Statutul bătrânilor, de ieri si de azi, în societate

Introducere:
Inainte de a vorbi despre “Statutul batranilor, de ieri si de azi, in societate”
as vrea sa dau o scurta definitie a batranetei asa cum apare ea in dictionar:
“batranete,batraneti, s.f //din “batrani”// = Stare in evolutia organismelor care
apare dupa maturitate si se caracterizeaza prin scaderea treptata a functiilor
fiziologice; varsta inaintata a cuiva.”(V.Breban- Dictionar general al limbii romane)
Ce este batrânetea de fapt? – se întreaba numerosi oameni. Trebuie ea oare vazuta
si interpretata, în principal, ca o uzura, o degradare generala si progresiva fizica si psihica
a persoanei umane?

Ipoteza
Batranii din ziua de azi sunt priviti la fel ca si in trecut?
Aceasta lucrare urmareste compararea batranilor din trecut cu cei din zilele noastre,
modul in care erau batranii vazuti in trecut si modul in care ii vedem noi azi.
Voi incerca sa dau o alta definitie termenului “batranete” decat aceea din dictionar pentru
a face mai bine inteles statutul batranilor in societate.

De ce ne batem joc de batrani?

Observ in general un “trend” destul de suparator; suntem prea rapizi in a ne bate joc de
batrani, a face misto de parul lor carunt (sau de calvitia ce s-a instalat pe unele crestete
batrane), le spunem “babe” si “mosi” si suntem convinsi ca sunt prea prosti pentru a sta
de vorba cu ei.
Nu inteleg care este vina lor fata de societate, in afara faptului ca timpul trece peste ei si
efectele se vad mai brutal decat in cazul nostru. Nu au facut altceva decat sa traiasca si sa
dea viata. Si acum isi asteapta resemnati moartea. Oamenii acestia traiesc o tragedie. Au
spiritul inca plin de viata si isi vad trupul murind in fiecare zi. Au amintiri clare despre
tineretea lor, despre puterea lor de odinioara. Si ei au fost tineri, si ei au iubit, au crescut
copii si au avut obligatii si preocupari.
Batrânetea nu este o boala. Ea trebuie considerata la fel ca celelalte etape ale vietii
individului.
Batrânetea este, incontestabil, o etapa a vietii, o schimbare a regimului psiho-biologic
în sens involutiv. Ea este la fel de zgomotoasa si capricioasa ca si adolescenta, fiind
brazdata de crize, drame, angoase, întrebari, nelinisti. Dar, pe când adolescenta se
proiecteaza în viitor, ca o perspectiva, batrânetea se întoarce catre trecut pe care-l
contempla. Din acest motiv, credem ca nu se greseste daca se afirma ca batrânetea este o
adolescenta pe dos.
Batrânetea trebuie resimtita ca o stare pozitiva si ca un atribut valoric al personalitatii.
Faptele lipsite de importanta, neesentiale, sunt date la o parte, individul se concentreaza
asupra esentialului, dezvoltându-se capacitatea de sinteza si vederea de ansamblu.
Evocarea vechilor amintiri procura o placere interioara si o afirmare a realitatii de sine.

In majoitatea tarilor industrializate procesul de imbatranire a populatiei este intalnit tot

