numai In aceastg nasurg dreptul
burghez" este desfiintat.
Dar el subzistg, totusi, in cealaltg parte a lui, rAmIne ca
regulator (factor determinant) al repartitiei produselor ai
al repartizärii muncii intre membrii societgtii. Cine nu
munceste sg, nu mgnince" acest principiu socialist este
deja infgptuit ; la o cantitate egalg de munch, o cantitate
egalg de produse" si acest principiu socialist este deja
infäptuit. Dar aceasta nu este Ina comunism si nu inlg-
turg Inc dreptul burghez", care acordg unor oameni
inegali, in schimbul unei cantitgti inegale de munch (Me-
gale in f apt), o cantitate egalg, de produse.
Acesta este un neajuns", spune Marx, dar el este inevi-
tabil In prima fazg a comunismului, cgci nu ne putem
inchipui, fgrg a deveni utopisti, cg, doborind capitalismul,
oamenii se vor deprinde dintr-o data sa lucreze pentru
societate farci nici un fel de norme de drept, §i in afarg de
aceasta desfiintarea capitalismului nu creearei dintr-o datii
nici premisele economice ale unei astfel de schimbgri.
Alte norme in afarg de dreptul burghez" nu existg. Si
In aceastg mgsurg continug Inca sa fie nevoie de Stat, care,
apgrInd proprietatea comung asupra mijloacelor de produc-
tie, trebuie sg. apere, totodatg, §i egalitatea muncii i egali-
tatea repartitiei produselor.
Statul dispare treptat In mgsura in care nu mai exist&
capitalisti, nu mai existg clase si, prin urmare, nu mai
poate fi reprimatil nici o clod.
Dar statul n-a dispgrut inch complet, cgci rgmine ocro-
tirea dreptului burghez", care consfinteste inegalitatea
In f apt. Pentru ca statul sg, disparg complet este necesarg
Infgptuirea comunismului deplin.
4. FAZA SUPERIOARA A SOCIETATII COMUNISTE

Marx continua :
...In faza superioarg a societrgii comuniste, dupg
ce va disp'grea subordonarea inrobitoare a indivi-
zilor fatg de diviziunea muncii si, o datg cu ea, opo-
 STATUL SI REVOLUTIA 95

zitia dintre munca intelectual § i munca fizicg; cind

munca va inceta s5, mai fie numai un mijloc de exis-
tenth si va deveni ea insgsi prima necesitate vitalg;
cind algturi de dezvoltarea multilateralg a indivi-
zilor vor creste i fortele de productie, iar toate
izvoarele avutiei colective vor tisni ca un torent
abia atunci limitele inguste ale dreptului burghez
vor putea fi cu totul depäsite i societatea va putea
inscrie pe stindardele ei: «De la fiecare dupg capaci-
tgti, fiecgruia dupg nevoi»"97.
Abia acum putem aprecia Intreaga justete a observatiilor
pe care le-a Mout Engels atunci cind si-a bgtut joc fgrg
crutare de absurditatea Imbingrii cuvintelor: libertate"
si stat". Atita timp cit existg stat, nu existil libertate.
Cind va exista libertate, nu va mai exista stat.
Baza economicg a disparitiei complete a statului o con-
stituie un grad atit de Ina lt de dezvoltare a comunismului,
incit dispare opozitia dintre munca intelectualg i cea
Ifizicg, dispare, prin urmare, unul din principalele izvoare
ale inegalitgtii sociale de astgzi, i anume un izvor care
nu poate fi inlgturat dintr-o data numai prin trecerea mij-
loacelor de productie In proprietate ob0eascg, numai prin
exproprierea capitalistilor.
Aceastg expropriere va face cu putinfet o urias5, dezvoltare
a fortelor de productie. i, vgzind cit de mult Impiedicá
incg de pe acum capitalismul aceast5, dezvoltare, vgzincl
cit de mari progrese s-ar putea realiza pe baza nivelului
deja atins al tehnicii moderne, sintem indreptatiti sS
afirmgm cu cea mai mare certitudine c exproprierea capi-
talistilor va determina inevitabil o uria.§5, dezvoltare a
fortelor de productie ale societgtii omenesti. Dar cit de
repede se va desfgpra aceastg dezvoltare, cit de repede va
ajunge ea la faza suprimgrii diviziunii muncii, a InIgturgrii
opozitiei dintre munca intelectua1 i cea fizic5 a transfor-
&Aril muncii in prima necesitate vitalg", lucrul acesta
nu-1 §tim i nici nu-1 putem eti.
De aceea sintem in drept s vorbim numai despre dispa-
ritia inevitabilg a statului, subliniind caracterul de lungg
96 V. 1. LENIN

durata al acestui proces, dependenta lui de rapiditatea

cu care se va dezvolta laza superioard a comunismului §i
Mind deschisa problema termenelor sau a formelor con-
crete ale disparitiei lui, caci date in vederea rezolvarii
acestor probleme nu existd.
Statul va putea s dispara complet atunci cind socie-
tatea va infaptui principiul: de la fiecare dupa capa-
citati, fiecaruia dupa nevoi", cu alte cuvinte atunci cind
oamenii se vor obi§nui atit de mult cu respectarea regulilor
fundamentale ale convietuirii sociale §i cind munca lor
va fi atit de productiva, incit ei vor munci de bunavoie,
dupd capacitate. Limitele inguste ale dreptului burghez",
care 11 sileTte pe om s calculeze cu duritatea lui Shylock98
ca nu cumva s lucreze cu o jumatate de org, mai mult decit
altul, ca nu cumva sa primeasca o plata mai mica decit
altul, aceste limite inguste vor fi atunci depa§ite. Repar-
titia produselor nu va necesita atunci reglementarea de
catre societate a cantitatii de produse pe care o are de
primit fiecare: fiecare va lua in mod liber dupa nevoie".
Din punctul de vedere burghez este 4or s. declari ca
o astfel de orinduire sociala este o pura utopie" §i sa faci
ironii in sensul c sociali§tii fagaduiesc fiecaruia dreptul
de a primi de la societate, fara nici un control al muncii
fiecarui cetatean in parte, orice cantitate de trufe, de
automobile, de piane etc. Cu astfel de ironii se eschiveaza
pink in ziva de azi majoritatea savantilor" burghezi,
tradind astfel atit propria lor ignoranta, cit §i faptul c6,
apara in mod interesat capitalismul.
Ignoranta, caci nici unui socialist nu i-a trecut prin
minte sa fagaduiascr venirea fazei superioare de elezvol-
tare a comunismului, iar previziunea marilor sociali§ti ca,
aceasta faza va veni nu presupune nici productivitatea de
astazi a muncii §i nici pe filistinul de astdzi, in stare s6.
sparga Ma nici un scop" la fel ca §i seminari§tii lui
Pomealovski* depozitele de bunuri publice §i s ceara
imposibilul.
Este vorba de opera seriitorului rue Pomealovski Amintiri din seminar". Nola brad.
 STATUL $1 REVOLUTIA 97

Pin5, la faza superioaa" a comunismului, socialistii

cer co societatea si statul sA controleze in modul eel mai
riguros cuantumul muncii §i cuantumul consumului; acest
control insa trebuie sd inceapii cu exproprierea capitalisti-
lor, cu controlul muncitorilor asupra capitalistilor si dil
fie exercitat nu de statul birocratic, ci de statul munci-
torilor inarmati.
Apkarea interesatI a capitalismului de atm ideologii
burghezi (0 de cAtre ciracii lor de teapa domnilor Tereteli,
Cernovi & Co.) const& tocmai in faptul a ei substituie
discutiile si controversele referitoare la viitorul indepktat
problemei arzkoare si actuale a politicii de azi: expro-
prierea capitalistilor, transformarea tuturor cetkenilor in
lucrAtori §i functionari ai unui singur mare sindicat",
si anume ai statului intreg, si subordonarea complet4 a
intregii activitki a acestui sindicat statului cu adevsarat
democratic, statului Sovietelor de deputafi ai muneitorilor
fi soldatilor.
Atunci cind profesorul savant, si dupl el si filistinul,
iar in urma acestuia domnii Tereteli si Cernovi vorbesc
de utopiile absurde, de fAgAduielile demagogice ale bolse-
vicilor, de imposibilitatea introducerii" socialismului, ei
au de fapt in vedere tocmai etapa sau faza superioara a
comunismului, pe care nu numai a nimeni n-a fggkluit
s-o introducV, dar nici nu s-a gindit mkar la ass, ceva,
pentru c5, in general ea nu poate fi introdusV.
*i am ajuns aici la problema deosebirii stiintif ice dintre
socialism si comunism, pe care a atins-o Engels in conside-
ratiile mentionate mai sus asupra caracterului gresit al
denumirii de social-democrati". Din punct de vedere
politic, deosebirea dintre prima fag, sau faza inferioarA
a comunismului si cea superioar6, va deveni cu timpul,
probabil, uriasa., dar ar fi ridicol s-o stabilim de pe acum,
in conditiile existentei capitalismului; pe primul plan pot
s-o pun6, doar unii dintre anarhisti (in cazul in care au mai
rImas printre anarhisti oameni care n-au 111N/tat nimic
in urma metamorfozei plehanoviste" a unor oameni ca
Kropotkin, Grave, Cornelissen ci a celorlalti asi" ai anar-
hismului, deveniti social-covinicti sau anarhicti de trancee,
98 V. I. LENIN

precum s-a exprimat Ge, unul dintre putinii anarhigti

care gi-au mai pAstrat cinstea gi conTtiinta).
Deosebirea gtiintifica dintre socialism gi comunism este
huh% clara. Ceea ce de obicei este denumit socialism poarta
la Marx denumirea de prima" faza sau faza inferioara a
societatii comuniste. In masura in care mijloacele de pro-
ductie devin proprietate cornunet, in aceeagi masura cuvintul
comunism" poate fi folosit gi in acest caz, fara a uita ins&
ca acesta nu e comunismul deplin. Marea insemnatate a
trunuririlor lui Marx consta in faptul ca el apnea gi aici
in mod consecvent dialectica materialista, teoria dezvol-
tarii, vazind in comunism ceva ce se dezvolta din capita-
lism. In locul definitiilor scolastice nascocite, ticluite"
gi in locul discutiilor sterpe in jurul unor cuvinte (ce este
socialismul gi ce este comunismul), Marx face o analiza
a ceea ce s-ar putea denumi treptele maturitatii economice
a cornunismului.
In prima faza, pe prima lui treapta, comunismul. nu
poate fi Inca economicegte cu totul matur, cu totul elibe-
rat de traditiile sau de urmele capitalismului. De aici gi
fenomenul atit de interesant al mentinerii in prima faza
a comunismului a limitelor inguste ale dreptului burghez".
In ceea ce privegte repartltia produselor de consum, dreptul
burghez presupune, desigur, in mod inevitabil gi un stat
burghez, deoarece dreptul nu reprezinta nimic fara un
aparat in stare sd impund prin constringere respectarea
normelor de drept.
Rezulta ea in comunism continua A, se mentina un anumit
timp nu numai dreptul burghez, ci chiar gi statul burghez
M.A. burghezie!
Acest lucru poate liana paradoxal sau pur gi simplu un
joc mintal dialectic, invinuire deseori adusa marxismului
de catre unii oameni care nu gi-au dat citugi de putin oste-
neala de a studia continutul lui extrem de profund.
In realitate Irma, viata arata la fiecare pas, atit in natura
eft gi in societate, existenta in cadrul noului a ramagitelor
vechiului. i Marx n-a introclus in mod arbitrar in comunism
o farima de drept burghez", caci a luat ceea ce este inevi-
 STATUL $I REVOLUTIA 99

tabil din punct de vedere economic i politic in societatea

care iese din sinul capitalismului.
Democratia are o uriasa, insemnatate in lupta dusa de
clasa muncitoare impotriva capitali§tilor in vederea
eliberarii sale. Dar democratia nu constituie nicidecum o
limita dincolo de care nu se poate trece, ci numai una dintre
etapele drumului de la feudalism la capitalism si de la
capitalism la comunism.
Democratie inseamna egalitate. Se intelege deci ce uriasti
insemnatate are lupta proletariatului pentru egalitate si
lozinca egalitatii daca aceasta este just inteleasa in
sensul desfiintarii claselor. Dar democratia inseamna
numai o egalitate formald. Si, de indata ce a fost infaptuitg
egalitatea tuturor membrilor societatii in ceea ce privqte
stgpinirea mijloacelor de productie, adica egalitatea muncii,
egalitatea salariului, se va pune in mod inevitabil in fata
omenirii problema de a pasi mai departe, de la egalitatea
formala la cea de fapt, adica la infaptuirea principiului:
de la fiecare dupg capacitati, fiechruia dupg nevoi".
Prin ce etape, pe calea caror masuri practice va p4i ome-
nirea spre acest scop superior, nu stim §i nu putem sti.
Este insg important 0, fim lamuriti asupra falsitatii totale
a conceptiei burgheze obisnuite, dupg care socialismul este
ceva mort, anchilozat, dat o data pentru totdeauna, atunci
cind de fapt abia o data cu socialismul va incepe in toate
domeniile vietii sociale si personale un progres rapid,
adevgrat, cu caracter real de masa, cu participarea majori-
tdtii populatiei si, apoi, a intregii populatii.
Democratia este o forma a statului, una dintre varieta-
tile statului. Prin urmare, ea reprezintg, ca orice stat,
aplicarea organizata, sistematica, a constringerii fata de
oameni. Aceasta pe de o parte. Pe de altg parte Ina, ea
inseamna recunoasterea formala a egalitatii dintre cetäteni,
a dreptutui egal al tuturor de a participa la stabilirea formei
de organizare a statului qi la conducerea lui. Iar acest lucru
este legat, la rindul sau, de faptul ca, ajungind la o anumita
treapta de dezvoltare, democratia uneste in primul rind
proletariatul, clasa revolutionara, impotriva capitalis-
mului, dindu-i acesteia posibilitatea sä sfarime, sa fad,
100 V. I. LENIN

tAndlri, sA steargA de pe fata pAmintului masina de stat

burghezI, fie ea §i burghezo-republicang armata perma-
nentA, politia t;si birocratia , sA le inlocuiascA printr-o
masinA de stat mai democraticA, dar totusi Ina masinl
de stat, intruchipatA in masele muncitoresti inarmate,
inlocuitA apoi cu participarea totalA a poporului la militie.
Aici cantitatea se transforms fn calitate": o asemenea
treaptA a dernocratismului este legatA de iesirea din cadrul
societAtii burgheze, de inceputul transformArii socialiste
a societAtii. Din moment ce la conducerea statului ia parte
intr-adevAr toatii lumea, capitalismul nu se mai poate
mentine. *i dezvoltarea capitalismului creeazI, la rindul
ei, premisele necesare pentru ca Intr-adevAr toatA lumea"
sli poald lua parte la conducerea statului. Din aceste premise
fac parte insusirea stiintei de carte de cAtre fntreaga popu-
latie, lucru care a si fost infAptuit Intr-un sir de OH capita-
liste mai inaintate, apoi instruirea si disciplinarea"
milioanelor de muncitori cu ajutorul vastului si complica-
tului aparat socializat al po§tei, al cMlor ferate, al marilor
fabrici, al marelui comert, al bAncilor etc. etc.
in conditiile existentei acestor premise economice este
pe deplin posibil, dup& ce capitalistii si birocratii vor fi
fost doboriti, sA se treacA imediat, de la o zi la alta, la
inlocuirea acestora fn domeniul controlului productiei
si repartitiei, In domeniul evidentei muncii si a produselor
cu muncitorii fnarmati, cu poporul fnarmat in totali-
tatea lui. (Nu trebuie confundatA problema controlului
si a evidentei cu problema personalului cu pregAtire stiin-
-tificA ingineri, agronomi etc.: acesti domni lucreazA
astAzi supunindu-se capitalistilor, si vor lucra si mai bine
miine supunindu-se muncitorilor Inarmati.)
EvidentA si control iatA lucrul principal necesar
pentru organizarea", pentru buna functionare a societAtii
comuniste in prima ei fazd. Toti cetAtenii devin acum sluj-
basi salariati ai statului, care este constituit din insisi
muncitorii inarmati. Toti cetAtenii devin acum functionari
si muncitori ai unui singur sindicat" de stat, care cuprinde
Intregul popor. Totul constA acum in aceea ca ei sA lucreze
deopotrivA, respectind cu exactitate cuantumul muncii,
 STATUL SI REVOLUTIA 101

qi sA fie retribuiti deopotrivl. In acest domeniu, evidenta

§i controlul shit extrem desimplificate de capita-
lism §i reduse ping la neobi§nuit de simple, accesibile ori-
carui om cu §tiin t5. de carte, operatii de supraveghere
qi de inregistrare, la cunoa§terea celor patru operatii arit-
metice qi la eliberarea unor chitante corespunzgtoare*.
Atunci cind majoritatea poporului va incepe sg, tina in
mod de sine 8n-titter §i pretutindeni o astfel de evidentk
s. exercite un astfel de control asupra capitali§tilor (deve-
niti acum salariati) §i asupra domnilor intelectuali care
i§i vor mai fi pästrat apuaturile capitaliste, atunci contro-
lul acesta va deveni intr-adevgx universal, general, exer-
citat de intregul popor, atunci in nici un chip nu va fi cu
putin tg. nici o eschivare de la el, va fi imposibil s scapi
de el".
Intreaga societate va fi un singur birou ci o singurg,
fabricg, in care ci munca, §i salarizarea vor fi egale.
Dar aceastg, discipling. de fabricr, pe care proletaria-
tul care a invins pe capitali§ti ci a doborit pe exploatatori
o va extinde asupra intregii societAti, nu este nicidecum
idealul nostru, nici scopul nostru final, ci numai o treaptd .

necesarg, in vederea curktirii radicale a societktii de mir§a,-

viile §i ticalo§iile generate de exploatarea capitalistg, spre
a putea Ai mai departe.
Din momentul in care toti membrii socieatii sau cel
putin marea lor majoritate vor fi inv4at sg, conducg, ei
insioi treburile statului, vor fi luat ei incici in miinile lor
aceastg, treabk vor fi organizat" controlul asupra
infime a capitali§tilor, a domnicorilor care doresc
sg-si pAstreze apueaturile capitaliste, a muncitorilor care
au fost puternic corupti de capitalism, din acest moment
va incepe sit disparg, necesitatea oricArei guverngri in
general. Cu cit mai deplinA, devine democratia, cu atit mai
apropiat devine momentul in care ea devine inutilL Cu
cit mai democratic e statul" alatuit din muncitori filar-
mati ci care nu mai este un stat in adevkatul inteles al
Clod statul este redus In funotiile sale prinoipale plait la asemenea operatii de evidenti
si de control Indeplinite de nitre munoitorii Insisi, el Inoeteazil de a mai fi un ,,stat politio"
funotiile sociale transformlndu-se din funotii politice In simple functii administrative"
(of., In cola se preoed, nap. IV, § 2 , polemics lui Engels ou anarhistii)".
102 V. I. LENIN

cuvintului", cu atit mai repede incepe sA, dispara treptat

orice stat.
Deoarece atunci cind toaid lumea va invsata sA
condua §i va conduce realmente in mod de sine statátor
productia socialA, cind toatg, lumea in mod de sine statAtor
va tine evidenta si va exercita controlul asupra trintorilor,
a coconasilor, a escrocilor si a celorlalti pazitori ai tra-
ditiilor capitalismului", eschivarea de la aceast a. evi-
dentg, si acest control, inf Aptuite de intregul popor, va deveni
inevitabil atit de anevoioas5,, va deveni o exceptie atit de
rail, va fi insotit5, probabil de o sanctionare atit de rapidI
si de aspr6 (cAci muncitorii inarmati sint oameni ai vietii
practice, si nu intelectuali sentimentali, si e cert cii, nu vor
ingAdui sri, se glumeascrt cu dinsii), incit necesitatea
respectarii regulilor simple, fundamentale ale oriarei convie-
tuiri umane va deveni foarte repede o deprindere.
Si atunci se va deschide larg drumul spre trecerea de la
prima faz'a a sociefatii comuniste la faza superioara' a
acesteia si, totodata, spre disparitia deplin4 a statului.

