UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

MASTER ROMÂNII ŞI ROMÂNIA ÎN CONTEXT INTERNAŢIONAL
ANUL I

STRIGOII ÎN TRADIŢIA ROMÂNEASCĂ

-REFERAT-
-ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR-

STUDENT: DIACONU GEORGE-CĂTĂLIN

PROF.: CORNEL POPESCU
 Strigoii în tradiţia românească

Strigoiul, strâgoiul (fem. strigoaia sau strigoaica), şişcoiul, moroiul, muroiul

(fem. moroaica, muroaica), vârcolacul, sau Cel-Rău, numit de către
meglenoromâni şi vampir1, este,  în mitologia românească, sufletul rău ale
mortului, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar
transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui
relele celor vii. Strigoii sunt niște creaturi „mitologice”
ale poporului dac adoptate ulterior de catre poporul român. Dacii considerau
strigoii reprezentarea răului, spiritele celor adormiți ale căror fapte nu au fost
demne de intrarea în „Împarația lui Zamolxis”, dar aceste date fiind transmise
doar pe cale orală, legenda și-a pierdut conținutul inițial. Ulterior poporul
român i-a transformat în niște creaturi insetate de sânge cu puterea de a lua
orice forma si de a controla gândirea persoanelor expuse din acest punct de
vedere (oameni sub influența alcoolului, oameni cu probleme psihice, etc.).
Potrivit lui Tudor Pamfile, termenul de „strigoi” este derivat din
cuvântul român „strigă”, care este la rândul său legat de italienescul strega, ce
înseamnă vrăjitoare. În folclor apar multe referințe la aceste entități, prin
poveștile cu strigoi. Populaţia românească din Bucovina, în atingere cu rutenii,
îi numesc pe strigoi vidme. Denumirea de moroi se întâlneşte mai ales în Ardeal
şi în părţile apusene ale Munteniei, precum şi în Oltenia 2. Conform altor
păreri, termenul are obârşie latină (Strigosus - descărnat, Strix - huhurez
supranatural care, în timpul nopţii, suge sângele copiilor mici) 3.
Daca mergem mai adânc în timp, descoperim că temerile şi credinţele în
puterile malefice ale morţilor sunt larg răspândite în întregul spaţiu
indoeuropean. În primul rând, frica de sufletele morţilor are la bază
convingerile omului arhaic în post-existenţa sufletului şi, mai ales, în puterea
acestuia de a se întoarce printre cei vii. În al doilea rând, cu mult înainte de
apariţia creştinismului, se credea că orice om are două suflete. Unul dintre ele
are capacitatea de a părăsi uşor trupul, în somn şi, în calitate de dublu al fiinţei
umane, poate fi capabil de acte şi fapte independente de voinţa celui adormit.
Probabil că de aici a apărut şi credinta românească conform căreia există doua
tipuri de strigoi, cei vii şi cei morţi. În prima categorie intră personaje umane

1
Tudor Pamfile, Mitologia poporului român, ediţie îngrijită şi prefaţă de I. Oprişan, Editura Vestala,
Bucureşti, 2006, p. 569.
2
Ibidem, p. 570.
3
Nicu Pârlog, Strigoii din mitologia românească: întunecata poveste a morţilor-vii,
http://www.descopera.ro/cultura/6439292-strigoii-din-mitologia-romaneasca-intunecata-poveste-
a-mortilor-vii [accesat 04.01.2017].

