Ganditorul si Gândirea

J.Krishnamurti

Krishnamurti: Acum, ce este mai imoportant: a urmari un ideal sau a intelege ceea ce
este? Daca sunt violent si tu pui inaintea mea idealul nonviolentei, ma va ajuta acesta
sa scap de violenta?

Interlocutor: Idealul nu va ajuta dar urmarirea lui va ajuta cu siguranta.

Krishnamurti: Sa privim mai direct. Cum va ajuta pe cineva urmarirea idealului de

nonviolenta sa fie liber de violenta?

Interlocutor: Urmand idealul nonviolentei si apoi punand-ul in practica, inseamna

indepartarea cauzelor violentelor, si pe urma continuand pe calea nonviolentei.

Krishnamurti: Daca sunt agresiv prin natura, violent, furios, cum pot fi liber de
acestea? Violenta mea poate fi eradicata prin urmarirea idealului nonviolentei?

Interlocutor: Vei deveni nonviolent eradicand lucrurile care te cauzeaza sa fi violent.

Krishnalurti: Deci idealul nu este necesar. Idealul nonviolentei este fictiune, nu-i asa?
Vedem in prezent in lume o ciocnire de ideologii. Exista lupte intre clase si conflicte
comunale; are loc un proces constant de dezbinare, o lupta nesfarsita in noi insine si
cu vecinii nostrii, fie englezi, americani, rusi sau indieni. Actiunea noastra prezenta
bazata pe exclusivism conduce mereu la conflict si dezintegrare; si avand idealul
unitatii vom atinge in cele din urma pacea? Pacea este esentiala pentru gandirea
creativa, arta creatoare, si vedem ca pacea este distrusa prin exclusivism, care se
exprima ca nationalism, organizatii rasiale si asa mai departe. Este posibil sa fi liber
de exclusivism, nu in viitor ci acum?

Interlocutor: Pentru marea majoritate a umanitatii cred ca nu este posibil.

Krishnamurti: Nu discutam marea majoritate a umanitatii: noi incercam sa aflam daca

este posibil pentru tine si pentru mine - adica pentru cei dintre noi care simt imortanta
pacii in lume - sa fim liberi de spiritul exclusivist. In prezent in India exista o
tensiune comunala. Care este raspunsul dumneavoastra fata de ea?

Interlocutor: Este aproape imposibil sa schimbi natura umana, si chiar daca ma

schimb pe mine, in ce fel va afecta lumea acest lucru?

Krishnamurti: Eu afirm ca va afecta lumea in mod fundamental pentru ca tu te aflii in

relatie cu altul, si acesta cu un altul si asa mai departe. Daca tu te-ai transformat poti
sa iti transformi deasemenea vecinul. Lumea nu este separata de tine, si este un fapt
real ca nu poti trai in izolare. De vreme ce toata existenta este relatie, cand iti
transformi propriile tale relatii, acest lucru va afecta lumea. Dar trebuie sa incepi cu
tine; este total inutil sa discutam aceste lucruri in mod teoretic.
Incercam sa aflam cum tu si cu mine, care suntem fiinte umane obisnuite- cum putem
contribui la o noua ordine sociala, la o noua cultura, la o lume noua. In primul rand
trebuie sa intelegem ceea ce suntem. Fiind prinsi in discutii interminabile, in conflicte
de toate felurile, nu se poate trai creator; putem fi liberi de conflict doar cand ne
intelegem pe noi insine. Noi nu suntem separati de lume si problema noastra este
problema lumii. Suntem produsul mediului nostru inconjurator si pentru a modifica
mediul trebuie sa incepem cu noi insine.

Interlocutor: Majoritatea dintre noi sunt prea slabi ca sa lupte impotriva curentului
material al lumii prezente.

Krishnamurti: Desigur, slabiciune exista doar cand nu exista intelegere. Din

momentul in care cineva intelege un lucru, acela este liber de slabiciune. Mi-e teama
ca nu ne-am concentrat prea mult asupra acestor probleme.