CAPITOL UL AL VI-LEA
VULGAR1ZAREA MARXISMULU1
DE CATRE OPORTUNI5TI
Problema raportului dintre stat 9i revolutia sociara §i
ilintre revolutia sociaM §i stat i-a preocupat foarte putin
pe cei mai de seamA teoreticieni si publicisti ai Interna-
tionalei a II-a (1889-1914), ca de altfel F3i problema revo-
lutiei in general. Dar faptul cel mai caracteristic in procesul
cresterii treptate a oportunismului, care a dus in 1914 la
falimentul Internationalei a II-a, este acela c5,, chiar atunci
cind aceast6 problemA se punea pe tapet, ei Mutat s-o
ocoleasca sau s5, n-o observe.
Se poate spune, in general, cri, din tendinfa de a ocoli pro-
blema raportului dintre revolutia proletarii, si stat, tendinfa
care era in avantajul oportunismului si care 11 alimenta, a
izvorit denaturarea marxismului si completa lui vulgarizare.
 STATUL $1 REVOLUTIA 103

Pentru a caracteriza, cel putin pe scurt, acest trist pro-

ces, sg lugm pe cei mai de seamg teoreticieni ai marxis-
mului, pe Plehanov gi pe Kautsky.
1. POLEMICA LUI PLEHANOV CU ANARHI$TII

Plehanov a consacrat problemei atitudinii anarhismului

fatg de socialism o brogurg specialg: Anarhism gi socia-
lism", care a apgrut in limba germang in 1894.
Plehanov a reugit sg trateze aceastg temg ocolind corn-
plet ceea ce era mai actual, la ordinea zilei, gi mai esential
din pullet de vedere politic in lupta impotriva anarhis-
mului, gi anume raportul dintre revolutie gi stat gi in
general problema statului 1 Brogura lui poate fi impgrtitg
in doug pgrti: una, istoricg-literarg, cuprinzind un mate-
rial pretios asupra istoriei ideilor lui Stirner, Proudhon
etc., iar a doua, filisting, cuprinzind consideratii de prost
gust pe tema a nu poti deosebi pe un anarhist de un bandit.
Este o imbinare extrem de amuzantl gi cit se poate de
caracteristicg pentru intreaga activitate a lui Plehanov
din ajunul revolutiei gi din cursul perioadei revolutionare
din Rusia: aga s-a gi manifestat Plehanov intre 1905 gi
1917 semidoctrinar, semifilistin, tirindu-se pe tgrim
politic in coada burgheziei.
Am vgzut cg Marx gi Engels, polemizind cu anarhigtii,
au lgmurit foarte minutios conceptiile lor in ceea ce pri-
vegte raportul dintre revolutie gi stat. Publicind in 1891
Critica Programului de la Gotha" a lui Marx, Engels
scria cg pe atunci nu trecuserg nici doi ani de la Con-
gresul de la Haga al Internationalei Po noi (adicg
Engels gi Marx) ne aflam in toiul luptei cu Bakunin gi
anarhigtii lui"101.
Tocmai Comuna din Paris incercaserg anarhigtii s-o
declare, ca sg zicem aga, a lor", s-o prezinte ca o confir-
mare a invgfaturii lor ; dar ei n-au inteles citugi de putin
invgtgmintele Comunei gi analiza acestor invgtgminte
facutg de Marx. Anarhismul n-a dat nimic care sg se apro-
pie, mgcar cu aproximatie, de adevgr in problemele politice
concrete: trebuie oare set; fie sleirimatei vechea maging de
stat? gi cu ce trebuie inlocuitg?
104 V. I. LENIN

Dar a vorbi despre anarhism si socialism" ocolind

intreaga problemA a statului si neobservind intreaga dezvol-
tare a marxismului inainte si dupg. ComunA insemna a
aluneca inevitabil spre oportunism. CAci oportunismului ii
e necesar, mai mult decit orice, tocmai ca cele douh, pro-
bleme mentionate de noi mai sus sA nu fie puse de fel.
Acest lucru inseamnI deja victoria oportunismului.
2. POLEMICA LUI KAUTSKY CU OPORTUNISTII

In literatura russ existA, Mil indoiaM,, un numAr incom-

parabil mai mare de traduceri din operele lui Kautsky
decit in oricare alta. Nu in zadar unii social-democrati
germani au lansat gluma ch', in Rusia Kautsky e mult mai
citit decit in Germania (in parantezA fie zis, aceastA glum/
are un continut istoric mult mai profund decit bAnuiesc
aceia care au lansat-o: in rindurile muncitorilor rusi a
existat in 1905 o cerere extraordinar de mare, fArg, prece-
dent, pentru cele mai bune opere ale celei mai bune lite-
raturi social-democrate din lume si, obtinind un numAr
de traduceri si de editii ale acestor opere nemaiintilnit
in alte tAri, au transplantat, ca sh, zicem asa, in mod
accelerat experienta uriasI a tArii vecine, mai inaintate,
pe terenul proaspAt al miscArii noastre proletare).
Kautsky e foarte cunoscut la noi nu numai prin expunerea
marxismului intr-o formA popularA, ci si prin polemica hi
cu oportunistii, in frunte cu Bernstein. Un fapt este insA
aproape necunoscut, si acest fapt nu poate fi ocolit atunci
cind ne propunem sarcina de a urmAri modul in care a
alunecat Kautsky pinA la o neinchipuit de rusinoash, dez-
orientare si pinA la apArarea sociallovinismului in timpul
uriasei crize din 1914.1915. Acesta este tocmai faptul cA,
inainte de a fi luat atitudine impotriva reprezentantilor
celor mai de seamA ai oportunismului din Franta (Mille-
rand si Jaurès) si din Germania (Bernstein), Kautsky a
dat dovadA de foarte mari sovAieli. Revista marxistA
Zarea"102, care a aph'rut in 1901-1902 la Stuttgart si
care apAra conceptiile proletare revolutionare, a fost
nevoila sd polemizeze cu Kautsky, sA dea denumirea de
rezolutie de cauciuc" rezolutiei prezentate de dinsul la
 STATUE $1 REVOLUTIA 105

Congresul socialist international de la Paris care a avut

loc in 1900103, rezolutie echivocA, evazivA, ImpAciuitoare
fatA de oportunkti. In literatura germang au fost publi-
cate scrisori de-ale lui Kautsky in care el a dat dovadA de
nu mai putine §ovAieli inainte de a fi pornit campania
impotriva lui Bernstein.
0 semnificatie mult mai profundA are InsA faptul cg
In insA§i polemica lui Kautsky cu oportuni0ii, in felul
lui de a pune §i de a trata problema observAm acum, cind
studiem istoria celei mai recente trAdAri de cAtre el a mar-
xismului, o abatere sistematicA spre oportunism tocmai
in problema statului.
S. luAm prima lucrare vastA a lui Kautsky impotriva
oportunismului, cartea sa Bernstein §i programul social-
democrat". Kautsky combate cu meticulozitate pe Bern-
stein. Dar iatA un fapt caracteristic.
In cartea sa de faima herostraticA Premise le socialis-
mului", Bernstein aduce marxismului acuzatia de blan-
quism" (acuzatie repetatA de mii de ori de atunci incoace
in Rusia de cAtre oportuni§ti §i burghezii liberali impotriva
reprezentantilor marxismului revolutionar, bolpvicii). Cu
acest prilej, Bernstein se opre§te in mod special asupra
operei lui Marx RAzboiul civil din Franta", incercind,
dupg. cum am vgzut, intr-un mod cit se poate de nereu§it
sA identifice punctul de vedere al lui Marx cu privire la
invAtAmintele Comunei cu punctul de vedere al lui Prou-
dhon. 0 deosebith atentie acordA Bernstein concluziei lui
Marx pe care acesta a subliniat-o in prefata din 1872 la
Manifestul Comunist" qi care glAsuie§te: clasa munci-
toare nu poate sa ia pur §i simplu in stApinire ma§ina de
stat a§a cum este §i s-o pung In functiune pentru pro-
priile ei scopuri"104.
Lui Bernstein i-a plAcut" atit de mult aceastA formula,
incit el o citeazA in cartea lui de cel putin trei ori, inter-
pretind-o In sensul cel mai denaturat §i mai oportunist.
Marx, dupA cum am vAzut, vrea sA spunA c clasa munci-
toare trebuie sd sldrime, sl zdrobeascci, s4 arunce n aer
(Sprengung, explozie, expresie intrebuintatA de Engels)
intreaga ma§inA de stat. Dupil Bernstein rezultA insA cg.
106 V. I. LENIN

prin aceste cuvinte Marx ar fi pus in gardg clasa munci-

toare impotriva unui revolutionarism exagerat in momentul
cuceririi puterii.
0 denaturare mai grosolang §i mai nerqinatg a ideii
lui Marx nici cg se poate imagina.
*i cum a procedat oare Kautsky, combgtind cu meti-
culozitate bernsteiniadaF05
El s-a eschivat sg cerceteze in toatg, profunzimea ei dena-
turarea marxismului de cgtre oportunism in aceasta, pro-
blemg. Reproducind din prefata lui Engels la Räzboiul
civil" al lui Marx fragmentul citat mai sus, Kautsky a
afirmat cg, dupg Marx, clasa muncitoare nu poate sg ia
pur i simplu in stápinire maOna de stat aa cum este, in
general insg o poate lua in stapinire, §i atita tot. Cg Bern-
stein a atribuit lui Marx o idee exact contrard
adevgratei idei a lui Marx, a incepind din 1852 Marx a
formulat ca sarcing a revolutiei proletare sfgrimarea"
ma§inii de stat106, despre toate acestea nu gitse0i nici un
cuvint la Kautsky.
Rezultatul a fost cg, deosebirea esentialg dintre marxism
ci oportunism in problema sarcinilor revolutiei proletare
a fost escamotatg' de Kautskyl
Rezolvarea problemei dictaturii proletare a scris Kautsky
uimpotriva* lui Bernstein o putem litsa far& grip, pe seama viito-
rului" (p. 172, editia germ.).
Aceasta nu inseamng a polemiza impotriva lui Bernstein,
ci inseamng a-i face in fond o concesie, inseamng a capitula
in fata oportunismului, cgci oportuniOilor nici nu le
trebuie deocamdatg nimic altceva decit sg. lase Mal grijg
pe seama viitorului" toate problemele fundamentale privi-
toare la sarcinile revolutiei proletare.
Timp de 40 de ani, din 1852 0 ping in 1891, Marx ci
Engels au invgtat proletariatul cg el trebuie sl snzime
macina de stat. Tar in 1899, in fata trgarii complete a
marxismului in aceastg problemg de cgtre oportuni§ti,
Kautsky substituie problemei dm& aceastg macing trebuie
sau nu sg fie sfgrimatg problema formelor concrete ale
sfgrimgrii 0 se refugiazg sub scutul incontestabilului"
 STATUL $1 REVOLUTIA 107

(si sterilului) adevhr filistin dupii care formele concrete

nu pot fi cunoscute dinainte!!
Intro Marx si Kautsky este o prhpastie in ceea ce pri-
vete atitudinea lor fath de sarcina partidului proletar de
a preghti clasa muncitoare pentru revolutie.
St luhm urmrttoarea lucrare, mai maturg, a lui Kautsky,
consacrath si ea intr-o insemnath' mrtsurti combaterii grese-
lilor oportunismului. Este vorba de brosura lui despre
Revolutia socialh". Autorul si-a luat aici ca temh spe-
cialh problema revolutiei proletare" si a regimului pro-
letar". In aceasth brosurk autorul aduce multe lucruri
extrem de pretioase, dar ocolqte tocmai problema statului.
In lucrare se vorbeste peste tot de cucerirea puterii de stat,
si atit; a fost aleash adich o asemenea formulare care face
concesii oportunistilor, intrucit ea admite cucerirea puterii
Irá distrugerea masinii de stat. Tocmai ceea ce Marx
declara in 1872 drept Invechit" in programul Manifes-
tului Comunistcd°7 este reinviat de Kautsky in 1902.
Brosura consacrh un paragraf special Formelor i arme-
lor revolutiei sociale". Se vorbeste aici i despre greva
politich de mash, i despre rhzboiul civil, si despre ase-
menea instrumente ale fortei unui mare stat modern,
cum sint birocratia i armata", dar despre cele ce i-a învii-
tat pe muncitori Comuna nu se suflh nici un cuvint. Evi-
dent ch nu degeaba Engels a pus in gardh, mai ales pe
socialistii germani, impotriva venerhrii superstitioase"
a statului.
Kautsky prezinth lucrurile astfel: proletariatul invin-
gator va infhptui programul democratic", si expune punc-
tele acestuia. Despre elementele noi pe care le-a adus
anul 1871 in problema inlocuirii democratiei burgheze
prin dernocratia proletark nici un cuvint. Kautsky se
eschiveazh prin banalithti care sunh solid":
Este de la sine inteles di nu vom ()Mine dominatia in conditiile
existentei actualelor rinduieli. Revolutia presupune ea insasi lupte
de lunga durata, mergind in adincime, care vor reusi sa schimbe struc-
tura noastra politica si sociala, de azi".
FArh indoialii c acest lucru este de la sine inteles", ca
si adevitrul potrivit chruia calul mrtninch ovrtz si Volga