2
în viaţă, dar cu insuşiri infernale, demonice şi vrăjitoreşti, iar în cea de-a doua
sunt grupaţi strigoii „clasici”, morţii neodihniţi care bântuie neîncetat 4.
Credinţa în strigoi este destul de veche în tradiţia românească, prima
menţiune documentară fiind într-una din publicaţiile cele mai de seamă de la
mijlocul veacului al XVII-lea, în Pravila lui Matei Basarab, unde citim
următoarele: „Grăesc unii oameni nepricepuţi cum de multe ori, când mor
oamenii, mulţi dintr-acei morţi se scoală de se fac strigoi şi omoară pre cei vii.
Ce însă moartea ce vine de năprasnă şi de grab' la mulţi oameni, nimenea altul
nu ştie de dânsa, fără numai singur Domnul nostru Isus Hristos, care e
tocmitorul firii noastre... O! mare minune, să auză neştine şi să se mire: să
omoară mortul pre vii!... Bârfesc unii nebuni şi zic că multe trupuri ale
oamenilor, dacă mor şi le îngroapă în pământ, iale nu putrezesc, ci se află
întregi, pline de sânge...”5.
Potrivit tradiţiei, strigoii se fac din copiii care, atunci când se nasc, au pe
cap o pieliţă ca o tichie. Un astfel de copil este născut de o femeie care,
fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavolești sau când o
astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine și-i pune
pe cap o chitie roșie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea
copilului în strigoi, chitia trebuie îndepărtată de pe capul copilului cât mai
repede, căci altfel se zice că copilul o trage și o înghite, transformându-se6. De
asemenea, strigoii se mai fac din copiii născuţi din văr sau vară sau din alte
rude apropiate, ori dintre cei ce mor ucişi de mamele lor, fără a fi fost botezaţi.
Totodată, dacă o femeie face şapte fete sau şapte băieţi la rând, una după alta,
a şaptea sau al şaptelea se face strigoaică/ strigoi. Se mai fac strigoi din copiii
întorşi de la ţâţă sau din aceia care sug pe furiş sânul mamei la o săptămână
după înţărcare. De asemenea, dacă o pisică sau un câine trece pe sub masa
mortului sau trece peste acesta, mortul, după îngroopare, se face strigoi 7.
Strigoii morţi sunt spirite ale morţilor care nu ajung în Lumea de dincolo
din anumite motive: au fost strigoi în viaţă, au fost oameni obişnuiti, dar li s-a
greşit sau nu li s-au făcut rosturile la înmormântare. Ei se întorc printre cei vii,
în special printre rudele apropiate, pentru a le provoca mari suferinţe: aduc
moarte, boală, molime în animale, grindină. După locul unde apar şi relele
care le aduc, strigoii morţi pot fi, după locul unde acţionează, de apă şi de
uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. În cazul în care prezenţa strigoiului
se considera evidentă prin efectele produse de acesta (era auzit, visat, apăreau
anumite semne pe mormânt), se proceda la descoperirea şi anihilarea lui prin
4
Ibidem.
5
Carte de superstiţii, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 1993, pp. 21-22.
6
Ibidem, p. 13.
7
Ibidem, pp. 13-14.

3
diferite practici de dres sau de destrigoire. Atmosfera devenea si mai
apasatoare datorită unei importante zile a lupului fixata de tradiţie pe data de
30 noiembrie, la Sântandrei. În această zi lupul îşi poate îndoi gâtul ţeapăn,
devine şi mai sprinten, astfel că prada, indiferent că este animal domestic sau
om, nu mai are scapare8. Ca urmare, acum trebuia să se ia măsuri
suplimentare de pază a vitelor şi să se efectueze diverse practici magice de
apărare împotriva lupilor. Se considera că nici un alt moment al anului nu era
atât de prielnic pentru transformarea oamenilor în pricolici, oameni cu
înfăţişare de lupi sau câini, ca în ajunul şi în ziua de Sântandrei 9.
Noaptea Sfântului Andrei este este numită şi Noaptea Strigoilor şi
abundă în practici de protecţie a spaţiului. Aceasta era o noapte de spaimă,
întrucât se credea că spiritele morţilor „îşi părăsesc culcuşurile lor, făra să aibă
vreo ştiinţă despre aceasta”10, se iau la bătaie pe la hotare, răspântii de
drumuri şi prin alte locuri necurate. Duelurile sângeroase cu limbile de la
meliţe şi coasele furate din gospodăriile oamenilor se prelungesc până la
cântatul cocoşilor, când spaţiul se purifică, duhurile morţilor se întorc în
morminte, iar sufletele strigoilor revin în trupurile şi paturile părăsite fără
ştiinţa lor.  Când strigoii morţi nu au cu cine să se războiască, se duc pe la
casele oamenilor unde încearcă să sugă sângele celor care au nenorocul să le
cadă în cale11.
 În ajunul Sângiorzului, la Mânecătoare (noaptea de 22/23 aprilie),
strigoii îşi părăsesc din nou trupurile pentru a merge să fure mana holdelor,
laptele vitelor - să strice taurii, să lege sau să ia puterea bărbaţilor etc. În cele
două nopţi oamenii se ungeau cu mujdei de usturoi, ascundeau meliţele,
întorceau vasele cu gura în jos, produceau zgomote, îi strigau pe nume,
aprindeau focuri, păzeau cu atenţie vitele şi păşunile etc. În Moldova, noaptea
se numea Păzitul Usturoiului şi se celebra ca un revelion. Sunt argumente
etnofolclorice care sprijină ipoteza ca în aceasta perioadă a anului dacii
celebrau Anul Nou. Tinerii satului, fete şi băieţi, se adunau în cete de 10 - 12
persoane la o casă mai mare, căreia îi ungeau, la lumina zilei, uşile şi ferestrele
cu usturoi. Participanţii, care nu părăseau până dimineaţa casa, petreceau ca la
un revelion: mâncau, se cinsteau, adesea peste măsură, jucau, glumeau.
Dimineaţa ieşeau cu lăutarii în curte unde jucau covata cu căpăţâni de usturoi
adus de fete şi păzit noaptea de o bătrână. Petrecerea se încheia cu împărţitul

