Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Publicare: 2010-11-22
Autor: TÖTSZEGI Tekla
Tradus de: Meister Róbert
Conform celor mai vechi surse scrise, olăritul a fost prezent la Turda încă din
secolul al XVII-lea, iar o altă sursă, de această dată din secolul al XVIII-lea, face
referire la faptul că meşterii locali executau oale smălţuite în cantităţi aşa de
însemnate, încât satisfăceau cererea locală în întregime, reuşind să vândă şi
populaţiei localităţilor vecine, cu prilejul târgurilor săptămânale. În timp ce
olarii din Iara de Jos şi Moldoveneşti produceau oale de folosinţă cotidiană,
turdenii excelau în confecţionarea oalelor decorative şi a celor destinate păstrării
anumitor provizii, piese preferate în satele din zona Arieşului, din Câmpia
Transilvaniei şi din ţinutul Călata. Conform datelor, concomitent confecţionau
cahle şi montau sobe, iar o sursă din 1827 menţionează şi confecţionarea ţiglelor
smălţuite folosite pentru acoperirea caselor.
Olarii turdeni îşi procurau materialele de bază din lutăria care era în
proprietatea oraşului sau în proprietatea Asociaţiei Olarilor. Pământul alb, cu un
bogat conţinut de caolină, folosit pentru angobare la oalele de diverse folosinţe şi
ornamentale - era procurat de la Sănduleşti. Materia primă pentru culoarea roşie
se aducea de la Băiţa, iar negrul dat de oxidul de mangan, de la Moldoveneşti.
Culoarea galbenă şi cea verde erau obţinute - ca în alte părţi - din oxizi de fier
sau de cupru. Oxizii de plumb din care se obţinea smalţul erau cumpăraţi din
Baia Mare.
Bibliografie selectivă