9 Lenin Opere, vol. 33

108 V. I. LENIN

se vars1 in Mama Caspia. Meat numai a printr-o fraz&

goal& §i umflat& despre lupta care merge in adincime"
este ocolitit o problem& vital& pentru proletariatul revolu-
tionar, problema de a §ti prin ce anume se exprim& adin-
cimea" revolutiei lui in raport cu statul, in raport cu de-
mocratia, spre deosebire de revolutiile precedente, nepro-
letare.
Ocolind aceastI problemI, Kautsky face de f apt o con-
cesie oportunismului in aceastrt problem& esentialg, decla-
rind ia vorbe un r&zboi inverpnat oportunismulni, subli-
niind importanta ideii revolutier (ce valoare poate avea
aceastl idee" din moment ce te temi s& propagi printre
muncitori inv&t&mintele concrete ale revolutiei?), san
proclamind: idealism revolutionar Inainte de toate", san
declarind cA asth'zi muncitorii englezi nu prea sint alt-
ceva decit ni§te mic-burghezi".
Tn societatea socialistl aerie Kautsky pot fib:4a aläturi...
cele mai diferite forme de intreprinderi: birocratice (n), trade-unio-
niste, cooperatiste, individuale"... Existä, de pilda intreprinderi,
cum ar fi caile ferate, care nu se pot lipsi de o organizare birocraticil(??).
Organizarea democraticä poate eapäta in acest caz urmitorul aspect:
muncitorii aleg delegati care alcatuiesc un fel de parlament, si acest
parlament stabile§te regimul de lucru §i supravegheazit felul in care
functioneazi aparatul birocratic. Alte intreprinderi pot fi incredintate
sindicatelor muncitore0i, iar altele pot fi organizate pe baze coope-
ratiste" (p. 148 §i 115 din traducerea rusd, editia aparuta la Geneva
in 1903).
Acest rationament este grqit §i reprezint& un pas inapoi
fat& de explicatiile date in perioada dintre 1870 §i 1880
de Marx §i de Engels in lumina invatAmintelor Comunei.
Din punctul de vedere al organiz4rii birocratice", past],
mite necesare, aile ferate nu se deosebesc absolut cu nimic
de toate intreprinderile marii industrii mecanizate in
general, de orice fabrick de orice mare magazin, de orice
mare intreprindere agricolg capitalistä. In toate aceste
intreprinderi tehnica impune in mod imperios cea mai
strict4 discipling, cea mai mare exactitate in indeplinirea
de atre fiecare persoana a p&rtii de mune& ce-i este incre-
dintatg, sub amenintarea opririi intregii intreprinderi san
a deterioarii mecanismului, a stricgrii produsului. In
 STATUL SI REVOLUTIA 109

toate intreprinderile de acest fel, de buOb searal CA munci-

torii vor alege delegati care vor alatui un fel de
parlament".
Dar tocmai aici e miezul chestiunii: acest un fel de
parlament" n u va fi un parlament in sensul institutiilor
burghezo-parlamentare. Toatl chestiunea constl aici in
faptul el acest un fel de parlament" n u se va mkgini
numai s . stabileasa, regimul de lucru i sg, supravegheze
felul in care functioneazg, aparatul birocratic", precum 4i
inchipuie Kautsky, a ckui gindire nu dep4e§te cadrul
parlamentarismului burghez. In societatea socialistA, acest
un fel de parlament", a1c6tuit din deputati ai muncito-
rilor, va stabili", desigur, regimul de lucru si va supra-
veghea felul in care functioneazV aparatul" d a r apa-
ratul acesta n u va fi un aparat birocratic". Cucerind
puterea politiai, muncitorii vor sfkima vechiul aparat
birocratic, il vor dkima din temelii, nu vor lása dintr-insul
piatrg pe piatrg, 11 vor inlocui cu un aparat nou, alckuit
din aceimi muncitori §i functionari, iar impotriva
transformkii acestora in birocrati se vor lua imediat
misurile care au fost amMuntit examinate de Marx §i
Engels: 1) nu numai eligibilitatea, dar §i revocabilitatea
acestora in orice moment ; 2) un salariu care s5, nu depa-
§easca; pe acela al unui muncitor ; 3) trecerea imediatA la
sistemul exercitkii functiilor de control fi de supraveghere
de c'atre toatel lumea, limit Maid lumea s'a devin'a, pentru un
timp birocratV §i astfel s5, nu poatii, nimeni deveni
birocrat".
Kautsky n-a aprofundat de loc sensul cuvintelor lui
Marx: Comuna trebuia s5, fie nu un organism parlamentar,
ci un organism activ, atit executiv cit §i legislativ"108.
Kautsky n-a inteles de loc deosebirea dintre parlamen-
tarismul burghez, care reune§te democratia (n u pentru
popor) cu birocratismul (tmpotriva poporu-
lui),§i democratismul proletar, care va lua indatI masuri
pentru a smulge birocratismul din rAdácini §i care va fi
capabil s ducrt aceste m6,suri pinA la capAt, pinA la nimi-
cirea deplinl a birocratismului, pin g. la introducerea de-
plina a unei democratii pentru popor.
9*
110 V. I. LENIN

Kautsky a manifestat aci aceeasi venerare supersti-

tioash" a statului, aceeasi credinfa superstitioasV in
birocratism.
SO trecem la ultima si cea mai bun'a luerare a lui Kaatsky
impotriva oportunistilor, la brosura sa Drumul spre
putere" (nepublicatä, pare-mi-se, in ruseste, ca'ci ea a apil-
rut in 1909, cind reactiunea era la noi in toi.'"). Aceasth
brosurA reprezintrt un mare pas inainte, deoarece ea tra-
teaz& nu chestiunea programului revolutionar in genere,
ca brosura din 1899 indreptatti impotriva lui Bernstein,
nu chestiunea sarcinilor revolutiei sociale independent de
momentul izbucnirii ei, ca brosura Revolutia sociaili"
din 1902, ci chestiunea imprejurilrilor concrete care ne
oblig& s& recunoastem cti era revolutiilor" ineepe.
Autorul aratA in mod precis O. contradictiile de clasil se
ingspresc in general si c imperialismul are un rol deose-
bit de insemnat in aceasth' privintA. DupA, perioada revo-
lutionail 1789-1871" din Europa occidentalk din 1905 a
inceput o perioad'a analog& in Orient. RAzboiul mondial
se apropie cu o repeziciune ameninfatoare. Proletariatul
nu mai poate vorbi de o revolutie prematurV. Am intrat
intr-o perioadA revolutionarV. Era revolutionaril in-
cepe".
Aceste declaratii sint absolut clare. Brosura aceasta a
lui Kautsky poate servi ca m'asurg de comparatie intro
ceea ce promisese sit fie social-democratia germang inainte
de rilzboiul imperialist si starea de deciidere totalri in care
a ajuns ea (inclusiv Kautsky insusi) la izbucnirea
Situatia actual5, scria Kautsky in aceastii
brosurA creeazg primejdia ca noi (adich' social-demo-
cratia germanA) s putem fi lesne considerati mai mo-
derati decit sintem in realitate". In realitate ins4, Parti-
dul social-democrat german s-a dovedit incomparabil mai
moderat si mai oportunist decit prima A' fie!
Cu atit mai caracteristic este faptul c, dup5, ce a decla-
rat categoric cg era revolutiilor a inceput, Kautsky, pinZi
si in brosura consacrafa, dupá cum spune el insusi, anali-
zarii tocmai a problemei revolutiei poligice", a ocolit
din nou en desrwirsire problema statului.
 STATUL $1 REVOLUTIA 111

Din ansamblul acestor ocoliri ale problemei, treceri sub

theere, eschivári a rezultat in mod inevitabil acea trecere
totalh la oportunism despre care trebuie sh vorbim acum.
Prin Kautsky, social-democratia germanh parch ar de-
clara: imi mentin conceptiile revolutionare (1899). Recu-
nose in special eh revolutia socialh a proletariatului este
inevitabilh (1902). Recunosc c. incepe o nouh era a revo-
lutiilor (1909). Dar dau Inapoi in comparatie cu cele spuse
de Marx inch in 1852, de indath ce se pune problema sarci-
nilor revolutiei proletare in ceea ce priveste statul (1912).
Tocmai astfel a fost push foarte net problema in pole-
mica lui Kautsky cu Panneckoek.
3. POLEMICA LUI KAUTSKY CU PANNECKOEK

Panneckoek luase atitudine impotriva lui Kautsky in

calitate de reprezentant al curentului radical de stinga",
care numgra printre exponentii lui pe Rosa Luxemburg,
Karl Radek si altii; sustinind tactica revolutionarh, acest
curent era unit prin convingerea ch. Kautsky se situeazh
pc pozitia centrului", pozitia unei oscilhri lipsite de prin-
cipii intre marxism i oportunism. Justetea acestei phreri
a fost dovedith pe deplin de rhzboi, atunci cind curentul
centrist" (pe nedrept denumit marxist) sau kautskist"
s-a manifestat in toath dezgusfatoarea lui netrebnicie.
In articolul sAu: Actiunile de mash si revolutia" (Neue
Zeit", 1912, XXX, 2), in care era atinsh' si problema sta-
tului, Panneckoek a caracterizat pozitia lui Kautsky drept
radicalism pasiv", teorie a asteptilrii inerte". Kautsky
nu vrea s vadA procesul revolutiei" (p. 616). Punind astfel
problema, Panneckoek s-a referit la tema care ne intere-
seaza' pe noi, i anume la tema sarcinilor revolutiei prole-
tare in ceea ce priveste statul.
Lupta proletariatului scria el nu este pur §i simplu o luptii
impotriva burgheziei pentru puterea de stat, ci o lupta impotriva
puterii de stat... Continutul revolutiei proletare constã in nimicirea
inlaturarea (textual: dizolvarea, Auflosung) instrumentelor de
fort& ale statului de critre instrumentele de forta ale proletariatului...
Lupta inceteaza abia atunci cind, ca rezultat final, are loc distrugerea
112 V. I. LENIN

completa a organizatiei de stat. Organizatia majoritEtii isi dovedeste

superioritatea prin aceea ci nimiceste organizatia minoritiitii domi-
nante" (p. 548).
Formularea in care i-a imbrgcat Panneckoek ideile are
foarte mari neajunsuri. Dar ideea este totu0 limpede, i
este interesant de vnzut curn a fost ea combntutn de
Kautsky.
Pin& acnm a scris acesta opozitia dintre social-democrati
si anarhisti consta in faptul el primii voiau 0, cucereascE puterea de
stat, iar cei din urm5, s-o distruga. Panneckoek vrea si una si alta"
(p. 724).

Dad, expunerea lui Panneckoek nu este destul de darn

0 concretn (Mil sn mai vorbim aici de alte neajunsuri ale
articolului eau, care nu au legnturg cu tema in discutie),
apoi Kautsky s-a ocupat tocmai de esenta principiald a
problemei, ap cum este schitat5, de Panneckoek, fi in
problema principiala fundamentald el a pArnsit complet
pozitiile marxismului, trecind cu totul la oportunism.
Deosebirea dintre social-democrati 0 anarhisti e definitn
de el intr-un mod cu totul gre0t, marxismul este complet
denaturat 0 vulgarizat.
Deosebirea dintre marxicti i anarhisti constg in aceea
c5, (1) marxistii, puninduii ca tel desfiintarea completn
a statului, admit c5, acest tel e realizabil numai dupg des-
fiintarea claselor de entre revolutia socialistn, ca rezultat
al instaurnrii socialismului, care duce la disparitia treptatn
a statului; anarh4tii vor desfiintarea completn a statului
de azi pe miine, nig sn Inteleagn conditiile in care aceastg
desfiintare e realizabilä. (2) Marxi0ii considerg c5, este
necesar ca proletariatul, cucerind puterea politicn, sli dis-
trugn complet vechea ma0nn de stat §i s-o inlocuiascn en
una noun, constind Intr-o organizatie a muncitorilor filar-
mati, de tipul Comunei; anarhistii, sustinind ideea distru-
gerii ma0nii de stat, isi reprezintg In mod cu totul neclar
cu ce va Inlocui proletariatul aceastg riming, §i cum se va
servi acesta din uring de puterea revolutionarn; ei neagg
chiar necesitatea folosirii puterii de stat de entre proleta-
riatul revolutionar, neagn dictatura revolutionarn a aces-
 STATUL $1 REVOLUTIA 113

tuia. (3) Marx 4tii preconizeazg preggtirea proletariatului

pentru revolutie pe calea folosirii statului actual; anar-
hi0ii resping acest lucru.
In aceastg discutie, Panneckoek a fost acela care a repre-
zentat marxismul impotriva lui Kautsky, cgci tocmai Marx
ne-a invatat cg, proletariatul nu poate cuceri pur i simplu
puterea de stat in sensul trecerii vechiului aparat de stat
in alte miini, ci trebuie A zdrobeascg, s'a sfgrime acest
aparat, OA inlocuiascg cu unul nou.
Kautsky pgrlise§te marxismul, trecind in tabgra oportuni-
tilor, cgci la el dispare cu totul tocmai aceastg, nimicire a
mainii de stat, nimicire cu totul inacceptabilg pentru opor-
tunkti, Mind acestora o portitg de ieOre in sensul a s-ar pu-
tea interpreta cucerirea" ca o simplg dobindire a majoritAtii.
Pentru a masca aceastg denaturare a marxismului,
Kautsky procedeazg ca un adevgrat bucher: el reproduce
un citat" chiar din Marx. In 1850 Marx scrisese despre
necesitatea centralizgrii energice a fortei in miinile puterii
de statn°. Si Kautsky intreabg, triumfgtor: nu cumva
vrea Panneckoek sg, distrugg centralismul"?
Dar aceasta e pur §i simplu o scamatorie, asemAngtoare
cu identificarea bernsteinistg, a marxismului cu proud-
honismul in ceea ce prive§te conceptiile lor asupra fede-
ratiei i a centralismului.
Citatul" folosit de Kautsky se potrive0e aici ca nuca
in perete. Centralismul e compatibil ,,i cu vechea ma§ing
de stat, §i cu cea noug. Dacg muncitorii 10 vor uni de bung-
voie fortele armate, acesta va fi centralism, dar acesta se
va baza pe distrugerea completg" a aparatului de stat
centralizat, a armatei permanente, a politiei, a birocra-
tiei. Kautsky procedeazg intr-un mod cu desgvirOre §arla-
tanesc, ocolind binecunoscutele consideratii ale lui Marx
i Engels privitoare la Comung §i scormonind un citat care
n-are nici o leggturg cu problema datil.
... Poate Panneckoek vrea sa desfiinteze functiile de stat ale
functionarilor? continua Kautsky. Noi nu ne putem lipsi insa
de functionari nici in organizatiile de partid, nici in cele sindicale
§i cu atit mai putin in administratia statului. Programul nostru cere
nu desfiintarea functionarilor de stat, ci alegerea functionarilor de
catre popor... Este vorba scum nu de forma pe care o va lua aparatul
114 V. I. LENIN

administrativ al eviitorului state, ci dad, lupta noastrii politica va

desfiinta (textual: va dizolva, auflast) puterea de stat Inca inainte ca
noi s-o fi cucerit (subliniat de Kautsky). Care minister impreuna cu
functionarii sai ar putea fi desfiintat?" Sint enumerate: Ministerul
Invatamintului, al Justitiei, Ministerul de Finante, de Razboi. Nu,
nici unul dintre actualele ministere nu va fi inlaturat de lupta noastra
politica impotriva guvernului... Repet pentru a evita orice neintele-
gere: aici nu este vorba de forma pe care o va da eviitorului stab)
social-democratia victorioasa, ci de felul in care opozitia noastra
transforma statul actual" (p. 725).
Aceasta este o vilditg falsificare. Panneckoek a pus in
mod expres problema revolufiei. Acest lucru este spus
limpede atit in titlul articolului sgu, cit ,5i in pasajele
citate. Sgrind la chestiunea opozitiei", Kautsky nu face
altceva decit sg substituie punctului de vedere revolutionar
pe cel oportunist. La el rezula urmgtoarele: acum opozitie,
iar dupe"; cucerirea puterii vom vorbi despre celelalte. Revo-
lulia dispare! Este tocmai ceea ce le trebuia oportuni§tilor.
Nu e vorba aici nici de opozitie §i nici de lupta politicg
In general, ci tocmai de revolufie. Revolutia constg In fap-
tul crt proletariatul distruge aparatul administra-
tiv" si Entreg aparatul de stat, inlocuindu-1 cu unul
nou, alcatuit din muncitorii inarmati. Kautsky da. dovadg
de venerare superstitioasg" a ministerelor", dar de ce
n-ar putea fi ele inlocuite, sg zicern, prin comisii de specia-
li§ti care sg functioneze pe lingg Sovietele de deputati ai
muncitorilor i soldatilor, Soviete cu depline puteri §i
atotputern ice?
Esenta chestiunii nu constg In a §ti dacg vor rilmine
rninisterele" sau dacg vor exista comisii de special4ti"
sau alt fel de institutii, acest lucru este cu totul lipsit de
importantg. Esenta chestiunii consa in faptul dacg va fi
pgstratg vechea maOng de stat (legatg prin mii de fire de
burghezie §i imbibatg pe de-a-ntregul de ruting §i de con-
servatism), sau dacg ea va fi distrusd §i Inlocuitg cu una
noud. Revolutia nu trebuie sg constea In aceea ca o noug
clasg sl comande, sg cirmuiascg cu ajutorul vechii maOni
de stat, ci in aceea ca ea sii sf drime aceastg ma§ing, ,i sit
comande, sg cirmuiascg cu ajutorul unei noi ma§ini,
aceastg idee fundamentalit a marxismului Kautsky ori o
disimuleazg, ori n-a inteles-o de loc.
 STATUL SI REVOLUTIA 115

