Sunteți pe pagina 1din 6

CONFUCIANISM

Confucius sau k’ung fu zi pe numele sau adevarat a fost cel mai de seama
filosof al chieni si cel care a influentat hotarator civilizatia extremului orient

Misionarii sec XVII i-au latinizat numele si astfel occidentul il cunoaste sub
numele de confucius

Scoala confucianista este considerata de multi o religie insa ea este mai


mult o doctrina filosofica,sau altfel spus doctrina confucianista este un
amalgam de traditii arhaice chinezesti, principii morale,filosofice si
religioase.

Confucius este un traditionalist,nicidecum un creeator de noi teorii ci se


doreste a fi un simplu purtator de stafeta, cum si spune..transmit invatatura
din batrani fara a creea nimic nou , caci ea(invatatura) imi pare demna de
crezare si aprobare.

Una dintre convingerile lui confucius era despre natura perfectibila a


omului. Astfel Omul se defineste ca o fiinta capabila sa se amelioreze, sa se
perfectioneze la nesfarsit

Cel care este stăpânul minţii sale este stăpânul Universului.


Când vezi un om bun, încearcă să-l imiţi; când vezi un om rău, analizează-te.

Pentru chinezi, confucius este o personalitate foarte importanta ,intrucat


fiecare chinez este influenţat într-o măsură mai mare sau mai mică de
învăţătura lui.

Numele lui în limba chineză este „Kong Qiu”, iar oamenii din posteritate îi
numesc cu veneraţie „Kong Zi” (În antichitatea Chinei, caracterul „Zi”
adăugat la numele unei personalităţi înseamnă un titlu de onoare).

Confucius a trăit în Perioada Primăverii şi Toamnei din istoria Chinei,


răstimp în care împărăţia unită s-a destrămat, luându-i locul mai multe
principate mici. Patria lui Confucius – Lu era tocmai un astfel de principat
care avea pe vremea aceea cultura cea mai dezvoltată.
doctrrina lui confucius a ocupat o pozitie importanta in epocca feudala a
chinei asta se datoreaza ideii sale despre ierarhizarea strictă a societăţii şi
concepţia sa reformatoare corespund intereselor clasei dominante, fiind
totodată favorabile stabilizării şi dezvoltării sociale. Confucius a subliniat
ordinea şi norma etică riguroasă, considerând drept un grav păcat dacă un
subaltern nu socoteşte voinţa superiorului şi un fiu contrazice pe părinte. În
conformitate cu etica propagată de el, atribuţia unui suveran este de a pune
în bună ordine statul, iar rostul unui om de rând este de a rămâne devotat
suveranului. Fiecare om are mai multe identităţi, fiind fiu, tata, supus al
regelui ş.a.m.d., trebuie deci ca în împrejurări diferite să nu se abată în nici
un caz de la linia de dermarcaţie între nobil şi umili. Astfel statul

Analecte este cartea i care gasim cele mai multe dintre invataturile lui
confucius , Cuvintele consemnate aici se referă la vaste domenii, despre
lectură, muzică, excursie, prietenie etc
Confucius a fost un mare filozof, om de stat şi pedagog din epoca Primăverii şi Toamnei din
China (anii 551 – 479 î.Hr.). Împăraţii din toate dinastiile chineze l-au venerat pe Confucius şi au
construit în diferite localităţi ale ţării "temple confucianiste", pentru a cinsti memoria acestuia.

Cel mai mare templu de acest gen se găseşte în localaitatea natală a lui Confucius, Qufu, din
provincia Shandong. Este cel mai amplu grup de construcţii antice după Palatul Imperial de Iarnă
din Beijing. In ediţia de azi a rubricii "Cultura chineză", vă prezentăm poveştile legate de acest
templu confucianist.

Templul lui Confucius se găseşte în oraşul Qufu din provincia Shandong, în partea estică a
Chinei. In anul 478 î.Hr., la un an după moartea lui Confucius, regele statului Lu a transformat
casa memorială a lui Confucius într-un templu, unde sunt expuse haine, obiectele şi
instrumentele folosite de Confucius. In decursul celor peste 2000 de ani care au urmat, cultura
confucianistă a devenit treptat cultura ortodoxă din China, iar templele confucianiste s-au extins
continuu. La începutul secolului 18, la ordinul împăratului Yongzheng din dinastia Qing, templul
lui Confucius a fost supus unei reparaţii capitale, devenind un grup de construcţii care poate fi
admirat şi în zilele noastre.