mai des. Acest lucru inseamna ca oamenii peste varsta pensionarii sunt in procent mai
mare decat cei tineri.
Noi tinerii si voi batranii:
Printre fenomenele marilor izolari, devine obsedanta ruptura dintre generatii. Dar
aceasta este o poveste veche de cand lumea. Fiecare cu anul nasterii sale, cu psihologia
sa, cu experienta sa, cu propriile valori. Intr-un cuvant, fiecare cu timpul sau. Fiecare
generatie cu dezamagirile si bucuriile sale, iluminata de alte traiectorii.
Acum se aude prea des expresia separatoare “noi” si “voi”. Adica noi, tinerii si voi,
batranii. Ceea ce emana o atmosfera de indiferenta, chiar dezgust, fata de tot ce se petrece
“dincolo” de acea granita separatoare, care pare absoluta. De fiecare data se pare ca
asistam la un atentat asupra vietii, savarsit cotidian, cu inconstienta si iresponsabilitate.
Toate fiind incurajate de insusi mersul societatii postindustriale si postmoderne. Oricat de
mari ar fi diferentele dintre tineri si batrani, dintre “noi” si “voi”, construirea unui zid
despartitor intre generatii, ca si supralicitarea deosebirii dintre femei si barbati, pe langa o
mare risipa sociala, aduc cu sine o imensa degradare morala, care nu vizeaza numai pe
cei varstnici ci si pe cei tineri, modificandu-se structura rationala si afectiva a intregii
societati.
Cu accent pe saracia si mizeria lumii, cotidian, intervin schimbari spectaculare,
transformari, mari rupturi, mai ales in sistemul de comunicare. Comunicam pe spatii mult
mai mari cu o rapiditate uimitoare. De ce atunci noi comunicam din ce in ce mai prost cu
semenii nostri si mai ales generatiile intre ele? Acest fenomen este de o deosebita duritate
la noi. Este adevarat ca “batranii” devin pensionari “pagubind” societatea, deseori sunt
anchilozati, devenind refractari la nou, la schimbare. Devin apatici la idei noi pe care nici
nu mai doresc sa le inteleaga. Dar acest proces de imbatranire - pentru ca despre asta este
vorba - daca nu este neaparat firesc sau obligatoriu in aceste forme, este explicabil.
Izolarea tinerilor, cultural si psihologic, prin complexul de superioritate al varstei ar
conduce tot la o lipsa de comunicare. Pe plan psihologic se constata, în acelasi timp, o
transformare a personalitatii de la extraversie catre introversie. Gândirea creatoare
diminueaza, concomitent cu capacitatea de învatare. Motivatiile devin monotone. Dispare
capacitatea de concentrare de lunga durata asupra unui subiect. Emotivitatea si
afectivitatea încep sa slabeasca. Apare o stare de apatie, labilitatea emotionala si
îngustarea egocentrica a preocuparilor individuale.Tinerii, prin definitie, ar trebui sa fie
simpatici, intrebatori, plini de asteptare si proiecte, dornici de aventura, de avant, de
cautari. Dar ei se poarta cu timpul lor ca niste nemuritori si intotdeauna parand sa aiba
dreptate. ªi intr-un fel chiar au, pentru ca timpul, insasi viata este de partea lor, corecturile
fiind inca posibile.
Oricat de mari ar fi diferentele dintre tineri si batrani, dintre “noi” si “voi”, construirea
unui zid despartitor intre generatii, ca si supralicitarea deosebirii dintre femei si barbati,
pe langa o mare risipa sociala, aduc cu sine o imensa degradare morala, care nu vizeaza
numai pe cei varstnici ci si pe cei tineri, modificandu-se structura rationala si afectiva a
intregii societati.
Tineretea nu este o perioada a vietii, ci o stare de spirit. Puterea de vointa, calitatea
imaginatiei, intensitatea sentimentelor, biruinta curajului asupra timiditatii, a dorintei de
aventura asupra dragostei pentru comoditate.
Nu imbatranesti doar pentru ca trec anii, ci pentru ca-ti tradezi propriile idealuri. Atat la
70 cat si la 17 ani, in inima fiecaruia exista dragostea pentru minunatii, uimirea tandra
inaintea stelelor, a lucrurilor si a gandurilor care se aseamana.
Cadrul teoretic:

In secolul al XIX-lea ratele natalitatii si a mortalitatii erau ridicate, lucru care inseamna
ca populatia era tanara iar oamenii nu traiau atat de mult incat sa ajunga sa
imbatraneasca.
Personele in varsta au avut roluri diferite in societate variind de la o perioada la
alta. In trecut batranii erau priviti cu mult mai mult respect pentru ca atunci ei erau asa
numitii invatatori. Ei transmiteau noilor generatii cunostintele si invataturile pe care ei le
detineau, prin viu grai si mai putin prin scrieri (in trecut existau mai putine carti sau
scrieri si atunci aceasta era singura metoda prin care tinerii invatau).
In zilele noastre putem spune ca rolurile s-au inversat. Tinerii detin “puterea
suprema”, ei sunt mai bine informati iar in perioada in care noi traim acest lucru este
primordial. Cunostintele stiintifice recente, noile tehnologii sunt atuul tinerilor in timp ce
puterea baranilor cat si cea a adultilor este in declin.
Batrani sunt priviti de tineri de azi ca o povara in special cand acestia sunt
dependenti de ajutorul tinerilor atat fizic cat si financiar.
Personele in varsta nu sunt inutile ele pot ajuta familia in unele activitati
(ingrijirea copiilor sau a unnor membri bolnavi din familie ) in cazul in care acestia nu
sunt bolnavi si imobilizati la pat.