Intrebarea lui cu privire la functionari arata limpede

ca el n-a inteles invatämintele Comunei §i nici invatritura
lui Marx. Nu ne putem lipsi de functionari nici in orga-
nizatiile de partid, nici in eele sindicale..."
Nu ne putem lipsi de functionari in capitalism, in condi-
tiile dominatiei burgheziei. Proletariatul este asuprit, ma-
sele muncitoare sint subjugate de capitalism. In societatea
capitalista, democratismul e ingustat, comprimat, ciuntit,
mutilat de catre intreaga ambianta a robiei salariate, a
sarkiei v,i a mizeriei maselor. De aceea, §i numai de aceea,
in organizatiile noastre politice §i sindicale functionarii
sint pervertiti (sau, mai bine zis, au tendinta de a fi per-
vertiti) de catre ambianta capitalismului §i manifesta
tendinta de a se transforma in birocrati, adica in persoane
privilegiate, rupte de mase, situate deasupra maselor.
In aceasta consta esenta birocratismului, §i pinit nu vor
fi expropriati capitali§tii, ping, nu va fi rasturnata burghe-
zia, pia, atunci este inevitabila o anumit'a birocratizare"
chiar i a functionarilor proletari.
La Kautsky rezulta' urmatoarele: din moment ce ramin
detinatori de functii publice eligibili, inseamnrt ea i in
socialism ramln functionari, ramine birocratia! Tocmai
acest lucru este inexact. Tocmai pc baza exemplului Comu-
nei, Marx a aratat ca in socialism detinatorii de functii
publice inceteaza de a fi birocrati", inceteaza de a- fi
functionari" pe masurd ce, pe linga principiul eligibilitatii
lor, este introdusa 0 revocabilitatea lor in orice moment,
precum 0, reducerea salariului lor la salariul mediu al unui
muncitor, ca 0 inlocuirea institutiilor parlamentare prin
institutii active, adica prin institutii atit legislative cit
i executive"m.
In fond, toatii, argumentarea lui Kautsky impotriva lui
Panneckoek, i mai ales superbul argument al lui Kautsky
ca nici in organizatiile sindicale, nici in organizatiile de
partid nu ne putem lipsi de functionari, nu reprezinta al-
ceva decit o repetare de catre Kautsky a vechilor argu-
mente" ale lui Bernstein impotriva marxismului in gene-
ral. In cartea sa Premise le socialismului" opera de
renegat , Bernstein duce razboi impotriva ideilor demo-
116 V. I. LENIN

cratiei primitive", impotriva a ceea ce numeste el demo-

cratism doctrinar": mandate imperative, detinhtori de
functii publice care nu primesc retributii, reprezentanth
centralh lipsith de putere etc. Pentru a dovedi inconsis-
tenta acestui democratism primitiv", Bernstein se referh
la experienta trade-unionurilor engleze, in interpretarea
dath acesteia de sotii Webbn2. Duph saptezeci de ani de
dezvoltare, zice el, trade-unionurile, care s-au dezvoltat,
chipurile, in depling, libertate" (p. 137, ed. germ.), s-au
convins de ineficacitatea democratismului primitiv si 1-au
inlocuit prin cel obisnuit: parlamentarism unit cu biro-
cratism.
In realitate insii, trade-unionurile nu s-au dezvoltat
in deplinh libertate", ci in deplinei robie capitalistä, in
care, se intelege, esti nevoit" sh faci un sir de concesii
faului dominant, violentei, nedreptatii, excluderii shrh-
cimii de la treburile conducerii superioare". In socialism
vor Invia in mod inevitabil multe träshturi ale democra-
tiei primitive", deoarece masa populatiei se va ridica
pentru prima dath In istoria societhtilor civilizate ping. la
participarea de sine statistoare nu numai la vot si la alegeri,
ci fi la conducerea de fiecare zi. In societatea socialisth,
toatii dumea va conduce pe rind si se va obisnui
repede ca nimeni sh nu conduch.
Cu genialul WI spirit critic si analitic, Marx a vhzut
In mhsurile practice ale Comunei acea cotiturd de care se tern
si pe care nu vor s-o recunoasch oportunistii din lasitate,
din lipsa de dorinth de a rupe definitiv cu burghezia, si
pe care nu vor s-o vadà anarhistii fie din cauza grabei lor,
fie pentru chr nu inteleg conditiile in care au loc in general
transformhrile sociale cu caracter de mash. Nici nu trebuie
sit ne gindim la distrugerea vechii masini de stat, cum s-o
scoatem la capht fhrh, ministere si MA functionari?"
astfel rationeazh oportunismul, imbibat pinh in mhduva
oaselor de filistinism si care In fond nu numai ch nu crede
In revolutie, in geniul creator al revolutiei, dar se si teme
de ea ca de foc (precum se tem de ea socialistii-revolutio-
nari si mencevicii nostri).
 STATTJL SI REVOLUTIA 117

Trebuie sg, ne gindim nunzai la distrugerea vechii ma-

sini de stat, nu-i nevoie sg, aprofundgm invgfamintele
concrete ale revolutiilor proletare anterioare si sg analizgm
prin ce §i cum trebuie sg, fie inlocuit ceea ce se distruge"
astfel rationeazg anarhistul (cel mai bun dintre anarhisti,
bineinteles, si nu acela care, urmind pilda d-lor Kropot-
kin § Co., se tirgste in coada burgheziei); de aceea anar-
histul ajunge la o tacticg a desperdrii, i nu la tactica acti-
vitgtii revolutionare implacabile, indrg'znete, care isi
pune sarcini concrete si care totodatg, tine seama de condi-
tiile practice ale miscgrii de masg.
Marx ne invatg 0', evitgm ambele aceste greseli, ne invatit
sg dgm dovadg, de o indrgznealg fgrg preget In opera de
nimicire a intregii masini de stat vechi si ne invatg in
acelasi timp sg punem problemele In mod concret: Comuna,
a putut in citeva sgpfamIni sd inceapd construirea intr-un
mod sau altul a unei noi masini de stat, proletare, punind
in aplicare mgsurile indicate, menite sg, realizeze mai mult
democratism si sg stirpeascg, birocratismul. Sti, lugm de la
comunarzi lectii de indrgznealg revolutionarg, a vedem
In mgsurile lor practice o schifd a mgsurilor practice impe-
rioase si imediat posibile, si atunci vom ajunge, wergind
pe aceastd cale, la distrugerea completg a birocratismului.
Posibilitatea unei asemenea distrugeri este asiguratg,
prin faptul cg, socialismul va reduce ziva de lucru, va ridica,
masele la o viatg, noug, va pune majoritatea populatiei In
conditii care vor permite tuturor, Ma' exceptie, sil,
indeplineascg functii de stat", si acest lucru va duce la
disparifia totaliz a oricgrui stat in general.
...Sarcina grevei de masa continua Kautsky nu poate
niciodata s& constea in a distruge puterea de stat, ci numai in a con-
stringe guvernul s& fac& concesii intr-o anumit& problem& sau in a.
hilocui un guvern ostil proletariatului cu un guvern binevoitor (entge-
genkommende)... Dar niciodat& §i in nici un fel de conditii acest
lucru" (adic& victoria repurtat& de proletariat asupra unui guvern
ostil) nu poate duce la distrugerea puterii de stat, ci numai la o anu-
mit& deplasare (Verschiebung) a raportului de forte in eadrul puterii
de slat... Si telul luptei noastre politice ramine atunci acelasi ca §i
pin& acum, anume cucerirea puterii de stat prin obtinerea majoritiltii
In parlament ci transformarea parlamentului in stapin al guvernului"
(p. 726, 727, 732).
118 V. I. LENIN

Acesta este oportunismul cel mai pur si de cea mai

vulgarg spetg, este recunoasterea revolutiei in vorbe si
renuntarea la revolutie in fapt. Gindul lui Kautsky nu
merge mai departe de un guvern binevoitor fatg de prole-
tariat" ceea ce reprezintg un pas inapoi spre filistinism in
comparatiecu anul 1847, cind Manifestul Comunist" pro-
clamase organizarea proletariatului ca clasg dominantVn3.
Lui Kautsky nu-i rgmine decit sg, infgptuiascg mult
indrggita lui unitate" cu oameni ca Scheidemann, Pleha-
nov, Vandervelde, care cu totii sint de acord 0, lupte pentru
un guvern binevoitor fatg de proletariat".
Noi insg o vom rupe cu acesti trgdgtori ai socialismului
si vom lupta pentru distrugerea intregii masini de stat
vechi, astfel incit insusi proletariatul inarmat sci devinii
guvernul. Acestea sint doug lucruri cu totul deosebite".
Kautsky va rämine in plgcuta companie a Legienilor si
Davizilor, Plehanovilor, Potresovilor, Teretelilor, Cerno-
vilor, care sint intru totul de acord sg lupte pentru depla-
sarea raportului de forte in cadrul puterii de stat", pentru
obtinerea majoritgtii in parlament si a atotputerniciei
parlamentului asupra guvernului", tel foarte nobil, in
toate privintele acceptabil pentru oportunisti, totul rgmi-
nind in cadrul republicii parlamentare burgheze.
Noi insg o vom rupe cu oportunistii, si intrPgul prole-
tariat constient va fi araturi de noi in lupta nu pentru
deplasarea raportului de forte", ci pentru doborirea bur-
gheziei, pentru distrugerea parlamentarismului burghez,
pentru o republich democraticg de tirul Comunei sau pentru
o republicg a Sovietelor de deputati ai muncitorilor si
soldatilor, pentru dictatura revolutionarg a proletariatului.
'
In cadrul socialismului international, pe pozitii mai de
dreapta decit Kautsky se situeazg curente ca: Sozia-
listische Monatshefte"n4 in Germania (Legien, David,
Kolb si multi altii, inclusiv scan dinavii Stauning si Bran-
ting), jaurbsistii115 si Vandervelde in Franta si Belgia,
Turati, Treves si alti reprezentanti ai aripii de dreapta
 STATUL $1 REVOLUTIA 119

a partidului italian 116, fabienii §i independentii" (parti-

dul muncitorese independent", in realitate intotdeauna
dependent de liberali) in Anglian7 §i altii. Toti acesti
domni, jucind un rol imens, foarte adesea preponderent
in activitatea parlamentarg §i in publicistica partidului,
neagg de-a dreptul dictatura proletariatului, promoveazg
un oportunism nedeghizat. Pentru ace§ti domni, dictatura"
proletariatului este in contradictie" cu dernocratia!! in
fond, ei nu se deosebesc prin nimic serios de democratii
mic-burghezi.
Luind in consideratie aceastg irnprejurare, sintem indrep-
tgtiti s tragem concluzia ci Internationala a II-a, in
covir§itoarea majoritate a reprezentantilor ei oficiali, a
alunecat cu totul spre oportunism. Experienta Cornunei n-a
fost numai uitatg, ci §i denaturatg. Nu nurnai eg nu li s-a
insuflat maselor muncitore0i ideea cg se apropie vrernea
cind ele vor trebui sä se ridice §i sg, srarime vechea maOng
de stat, pentru a o inlocui cu una noug, transformind astfel
dominatia lor politicg in bazg a reconstruirii socialiste
a socialtii, dar ii s-a insuflat maselor tocmai ideea contrarg,
si cucerirea puterii" le-a fost in ap fel infiltipig incit
oportunismului Ii rgmineau mii de portite de ie§ire.
Denaturarea §i trecerea sub tricere a problemei atitu-
dinii revolutiei proletare fatii, de stat n-a putut sg nu joace
un rol uria§ atunci cind statele en aparatul lor militar, intg-
rit datoritg rivalitgtii imperialiste, s-au transformat in
monstri militari, care exterming, milioane de oameni pentru
a decide care din doi, Anglia sau Germania, un capital
financiar sau altul, sg, sapineascii, lumea*.

In manuscris urmeazi:
CAPITOLUL AL VH-LEA
EXPERIENTA REVOLLITHLOR RUSE DIN 1905 SI 1917
Tema indicatil in titlul acestui capitol este atit de nemarginit de vastil,
inch despre ea pot fi si trebuie si fie scrise volume intregi. In brosura
de fatil trebuie sa ne marginim, bineinteles, numai la cele mai importante
inviltaminte ale experientei, la acelea care vizeaza in mod direct sarci-
nile proletariatului in revolutie in ceea ce prive0e puterea de stat".
(Aici manuscrisul se intrerupe.). Nota red.
120

POSTFATA LA EDITIA INTII

Brosura de fatk a fost scrisk in august si septembrie 1917.

Alcktuisem deja planul capitolului urmktor, al saptelea:
,,Experienta revolutiilor ruse din 1905 si 1917". In gall
de titlu insk n-am mai izbutit sk scriu din acest capitol
nici un rind: m-a impiedicat" criza politick, ajunul Revo-
hitiei din Octombrie 1917. 0 asemenea piedick" nu poate
decit sk te bucure. A doua parte a brosurii (consacratk
Experientei revolutiilor ruse din 1905 si 1917") va trebui
insk aminatk, probabil, pentru multá vreme ; e mai plkcut
vi mai folositor sk infaptuiesti experienta revolutiei" decit
sa scrii despre ea.
Autorul
Petrograd.
30 noiembrie 1917.
 ,337

ADNOTARI

Luerarea Stalul i revolutia. Invdttitura marxismuluti despre slat 0

sarcintile proletariatului in revolufie" a fost scrisi de V.I. Lenin in
augustseptembrie 1917, in timp ce se afla in ilegalitate (la Razliv
§i Helsingfors). Aceasta, opera este rezultatul unei uria§e munci de
cercetare çtiinificä, pe care Lenin a depns-o intr-un interval relativ
scurt, in principal in perioada ianuariefebruarie 1917.
Dupri cum relateazA N.K. Krupskaia, in ultimii ani de emigratie,
pe Lenin 1-a preocupat in mod deosebit problema caracterului puterii
de stat proletare. In a doua jumAtate a anului 1916, Lenin a enuntat
ideea necesitatii unei elaboriri teoretice a problemei statului. Acum
scria Lenin lui A.G. Sleapnikov este la ordinea zilei nu numai
continuarea liniei (impotriva tarismului etc.) consfintite la noi..., ci
§i curätirea acestei linii de absurditAtile §i de confuziile legate de
negarea democratiei (aid intrA, §i dezarmarea, §i negarea autodeter-
minärii, §i negarea gre§itit din punct de vedere teoretic a
apAririi patriei em general., §i oscilarile in problema rolulnii insem-
nttätii statului in general etc.)" (Opere, vol. 35, Bucure§ti, E.S.P.L.P.
1968, p. 209-210).
In a doua jumatate a anului 1916, N.I. Buharin a sustinut intr-o
serie de articole conceptii antimarxiste, semianarhiste despre stat
§.1 despre dictatura proletariatului. In decembrie 1916, Lenin a criti-
cat vehement in nota International& Tineretului" pozitia adoptatA
de Buharin §i a promis s5, scrie un articol detaliat cu privire la con-
ceptia marxistã asupra statului (vezi Opere complete, vol. 30, Bucu-
re§ti, Editura politic5, 1964, ed. a doua, p. 225-229).
In toamna anului 1916 i la inceputul anului 1917, Lenin s-a
consacrat cu totul, dupli cum mentioneazi N.K. Krupskaia, muncii
teoretice. El locuia pe vremea aceea in Ziirich. Lenin a lucrat intens
in bibliotecile din acest ora§, a studiat lucrarile lui K. Marx §i F. En-
gels referitoare la problema statului. La 4 (17) februarie 1917, Lenin
o anunta pe Aleksandra Kollontai di este pe punctul de a termina
pregitirea materialului in problems conceptiei marxiste asupra
statului. Insemnarile au fost scrise mArunt §i in rinduri dese, intr-un
caiet cu coperti albastre, purtind titlul Marxismul despre stat".
338 ADNOTARI

Caietul cuprindea citate din Operele lui K. Marx si F. Engels, pre-

cum si extrase din carti si articole ale lui K. Kautsky, A. Panneckoek
si E. Bernstein, insotke de observatiile critice, concluziile i generali-
zarile lui Lenin (vezi volumul de fata, p. 123-301).
La 3 (16) aprilie 1917, V.I. Lenin s-a inapoiat din Elvetia in Rusia.
Ocupat cu activitatea revolutionara practica, Vladimir Bid nu a
putut continua lucrarea proiectata, dar intentia de a o elabora nu
1-a paxasit. In iunie 1917, Lenin a intocmit lista cartilor care-i erau
necesare pentru lucrarea sa consacrata conceptiei marxiste asupra
statului; de asemenea, s-a interesat de conditiile in care se putea
studia in Biblioteca public& din Petrograd. Dupa zilele lui iulie
1917, ascunzindu-se de prigoana declansata de guvernul provizoriu,
Lenin a capitat posibilitatea de a incepe sa lucreze la Statul oi
revolutia". El a cerut sa i se trimiti la Raz liv caietul albastru",
iar la sfirsitul lunii iulie inceputul lunii august, intr-o lista de
insarcinari date tovarasilor inainte de plecarea sa la Helsingfors,
a rugat s i se trimila lucrarea lui F. Engels Anti-Diihring"; ceva
mai tirziu, Lenin a rugat sa fie ajutat siL gaseasca, pentru o lucrare
urgenta, cartea lui K. Marx Mizeria filozofiei", precum i Mani-
festul Partidului Comunist" in limbile german& 0 rusi.
Odata sosit la Helsingfors, Lenin s-a apucat temeinic de elabo-
rarea lucrarii Statul i revolutia", lucru despre care a informat-o
in august pe M.I. Ulianova: M-am apucat de lucrarea despre stat,
care ma preocupi de multi vreme" (Opere, vol. 37, Bucuresti, Editura
politica, 1958, P. 495).
Lucrind la Statul si revolutia", V.I. Lenin nu a folosit nici pe
departe intregul material cuprins in manuscrisul Marxismul despre
stat". In plus fata de materialele pregatitoare, Lenin a inclus in § 4
al capitolului I din Statul i revolutia" un citat din lucrarea lui
Engels Anti-Diihring" referitor la rolul violentei (vezi volumul de
fati, p. 20-21) 0 in § 2 al capitolului al VI-lea un citat din brosura
liii Kautsky Revolutia soeiala" (vezi volumul de fata, p. 107),
precum i allele care lipsesc din caietul Marxismul despre stat".
Interesanta este urmatoarea insemnare de la pagina 10 a manu-
scrisului lucrarii Statul i revolutia", facuta, pe cit se pare, inainte
de primirea lucrarii lui Engels: De gasit in uAnti-Diihring si de
tradus din german& pasajul (cred ca, de la sfircitul unuia din capi-
tolele aeoriei violentei s) in care el spune ca Daring nu admite decit
suspinind i vaicarindu-se ideea unei revolutii violente, desi orice
revolutie violent& joaca un rol imens, reeducind masele, reinstruin-
du-le, ridicindu-le foarte mult constiinta i respectul fata de sine
etc.". Dupa ce a primit exemplarul din Anti-Diihring", Lenin a
inlocuit aceasta insemnare prin citatul de care avusese nevoie.
Potrivit planului, Statul i revolutia" urma sa sib& sapte capi-
tole, dar ultimul al VII-lea intitulat Experienta revolutiilor
ruse din 1905 0 1917", n-a fost scris. Nu s-au pastrat deck planurile ama-
nuntite ale acestui capitol si planul Incheierii" (vezi volumul do fata,
p. 307-308, 317-318). Intr-o not& adresata editorului lucrarii, Lenin
scria ca, dad, capitolul al VII-lea va fi terminat prea tirziu sau va fi
 ADNOTARI 339

