JIDDU KRISHNAMURTI.

Din 1929 pana  

la moartea sa in 1986 a calatorit in toata
lumea si a vorbit in mod spontan in fata a
mii de oameni. A avut dialoguri cu liderii
religiosi ai vremii, oameni de stiinta,
profesori, scriitori, psihologi, experti in
computere si oameni din diferite domenii a
caror preocupare implicau explorarea
omului si intrebarile legate de rostul si
sensul vietii in care traim.

Krishnamurti a denuntat orice adeziune la vreo secta, organizatie sau religie. El spu
ca omul trebuie sa se elibereze singur de toate fricile sale, conditionari si dogme, p
propria experienta si numai aceasta poate aduce ordine in propria constiinta. O lu
aflata in permanent conflict nu poate fi trasformata intr-o viata mai buna, in dragost
compasiune de nici un politician al acestei lumi, de nici o strategie economica
sociala, ci doar printr-un proces de trasformare individuala a fiecarui om, prin prop
sa observa

JIDDU KRISHNAMURTI s-a născut la 11 mai 1895, la Madanapalle, îin sudul Ind
Mama lui Krishnamurti a murit când el era foarte mic, iar tatăl său s-a mutat cu fam
la Adyar, lângă Madras, pentru a fi aproape de cartierul general al Societăţii Teosof
al cărei membru era. După mutarea la Adyar, micul Krishnamurti şi fratele
Nityananda, hoinăreau adesea pe plajă si, într-o zi, au fost văzuţi de biblioteca
Societăţii Teosofice, C. W. Leadbeater, un renumit clarvăzător. Când i-a văzut pe
doi fraţi, impresionat de aurele lor, a cerut permisiunea să îi ia la cartierul genera
societăţii şi să se ocupe personal de educaţia lor. Tatăl copiilor a fost de acord. Astfel
a născut speranţa că micul Krishnamurti ar fi noul Mesia şi, în 1911, Annie Besa
preşedinta Societăţii Teosofice, a fondat o organizaţie (numită Ordinul Steaua Estu
al cărei conducător a fost desemnat Krishnamurti. Deşi în perioada aceea ea adopt
cei doi băieţi, tatăl lor i-a cerut înapoi, pe motiv că educaţia pe care o primeau
împotriva tradiţiei castei lor. Doamna Besant i-a dus pe băieţi în Anglia şi a reuşit
câştige procesul şi să-i păstre

Din acea perioadă, Krishnamurti a început să fie format pentru rolul său de învăţăto
Lumii.  A urmat cursurile primare la scoala engleza si, ulterior, a fost primis la studi
Europa. Stimulat de aşteptările adepţilor săi, Krishnamurti a ajuns să-şi accepte ro
pentru un timp şi chiar să vorbească la persoana întâi ca şi cum ar fi fost Maitr
(suveranul Ierarhiei Oculte). În 1925, în urma morţii fratelui sau Nityanan
Krishnamurti traversează o gravă criză psihologică, în decursul căreia începe să
îndoiască de toate valorile spirituale. S-a eliberat de tot ceea ce învăţase, rămănand î
o stare de non-speranţă. Nu mai aştepta nimic. Şi tocmai în această situaţie de
interior, în această stare de moarte faţă de elementele structurale ale trecutului
psihologic - spune Krishnamurti - a erupt în el acea binecuvantare ce se realize
numai într-o stare de linişte autentică, a avut loc erupţia explozivă a iub

In urma acestei revoluţii launtrice, Krishnamurti a dizolvat "Ordinul Stelei", ce fus

fondat special pentru el şi, începand din 1928-29, a luat o orientare comp
independentă de orice fel de organizaţie. După o perioadă dificilă, marcată
nenumărate confruntări, Krishnamurti îi întalneşte in 1946 pe Aldous Huxley şi
Charles Morgan, împreună cu care va fonda o şcoala la Ojai, California; de al
Huxley i-a prefaţat lucrarea Prima şi ultima libertate. Din acel moment, mesajul să
devenit mai cuprinzător şi s-a răspandit în întreaga lume. Deşi a continuat să se opu
formării oricărei organizaţii în jurul lui, oamenii au înfiinţat, mai ales după moartea
numeroase fundaţii care-i poartă numele în diferite ţări (de la ţările Americii Latin
până în Japonia) şi care au ca scop propagarea învăţăturilor s

Krishnamurti nu a avut nici o religie şi nici o filosofie prestabilită, deoarece spera

lui era de a elibera omul de toate sistemele - de dogmele şi de opiniile relative ca şi
teologia rigidă si de religia organizată. El vedea omul unit în minte şi trup şi eliberat
înlănţuirea şi tirania ego-ului acaparator. Krishnamurti vorbeşte despre problemele c
sunt comune tuturor oamenilor - suferinţa, violenţa, frica, iubirea şi trecerea timpu
El vedea mulţi oameni captivaţi de mireasma unor false valori şi recomandă ca ei
renunţe la ideile lor greşite despre ei înşişi - idei bazate pe condiţionările lor anterioa
Omul nu poate învăţa nimic, spunea el, până când nu încetează să mai comp
prezentul cu trecutul, pentru că prezentul este întotdeauna nou şi trebuie să
experimentat cu o minte liberă de toate gândurile şi ideile trecute. A spune de exem
că "eu sunt conştient" înseamnă a separa în mod inutil subiectul de obiectul experien
Mintea este condiţionată să creadă în "eu", spunea Krishnamurti, dar în clipa în care
poate debarasa de condiţionare (de modul în care a fost învăţată să gândeas
sentimentul de "eu" se schimbă si devine una cu existenţa, nu mai este separată de

Educaţia a fost una dintre preocupările de bază ale lui Krishnamurti. El a fondat şc
pentru tineri în mai multe ţări, dar a petrecut puţin timp acolo, împârţindu-şi cea m
mare parte a timpului între America, Elveţia şi India. Considera şcolile drept loc
"unde elevii şi profesorii pot să înflorească interior". Pentru că "acesta este sco
şcolilor, nu doar să transforme fiinţele umane în instrumente mecanice, tehnologice
pentru a le ajuta să se dezvolte ca fiinţe umane integre, lipsite de teamă şi de confuz
În viziunea sa, lăcaşurile de învăţământ trebuiau să fie "adevărate centre pen
înţelegerea profundă a vie

Modul său de a se adresa s-a schimbat foarte puţin de-a lungul anilor. El a respins or
formă de ceremonie, chiar şi ideea unui asistent care să îl ajute să trieze întrebările c
se repetau în cadrul conferinţelor. Urca pe scena singur, un omuleţ subţire, cu o faţă
o frumuseţe austeră, şi se aşeza pe un scaun de lemn obişnuit. Vorbea fără preambu
şi fără notiţe. Dar exista adesea o notă de nerăbdare atunci când răspundea la întreb
iar uneori dădea replici ferme care puteau părea severe. Krishnamurti revine mereu
aceeaşi idee, că trebuie să "murim" pentru a transcende condiţionările noastre,
"murim" în ceea ce priveşte trecutul cunoscut, să ne detaşăm de emoţiile noas
pentru a deveni total conştienţi de prezentul care este un permanent mister.