Interlocutor: Cum se poate elibera mintea de propria ei conditionare, de fundalul ei?

Krishnamurti: Pentru a fi liber de conditionare trebuie sa intelegi ce este mintea. Ce

este mintea? Desigur, ea nu este creierul. Cand spui, "Gandesc", ce intelegi prin
gandire? Cand ai un gand, ce are loc in realitate? Care este sursa gandului? Este
trecutul in legatura cu prezentul, nu-i asa? Trecutul raspunde la prezent, si acel
raspuns il numim gand. Deci gandul este rezultatul trecutului.
Ce este trecutul? Exista ieri in termeni de timp cronologic si exista ieri in sens
psihologic alcatuit din rezidurile experientei de ieri. Pentru moment nu ne referim la
trecutul cronologic ci la aceste reziduri care sunt facute din memoria experientelor
noastre trecute. De vreme ce gandirea se intemeiaza pe trecut, este rezultatul timpului
- timpul fiind continuitatea memoriei, poate exista libertate de acea continuitate doar
cand fiecare experienta este inteleasa in totalitate si astfel nu lasa nici un reziduu.
Mintea nu poate intalni nimic nou cat timp este incarcata cu memoriile psihologice
ale lui ieri; poate fi libera de trecut doar cand nu mai exista acest fundal al memoriei.
Ceea ce numim gandire este raspunsul memoriei si fara memorie nu exista gandire;
deci trebuie sa luam in considerare memoria. Exista o memorie a faptelor si o
memorie psihologica. Pentru a sti cum sa construiesti un pod trebuie sa ai memoria
faptelor. A te lipsi de memoria faptelor inseamna a sfarsi intr-un azil. Dar ce este
procesul memoriei psihologice? Memoria psihologica este evident rezultatul
experientelor care nu au fost pe deplin intelese si blocheaza intelegerea noilor
experiente. Cand te intalnesti cu mine, pe mine ma intalnesti sau intalnesti memoriile
tale despre mine? Daca iti privesti propria minte vei vedea ca raspunsul ei este
intodeauna din fundalul memoriei, al traditiei, al influentelor mediului; cum se naste
aceasta memorie? De ce mintea este asa de incarcata cu memorie? Exista gandire care
sa nu fie incarcata cu memorie? Daca gandirea nu este incarcata cu memorie, nu
exista nimic din trecut; dar gandirea este memoria, nu-i asa?

Sa privim problema diferit: vreau sa fiu liber de conditionarea mea, de aceea spun ca
sunt diferit de gandire. Aceasta inseamna ca "Eu" este o dorinta, o pofta, care s-a
separat de gandire - gadirea fiind memoria. Dar este acest "Eu" diferit de memorie?
Cel care analizeaza este diferit de ceea ce analizeaza, ganditorul este separat de
gandire? Aceasta este ceea ce discutam. Daca ganditorul este separat de gandire
atunci ganditorul poate opera asupra gandirii, deci el poate face ceva cu gandirea; dar
daca ganditorul nu este separat de gandire, daca gandirea si ganditorul sunt una, daca
nu exista "Eu" separat de calitati, atunci problema este complet diferita. Tebuie sa fim
foarte clari supra acestui punct pentru ca din el reies multe lucruri. Cand spui "Eu
trebuie sa imi controlez gandurile", este controlorul diferit de ceea ce controleaza,
ganditorul separat de gandurile sale? Daca nu ai ganduri, unde este acest "tu"?
Indeparteaza gandurile si ganditorul nu mai exista; si totusi noi am divizat ganditorul
de gandurile sale.