prea amplu, primele §ase capitole vor trebui editate separat ca prima"
parte". Planurile, conspecteie i insemnarile pentru lucrarea
Statul i revolutia" sint cuprinse in volumul de fate:, p. 302-322.
La 13 (26) septembrie 1917, Lenin a incheiat prin intermediul
Nadejdei K. Krupskaia un contract cu V.D. Bonci-Bruevici, repro-
zentantul editurii Jizn i znanie", care prevedea editarca a sapte
crati, inclusiv Statul §i revolutia".
Pe prima pagin& a manuscrisului este indicat ca autor F.F. Iva-
novski". Lenin a preconizat ca lucrarea sit [qui, sub acest pseudo-
nim pentru a nu fi confiscath de guvernul provizoriu. Intrucit car-
tea Statul i revolutia" a fost editat& in 1918, acest pseudonim
nu a mai fost necesar si cartea a apärut sub cunoscutul pseudonim
publicistic al lui Vladimir Hid: V. Ilin (N. Lenin)", intr-un tiraj
de 30 700 de exemplare. Faptul ca Pravda" din 17 (30) decembrie
1917 a publicat prefata si §§ 1 §i. 2 ale capitolului I a contribuit la
popularizarea larg& a acestei lueriri a lui Lenin. Cartea a fost, do
asemenea, tipäritä si de catre uncle edituri locale.
A doua editie a ciirtii Statul si revolutia" a apirut in 1919. In
capitolul al II-lea, autorul a introdus un nou paragraf: Cum punca
Marx problema in 1852".
Cartea lui Lenin Statul si revolutia" a cipitat o larg& rispindire
atit in U.R.S.S. cit §i in afara granitelor ei. In U.R.S.S., intre anii
1918 si 1961, ea a fost editat& de 190 de ori, intr-un tiraj de 6 692 000
de exemplare, in 46 de limbi ale popoarelor U.R.S.S. In strilindtate,
potrivit unor date incomplete, cartea lui Lenin a apirut in 35 de
limbi. /.
2 Fabieniimembrii Societatii fabiene, organizatie reformist& englezk
intemeiati in 1884 si denumit& astfel dup& numele conduciitorului
de osti roman din secolul al III-lea i.e.n. Fabius Maximus, supra-
numit Cunctator", cunoscut prin tactica lui de expectativk prim
eschivarea de la lupte decisive in rizboiul cu Hanibal. Societatea
fabianl era format& in special din reprezentanti ai intelectualitatii
burgheze oameni de stiinta, scriitori, oameni politici (ca, de pilda,
S. si B. Webb, B. Shaw, R. MacDonald etc.). Ei negau necesitatea.
luptei de the& a proletariatului si a revolutiei socialiste §i afirman
c& trecerea de la capitalism la socialism este posibill numai pe calm
unor reforme mdrunte, a unor transformäri treptate ale societ&tii.
V.I. Lenin a caracterizat fabianismul drept un curent al oporlunis-
mului extrem" (Opere complete, vol. 16, Bucuresti, Editura politick
1963, ed. a doua, p. 344). In 1900 Societatea fabian& a intrat iii
partidul laburist. Socialismul fabian" este unul dintre izvoarele
ideologice ale laburistilor.
In anii primului r&zboi mondial (1914-1918), fabienii s-au situat
pe pozitH socialloviniste. V.I. Lenin. a caracterizat pe fabieni Iz
articolul: Pacifismul englez §i aversiunea englezilor fat& de teorie
(Opera complete, vol. 26, Bucuresti, Editura politick 1964, ed. a
doua, p. 266-272). 3.
840 ADNOTAIU

3 Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private si a statului",

Bucuresti, Editura politica, 1961, ed. a V-a. 6.
4 Hegel si-a expus teoria asupra statului in partea finala a cartii sale
Grundlinien der Philosophie des Rechts", publicata in 1821.
Aceasta carte ( §§ 261-313, in care este tratata problema statului)
a fost amplu analizati de Marx in lucrarea sa Contributii la critica
filozofiei hegeliene a dreptului" (vezi K. Marx si F. Engels. Opere,
vol. 1, Bucuresti, Editura politica, 1960, ed. a II-a, p. 225-367 0
413-427). Referitor la concluziile trase de Marx in urma analizaxii
in mod critic a conceptiilor lui Hegel, Engels scria in articolul sau
Karl Marx": Pornind de la filozofia dreptului a lui Hegel, Marx a
ajuns la convingerea ca nu statul, infatisat de Hegel ca oincunu-
nare a intregului edificius, ci osocietatea civili*, atit de vitreg tra-
tat& de el, este sfera in care trebuie cautata cheia pentru intelegerea
procesului dezvoltaxii istorice a omenirii" (K. Marx 0 F. Engels.
Opere, vol. 16, Bucure§ti, Editura politica, 1963, p. 388-389). 6.
5 Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private si a statului",
Bucuresti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 171-172. 7.
4 Socialisiii-revolufionari (eserii) partid mic-burghez din Rusia;
a luat fiinta pe la sfirgitul anului 1901 inceputul anului 1902
din contopirea mai multor cercuri 0 grupuri narodnice (Uninnea
sociali§tilor-revolutionari", partidul socialistilor-revolutionari etc.).
Conceptiile lor reprezentau un amestec eclectic de idei narodniciste
0 revizioniste. Eserii, dupi cum spunea Lenin, incercau sr" cirpeascii,
gaurile narodnicismului" en peticele ocriticii* oportuniste astazi
la moat a marxismului" (Opere complete, vol. 11, Bucuresti,
Editura politica, 1962, ed. a doua, p. 283). In anii primului razboi
mondial, majoritatea eserilor s-au situat pe pozitii socialloviniste.
Dupa victoria revolutiei burghezo-democratice din februarie 1917,
tserii impreuna cu mensevich au constituit principalul sprijin al
guvernului provizoriu burghez, iar liderii partidului lor (Kerenski,
Avksentiev, Cernov) au facut parte din acest guvern. Partidul ese-
Tilor a refuzat sa sprijine revendicarea tarinimii de a se trece la
lichidarea proprietatii funciare mosieresti, s-a pronuntat pentru
mentinerea proprietapi mosieresti asupra pamintului; ministrii
43seri din guvernul provizoriu trimiteau detapmente de represiune
impotriva taranilor care ocupau paminturile mosieresti. In ajunul
insurectiei armate din Octombrie, partidul lor a trecut fatis de
partea burgheziei contrarevolutionare, aparind orinduirea capita-
Esti, izolindu-se astfel de masele poporului revolutionar.
La sfirgitul lunii noiembrie 1917, aripa sting), a eserilor a format
partidul de sine statator al eserilor de stinga. Cautind sa-0 mentina
influenta in rindul maselor taranesti, eserii de stinga au recunoscut
de forma Puterea sovietica 0 an incheiat o intelegere cu bollevicii,
dar curind dupa aceea au pa0t pe calea luptei impotriva Puterii
s ovietice.
 ADNOTARI 341

In perioada interventiei militare straine gi a rizboiului civil,

eserii au desfigurat o activitate subversiva contrarevoluOonara, au
dat un sprijin activ interventionigtilor gi albgardigtilor, au parti-
cipat la comploturi contrarevohitionare gi au organizat acte tero-
riste impotriva activigtilor Statului sovietic i ai partidului comunist.
Dupa terminarea rizboiului civil, eserii 0-au continuat activitatea
dugmanoasa, impotriva Statului sovietic atit in interiorul tarii cit
in tabara emigrantilor albgardigti.
gi 8.
7 Organizarea gentilid a sociepii orinduirea comunei primitive,
sau prima formatiune social-economica din istoria omenirii. Comu-
nitatea gentilica reprezenta un colectiv de rude de singe, unite
prin legaturi economice i sociale. In cursul dezvoltarii sale, orin-
duirea gentilica a trecut prin doll& perioade: matriarhatul i patriar-
hatul. La sfirgitul perioadei patriarhatului are loc transformarea
societatii primitive in societate impartitit in clue i apare statul.
Baza relatiifor de productie ale orinduirii comunei primitive o con-
stituiau proprietatea obgteasca asupra mijloacelor de productie
repartitia egalitara a pro duselor, ceea ce in esenta corespundea
nivelului scizut al dezvoltarii fortelor de productie i caracteruhii
lor din acea perioada.
Cu privire la orinduirea comunei primitive, vezi K. Marx. Con-
spectul cartii lui Lewis H. Morgan oSocietatea primitiva i" (Arhiva
Marx gi Engels, vol. IX, 1941) gi lucrarea lui F. Engels Originea
familiei, a proprietatii private gi a statului", Bucuregti, Editura
politica, 1961, ed. a V-a. 8.
8 Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private gi a statului",
Bucuregti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 172-173. ' 9.
Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private gi a statului",
Bucuregti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 173. 11.
18 Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private gi a statului",
Bucuregti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 8-21. 11.
77 Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private gi a statului",
Bucuregti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 173. 12.
12 Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private gi a statului",
Bucuregti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 173-174. 13.
" Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private gi a statului",
Bucuregti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 174-176. 13.
" Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private gi a statului",
Bucuregti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 175. 14.
16 Vezi F. Engels. Originea familiei, a proprietatii private gi a statului",
Bucuregti, Editura politica, 1961, ed. a V-a, p. 176-176. -- 15.
is Vezi K. Marx gi F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuregti, Editura poli-
tica, 1964, p. 277 278. 17.
342 ADNOTARI

17 Este vorba de lucrarile: K. Marx. Critica Programului de la Gotha"

(Sectiunea a IV-a), F. Engels. Anti-Diihring", precum si de scrisoa-
rea lui F. Engels din 18-28 martie 1875 adresata lui A. Bebel (vezi
K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura politica,
1964, p. 28-34; vol. 20, P. 277; vol. 19, P. 3-10). 20.
" Vezi K. Marx. Capitalul", vol. I, Bucuresti, Editura politica, 1960,
ed. a IV-a, p. 746. 20.
19 lidzboiul de treizeci de ani, 1618-1648 primul rizboi general
european, rezultat al ascutirii contradictiilor dintre diferitele gru-
pun de state europene, care a luat forma luptei dintre protestanti
ei catolici. Ritzboiul a inceput cu rascoala din Cehia impotriva
jugului monarhiei Habsburgilor si a ofensivei reactiunii catelice.
Statele europene care au intrat ulterior in rizboi au format doua
tabere. Papa, Habsburgii din Spania i Austria si principii catolici
din Germania, uniti sub steagul catolicismului, au pornit impotriva
Varner protestante: Cehia, Danemarca, Suedia, Republica Olandeza
si o serie de state germane care adoptasera Reforma. Tarile protes-
tante erau sprijinite de regii francezi, adversarii Habsburgilor.
Germania a devenit principala arena a acestei lupte, obiectul jafului
si al pretentiilor hraparete ale participantilor la razboi. Razboiul
s-a terminat in 1648 prin pacea din Westfalia, care a statornicit
farimitarea politica a Germaniei. 21.
20 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 20, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, P. 179. 21.
" Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 4, Bucuresti, Editura politick
1963, ed. a II-a, p. 178-179. -- 22.
"22 Vezi K. Marx si F. Engels. Manifestul Partidului Comunist", Bucu-
resti, Editura politica, 1962, ed. a VIII-a, p. 70. 22.
/La Programul de la Gotha programul Partidului muncitoresc socia-
list din Germania, adoptat in 1875 la Congresul de la Gotha, cu
prilejul fuzionaxii odor don& partide socialiste germane, care pin&
atunci fiintasera in mod separat: eisenachienii (care erau condusi de
A. Bebel si W. Liebknecht si se aflau sub influenta ideologic& a
iui Marx si Engels) si lassalleenii. Programul suferea de eclectism
si era oportunist, pentru cä in problemele cele mai importante
eisenachienii au cedat lassalleenilor si au acceptat formularile
acestora. K. Marx, in Critics Programului de la Gotha", i F. Engels,
in scrisoarea din 18-28 martie 1875 adresata lui A. Bebel, au supus
unei critici nimicitoare proiectul de Program de la Gotha, conside-
rindu-1 un insemnat pas inapoi in comparatie cu Programul din 1869
de la Eisenach (vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti,
Editura politica, 1964, p. 12-34, 3-10). 22.
00 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 4, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1963, ed. a II-a, p. 178-179. 23.
 ADNOTARI 343

25 Vezi K. Marx 0 F. Engels. Manifestul Partidului Comunist", Bucu-

resti, Editura politica, 1962, ed. a VIII-a, p. 44, 54. 23.
26 In lucrarea Marxismul despre stat" exista urmatoarea insemnare
facuta de Lenin: De cautat 0 de verificat dad. Marx si Engels au
vorbit de 4dictatura proletariatuluis inainte de 1 8 7 1?
Se pare ca. nu" (volumul de fata, p. 167). In perioada in care a
lucrat la Statul i revolutia", V.I. Lenin nu a izbutit, pare-se, art.
elucideze aceasta, chestiune. El a luat cunostinta de scrisoarea.
adresata de Marx lui Weydemeyer, probabil, mai tirziu, dupa ce
cartes fusese tiparita. Pe ultima pagina a unui exemplar din prima
editie a lucrarii Statul si revolutia" apartinind lui V.I. Lenin se
afla urmatoarea insemnare in limbo. germanit: tNeue Zeit* (XXV,
vol. 2, p. 164), 1906-1907, nr. 31 (2.V.1907): F. Mehring: eNoi
materiale in vederea unei biografii a lui K. Marx c}i F. Engels e,.
din scrisoarea lui Marx adresata la 6.111.1852 lui Weydemeyer",
dup care urmeaza un extras din aceasta scrisoare in care este vorba.
de dictatura proletariatului.
Lenin a introdus completarea respeCtiva in editia a 2-a a lucrarii sale
Statul revolutia", aparutä in 1919 (volumul de fats& p.33-35). 24-
" La sfirsitul secolului al XIX-lea inceputul secolului al XX-lea,
cercurile guvernante ale burgheziei dintr-o serie de taxi, incercind
sl scindeze miscarea muncitoreasc a. 1, cu ajutorul unor concesii
neinsemnate, sa abata proletariatul de la lupta revolutionara, au
recurs la o manevra complicata: au atras pe unii lideri reformisti
ai partidelor socialiste la participarea in guvernele burgheze reac-
tionare. In 1892, in Anglia a fost ales in parlament John Burns,
unul dintre elementele care au tradat de-a dreptul clasa muncitoare,
vinzindu-se burgheziei pentru un locsor in guvern" (V.I. Lenin.
Opere complete, vol. 17, Bucuresti, Editura politica, 1963, ed. a
doua, p. 246). In 1899, in Franta, a intrat in guvernul burghea
R. Waldeck-Rousseau socialistul Alexandre Etienne Millerand, care
a sprijinit burghezia in promovarea politicii ei. Intrarea lui Mille-
rand intr-un guvern burghez reactionar a adus mari prejudicii
miscarii muncitoresti din Franta. V.I. Lenin a calificat millerandis-
mul drept renegare, revizionism, bernsteinism practic". Socialistii"
de teapa lui Millerand, sublinia Lenin, abateau proletariatul de la
lupta revolutionaral, ademenindu-1 cu promisiunea unor reforme
sociale marunte" (vezi Opere complete, vol. 10, Bucure§ti, Editura
politica, 1062, ed. a doua, p. 25). In Italia, la inceputul secolului al
XX-lea, adeptii cei mai fa1,10 ai colaborarii cu guvernul au fost
Leonida Bissolati, Ivanhoe Bonomi i alii, care in 1912 au fost
exclu*i din partidul socialist.
In timpul primului razboi mondial, liderii oportunisti de dreapta
ai partidelor social-democrate dintr-o serie de tan an trecut fati§
pe pozitii social-soviniste, au intrat in guvernele burgheze din Wile
lor si au promovat politica dusa de acestea. Nu e nimic ciudat
arata Lenin in faptul ca anarho-sindicalismul, desi irate bun cu
oportunismul, se bucura tot mai frecvent de simpatia proletariatului
344 ADNOTARI

din trtrile parlamentare (linaintate *, scirbit de esocialistie de teapa

lui Scheidemann, David, Legien, Sembat, Renaudel, Henderson,
Vandervelde, Stauning, Branting, Bissolati & Co." (volumul de
fati, p. 45). Intr-o serie de lucrari, si in special in articolul Zece
ministri ssocialisti*I" (Opere complete, vol. 30, Bucuresti, Editura
politica, 1964, ed. a doua, p. 194-196), Lenin demasc& activitatea
oportunista a liderilor social-democratilor de dreapta. 25.
28 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 8, Bucuresti, Editura politick
1960, p. 206-207. 28.
29 Ca urmare a celei de-a doua revolutii burghezo-democratice din
Rusia, la 27 februarie (12 martie) 1917, a fost rasturnat absolutismul
si s-a constituit un guvern provizoriu burghez. V.I. Lenin a caracte-
rizat guvernul provizoriu in Schita tezelor din 4 (17) martie 1917",
in Scrisori din depärtare" (vezi Opere complete, vol. 31, Bucuresti,
Editura politick 1964, ed. a doua, p. 1-6, 9-58) si in alte lucrari. 30.
80 Cadelii membrii partidului constitutional-democrat, principalul
partid al burgheziei monarhiste-liberale din Rusia. Partidul cadetilor a
fast creat in octombrie 1906; din rindurile lui faceau parte reprezen-
tanti ai burgheziei, mosieri care activau in zemstve si intelectuali bur-
ghezi. Militantii mai de mama din rindurile cadetilor au fost:
P.N. Miliukov, S.A. Muromtev, V.A. Maklakov, A.I. Singarev,
P.B. Struve, F.I. Rodicev etc. Ulterior, cadetii s-au transformat
intr-un partid al burgheziei imperialiste. In anii primului razboi
mondial, ei au sprijinit in mod activ politica extern& de cotropiri
dus& de guvernul tarist. In perioada revolutiei burghezo-democra-
tice din februarie 1917 ei au cautat A salveze monarhia. Detinind
posturile-cheie in guvernul provizoriu burghez, cadetii au promovat
o politic& antipopulark contrarevolutionark pe placul imperia-
listilor anglo-franco-americani. Dup& victoria Revolutiei Socialiste
din Octombrie, ei s-au manifestat ca dusmani neimpacati ai Puterii
sovietice, an participat la toate actiunile contrarevolutionare armate
si la toate campaniile interventionistilor. Ca emigranti, dupa infrin-
gerea interventionistilor si a albgardistilor, ei nu si-au incetat acti-
vitatea lor contrarevolutionark antisovietick 30.
w Vezi K. Marx si F. Engels. Opere alese in dou& volume, vol. I,
Bucuresti, E.S.P.L.P. 1955, ed. a II-a, p. 241. 32.
32 Die Neue Zeit" revist& teoreticit a Partiduhd social-democrat
din Germania; a aparut la Stuttgart din 1883 pin& in 1923. Pin& in
octombrie 1917 a aparut sub ingrijirea lui K. Kautsky, iar dupi
aceea sub ingrijirea lui H. Cunow. In Die Neue Zeit" au fost publi-
cate pentru prima oar& unele lucrari ale lui K. Marx si F. Engels.
Engels ajuta in permanent& cu sfaturile sale redactia revistei si o
critica adeseori pentru abaterile ei de la marxism. In ultimii ani ai
secolului trecut, dup.& moartea lui F. Engels, revista a inceput sit
publice sistematic articole scrise de revizionisti, printre care si seria
de articole ale lui E. Bernstein Problemele socialismului", care a
 ADNOTARI 345

marcat inceputul ofensivei revizioniltilor Impotriva marxismului.