Natura ar fi pătrunsă de o esenţă divina-"žcerească" - din care s-ar desprinde natura umană şi ea, în
ultimă analiză, tot "žcerească". Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de
guvernare care să asigure ordinea în stat şi societate. Buna înţelegere între oameni şi ordinea în
societate se obţin numai prin desăvîrşirea interioară a individului şi prin supunerea lui structurilor
statale şi culturale existente. Realizarea acestui ideal al desăvârşirii se face prin perfecta cunoastere a
trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor şi tradiţiilor ancestrale, prin subordonarea faţă
de suveran si instituţiile statului. Virtuţile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul faţă
de frate, loialitatea, înţelepciunea, iubirea, curajul - calităţi proprii modelului de viaţă al aristocraţiei.
Virtutea cardinală rămâne în ren (omenia, principiul iubirii umane). El a lăsat fără răspuns întrebarea
dacă omul este bun sau nu de la natură. Din învăţătura sa s-au desprins diferite linii de găndire şi
şcoli, fie filozofice, fie religioase, confucianismul, devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în
timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr.) răspăndindu-se in antichitate şi în ev. mediu în
Corea, Pen.Indochina, Japonia.

Misionarii iezuiti care s-au stabilit la pekin in 1583 , sunt cei care l-au facut
ciunoscut occcidentului pe k ung fu zi, latinizandui numele in confucius

Filosofia confucianista a fost predsominant morala si politica,

In principiu ea se bazeaza pe credinta ca cerul si pamantul coexista in


armoonie si echilibru,precum si intr-o peramnenta miscare.

Din.. doctrina caii,, aflam ca ,,echilibrul este marea radacina din care decurg
toate comportamentele umane din lume, iar aceasata armonie este calea
univerasala pe care toti ar trebui sa o urmeze,,

Atunci cand confucius vorbeste despre armonie nu se refera la reprimarea


totala a pasiunilor si sentimentelor individului , cofucius face o distinctie
importanta intre armonie si echilibru, si anume ,, echilibru inseamna ,,a nu
avea sentimente tumultuase de placere sau furie , suparare sau bucurie . iar
amonia inseamna a avea toate aceste emotii impletite , dar toate la timpul
cuvenit,,

Dinastia chou, foarte admirata de confucius , a fost al cetuita de oameni ,


care , credea el au primit mandat ceresc si aveau astfel ddreptul de a
inllatura tiranica dinastie shang. Precedenta dinastie chou, epoca de aur

Urmand acest ideal , confucius dorea refacerea unitatii chinei si se


considera pe sine insarcinat sa transmita vechile valori decat sa inventeze
altele noi.

Confucius sustinea egalitatea indivizilor la nstere si de aceeeea oricine ,


indiferebt de pozitia sociala putea beneficia de educatie

Ideile sa le au influentat politica educationala chineza vreme de multe


secole

Mencius este unul dintre urmasii lui confucius, impreuna cu un alt discipol
al sau hsun tzu, acestia au contiului lor, nnuat opera maest ei traiesc intr-o
perioada me conflicte politice, asa numita epoca a statelor razboinice,
Lupta a culminat cu venirea l aputere a luich,in shil huang ti , care a unificat
chna . sa autoproclamat imparat si a construit marele zid, cu rol de aparare
a terotriului de invaziile din nord

In anul 213 i hr in scopul consolidarii puterii sale totalizatoare a ordonad


,,ardera cartilor,,, lucru care a determinat pierderea multora dintre lucrarile
lui confucius precum si a clasicilor chineziin timpul dinastiei han are loc o
renastere a gandirii confucianiste,fragmente ale n vechilor scrieri au fost
adunate si restaurate , fapt ce a condus la reabilitarea ideilor confucianiste,
asta in ciuda aparitiei budismului in primii ani ai epocii cresstine
Valorile reprezentative ale spiritului confucian sînt "omenia" şi "cedarea deferentă" (o cale blîndă,
moale, tolerantă, în relaţia cu cei din jur). Traducerile pe care le-am ales (pentru noţiuni mult mai
cuprinzătoare) sînt capabile să sugereze potenţialul universal al gîndirii confuciene. Acesta este şi
motivul pentru care unii filosofi occidentali contemporani propun Confucianismul ca "alternativă" la
"criza" spirituală a Occidentului. La celălalt capăt se află politicenii occidentali care adoptă calea
pragmatică a misionarismului politic, pentru a exporta în China valori ca liberalismul, drepturile
omului ş.a.m.d. În China însăşi, dezbaterea este mult mai nuanţată, propunîndu-se nu numai
alternativa confucianistă autohtonă la marxism-leninismul de import, ci chiar sinteze de tip
marxisto-confucianist.

