Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
~referat religie~
CUPRINS
1) Date biografice
a) Învăţătura despre om
b) Învăţătura despre societate
c) Învăţătura despre stat
3) Încheiere
2|Pagina
~ DATE BIOGRAFICE ~
Confucianismul – religie aparută in China Antica, cu aproximativ 6.000.000 de
adepţi ( majoritatea în China, Coreea, Vietnam, Japonia ), fondată de filozoful chinez
Confucius ( 551 - 479 î.C ), care se preocupa de principiile bunei conduite,
inţelepciunea practică şi relaţiile sociale. Confucius nu avea intenţia sa întemeieze o
religie nouă, ci să interpreteze şi să renască religia dinastiei Zhou, cu ritualurile sale,
pe care el le-a interpretat nu ca nişte sacrificii facute de oameni, pentru a primi
iertarea de la zei, ci ca nişte ceremonii ale oamenilor, întrupând modele de
comportament civilizat, adunate de-a lungul mai multor generaţii. Acestea insemnau
pentru Confucius sâmburele societaţii chineze. Confucius, al carui nume chinezesc
era Kung Fu Tzu, s-a nascut in statul Lu, in anul 551 î.C. într-o familie aristocrata,
care-şi pierduse averea şi pozitia. Despre tatal lui se spune ca fusese un razboinic
puternic pe nume Şu Lianhă. Şu Lianhă înaite de a se naşte Confucius avea
deja 9 fete, fapt ce-l facea nefericit. El avea nevoie de un moştenitor al neamului
aristocratic. Fiul mai mare al lui Şu Lianha era foarte slab chiar de la naştere şi
războinicul nu se grăbea să-l facă moştenitor. În momentul cînd cea dea treia soţie
ramîne însarcinată, Şu aduce mulţumire zeilor într-o peştera ( peştera pentru chinezi
este loc sfînt ). În aceasta peşteră s-a şi nascut Învăţătorul celui mai mare curent
filosofic.
Cînd baiatul avea 2 ani şi trei luni Şu Lianhă se stinge din viaţă. Celelalte doua
soţii ale lui Şu Lianhă deja nu mai ascundeau invidia catre tînara mamă a
moştenitorului. Aceasta era nevoita să plece în oraşul ei natal. Parinţii însă nu au
primito în casă pe care ea o necinstise, căsătorindu-se mai devreme de cît cele două
surori mai mari.
Din aceasta cauză mama şi cu micul Confucius a fost nevoită s-ă se stabileasca
departe de familie. Confucius pe acea vreme se evidenţia de ceilalţi prin agerime, ura
nedreptatea, iubea deosebit parinţii, ştia multe obiceiuri religioase. El ştia istoria
neamului, ce numara mai mult de un secol. Aflînd despre maiestria stramoşilor lui,
printre care erau şi oameni talentaţi, care s-au afirmat în multe domenii, el a
conştientizat că numai o bună pregătire militară nu este de ajuns petru a atinge
absolutul. Cînd Confucius avea 17 ani, mama sa se stinge din viaţă, ea abia
înmplinise 38 de ani. El îşi înmormîntează mama alaturi de mormîntul tatalui pe care
îl va gasi cu greu.
În tinereţe a fost profesor, dar a aspirat la o poziţie guvernamentală, întrucît avea o
deplină încredere în capacitatea lui de a reorganiza societatea. Şi-a petrecut mult din
viata calatorind prin China, dînd sfaturi conducatorilor. Era unul din acei filozofi,
care aspirau la salvarea unei ţări, prin sfaturile pe care le dădea. Spre deosebire de
ceilalţi, care şi-au găsit calea în cunoaştere, Confucius s-a inspirat din trecut, pe care
încerca să-l transforme in realitate. Se declara un traditionalist, nu un creator de nou,
ci un iubitor al vechiului.
Ultimii ani din viaţă i-a petrecut in oraşul natal, unde s-a dedicat in totalitate
propovăduirii învăţaturilor sale. Analectele reprezinta o colectie de învăţaturi ale lui
Confucius, păstrate de discipolii lui, considerate singurele care i se pot atribui lui
3|Pagina
Confucius cu siguranţă. Confucianismul este una din cele mai influente tradiţii
filozofice din lume, cu introspecţii profunde in natura umană. Deşi confucianismul a
devenit ideologia oficială a statului chinez, n-a existat niciodată ca religie instaurată,
cu biserici si preoţi. Savanţii chinezi l-au onorat pe Confucius ca pe un mare înţelept,
fără însa a-l venera ca pe un zeu. La rîndul lui, Confucius nu a pretins niciodata a fi o
divinitate. În confucianism, omul este centrul universului, el nu poate trai în izolare,
ci în comunitate. Scopul vieţii este atingerea fericirii individuale, care se poate obtine
prin pace.