In timpul primului rizboi mondial, revista s-a situat pe pozitii
centriste, sprijinind de fapt pe sociallovini§ti. 33.
" Vezi Amintiri despre Karl Marx", Bucure§ti, E.S.P.L.P. 1956,
p. 273. 33.
84 Lenin a formulat pentru prima omit teza despre diversitatea formelor
dictaturii proletariatului inc.& in 1916, in articolul Dospre o carica-
tur& de marxism §i despre seconomismul imperialist s", care era
Indreptat impotriva conceptiilor oportuniste ale lui Peatakov.
Articolul a fost publicat abia in 1924, dup& Revolutia Socialist& din
Octombrie. Analizind mersul dezvoltärii istorice in conditiile impe-
rialismului, V.I. Lenin scria: Toate natiunile vor ajunge la socia-
lism, faptul este inevitabil, dar nu vor ajunge toate chiar in acela§i
fel; fiecare va aduce un specific, exprimat intr-o anumita form& a
democratiei, intr-o anumiti varietate a dictaturii proletariatului,
intr-un anumit ritm al transformarilor socialiste ale diferitelor laturi
ale vietii sociale. Nimic nu e mai jalnic din punct de vedere teoretio
0 mai ridicol din punct de vedere practic decit ca *in numele mate-
rialismului istorics s&-ti zugriEve§ti in aceastd directie viitorul intr-o
culoare cenu§ie uniforma: ar fi o mizgalitura ieftini, 0 nimic mai
mult" (vezi Opere complete, vol. 30, Bucure§ti, Editura politica,
1964, ed. a doua, p. 125).
Ulterior, Lenin sublinia ca diversitatea formelor dictaturii proleta-
riatului decurge din diversitatea formelor de trecere a puterii in
miinile clasei muncitoare 0 din specificul conditiilor social-economice
0 politice din diferitele tari. Astfel, in articolul Economical 0
politicul in epoca dictaturii proletariatuhii", scris in 1919, Lenin
caracterizeaz& puterea sovietic& ca o form& de stat a dictaturii
proletariatului care reflect& particularitätile dezvoltaxii istorice a
Rusiei §i relev& trasilturile generale 0 specifice ale statului proletar
sovietic (vezi Opere, vol. 30, Bucure§ti, E.S.P.L.P. 1956, p. 91-101).
Dupa Revolutia Socialist& din Octombrie 0, in special, dupa cel
de-al doilea razboi mondial, mi§oarea international& de oliberare
a dat na§tere unei noi forme a dictaturii proletariatului, deosebite
de Puterea sovietica democratia populard, care a fost instauratii
intr-o serie de tari din Europa central& 0 de sud-est, precum §i in
unele taxi din Asia. Aparitia democratiei populare s-a datorat condi-
tiilor istorice schimbate, care au hirgit baza social& a revolutiei,
au oglindit schimbärile survenite in raportul de forte dintre clase
in lumea capitalist& contemporan& 0 au apropiat sarcinile general-
democratice de sarcinile socialiste ale revolutiei. Revolutiile viitoare
din Virile din Orient, cu o populatie incomparabil mai numeroasi
0 care se deosebesc incomparabil mai mult prin diversitatea
conditiilor sociale scria Lenin In 1923 in articolul Despre
revolutia noastri" , le vor oferi (filistinilor. Nola trad.), far&
indoiala, 0 mai multe trislituri specifice decit revolutia rusa" (Opere,
vol. 33, Bucure§ti, E.S.P.L.P. 1957, p. 474).
Istoria a confirmat intru totul geniala previziune a lui V.I. Lenin. - 35.
346 ADNOTARI

35 Este vorba de A doua Adresi a Consiliului General al Asociatiei

Internationale a Muncitorilor cu privire le, razboiul franco-prusian.
Catre membrii Asociatiei Internationale a Muncitorilor din Europa
ci din State le Unite", scrisa, de Marx la Londra intre 6 ci 9 septembrie
1870 (vezi K. Marx ci F. Engels. Opere, vol. 17, Bucurecti, Editura
politica, 1963, p. 284-292). -- 35.
35 Este vorba de afirmatiile facute de G.V. Plehanov in articolele
Situatia noastri" i Inca, o data despre situatia noastra (Scrisoare
dare tovaripl X)", care au fost publicate in noiembrie ci decembrie
1905 In Dnevnik Sotial-Demokrata" nr. 3 §i 4. 36.

27 Vezi scrisoarea lui K. Marx catre L. Kugelmann din 12 aprilie 1871

(K. Marx, F. Engels, V.I. Lenin. Despre internalionalismul proletar,
Bucurecti, Editura politica, 1959, p. 118-119). 36.
38 Vezi K. Marx ci F. Engels. Opere, vol. 18, Bucurecti, Editura poli.
tick 1964, P. 98. 36.
38 Vezi K. Marx §i F. Engels. Opere, vol. 17, Bucure§ti, Editura poli-
fica, 1963, p. 353. 36.

" Vezi K. Marx, F. Engels, V.I. Lenin. Despre internationalismul

proletar, Bucurecti, Editura politick 1959, p. 118. 37.
41 Vezi K. Marx ci F. Engels. Manifestul Partidului Comunist", Bucu-
re§ti, Editura politick 1962, ed. a VIII-a, p. 54. 40.
42 Vezi K. Marx ci F. Engels. Opere, vol. 17, Bucure§ti, Editura poli-
tick 1963, p. 353, 363-354, 364, 355, 356, 357. 42.
Vezi K. Marx §i F. Engels. Opere, vol. 17, Bucure§ti, Editura poli-
tica, 1963, p. 359. 44.
44 Vezi K. Marx §i F. Engels. Opere, vol. 17, Bucure§ti, Editura poli-
tick 1963, p. 366, 357. 45.
45 Delo Naroda" cotidian, organ al partidului eserilor; a aparut la
Petrograd din martie 1917 pink in iulie 1918, schimbindu-si in
repetate rinduri denumirea. In 1917, din redactia ziarului faceau
parte: V.M. Zenzinov, R.V. Ivanov-Razumnik, V.V. Lunkevici,
N.J. Pakitnikov, N.S. Rusanov, V.M. Cernov. Ziarul se situa pe
pozitii defensiste i conciliatoare, sprijinea guvernul provizoriu
burghez. Editarea ziarului a fost reluata in octombrie 1918 la
Samara (au aparut patru numere) i in martie 1919 la Moscova
(au aparut zece numere). Ziarul a fost interzis pentru activitate
contrarevolutionara. 46.
45 Vezi K. Marx fyi F. Engels. Opere, vol. 17, Bucurecti, Editura poli-
tica, 1963, P. 367. 51.
 ADNOTARI 347

47 Girondinii grupare politica a burgheziei in perioada revolutiei

burgheze franceze de la sfirsitul secolului al XVIII-lea. Girondinii
exprimau interesele burgheziei moderate, oscilau intre revolutie f}i
contrarevolutie i urmau calea tranzactiilor cu monarhia. 54.
48 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 17, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1963, p. 358. 54.
" Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 17, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1963, p. 359. 55.
" Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 18, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 211-291. 56.
Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 18, Bucuresti, Editnra poli-
tica, 1964, p. 228-229. 57.
53 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 18, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 286. 58.
53 Blanqui§tii partizanii unui curent din miscarea socialista franceza,
in fruntea canna se afla Louis-Auguste Blanqui (18U5-1881), emi-
nent revolutionar, reprezentant do seama al comunismului utopic
francez. Blanquistii asteptau salvarea omenirii din robia salariata
nu prin lupta de clasa a proletariatului, ci printr-un complot urzit
de o infima minoritate de intelectuali" (V.I. Lenin. Opere complete,
vol. 13, Bucuresti, Editura politica, 1962, ed. a doua, p. 76). Sub-
stituind activitatii unui partid revolutionar actiunile unui grup
secret de complotisti, ei nu tineau seama de situatia concreta nece-
sara victoriei insurectiei i subapreciau importanta legaturii cu
ruasele. 58.
" Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 18, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 270. 58.
55 Proudhoni0ii partizanii unui curent antistiintific, ostil marxis-
mului, at socialismului mic-burghez, numit astfel dupa numele
ideologului sau, anarhistul francez Proudhon. Criticind de pe pozitii
mic-burgheze marea proprietate capitalista, Proudhon visa la eter-
nizarea micii proprietati private si propunea, in acest scop, organi-
zarea unei band populare" si a unei band de schimb", cu ajutorul
dirora muncitorii vor putea, chipurile, sit-0 procure mijloace de
productie proprii, sa devina meseriasi i sa-si asigure astfel o desfa-
cere echitabila" a produselor lor. Proudhon nu intelegea rolul
istoric al proletariatului, avea o atitudine negativa fata de lupta de
clash, fata de revolutia proIetar i dictatura proletariatului; el
nega, do pe pozitii anarhiste, necesitatea statului. Marx si Engels
au dus o lupta consecventa, impotriva incercarilor proudhonistilor
de a impune Internationalei I conceptiile lor. Proudhonismul a
fost supus unei critici nimicitoare in lucrarea lui Marx Mizeria
filozofiei". Lupta hotarita dusk de Marx, Engels si de adeptii lor

24
348 ADNOTARI

in cadrul Inteniationalei I impotriva proudhonismului s-a soldat

cu victoria deplina a marxismului asupra proudhonismului.
Lenin a calificat proudhonismul drept o stupiditate de mic-
burghez 0 de filistin", incapabil sa-qi Metz leased punctul de vedere
al elasei muncitoare. Ideile proudhonismului au fost folosite pe scar&
larga de teoreticienii" burghezi in propagarea ideii colaborarii
dintre clase. 59.
56 Este vorba de articolul lui K. Marx Indiferentismul politic" §i
de articolul lui F. Engels Despre autoritate", care au fost publicate
in decembrie 1873 in culegerea italianä Almanacco Republicano
per l'anno 1874", iar apoi, in traducere germana, in 1913, in revista
Die Neue Zeit" (vezi K. Marx §i F. Engels. Opere, vol. 18, Bucu-
re§ti, Editura politica, 1964, p. 303-308 0 309-312). 59.
" K. Marx. Indiferentismul politic" (vezi K. Marx 0 F. Engels.
Opere, vol. 18, Bucurelti, Editura politica, 1964, p. 304). 60.
" F. Engels. Despre autoritate" (vezi K. Marx §i F. Engels. Opere,
vol. 18, Bucure§ti, Editura politick, 1964, p. 311). 61.
59 F. Engels. Despre autoritate" (vezi K. Marx 0 F. Engels. Opere,
vol. 18, Bucure§ti, Editura politica, 1964, p. 311-312). 62.
" Vezi K. Marx 0 F. Engels. Opere, vol. 19, Bucurelti, Editura poli-
tica, 1964, p. 3-10. 63.
61 Vezi K. Marx. Critica Programului de la Gotha" (K. Marx qi
F. Engels. Opere, vol. 19, Bucure§ti, Editura politick 1964, p. 12-34).
64.
62 Este vorba de lucrarea lui K. Marx Mizeria filozofiei" (vezi K. Marx
0 F. Engels. Opere, vol. 4, Bucure§ti, Editura politica, 1963, ed. a
II-a, p. 66-179). 64.
63 Vezi K. Marx 0 F. Engels. Opere, vol. 19, Bucure§ti, Editura poli-
tica, 1964, p. 7. 64.
" Programul de la Erfurt programul Partidului social-democrat din
Germania, adoptat in octombrie 1891, la Congresul de la Erfurt.
Programul de la Erfurt a reprezentat un pas inainte in comparatie
cu Programul de la Gotha (1876). La baza lui a fost pus& teoria
marxista a pieirii inevitabile a modului de productie capitalist 0 a
inlocuirii lui cu modul de productie socialist; programul sublinia
necesitatea pentru clasa muncitoare de a duce lupta politica, arata
rolul partidului ca conducator al acestei lupte etc. Dar §i Programul
de la Erfurt continea o serie de concesii serioase facute oportunis-
mului. F. Engels a facut o critica amplii a proiectului de Program de
la Erfurt in lucrarea sa Observatii critice pe marginea proiectului
de program social-democrat din 1891" (vezi K. Marx, F. Engels.
Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin, 1963, P. 226-237); aceasta
era de fapt o critica la adresa oportunismului intregii Interna-
tionale a II-a. Dar conducerea social-democratiei germane a ascuns
 ADNOTARI 349

maselor de partid critica flcutli de Engels, iar principalele lui obser-

vatii n-au fost luate in considerare la elaborarea textului definitiv
al programului. V.I. Lenin considera c& principals lips& a Progra-
mului de la Erfurt, o concesie laä facuti oportunismulni, este faptul
ci in program nu se spune nimic despre dictatura proletariatului.
66.
" Vezi K. Marx, F. Engels. Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin, 1963,
p. 232. 67.
66 Vezi K. Marx, F. Engels. Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin,
1963, p. 233. 68.
67 Legea excepfionald impotriva socialiftilor a fost introdusi in Germania
in 1878, de guvernul lui Bismarck, in vederea luptei impotriva mi§-
c&rii muncitore§ti i socialiste. Prin aceasti lege au fost interzise
toate organizatiile partidului social-democrat, organizatiile muncito-
re§ti de mask, presa muncitoreasci; in baza ei, autorit&tile confiscau
publicatiile socialiste, puneau sub urmiaire i expulzau pe membrii
partidului social-democrat. Dar represiunile nu au reu§it s& distrug&
partidul social-democrat, a calla activitate a fost reorganizat& si
adaptat& la conditiile ilegalitlitii: a fost organizat& aparitia in strainä-
tate a ziarului Der Sozial-Demokrat" organul central al parti-
dului ; tot in strainatate s-au tinut regulat congresele partidului
(in 1880, 1883 0 1887); in Germania au fost repede refäcute, in
conditiile i1egalitiiii, organizatiile i grupurile social-democrate,
in fruntea cirora se afla Comitetul Central ilegal. In acela0 timp,
partidul a folosit pe scar& largg, posibilitatile legale pentru a-si intäri
lebaaturile cu masele, iar influenta lui a crescut neincetat ; numärul
voturilor intrunite de social-democrati in alegerile pentru Reichstag
a crescut, din 1878 pina in 1890, de peste trei ori. Social-democratii
germani au primit un mare ajutor din partea lui K. Marx 0 F. Engels.
Sub presiunea miccarii muncitorecti de masa, care devenea din ce
in ce mai puternica, in 1890 legea exceptional& impotriva soda-
liOilor a fost abrogata. 69.
68 Vezi K. Marx, F. Engels. Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin,
1963, p. 233-234. 69.
68, Vezi K. Marx, F. Engels.: Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin,
1963, p. 234. 69.
" Vezi K. Marx, F. Engels. Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin,
1963, p. 234-235. 70.
71 Vezi K. Marx, F. Engels. Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin,
1963, P. 235-236. 71.
76 Vezi K. Marx, F. Engels. Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin,
1963, p. 236-237. 73.
76 Pravda" cotidian bolcovic legal; primul numar a aparut la
Petersburg in ziva de 22 aprilie (6 mai) 1912.