Noi traim intr-o societate in care exista batrani, in cadrul careia propotia de
oameni in varsta de 65 de ani, sau mai mult, sporeste in mod constant. In acelasi timp,
problema importantei sociale a imbatranirii este mult mai larga.
Din punct de vedere a ceea ce este batranetea de fapt –oportunitatile pe care le ofera si
greutatile pe care le poarta- se schimba in mod dramatic.
Deci sunt implicate doua procese ce se afla in contradictie pe de o parte, in societatile
moderne oamenii in varsta pot avea un statut inferior prin faptul ca sunt mai neputinciosi
decat cei din societatile premoderne. In aceste culturi ca si in societatile non-ocidentale
din prezent (cum sunt India si China) se considera ca batranetea este purtatoare de
intelepciune, iar cei mai batrani oameni dintr-o anumita comunitate erau, de obicei,
principalii factori care influentau luarea deciziilor. In prezent, varsta din ce in ce mai
inaintata aduce in mod predilect cu ea un fapt contrar. Intr-o societate care sufera
schimbari constante, cum este cea in care traim, acumularea cunostintelor de catre
oamenii mai in varsta nu le mai pare tinerilor o sursa valoroasa de intelepciune, ci doar
un lucru demodat.

Statutul personelor in varsta a variat dramatic de la o perioada la alta si de la un loc la

altul. In multe societati preindustriale oamenii mai in varsta s-au bucurat de onoruri si de
un statut plin de putere.
Acolo unde cunostintele au fost transmise prin traditie verbala mai mult decat prin
literatura stiintifica scrisa, oamenii mai in varsta au fost profesorii principali. Exista o
tendinta la unii oameni din societatile industriale moderne sa priveasca la aceasta
perioada cu nostalgie, dar la fel ca oricare alt aranjament social, ea a avut dezavantajele la
fel ca si avantajele ei.
Puterea mare detinuta de batrani in multe societati preindustriale inseamna ca
altii, adulti mai tineri au avut putere mai mica.
Oare ne putem imagina astazi o femeie fiind servitoarea soacrei ei atat cat traieste aceasta
asa cum era in China antica?
Poate cineva sa-si imagineze ca un barbat trebuia sa astepte sa aiba propria proprietate,
sotie si copii doar cand tatal lui moare, asa cum era in Irlanda medievala?
Totusi nu numai batranii au avut parte de o schimbare a statutului social si putem
spune ca si copii sunt priviti altfel in zilele noastre decat erau ei priviti in trecut. Astfel ca
in trecut copiii erau oarecum marginalizati. In zilele noastre atentia familiilor se inderapta
tot mai mult spre copii. Poate pentru ca sunt constienti ca acestia reprezinta viitorul, sunt
cei ce ii vor ajuta cand vor ajunge la batranete, asa cum vad ca se intampla in zilele
noastre cu batranii care sunt ajutati sau pentru ca acesti copii pot fi o sursa de venit
deoarece statul ofera sprijin material si financiar familiilor cu copii.
In cea mai mare parte a istoriei omenirii copii au fost tratati cu duritate. Aproape
in toate societatile pe care le cunoastem inainte de secolul al XX-lea copiii au fost batuti.
Acum, in tarile moderne, industrializate, copilaria este privita in mod diferit, ea este un
tip special de protectie a vietii. Insa copiii raman fara putere si se manifesta destule
vestigii ale gandirii si comportamentului trecut.
Putem sa ne dam seama de pozitia batranilor din ziua de azi in societate si daca
observam ce se intampla pe piata muncii unde adesea batranii sunt concediati in favoarea
tinerior, asta nu pentru ca acesti oameni mai in varsta nu ar fi avut performante ci pentru
ca tinerii poseda mai multa informatie, mai multe cunostinte stiintifice recente si pentru
ca au de dat mai multi ani in folosul munci respective. Inca un atuu al tinerilor este ca
sunt mai flexibili si invata mai repede orice lucru care l-ar putea ajuta sa obtina un post, o
slujba.
In zilele noastre, puterea batranilor si chiar a adultilor de varsta mijlcie este in declin
din cauza tinerilor care sunt produsul recent al educatiei mai inalte si poseda mai mare
parte din cunostintele stiintifice recente. Aceste resurse intaresc pozitia tinerilor, o
instruire profesionala recenta are avantaj mai mare pe piata muncii asupra oamenilor de
50 de ani care pierd locurile de munca si sunt in cautarea altora noi. Chiar daca o astfel de
persoana a fost concediata pe motive care nu au nici o legatura cu performanta, poate fi
dificil, chiar imposibil sa gaseasca un alt loc de munca in profesia practicata.
Motivele: ei sut vazuti ca avand mai putini ani de dat in folosul firmei sau intreprinderii si
de asemenea, ca nu au cunostinta de data recenta in profesie, pe care le detin cei instruiti
recent.