4|Pagina
~ ÎNVĂŢĂTURILE LUI CONFUCIUS ~
~ ÎNVĂŢĂTURA DESPRE OM ~
5|Pagina
Sensul vieţii omului generos este de a atinge Dao, importanţa averii ocupa locul
doi : „ Soţul generos se gîndeşte doar la posibilitatea de a atinge Dao, pe el nu-l
ranjează sărăcia.” Ce calităţi trebuie să posede Tziuni-Tzî? Confucius deosebeşte doi
factori : „jăni” şi „văni”. Ierogliful ce determină primul factor, se traduce ca
„binevoinţă”. După Confucius omul generos trebuie să manifeste omenie în relaţii,
aceasta este şi baza învăţăturii lui. Schema cosmogonică alcătuită de el descrie viaţa
ca o faptă eroică sau autosacrificare, în rezultatul căreia apare etic o societate
perfectă. Încă o variantă tradusă a cuvîntului „omenie”. Omul generos întodeauna
este adeptul adevărului şi nu se ascunde după spatele altuia. „Omenia nu presupune
faţa binevoitoare şi limbajul chibzuit”.
De a observa această calitate în om este foarte greu, practic imposibil. Confucius
socotea că omul pentru a atinge „jăni” trebuie să posede o dorinţa profundă şi să-şi
dea seama dacă a atins perfecţiunea poate doar el singur.
„Văni” – „cultura”, „literatura”. Omul generos trebuie să posede o cultură
interioară bogată. În acelşi timp Confucius spune despre efectul negativ produs de
abuzul de „văni”: „Cînd în om sunt mai presus calităţile naturii se primeşte o fiară pe
cînd educaţia constă doar în a învăţa”.
6|Pagina
Confucius înţelegea că societatea nu poate să fie alcătuită doar din „jăni” – ea va
pierde capacitatea de a exista, nu se va dezvolta şi în final va regresa. În acelaş tim
este nereal ca societatea să conţină doar „văni” – progres nu va exista nici în cazul
dat.
După Confucius, omul trebuie să posede trasăturile naturii şi să dobîndească
învăţătura. Asta nu este pe puterile oricui, sus pot ajunge doar persoane ideale.
Cum putem afla, descoperi apartenenţa omului la anumite categorii ? În calitate de
indicator aici se foloseşte principiul „hă” şi opusul lui „tun”. Acest principiu poate fi
numit principiul dreptăţii, sincerităţii, independenţei opiniilor.
„Soţul generos tinde spre hă, dar nu spre tun, omul mic invers, tinde spre tun, nu
spre hă.”
Confucius mai spunea : „Soţul generos tinde spre dreptate, de aceia el nu poate
să urmeze tun. Omul mic tinde spre bogăţie, deaceea el nu poate urma hă. ”
Hă – este criteriul principal a Soţului Generos. Obţinînd hă, el obţine tot ce puteau
să-i ofere văni şi jăni : independenţa gîndirii, activitate etc. Anume aceasta este baza
teoriei conducerii statului.
În acelaşi timp Confucius nu critică nici pe omul mic, el vorbeşte doar de
diferenţierea de sfere a activitîţii lor. Slo jăni, după Confucius, trebuie să
îndeplinească anumite funcţii în favoarea Tziuni-tzî, să se ocupe de munca grea.
În acelaşi timp a utilizat tipul omului mic în scopuri educative. Astfel l-a înzestrat
practic cu toate caracterele negative, el a facut din Slo Jăni exemplul spre care
degradează omul ce nu tinde să se ridice.
În multe învăţături ale lui Confucius figurează Dao. Ce este Dao? Dao - una din
principalele categorii a filosofiei chinei antice şi gîndirii etico-politice.
Astfel Dao – este limita aspiraţiei umane, dar atingerea ei nu este pe puterile
oricui. Dar Confucius nu credea că Dao este imposibil de atins. Confruntînd Dao şi
omul, Confucius a subliniat că omul este centrul învăţăturilor lui.
În relaţiile societate - natura Confucius deasemeni se ocupa de grija pentru
oameni. Pentru a prelungi existenţa sa societatea este obligată să se folosească
raţional de resursele naturale.
Confucius a dedus patru principii de bază pentru conlucrarea societate-natură:
1) Pentru a ajunge membru destoinic al societăţii este necesar să-ţi adînceşti
cunoştinţele despre natură.
2) Numai natura este în stare să ofere omului şi societăţii putere spre a supraveţui
şi ispiraţie.
3) Atîrnare serioasă faţă de lumea vie cît şi faţă de resursele naturale.
4) Mulţumirea regulată Naturii. Acest principiu are rădăcinile în religia chinei
antice.
7|Pagina
~ ÎNVĂŢĂTURA DESPRE STAT ~
8|Pagina
~ ÎNCHEIRE ~
9|Pagina
Bibliografie
de Teodor-Nicolae Maciu-Popescu
10 | P a g i n a