Perioada

HOMERICA: sec. XII-VIII i.Hr. primele urme de temple din lemn Perioada ARHAICA: sec. VII-VI i.Hr. apar primele temple Perioada CLASICA: sec. V-IV i.Hr. -clasicismul dezvoltat (sec. V i.Hr.) -clasicismul tarziu (sec. IV i.Hr.) Perioada ELENISTICA: sec III-I i.Hr.

salariat al cetatii delegat competent al acesteia antreprenor cetatean calificat

Epoca clasica: salariul unui arhitect este egal cu al unui lucrator calificat (totusi, exista diferente)
Secolul IV si perioada elenistica: apar diferentieri intre salariile lucratorilor si ale arhitectilor Evolutia mentalitatii despre munca (se recunosc grade diferite de calificare, indemanare si talent)

Superioritatea statutului moral al arhitectului ca salariat in sec. V rezida in similitudinea intre indemnizatia magistratilor si misthos-ul arhitectului, precum si frecventa si contextele particulare ale mentiunilor cu privire la acesti specialisti in documentele vremii.

 Arhitectul

este asociat operei, dar nu participa decat indirect la valoarea ei superioara de simbol al puterii Primele semnaturi pe opere de arta(sculptura) apar la sfarsitul perioadei arhaice si exprima mandria simtita fata de opera desavarsita Abia in secolul V apar curent semnaturile unor personalitati artistice precum Policlet, Fidias, Scopas Diferenta fata de sculptura: arhitectul intra in competitie cu Puterea pentru paternitatea unui monument

 Arhitectul

se bucura de privilegiul de a fi apropiat si asimilat politicului prin insasi natura calificarii sale tehnice
practica(techne) a arhitectului este importanta pentru polis si astfel il apropie de magistrat si functionar afla la limita superioara a lumii mestesugarilor

Cunoasterea

Se

Statutul de arhitect, care reuneste conditia aservita si inferioara a salariatului cu aceea, libera prin excelenta, a cetateanului care isi exercita

competenta, exprima mai clar decat orice altceva

ambiguitatile statutului de mestesugar, degradat de

munca sa si eroizat de ingeniozitatea sa.