Consecintele imbatranirii sunt impartite in:

1. Consecinte individuale
2. Consecinte pentru familie
3. Consecinte pentru societate

1. Consecinte individuale

- bucuria pensionarii, care aduce mai mult ragaz pentru preocuparile si activitatile
placute din timpul liber, precum si mai mult timp care poate fi petrecut in
compania nepotilor.
- scaderea venitului, posibilitatea intrari in saracie daca cuantumul pensiei este mic.
- Pierderea statusului obtinut prin munca
- Mai putine contacte cu colegii de munca si prietenii
- Cresterea izolarii si singuratatii datorita prietenilor si partenerilor care mor.
- Deteriorarea sanatatii si cresterea dependentei de altii.
- Teama de agresiune sau chiar crima, in special datorita televiziunii si presei, care
adesea sunt principalele surse de informare a batranilor ; mass-media ofera o
perspective exagerata referitor la astfel de fenomene.”
2. Consecinte pentru familie:

- Batranii pot ajuta rudele pentru ingrijirea medicala a acestora sau pentru
supravegherea copiilor. Cei mai instariti ii pot ajuta si cu bani.
- tensiunea emotionala si incordarea batranilor, posibilitatea infirmitatii, determina
rudele sa ii aduca in familia lor. Aceasta poate cauza conflicte intre cupluri sau
intre bunici si copii.
- Apar probleme in planificarea concediilor, in schimbarea locului de munca sau
pentru promovare, cauzate de necesitatea ingrijirii unui batran dependent.
- Scaderea venitului ca rezultat al faptului ca unul dintre soti trebuie sa paraseasca
locul de munca pentru a se ingriji de un batran dependent, se impovareaza si nota
de plata pentru mancare si pentru cheltuielile de intretinere a locuintei.
- Dificultati de genul stresului pentru rudele apropiatecare trebuie sa dedice o mare
cantitate de timp pentru ingrijirea rudelor in varsta infirme sau bolnave.”

3. Consecinte pentru societate :

- Povara crescuta a dependentei. Aceasta poate insemna taxe mai mari pentru
populatia activa ca sa se asigure nivelul mai ridiacat al cheltuielilor
guvernamentale pentru pensii si ajutoare sociale, sanatate si servicii sociale.
- mai putini bani disponibili pentru alte domenii, cum ar fi invatamantul.
- Saracie mai mare, deoarece adesea batranii ajung sub pragul saraciei
- Deoarece batranii ocupa casele lor pentru mult timp este amplificata criza de
locuinte
- Tineri neangajati mai multi si oportunitati mai putinede proovare la locul de
munca, deoarece oamenii traiesc si muncesc pana la varsta pensionarii.
- Mai multe institute spitalicesti si de alta natura pentru ingrijirea batranilor.”

Cresterea proportiei batranilor in populatie creaza cresterea poverii, dependentei

acestora, ceea ce se numeste cresterea ratei dependentei.
Acest lucru inseamna cresterea numarului de oameni batrani care trebuie sa fie
suportati de populatia active.de obicei, aceasta inseamna taxe mai ridicate care le suporta
cei care muncesc ca sa plateasca costurile intretinerii batranilor”

Batranii sufera un regres in ceea ce priveste rolul lor in societate si daca batranii sunt
priviti cum sunt priviti in zilele noastre imi e frica sa ma gandesc cum o sa fiu eu privita
atunci cand o sa ajung varsta batranetii.
Este evident, demonstrat cu fiecare scena pe care o vedem in strada , in families
au oriunde altundeva, ca batranii de azi nu mai sunt tratati cum erau tratati batranii in
trecut. Nici nu ar avea cum. “Vremurile s-au schimbat” si oamenii s-au schimbat. Am
putea spune ca “Timpul nu mai are rabdare” , ca poate batranii sunt un pic prea lenti
pentru “cursa” in care alergam toti, fie ca vrem fie ca nu.
E trist sa vezi cum o persoana care te-a invatat lucruri importante pentru viata,
atuci cand erai mic, acum e depasita de timp, e lasata mult in urma.
N-am vrut sa accept si nici acum nu pot dar …asa e viata… .
BIBLIOGRAFIE :

1. Mircea Agabrian - Sociologie generala pag 284-289

2. Anthony Giddens - Sociologie

3. Vasile Breban - Dictionar general al limbii romane

Editura : Stiintifica si enciclopedica - 1987
4. Marin Preda – Morometii
5. www.ceseintampladoctore.ro
6. Forum de internet: Ce facem cu batranii nostrii?