24*
350 ADNOTARI

Din punct de vedere ideologic, Pravda" era condus& de Lenin;

el scria aproape zilnic articole pentru ziar, d&clea directive redac-
tiei. Lenin lupta ca ziarul 85, fie scris Intr-un spirit combativ, revo-
lutionar.
0 mare parte din munca organizatoric4 a partidului era concen-
trat& la redactia ziarului Pravda". Aici se organizau intilniri cu
reprezentantu celulelor de partid locale, se primeau informatii des-
pre munca de partid din fabrici i uzine, de aici se transmiteau three-
tivele de partid ale Comitetului Central si ale Comitetului de partid
din Petersburg.
Pravda" era supus& in permanent& represiunilor politienesti.
La 8 (21) iulie 1914, ziarul a fost suspendat.
Ziarul Pravda" si-a reluat aparitia dup& revolutia burghezo-
democratic& din februarie 1917. Incepind de la 6 (18) martie 1917,
Pravda" a Inceput sä apar& ca organ al Comitetului Central si al
Comitetului din Petersburg al P.M.S.D.R.
Dupa, ce s-a tutors la Petrograd, Lenin a intrat In colectivul de
redactie al Pravdei", in paginile cireia se desfitsura lupta pentru
promovarea planului leninist de transformare a revolutiei burghezo-
democratice In revolutie socialista.
In perioada iulieoctombrie 1917, ziarul Pravda" a avut de sufe-
nit represiuni din partea guvernului provizoriu contrarevolutionar,
find nevoit s&-si schimbe in repetate rinduri denumirea: Listok
oPravdio", Proletarii", Rabocii", Rabocii Puti". Dup& victoria
Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, Inceplud din 27 octombrie
(9 noiembrie) 1917, ziarul a inceput sã aparit iaräsi sub vechea denu-
mire: Pravda".
Pravda" ocupl un loc deosebit de important in istoria presei
bolsevice. Generatia de muncitori Inaintati educatit de ea a jucat
un rol de frunte in Marea Revolutie Socialista, din Octombrie si
In construirea socialismului.
Ziarul Pravda" a fost primul ziar muncitorese legal de masa si
a marcat o etapit nou& In dezvoltarea presei clasei muncitoare din
Rusia si a proletariatului international. Incepind din 1914, ziva
aparitiei primului numbr al Pravdei" a devenit siirb&toarea presei
muncitoresti.
Lenin a caracterizat activitatea ziarului Pravda" In articolele
Bilantul unei activitati de o jumittate de an", Muncitorii
nPravda*", Clasa muncitoare i presa muncitoreasa", Raportul
C.C. al P.M.S.D.R. i instructiunile pentru delegatia C.C. la Confe-
rinta de la Bruxelles", Cu privire la rezultatele obtinute de zium
presei muncitoresti", La a zecea aniversare a ePravdei»" etc. (vezi
Opere complete, vol. 21, Bucuresti, Editura politica, 1963, ed. a
doua, p. 442-458; vol. 22, p. 76-78 ; vol. 26, 1964, p. 243-262,
391-439, 454 462; Opere, vol. 33, Bucuresti, E.S.P.L.P. 1957,
p. 340 343). 73.
71 Vezi F. Engels. Prefatit la lucrarea lui K. Marx oRitzboiul civil
din Franta*" (K. Marx. Räzboiul civil din Franta", Bucuresti,
Editura politica, 1960, p. 6-19). 74.
 ADNOTARI 351

75 Vezi F. Engels. Prefata la lucrarea lui K. Marx *Razboiul civil din

Franta e (K. Marx. Razboiul civil din Franta", Bucuresti, Editura
politica, 1960, p. 7). 74.
78 Este vorba de cuvintarea rostitit in ziva de 11 (24) iunie 1917 de
mensevicul Tereteli, ministru in guvernul provizoriu, la sedinta
comuna, a Prezidiului primului Congres general al Sovietelor din
Rusia, a Comitetului executiv al Sovietului de deputati ai muncito-
rilor 0 soldatilor din Petrograd, a Comitetului executiv al Sovietului
do deputati ai Wanilor si a birourilor tuturor fractiunilor din con-
gres. Liderii esero-mensevici au organizat aceasta sedinta cu scopul
ca, profitind de majoritatea pe care o aveau in cadrul ei, sit dea o
lovitura partidului bollevic. In cuvintarea sa tinuta pe un ton
isteric, Tereteli a declarat ca demonstratia proiectata de bolsevici
pentru ziva de 10 (23) iunie ar fi fost un complot in vederea rastur-
narii guvernului si a cuceririi puterii de catre bolsevici". Intreaga
cuvintare a avut un caracter calomniator si contrarevolutionar.
In semi de protest impotriva calomniilor debitate de Tereteli 0
de altilideri at eserilor si mensevicilor, bolsevicii au parasit sedinta.
V.I. Lenin n-a asistat la iedinta si s-a pronuntat impotriva partici-
parii la ea. Intr-o scrisoare adresata redactiei ziarului Pravda",
Lenin facea cunoscut ca, el a sustinut ea bolsevicii trebuie so, refuze
din principiu sa, participe la aceasta consfatuire, prezentind tot-
odata o declaratie scrisit in care sa, se arate ca noi nu participant la
thci un fel de consfatuiri in legatura cu acesto probleme (interzice-
rea manifestatiilor)" (Opere complete, vol. 32, Bucuresti, Editura
politica, 1964, ed. a doua, p. 856). 75.
" Vezi F. Engels. Prefata la lucrarea lui K. Marx *Ritzboiul civil din
Franta*" (K. Marx. Razboiul civil din Franta", Bucuresti, Editura
politica, 1960, p. 12). 76.
78 Los-von-Ifirche-Bewegung (miscarea pentru despartirea de biserica),
cunoscuta 0 sub denunnrea de Kirchenaustrittsbewegung (miscarea
pentru iesirea din biserica), a capatat in Germania, inaintea primului
razboi mondial, un caracter de masa. In ianuarie 1914 revista Die
Neue Zeit" a publicat articolul revizionistului Paul GOre Kirchen-
austrittsbewegung und Sozialdemokratie", care a marcat inceperea
unor discutii in problema atitudinii pe care Partidul social-democrat
german trebuia sa o adopte fata de aceasta, miscare. In cursul discu-
tiilor, militantii de seam& ai social-democratiei germane nu I-au
combatut pe Gore, care afirmase ca partidul trebuie sa pastreze
o atitudine de neutralitate fata de miscarea pentru iesirea din
biserica si sit interzica, membrilor sai O. desfasoare, in numele parti-
dului, propaganda antireligioasa si antibisericeasca.
V.I. Lenin a atras atentia asupra acestor discutii pe cind lucra la
materialele pentru Imperialismul, stadiul cel mai inalt al capitalis-
mului" (vezi Opere, vol. 39, Bucuresti, Editura politica, 1962, p. 577).
76 .
352 ADNOTARI

72 Vezi F. Engels. Prefat& la lucrarea lui K. Marx ortilzboiul civil din

Franta o" (K. Marx. Razboiul civil din Franta", Bucuresti, Editura
politica, 1960, p. 16). 77.
88 Cifrele citate de V.I. Lenin referitoare la salariile admisibile sint
exprimate in bani hirtie la cursul din a doua jumatate a anului 1917.
In anii primului räzboi mondial, rubla de hirtie s-a devalorizat
mult In Rusia. 77.
81 Vezi F. Engels. Prefat& la lucrarea lui K. Marx aRazboiul civil din
Franta*" (K. Marx. Rizboiul civil din Franta", Bucure§ti, Editura
politia, 1960, p. 17). 77.
82 Vezi F. Engels. Prefata la lucrarea lui K. Marx oRazboiul civil din
Franta*" (K. Marx. Rlizboiul civil din Franta", Bucuresti, Editura
politica, 1960, p. 17-18). 79.
83 Lassalleenii adeptii si discipolii lui F. Lassalle socialist mic-
burghez german , membri ai Uniunii generale a muncitorilor
germani, intemeiatii la Leipzig in 1863, la Congresul uniunilor
muncitoresti, cu scopul de a contracara actiunile progresistilor
burghezi, care urmireau si supuna influentei lor clasa muncitoare.
Primul presedinte al Uniunii a fost Lassalle, care a formillat progra-
mul si bazele ei tactice. S-a proclamat drept program politic al
Uniunii lupta pentru votul universal, iar infiintarea unor asociatii
muncitoresti de productie care urmau A fie subventionate de stat
drept program economic. In activitatea lor practica, Lassalle si
adeptii s&i, care se obisnuiser& cu ideea hegemoniei Prusiei, sustineau
politica de mare putere promovat& de Bismarck; obiectiv
scria F. Engels lui K. Marx la 27 ianuarie 1865 , aceasta a fost o
ticalosie si o tradare, in folosul prusienilor, a Intregii misciri munci-
toresti" (vezi K. Marx, F. Engels. Briefwechsel, III. Band, Dietz
Verlag, Berlin, 1950, p. 261). In repetate rinduri, K. Marx si F. Engels
au criticat cu vehement& teoria, tactica si principiile organizatorice
ale lassalleanismului, pe care-I considerau drept un curent oportunist
in miscarea muncitoreasca germanä. 80.
" Vezi K. Marx si F. Engels. Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin
1963, p. 417-418. 80.
83 Este vorba de Congresul al II-lea al P.M.S.D.R., care a avut loc
intre 17 (30) iulie si 10 (23) august 1903. Primele 13 sedinte s-an
tinut la Bruxelles. Apoi, din cauza persecutiilor politienesti, congre-
sul si-a continuat lucririle la Londra.
Congresul a lost pregatit de Iskra", care, sub conducerea lui
Lenin, a desfasurat o munc& vast& pentru unirea social-demo-
cratilor din Rusia pe baza principiilor marxismului revolutionar.
Principalele probleme ale congresului au fost adoptarea progra-
mului si a statutului partidului si alegerea centrelor lui de condu-
cere. Lenin si adeptii sai au desfasurat in cadrul congresului o lupti
hotarititi impotriva oportunistilor.
 ADNOTARI 353

Proiectul de program al partidului, elaborat do redactia Iskrei",

si indeosebi teza cu privire la rolul conducator al partidului in mis-
carea muncitoreasc5, punctul cu privire la necesitatea cuceririi
dictaturii proletariatului 0 partea agrara a programului au constituit
tinta unor atacuri inversunate din partea oportunistilor. Congresul
a dat o riposta oportunistilor si a aprobat in unanimitate (cu o abti-
nere) programul partidului, in care erau formulate atit sarcinile
imediate ale proletariatului in iminenta revolutie burghezo-democra-
tic& (programul-minimum), cit si sarcinile legate de victoria revo-
lutiei socialiste 0 de instaurarea dictaturii proletariatului (programul-
maximum). Pentru prima oara, in istoria miscarii muncitoresti dup.&
moartea lui Marx si Engels a fost adoptat un program revolutionar,
in care, la insistentele lui Lenin, lupta pentru dictatura proletaria-
tului a fost proclamata drept sarcina fundamentala a partidului
clasei muncitoare.
In cursul dezbaterilor pe marginea statutului partidului s-a dat o
lupta apriga in problema principiilor organizatorice care trebuiau
sa stea la baza construirii partidului. Lenin si adeptli sai luptau
_
pentru crearea unui partid revolutionar combativ al clasei munci-
toare. De aceea, textul primului paragraf al statutului, apt cum 1-a
formulat Lenin, conditiona calitatea de membru de partid nu numai
de recunoasterea programului si de sprijinirea din punct de vedere
material a partidului, ci 0 de obligativitatea membrului de partid
de a face parte dintr-una din organizatiile partidului. Martov a
prezentat la congres o formulare proprie a acestui paragraf, potrivit
careia, pentru ca cineva sa fie considerat membru de partid, i se
cerea, in afara de recunoasterea programului 0 sprijinirea din punct
de vedere material a partidului, numai un sprijin personal, acordat
cu regularitate partidului, sub conducerea uneia dintre organizatiile
lui. Formularea lui Martov, care inlesnea intrarea in partid a tuturor
elementelor nestatornice, a fost adoptata de congres cu o neinsemnata
majoritate de voturi. In esenta insa, congresul a adoptat statutul
elaborat de Lenin. Congresul a adoptat si o serie de rezolutii in
problemele tactice.
La congres s-a produs o sciziune intro adeptii consecventi ai
orientarii iskriste (leninistii) 0 iskristii nestatornici (partizanii lui
Martov). Adeptii orientirii leniniste, care au obtinut majoritatea
de voturi la alegerea institutiilor centrale ale partidului, au inceput
sa fie numiti bolsevici, iar oportunistii, care au 'limas in minoritate,
mensevi ci.
Congresul a avut o uriasa importanta pentru dezvoltarea miscarii
muncitoresti din Rusia. Bolsevismul ca un curent de gindire poli-
tica si ca partid politic exist& din 1903", scria Lenin (Opere, vol. 31,
Bucuresti, E.S.P.L.P. 1956, p. 8). Congresul al II-lea al P.M.S.D.R.,
creind partidul proletar de tip nou, care a devenit un model pentru
marxistii revolutionari din toate tarile, a constituit un punct de
cotitura in miscarea muncitoreasca internationala. 81.
 354 ADNOTARI

86 Vezi F. Engels. Prefata la lucrarea lui K. Marx oftlzboiul civil din

Franta e (K. Marx. Ithzboiul civil din Franta", Bueuresti, Editura
politick, 1960, p. 18). 82.
87 Vezi K. Marx 0 F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 12-34. 83.
88 Vezi K. Marx si F. Engels. Opera, vol. 19, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 3-10. 83.
83 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura poli.
tick, 1964, p. 29. 85.
90 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura poll.
tick 1964, p. 29-30. 85
81 Vezi K. Marx si F. Engels. Manifestul Partidului Comunist", Bum.
re5ti, Editura politica, 1962, ed. a VIII-a, p. 46. 86.
92 Vezi K. Marx si F. Engels. Rizboiul civil din Franta" (K. Marx 0
F. Engels. Opere, vol. 17, Bucuresti, Editura political, 1963, p. 357).
87.
93 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 7. 88.
94 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 20. 91.
96 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura poli-
tick 1964, P. 21. 92.
96 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura poli-
tica., 1964, p. 21. 93.
97 Vezi K. Marx 5i F. Engels. Opere, vol. 19, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 22. 9,5.

98 Shylock personaj din comedia lui Shakespeare Negutatorul din

Venetia"; chmAtar crud si hain, care cerea neinduplecat sit se taie,
potrivit clauzelor din poliä, o livra, de came din trupul debitorului
sin fan platnic. 96.
99

,
In manuscrisul chrtii Statul § revolutia" pastrat in Arhiva
centrala de partid a Institutului de marxism-leninism de pe ling&
C.C. al P.C.U.S. aceastal noth nu existi. La pagina 68 a menu-
scrisului existi urmatoarea insemnare: Vezi intercalarea nota de
la p. 6 8 a". Duph eft se pare, pagina cu intercalarea la care se
refer& Lenin s-a pierdut. 101.
1" Congresul de la Haga al Internalionalei I a avut loc intre 2 si 7 septem-
brie 1872. Au participat 65 de delegati, reprezentind 16 organizatii
nationale. Marx §i Engels au depus o uriasa munch de preghtire a
 ADNOTARI 365

congresului in vederea unirii fortelor proletare revolutionare. La

propunerea lui Marx si Engels a fost adoptat& ordinea de zi i s-a
fixat data convoarii congresului. Pe ordinea de zi a congresului
figurau doll& probleme principale: 1) cu privire la drepturile Consi-
liului General si 2) cu privire la activitatea politic& a proletariatului.
Congresul a adoptat rezolutii privind largirea imputernicirilor
Consiliului General, mutarea sediului Consiliului General, activi-
tatea organizatiei secrete Alianta democratiei socialiste" i altele.
Cea mai mare parte a acestor rezolutii au fost scrise de Marx si
Engels. La baza celorlalte stäteau propunerile bor.
In rezolutia congresului cu privire la cea de-a doua problem& de
pe ordinea de zi se spunea ca cucerirea puterii politice devine marea
datorie a proletariatului", iar pentru asigurarea victoriei revolu-
tiei sociale i atingerea scopului ei final desfiintarea claselor"
este necesar6 organizarea proletariatului ca partid politic (vezi
K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 18, Bucuresti, Editura politica,
1964, P. 153).
Congresul a insemnat incununarea luptei indelungate duse de
Marx, Engels 0 adeptii lor impotriva tuturor varietatilor de secta-
rism mic-burghez. Liderii anarhistilor M.A. Bakunin, J. Guil-
laume si altii au fost exclusi din Internationalsk
Hotrairile Congresului de la Haga, ale cärui lucräri s-au desfäsurat
sub conducerea direct& a lui Marx 0 Engels si cu participarea lor
activä, au marcat victoria marxismului asupra conceptiilor mic-
burgheze despre lume ale anarhistilor 0 au pus baza pentru crearea
in viitor a partidelor politice nationale de sine stitãtoare ale elasei
muneitoare. 103.
101 Vezi F. Engels. Prefatil la lucrarealui K. Marx eCritica Programulni
de la Gotha*" (K. Marx. Critica Programului de la Gotha", Bucu-
resti, Editura politicS, 1959, ed. a II-a, p. 6). 103.
102 Zarea" revista politica-stiintifica marxistl; a ap&rut legal in
anii 1901-1902 la Stuttgart, sub ingrijirea redactiei ziarului Iskra".
Au apirut in total patru numere (dintre care until dublu): nr. 1 in
aprilie 1901 (de fapt la 10 (23) martie), nr. 2-3 in decembrie 1901,
iar nr. 4 in august 1902. Sarcinile revistei au fost formulate in Pro-
iectul de declaratie a redactiei ziarului eIskra* i revistei oZarea s",
scris de V.I. Lenin in Rusia (vezi Opere complete, vol. 4, Bucuresti,
Editura politick 1964, ed. a doua, p. 315-326). In 1902, pe vremea
divergentelor i conflictelor ivite in redactia ziarului Iskra"
a revistei Zarea", G.V. Plehanov a prezentat un proiect in care
preconiza separarea revistei de ziar (el urmind salt asume redac-
tarea revistei), dar aceasta propunere n-a fost acceptatd, i cele doll&
publicatii au continuat s& aib& o redactie comunk
Zarea" a criticat revizionismul rus i pe cel international 0 a
aparat bazele teoretice ale marxismului. In aceast& revist& au fost
publicate lucarile lui Lenin: Note ocazionale", Prigonitorii zemst-
velor i Hanibalii liberalismului", D-nii acriticiu in problema agrar&"
(primele patru capitole ale lucr&rii Problema agrari i ecriticii
 S5G ADNOTARI