Tu spui Eu sunt separat de gandurile mele pentru ca eu sunt permanent in timp ce

gandurile mele vin si se duc". A spune "Eu sunt permanent" cere gandire; astfel
sensul permanentei este rezultatul gandirii. Cu alte cuvinte, ceea ce este nepermanent,
ceea ce vine si pleaca, creaza o entitate separata de ea pe care o numeste "Eu"
permanent. Evident, nu poti gandi despre ceva ce nu cunosti; de aceea, ceea ce
numesti permanentul este produsul gandirii, nu este ceva dincolo de gandire. Deci
cand spui "Eu sunt permanent, doar gandurile mele vin si pleaca", este "Eu-l", acesta
fiind ganditorul, intr-adevar permanent? Nu este "Eu-l" deasemenea rezultatul
gandirii? Desigur, prin gandire realizezi ca esti.

Sa ne apropiem altfel de problema. In momentul experientei esti constient de un Eu

care experimenteaza? Intr-un acces brusc de manie, esti constient ca esti furios? In
momentul maniei nu exista nici experimentator nici ceea ce se experimenteaza; exista
doar o stare de experimentare. Doar cand trece starea spui "Am fost furios". In starea
de experimentare nu exista nici experimentator nici ceea ce se experimenteaza. Exista
doar o stare de experimentare. Cand cineva este consumat de un sentiment, toate
celelalte sentimente dispar. Celelalte sentimente pot aparea o secunda mai tarziu, dar
in momentul experimentarii nu exista experimentator separat de experienta. Deci
exista un ganditor diferit de gandire? Fara gandire, unde este ganditorul? Desigur,
intai este gandirea si apoi ganditorul. Ganditorul este creat din gandire. Gandirea
stabileste ganditorul, "Eu-l" ca entitate permanenta; dar este "Eu-l" permanent?

Nu te poti gandi la necunoscut; te poti gandi doar la ceva ce cunosti. Spui ca ai un

sentiment ca exista ceva permanent dincolo de impermanenta gandirii. Dar a spune
acest lucru inseamna a aduce permanentul in campul gandirii; prin urmare tu deja
cunosti ceea ce este, dar acest lucru fiind deasemenea un produs al gandirii, nu este
permanent. Necunoscutul - Dumnezeu, adevarul sau cum vreti - poate fi gasit doar
cand procesul gandirii inceteaza, nu prin impingerea gandirii din ce in ce mai inapoi,
care ramane inca un produs al mintii, o dorinta de a fi in siguranta. Gandirea nu se
poate muta niciodata de la cunoscut la necunocut. De aceea este importanta eliberarea
mintii de cunoscut - si asta este tot ceea ce poti sa faci. Nu te poti gandi la Dumnezeu.
Daca te gandesti la Dumnezeu, este propria ta proiectie si de aceea nu are realitate.

Ganditorul este separat de gandirea sa pentru ca vedem nepermanta gandirii; am

stabilit ganditorul ca entitate permanenta pentru ca nu putem tolera nepermanenta, nu
putem suporta sa spunem "Eu sunt trecator". Domnilor, priviti numai acest adevar.
Am separat ganditorul de gandire pentru ca dorim sa fim permanenti; mintea doreste
sa traiasca intr-o stare de securitate, de aceea refuza sa infrunte faptul nepermanentei.
Pentru a afla ce este dinclo de cuvinte mintea trebuie sa inceteze sa gandeasca in
termeni de cuvinte, adica procesul gandirii trebuie sa inceteze complet. Cand procesul
gandirii inceteaza, exista altceva; dar pentru ca procesul gandirii sa inceteze trebuie
sa il aprofundam si sa vedem cat este de inselator. Nu putem cunoaste adevarul fara
ca intai sa cunoastem falsul ca fiind fals si sa il eliminam. Putem discuta despre cum
inceteaza procesul gandiri dar nu si despre ce se afla dincolo de cunoscut, ceea ce ar
fi copilaresc. Pentru a descoperi ceea ce este dincolo de usa trebie mai intai sa aflam
cum sa ajungem la usa si sa o deschidem. Acesta este inceputul auto-examinarii si
atunci suntem in intregime raspunzatori pentru propria noastra intelegere.

13 noiembrie 1948, New Delhi, India