8
Tudor Pamfile, Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului, București, 1914, pp. 135-137.
9
Ion Ghinoiu, Sfântul Andrei - Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii, http://www.crestinortodox.ro/datini-
obiceiuri-superstitii/sfantul-andrei-traditii-obiceiuri-superstitii-68771.html [accesat 04.01.2017].
10
Tudor Pamfile, Sărbătorile de toamnă..., p. 127.
11
Ilie Bădescu, Darie Cristea (coord.), Elemente pentru un Dicţionar de sociologie rurală: Concepte - Teme -
Teorii, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011, pp. 130-131.

4
usturoiului între participante care îl păstrau la icoană, pentru a-l folosi la
vindecarea bolilor, pentru farmecele de dragoste etc 12.
Strigoii se cunosc după faptul că nu mănâncă niciodată usturoi sau ceapă
şi se feresc de mirosul de tămâie. Oamenii deja strigoidizaţi pot fi identificaţi
doar de persoanele născute sâmbăta, căci numai acestea le pot recunoaşte
adevărata formă. Conform credinţelor populare, dacă cei născuţi în ziua de
sâmbătă stau noaptea la pândă în cimitire, văd o serie de chipuri şi siluete care
ies, pur şi simplu, din morminte şi nu se întorc decât după ultimul cântat al
cocoşilor, când şi-au isprăvit menirea pentru noaptea în cauză.
Orice strigoi are coada acoperită de păr lung, picioare cu copite de cal,
mâini păroase şi o gură mai mare decât a omului normal. Cu ocaziile bântuirii
prin lumea celor vii, strigoii iau, deseori, înfăţişări de animale aşa-zis
„impure”, precum pisică, gândac, iepure, muscă, fluture cap-de-mort, lup,
câine, ţap, berbec, bufniţă, cucuvea, şobolan.
Astfel înzestraţi, înfăptuiesc doar lucruri malefice: sperie pe cei vii, fură
mana vacilor şi rodul câmpului, „leagă” bărbaţii şi tinerele fete, absorb vlaga şi
energia vitală a rudelor şi foştilor prieteni sau opresc zăgazul ploilor (în
special strigoaicele sau vidmele). Aceleaşi vidme sunt maestrele unui erotism
nocturn vampirizant, în urma caruia bărbaţii care au contact cu ele ajung în
pragul obsesiilor paroxistice şi al nebuniei sfârşită în moarte
sigură. Strigoaicele sunt, de fapt, dependente de relaţiile sexuale cu cei
vii. După ce se iubeşte o noapte întreagă cu un bărbat, strigoaica a iniţiat deja
procesul prin care-i fură acestuia, încetul cu încetul, sufletul 13.
Respinse în mod categoric, în egală măsură de persoanele sceptice, cât şi
de comunitatea ştiinţifică, cazurile de strigoi şi moroi din spaţiul etnografic
românesc continuă să atragă tot mai mulţi împătimiţi ai genului. Răspunsul
rezidă în abundenţa fenomenelor, persistenţa în timp şi numărul mare de
martori vizuali ai derulării faptelor. Conform informaţiilor remise în valoroasa
lucrare „Magia şi fiinţele fantastice din arhaicul românesc”, apărută la Editura
Carpathia Rex, Bucureşti, 2005, şi scrisa de reputatul autor Cornel-Dan
Niculae, istoria folclorică a reţinut nenumărate cazuri de strigoi care au
depăşit graniţa superstiţiilor săteşti, intrând de-a dreptul sub incidenţa
fenomenelor paranormale neelucidate.

BIBLIOGRAFIE:

*** Carte de superstiţii, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 1993.

12
Ion Ghinoiu, op. cit.
13
Nicu Pârlog, op. cit.

5
BĂDESCU, Ilie, CRISTEA, Darie (coord.), Elemente pentru un Dicţionar de
sociologie rurală: Concepte - Teme - Teorii, Editura Mica Valahie, Bucureşti,
2011.

GHINOIU, Ion, Sfântul Andrei - Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii,

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/sfantul-andrei-
traditii-obiceiuri-superstitii-68771.html [accesat 04.01.2017].

PAMFILE, Tudor, Mitologia poporului român, ediţie îngrijită şi prefaţă de I.

Oprişan, Editura Vestala, Bucureşti, 2006.

IDEM, Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului, București, 1914.

PÂRLOG, Nicu, Strigoii din mitologia românească: întunecata poveste a morţilor-vii,

http://www.descopera.ro/cultura/6439292-strigoii-din-mitologia-
romaneasca-intunecata-poveste-a-mortilor-vii [accesat 04.01.2017].