lui Marx i"), Cronica interni", Programul agrar al social-democra-

tiei ruse", precum IA lam &rile lui G.V. Plehanov: Critics criticilor
nostri. Partea I. D-I P. Struve in rolul de critic al teoriei dezvoltirii
sociale a lui Marx", Cant impotriva lui Kant, sau testamentul
d-lui Bernstein" si altele. 104.
103 Este vorba de al V-lea Congres international al Internationalei a
II-a, care si-a desfisurat lucrarile la Paris intre 23 si 27 septembrie
1900. In problema principal& Cucerirea puterii politico si alian-
tele en partide burgheze" , inscris& pe ordinea de zi in legituri en
intrarea lui A. Millerand In guvernul contrarevolutionar Waldeck-
Rousseau, congresul a adoptat cu majoritate de voturi rezolutia
propus& de K. Kautsky. In rezolutie se spunea c& intrarea unui socia-
list intr-un guvern burghez nu poste fi considerat& inceputul normal
al cuceririi puterii politice, ci un mijloc fortat, vremelnic si excep-
tional in lupta impotriva unor imprejurari grele". Ulterior, opor-
tunistii s-au refefit adesea la acest punct al rezolutiei pentru
a-si justifica colaborarea cu burghezia.
In nr. 1 din aprilie 1901 al revistei Zarea" a fost publicat arti-
colul lui G.V. Plehanov Citeva cuvinte despre ultimul congres
socialist international de la Paris (Scrisoare deschis& adresat& tova-
räsilor care mi-au trimis mandatul)", in care se critica vehement
rezolutia lui Kautsky. 105.
104 Vezi K. Marx si F. Engels. Opere, vol. 17, Bucuresti, Editura poli-
tical, 1963, P. 313; vol. 18, 1964, P. 98. 105.
105 Bernsteiniad5, bernsteinism curent oportunist in social-democratia
internationala, ostil marxismului, splint in Germania la sfirsitul
secolului al XIX-lea. A fost astfel denumit dupit numele lui E. Bern-
stein, exponentul cel mai tali§ al revizionismului.
In anii 1896-1898, Bernstein a publicat in revista Die Nene
Zeit", organ teoretic al social-democratiei germane, o serie de arti-
cole sub titlul comun Problemele socialismului", in care a incercat
sä revizuiasc& bazele filozofice, economice si politice ale marxis-
mului revolutionar. El a negat posibilitatea de a fundamenta
stiintific socialismul si de a dovedi, din punctul de vedere al concep-
tiei materialiste a istoriei, necesitatea si inevitabilitatea lui; a tagã-
duit faptul cal mizeria creste, ca. are loc un proces de proletarizare
si el contradictiile capitaliste se ascut; a declarat inconsistent&
ins4i notiunea de amp final* si a respins ffir& nici o rezerv& ideea
dictaturii proletariatului; a negat opozitia principial& dintre libera-
lism si socialism; a negat teoria luptei de elasd..."(V.I. Lenin. Opere
complete, vol. 6, Bucuresti, Editura politica, 1964, ed. a doua, p. 7).
Revizuirea marxismului de cittre adeptii lui Bernstein a avut drept
scop si transforme social-democratia dintr-un partid al revolutiei
sociale intr-un partid al ref ormelor sociale.
Elementele de stings, din rindurile social-democratiei germane au
inceput sit lupte impotriva lui Bernstein in paginile ziarelor lor. In
apararea bernsteinismului s-a pronuntat aripa oportunisto., de
 ADNOTARI 357

dreapta. Comitetul Central al partidului s-a situat pe o pozitie

impaciuitorista fata de bernsteinism si nu i-a dat riposta cuvenita.
In revista Die Neue Zeit", polemica in jurul articolelor lui Bern-
stein a fost deschisa in iulie 1908 de articolul lui G.V. Plehanov
Bernstein si materialismul", indreptat impotriva revizionismului.
La congresele de la Stuttgart (octombrie 1898), Hanovra (octom-
brie 1899) si Lfibeck (septembrie 1901) ale Partidului social-democrat
din Germania, bernsteinismul a fost condamnat, dar, data fiind
pozitia impiciuitoristi a majoritatii liderilor, partidul nu s-a desoli-
darizat de Bernstein. Bernsteinienii au continuat sa propage Nig
ideile revizioniste in revista Sozialistische Monatshefte" si in orga-
nizatiile de partid.
Bernsteinismul a gasit sprijin la elementele oportuniste din cele-
lalte partide ale Internationalei a II-a. In Rusia, teoriile lui Bern-
stein au fost sustinute de catre marxistii legali" si de catre
economisti".
Numai marxistii revolutionari din Rusia, bolsevicii, in frunte cu
Lenin, au dus o lupta hotarita si consecventa impotriva bernsteinis-
mului si a adeptilor lui. Inca din 1899 Lenin a luat atitudine impo-
triva bernsteinienilor in Protestul social-democratilor din Rusia"
si in articolul Programul nostru". Lenin a supus bernsteinismul unei
critici aminuntite in lucrarea Ce-i de facut?", in articolele Marxism
si revizionism", Divergentele din rindurile miscarii muncitoresti
europene" (vezi Opere complete, vol. 4, Bucuresti, Editura politica,
1964, ed. a doua, p. 167-170, 176-180; vol. 6, p. 1-190 vol. 17,
1963, p. 15-26; vol. 20, p. 66-73), precum si in alte lucriiii.
106 Vezi K. Marx. Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte"
(K. Marx 0 F. Engels. Opere, vol. 8, Bucuresti, Editura politica,
1960, p. 206-207). 106.
107 Vezi K. Marx IA F. Engels. Prefata la editia germana din 1872 a
8Manifestului Partidului Comunist o" (K. Marx 0 F. Engels. Opere,
vol. 18, Bucuresti, Editura politica, 1964, p. 98). 107.
108 Vezi K. Marx. Razboiul civil din Franta" (K. Marx si F. Engels.
Opere, vol. 17, Bucuresti, Editura politica, 1963, p. 366). 109.
109 Brosura lui K. Kantsky Der Weg zur Macht. Politische Betracht-
ungen Uber das Hineinwachsen in die Revolution". Berlin, 1909,
a aparut in limba rusi abia in 1918. 110.
no Vezi K. Marx si F. Engels. Adresa Organului Central catre Liga
comunistilor" (K. Marx 0 F. Engels. Opere, vol. 7, Bucuresti, Edi-
tura politica, 1960, p. 271). 113.
iii. Vezi K. Marx. RAzboiul civil din Franta" (K. Marx si F. Engels.
Opere, vol. 17, Bucuresti, Editura politica, 1963, p. 356). 115.
118 Este vorba de cartea sotilor S. si B. Webb Theorie und Praxis der
englischen Gewerksvereine (Industrial democracy)". 116.
358 ADNOTARI

118 Vezi K. Marx §i F. Engels. Manifestul Partidului Comunist", Bucu-

resti, Editura politick 1962, ed. a VIII-a, p. 45. 118.
114 Sozialistisehe Monatshefte" revista, principalul organ de presa
al oportuni§tilor germani si una dintre publicatiile revizionismului
international. A aparut la Berlin din 1897 pin& in 1933. In timpul
primului razboi mondial s-a situat pe o pozitie social-sovina. 118.
Hi Jauresistiro adepti ai lui J. Jaurès, militant de mama al miscirii
socialiste franceze §i internationale. Jaures a luptat pentru democra-
tie, pentru libertati populare, pentru pace si impotriva jugului
imperialist §i a razboaielor de cotropire. Dar Jaur6s si adeptil sai
au procedat la revizuirea principalelor teze ale marxismului. Jau-
rèsistii considerau ci socialismul va invinge nu pe calea luptei de
clash, a proletariatului impotriva burgheziei, ci ca rezultat al inflo-
ririi ideii de democratie". Ei propovaduiau pacea de clash intro
asupritori §i asupriti §i impartasean iluziile proudhoniste despre
cooperatie, considerind cä dezvoltarea acesteia in capitalism ar
favoriza trecerea treptati la socialism. In 1902, jaurèsistii au inte-
meiat Partidul socialist francez, care se situa pe pozitil reformiste.
In 1905, acest partid a fuzionat cu Partidul socialist din Franta
de sub conducerea lui Guesde, constituind un singur partid
Partidul socialist francez. V.I. Lenin a criticat en asprime con-
ceptlile reformiste ale lui Jauras §i ale jaurèsistilor. Lupta dnsi de
Jaurès pentru pace, impotriva pericolulid iminent de rizboi, i-a
atras ura burgheziei imperialiste. In ajunul primulni razboi mon-
dial, Jaur6s a fost asasinat de catre unelte ale reactinnii.
In timpul primului rizboi mondial, jauresi§tii, care format majori-
tatea in conducerea Partidului socialist francez, an sustinut fatic
ritzboiul imperialist 0 s-au situat pe pozitiile social-sovinismului.
118.
116 Partidul socialist italian a fost infiintat in 1892 si se numea initial
oamenilor muncii italieni"; in 1893, la Congresul de la
Reggio-Emilia, a luat denumirea de Partidul socialist al oamenilor
',Partidul
=mil italieni"; din 1895 a inceput si se numeasca Partidul socia-
list italian". Chiar din momentul crearii Partidului socialist italian,
in cadrul lui s-a dat o ascutita lupta ideologica intre doui curente
curentul oportunist si curentul revolutionar, care aveau diver-
gente in problemele politicii si tacticii partidului. In 1912, sub pre-
siunea elementelor de stinga, la Congresul de la Reggio-Emilia,
reformistii cei mai inveterati, partizani ai razboiului s't ai colaborarii
cu guvernul ci burghezia (Bonomi, Bissolati), au fost exclusi din
partid. De la inceputul primului razboi mondial si pina la intrarea
Italiei in razboi, Partidul socialist italian s-a pronuntat impotriva
razboiului, a lansat lozinca: Impotriva ritzboiului, pentru neutrali-
tate I". In decembrie 1914 a fost exclus din partid un grup de rene-
gati (Mussolini si altii), care sustineau politica imperialista a burghe-
ziei si se pronuntau in favoarea razboiului. In legAturi cu intrarea
Italiei in razboi de partea Antantei (mai 1916), in Partidul socialist
 ADNOTARI 3:4

italian s-au conturat foarte pronuntat trei orientari: 1) cea de dreapta,

care ajuta burghezia sa dud, razboiul; 2) cea centrista, care grupa
majoritatea membrilor de partid 0 actiona sub lozinca: Nici sa,
nu participam la razboi, nici sa nu-I sabotam", gi 3) cea de stinga,
care lua o atitudine mai hotarita impotriva razboiului, dar nu a
gtiut sa organizeze o lupta consecventa impotriva acestuia ; cei de
stinga nu au inteles necesitatea transformarii razboiului imperialist
in razboi civil gi a rupturii totale cu reformigtii, care colaborau cu
burghezia. Socialigtii italieni au organizat la Lugano (1914) o con-
ferinta comuna cu socialigtii elvetieni, au participat activ la confe-
rintele socialiste internationale de la Zimmerwald (1915) gi Kienthal
(1916).
La sfirgitul anului 1916, Partidul socialist italian a pagit pe calea
social-pacifismului. 119.
117 Partidul laburist independent din Anglia (Independent Labour Party)
organizatie reformista, intemeiata, de conducatorii noilor trade-
unionuri" in 1893, in conditiile inviorarii luptei greviste gi intensi-
flea:6i migcarii pentru independenta clasei muncitoare din Anglia
fata de partidele burgheze. Din Partidul laburist independent faceau
parte membrii noilor trade-unionuri" gi ai unei serii de sindicate
vechi, reprezentanti ai intelectualilor gi ai micii burghezii care erau
sub influenta fabienilor. In fruntea acestui partid se afla Keir-Har-
die 0 R. MacDonald. Inca de la infiintare, Partidul laburist inde-
pendent s-a situat pe pozitii burghezo-reformiste, acordind atentie,
in primul rind, formei de lupta parlamentare gi tranzactiilor parla-
mentare cu partidul liberal. Caracterizind Partidul laburist inde-
pendent, Lenin a scris ca acesta este in realitate un partid oportu-
nist, dependent totdeauna de burghezie" (Opere, vol. 29, Bucuregti,
Editura politica, 1959, p. 479).
La inceputul primului razboi mondial, Partidul laburist indepen-
dent a publicat un manifest impotriva razboiului, dar curind dupii
aceea s-a situat pe pozitiile sociallovinismului. 119.
118 Lucrarea Marxisrnul despre slat" a fost scrisa de V.I. Lenin la Zurich
in ianuarie-februarie 1917 gi a fost publicata pentru prima oara in
1930, in Culegeri din Lenin", vol. XIV. Materialele cuprinse in
aceasta lucrare au fost folosite de V.I. Lenin la elaborarea cartii
Statul gi revolutia". Manuscrisul lucrarii Marxismul despre stat"
reprezinta un caiet, cu coperto albastre, de 48 de pagini, acoperite
cu un scris marunt gi des, cu introduceri facute ulterior, cu note
marginale gi sublinieri, care dovedesc cal Lenin a revenit in repetate
rinduri la aceste materiale. Lucrarea contine cele mai importante
teze ale lui K. Marx gi F. Engels cu privire la stat gi la dictatura
proletariatului, extrase din articole gi carti ale lui K. Kautsky, A.
Panneckoek, E. Bernstein, insotite de observatiile, completarile,
generalizarile 0 concluziile lui V.I. Lenin.
Intorcindu-se din Elvetia in Rusia in aprilie 1917, Lenin a lasat
manuscrisul Marxismul despre stat", impreuna cu alte materiale,
in strainatate spre pastrare. Ulterior, in iulie 1917, ingrijorat de
360 ADNOTARI

soarta acestor materiale, V.I. Lenin a scris intr-o scrisoare: Entre

nous: dacä voi fi impuscat, te rog pe d-ta sa publici caietul men
oMarxismul despre stat . (care a ramas la Stockholm). Coperta
albastra, legat. Contine toate citatele din Marx ci Engels, precum si
din Kautsky impotriva lui Panneckoek, insotite de o serie de obser-
vatii, note, formulari. Cred ca nu cere mai mult de o saptamina
de mune& pentru a putea fi publicat" (Opere, vol. 36, Bucurecti,
Editura politica, 1958, p. 467).
Pupil zilele din iulie 1917, pe cind se ascundea la Razliv, Lenin a
rugat sa i se trimita acest caiet, de care avea nevoie pentru a elabora
Statul iii revolutia".
In lucrarea Statul §i revolutia" nn au fost folosite toate materia-
lele strinse de Lenin in caietul Marxismul despre stat". In aceasta
carte, Lenin n-a folosit decit unele dintre citatele principale din
Manifestul Comunist", din scrisoarea lui K. Marx catre L. Kugel-
mann, din lucrarea lui K. Marx Critica programului de la Gotha"
ci din cele ale lui F. Engels Observatli critice pe marginea pro-
iectului de program social-democrat din 1891", Contributii la pro-
blems locuintelor" etc. In Statul §.1 revolutia" nu ci-au gasit
reflectarea scrisorile lui F. Engels catre P. Lafargue cu privire
la Partidul muncitoresc francez §i nici scrisoarea adresati de
Marx membrilor Comunei din Paris Frankel §i Varlin etc., toate
citate in Marxismul despre stat".
Lucrarea lui Lenin Marxismul despre stat" are o mare impor-
tant& de sine statatoare. Ea a fost reeditati in 1931, 1932, 1933, 1934
si 1958. In volumul de fata, lucrarea este publicata dupa manuscris.
Ea ne face cunoscuta metoda leninista de cercetare ctiintifica, ne
aratli felul cum Lenin studia s't rezolva problemele cele mai complexe
ale teoriei §i. practicii miccarii comuniste §i muncitorecti interna-
tionale. 123.
112 Aceasta tabla de materii a fost scrisa de V. I. Lenin pe coperta
caietului Marxismul despre stat". La dreapta, autorul a indicat
paginile din manuscris. In parantezele patrate sint indicate cu petit
paginile volumului de fata. 123.
120 Vezi K. Marx ci F. Engels. Opere, vol. 18. Bucurecti, lEditura
politica, 1964, p. 98. 127.
121 Vezi K. Marx §i F. Engels. Opere, vol. 18, Bucuresti, Editura poli-
tica, 1964, p. 97-98; Manifestul Partidului Comunist", Bucu-
resti, Editura politica, 1962, ed. a VIII-a, p. 6-11, 17-23; Opere,
vol. 19, Bucure§ti, Editura politica, 1964, p. 315. 127.
122 Vezi K. Marx ci F. Engels. Opere, vol. 18, Bucurecti, Editura
politica, 1964, p. 98; vol. 17, 1963, p. 353. 129.
122 Este vorba de Introducerea" lui F. Engels la lucrarea lui Marx
Luptele de clasa in Franta (1848-1850)", scrisa pentru editia din
1895 a acestei lucrari, care a aparut la Berlin (vezi K. Marx, F.
Engels. Werke, 22. Band, Dietz Verlag, Berlin, 1963, p. 509-528).