Această situaţie l-a făcut probabil pe Daniel Bell, politolog canadian şi bun cunoscător al Chinei
contemporane, să se întrebe dacă nu cumva Partidul Comunist nu se va transforma, în viitor, în
Partidul Confucianist Chinez! Guvernanţii chinezi au judecat, la rîndul lor, pragmatic şi " înainte ca
diversele viziuni politice să poată fi aplicate, dar şi înainte ca europeanul sau americanul de rînd să
ştie prea multe despre Confucius " au înfiinţat, în centre universitare din toată lumea (la noi, de
pildă, în Sibiu, chiar în anul cînd acesta era una dintre cele două capitale culturale ale Europei)
"Institutele Confucius". Astfel, gînditorul a devenit brand oficial al Chinei, în dauna celebrei
embleme cu yin şi yang, care rămîne un fel de brand neoficial…

Confucius nu a dorit niciodată să vorbească despre zei, pe care însă îi respecta, conformându-se
ritualurilor. Cuvintele lui au fost structurate şi aşezate pe hârtie de discipoli. În lucrarea Analecte
ele au devenit cunoscute în întreaga lume.

Discipolii lui Confucius i-au purtat mai departe învăţătura, împărţindu-se în numeroase şcoli între
care de-a lungul timpului au existat numeroase conflicte. Cei mai importanţi confucianişti au fost
Mozi, Mencius, Xun Zi. Aceştia se axau pe un principiu central al filosofiei confucianiste,
construindu-şi dialectica pe baza aparentei opoziţii ideatice faţă de restul ideilor. O altă fracţiune
care a influenţat confucianismul în fazele sale ulterioare a fost şcoala legistă, cu reprezentantul ei
cel mai de marcă Han Feizi.Apariţia meteorică pe planul religios în cadrul unui sincretism
confuciano-budist s-a petrecut cu aproximaţie între anii 1400-1600 însă nu a reuşit să reziste. În
ciuda acestei experinţe religioase, este clar că doctrina confucianistă rămâne în esenţă una
filosofică, fiind practic singura doctrină filosofică orientală autentică, fiinţând separat de orice
doctrină religioasă.
Analectele sunt transcrieri ale cuvintelor si faptelor ganditorului chinez si ale discipolilor
lui, precum si ale discutiilor pe care acestia le-au purtat. Este cea mai importanta opera a
Confucianismului, un curent de gandire care continua sa aiba o influenta covarsitoare
asupra Chinei si Asiei de Est. Practic, aceasta carte a fondat civilizatia chineza, cu
ierarhiile sale laborioase.

Confucius nu avea intentia sa intemeieze o religie noua, ci sa interpreteze si sa renasca religia dinastiei
Zhou, cu ritualurile sale, pe care el le-a interpretat nu ca niste sacrificii facute de oameni, pentru a primi
iertarea de la zei, ci ca niste ceremonii ale oamenilor, întrupând modele de comportament civilizat,
adunate de-a lungul mai multor generatii. Acestea ins

Era unul din acei filozofi, care aspirau la salvarea unei tari, prin sfaturile pe care le dadea. Spre deosebire
de ceilalti, care si-au gasit calea in cunoastere, Confucius s-a inspirat din trecut, pe care incerca sa-l
transforme in realitate. Se declara un traditionalist, nu un creator de nou, ci un iubitor al vechiului.
Ultimii ani din viata i-a petrecut in orasul natal, unde s-a dedicat in totalitate propovaduirii invataturilor
sale

. Desi confucianismul a devenit ideologia oficiala a statului chinez, n-a existat niciodata ca religie
instaurata, cu biserici si preoti. Savantii chinezi l-au onorat pe Confucius ca pe un mare intelept, fara insa
a-l venera ca pe un zeu. La rândul lui, Confucius nu a pretins niciodata a fi o divinitate. In confucianism,
omul este centrul universului, el nu poate trai in izolare, ci in comunitate. Scopul vietii este atingerea
fericirii individuale, care se poate obtine prin pace. Confucius a descoperit ca intre oameni se stabilesc 5
feluri de relatii fundamentale, bazate pe dragoste si datorie, care ar putea fi imbunatatite, daca fiecare
din cei implicati si-ar aduce contributia: conducator-supus, parinte-fiu, sot-sotie, frate-frate, prieten-
prieten. Confucianismul este pur umanism, o filozofie care se preocupa de fiintele umane, de interesele si
realizarile lor, mai degraba decât de abstractiuni sau probleme de teologie. El nu este atât o religie, cât
un cod moral, care a influentat foarte mult gândirea si modul de viata al chinezilor. Principiile
fundamentale ale acestei gândiri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti, datorie fata de
familie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si politete. Astazi, confuciansmul este adeseori
confundat cu taoismul. Este foarte greu de distins intre ce e element taoist si ce apartine
confucianismului, intrucât amândoua au idei asemanatoare despre om, societate, conducatori, cer si
univers. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si pamântesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel
esoteric si ceresc. Amândoua credintele au radacina in gândirea a doi filozofi chinezi. Confucius si Lao
Tze, fondatorul Taoismului, au fost contemporani, si este stiut in ambele traditii, ca ei au avut câteva
dialoguri.

“Masura mai întâi de toate” – Confucius

Singurul lucru pe care noul regim (chinez, n.t.) nu-l va putea face niciodata este de a-l scoate pe
Confucius din China. Unii spun ca nici n-a încercat. Altii sustin ca nici nu merita sa încerce. Cei peste
1.000.000.000 de oameni care locuiesc în China îl cunosc pe Confucius deplin, tot atât cum milioanele
de oameni din Europa si America îl cunosc pe Hristos. Noi nu avem o religie de stat, dar este
predominant confucianista.

Desi Confucius a trait acum 2.500 de ani, învataturile lui sunt extrem de actuale. Acolo unde a vorbit
poporului se plimbau vechile care trase de boi, pe alaturi. Acolo unde sezuse dimpreuna cu elevii sai,
torte primitive î-si revarsau lumina peste “clasa” lui. Iar cei care copiau spusele sale întreprindere-si
faceau copii scriind de zor pe foi de papirus. Totusi, ceea ce spunea el înca suna ca un adevar ce
trebuie repetat astazi la fiecare post si program de televiziune.

Ministrul pentru Educatie Scolara din Marea Britanie, Jim Knight, a surprins recent opinia publica declarand ca i-
ar placea ca in scoli sa se predea si ore de confucianism.
Ideea nu ar parea atat de socanta daca s-ar lua in considerare faptul ca datele oficiale arata ca in Marea Britanie
copiii din familiile de chinezi obtin rezultate net superioare celor de alte origini etnice, raportul fiind de 65% fata de
doar 44,3% rezultate foarte bune obtinute la invatatura, scrie The Telegraph.

Cateva posibile explicatii pentru aceasta situatie sunt oferite de profesorul Yu Dan(foto) de la Universitatea
Normala din Beijing care sustine ca sistemul filozofic dezvoltat de Confucius in urma cu peste 2.000 de ani poate
fi aplicat si astazi cu succes in educarea celor mici.

Problema centrala a luiConfucius fiind sistemul de guvernare care se cerea mereu reinnoit, acesta urmarea in
permanenta ca discipolii sai, multi de origine modesta, carora le preda lectii de istorie, literatura, diplomatie si
ritualuri de curte, sa fie pregatiti pentru a putea deveni buni functionari ai statului.
In centrul doctrinei morale se afla ideea armoniei dintre om si cosmos. O alta idee este ca omul trebuie sa tinda
spre perfectiune morala si ca fericirea depinde de perfectiune. Perfectiunea morala si fericirea depind de
venerarea traditiilor trecutului cu scopul de a se imbunatatii climatul prezent. Printre frumusetiile morale pe care
trebuie sa le probeze omul patru erau considerate cele mai importante, valabile pana in ziua de azi:
- Sa fii generos, dar nu risipitor.
- Sa fii mândru, dar nu trufas.
- Sa ai dorinte, dar nu pofte.
- Sa arati inocenta, dar nu asprime.

Confucius evita metafizica, displacandu-i toate notiunile sau teoriile haotice, incerte, neclare, atribuind toate
problemele din viata unui individ, a unei societati sau a unui stat obscuritatii si impreciziei gandirii si a limbajului,
sau lipsei de sinceritate. Un rege, parinte sau fiu care nu se comporta ca atare, ignorand respectivele lor privilegii
si indatoriri ca rege, parinte sau fiu, comit adevarate abuzuri adapostindu-se in spatele cuvintelor de „rege”,
„parinte” sau „fiu”.
Un alt concept fundamental in filosofia confucianista este „omul superior”. In opinia sa, ceea ce ii acorda
superioritate omului este cultivarea propriului sau „eu”, „cu grija zeloasa si constanta”. Cele trei virtuti ale omului
„ideal” sunt inteligenta, curajul si buna intentie, ceea ce inseamna caracter, corectitudine, generozitate. Baza
caracterului este sinceritatea („sa-ti pui de acord cuvintele cu faptele”), corectitudinea („sa cauti in tine cauza
nereusitei tale”), moderatia in vorbe si atitudini, simpatia cordiala pentru toti oamenii.

,,,cel ce improspareaza ceea ce e vechi si de acolo nou talc poate sa invete , acela e demn si altuia sa-i dea
povete,,,