Marcus Tullius Cicero

Cicero s-a nscut la Arpinum, ntr-o familie

de cavaleri si notabili municipali. Dup ce a
urmat cursurile scolare obisnuite
la Arpinum, Cicero este dus la Roma de
ctre tatl su, pe cnd avea 17 ani, iar n
88 .Hr. ascult expunerile lui Philon din
Larissa, exponent al Noii Academii si elev
al lui Carneade. A debutat ca orator si
avocat n 81 .Hr.
Pentru a-si desvrsi formaia
intelectual, studiaz la Atena
prelegerile filosofilor, iar n
insula Rhodos devine elevul
oratorului Molon. ncepe o
carier senatorial si se
angajeaz n viaa politic. n
76 . Hr., Cicero devine
quaestor, iar apoi senator. n
iulie 64 .Hr. este ales consul
pentru anul 63 .Hr. n timpul
consulatului su, Cicero
descoper asa numita conjuraie
a lui Catilina.

El va ordona arestarea si executarea complicilor lui
Catilina- fapt ce atrage nemultumirea partidei popularilor
in frunte cu inversunare.
Dupa 60 I.Hr. ,orientarea politica si existenta lui Cicero
intra intr-o adanca criza.
Incepand cu martie 58 I.Hr. ,petrece mai mult de un an il
exil in Grecia; este o perioada foarte dificila pentru el.
Dupa ce, n 51-50 .Hr., fusese proconsul n Cilicia, Cicero
a ncercat n van sa-i reconcilieze ntre ei pe Caesar si
Pompeius, aflati acum in conflict.
n cele din urma trece de partea lui Pompeius si a
optimasilor republicani, nsa dupa nfrngerea acestora, se
afla printre primii care se ntorc n Italia si obtiniertarea din
partea lui Caesar. Dupa asasinarea lui Caesar, n care se
prea poate sa fifost implicat, Cicero devine destul de rapid
seful republicanilor, spernd ntr-oinstaurare a republicii,
lucru care atunci era imposibil. A ncercat sa-l manipuleze
pe tnarul Octavianus (viitorul mparat Augustus, 27 .Hr.-
14 d.Hr.) mpotriva luiMarcus Antonius, pe care l
considera cel mai primejdios dusman al republicii, nsa
fara succes.

Ultimii ani de via ai lui Cicero s-au
desfurat n condiiile n care Republica
roman s-a aflat sub asaltul celor care i
doreau puterea numai pentru ei. Sistemul
cvasi-democratic al Republicii era pus la
ndoial i ameninat, dar Cicero l-a aprat
cu toate puterile sale prin arta sa oratoric
i nu numai. La vremea publicrii lucrrii
nsemnate De re publica, aceasta a
strnit un interes uria din partea
politicienilor i gnditorilor romani. Ideile
propagate acolo de Cicero sunt unele care
denot viziune, preocupare pentru interesul
public general i arat o gndire puternic
influenat de ctre filosofi.
Cicero observa, ca i Platon naintea
sa, tendina ctre cicluri n cadrul
guvernrii unui stat. Tirania, oligarhia
i anarhia par s se succead ntr-un
ciclu interminabil. Cicero ncearc s
argumenteze faptul c o simbioz ntre
cele trei forme de guvernare ar
reprezenta soluia ideala: un dictator
(nu n sensul de tiran ns), o adunare
a optimailor (reprezentat de ctre
Senat) i o adunare a poporului.
Cicero a alctuit o oper imens. Se pot distinge n
primul rnd discursurile ciceroniene n numr de 58, care
reprezint o fericit armonizare ntre talentul nativ,
(ingenium), cultura vast (doctrina) i practica forului
(usus forensis). Discursurile acoper o perioad de 38 de
ani (81-43 i. Hr.) de activitate retoric pus n slujba
ceteanului i a cetii, "de la interesul sau nevoia crora
niciodat nu m-au sustras odihna, plcerea sau somnul"
(Pro Archia poeta, VI, 12).
S-a remarcat i ca teoretician al artei retorice, fiind socotit
unul dintre prinii oratoriei antice. n tratatele sale, face o
incursiune n istoria oratoriei antice i o analiz a
principalelor curente retorice care aveau adepi n epoca sa
(aticismul si asianismul), dezbtnd problema formrii
oratorului i a funciei sale n societate; oratorul ideal
(orator summus et perfectus) este, n concepia lui,
prototipul omului si ceteanului desvrit, o personalitate
complex. Cicero are, de asemenea, o deosebit pasiune
pentru filosofie, insuflat, dup propria-i mrturie, de
reprezentanii principalelor doctrine din acea vreme
(epicureismul, stoicismul, neoacademismul) pe care i
audiase la Roma sau n Grecia, cu unii dintre ei pstrnd
relaii chiar familiare (cum ar fi stoicii Diodotus si
Posidonius, academicienii Philon si Antiochos).

Cicero se va dedica ntru totul filosofiei
dup anul 56 i.Hr., cnd, dezamgit de
situaia politic, caut un rost al
existenei sale n scris, propunndu-i s
dea Romei o literatur filosofic proprie,
n masur s o elibereze de sub tutela
spiritual a Greciei. Este de apreciat
adaptarea modelelor filosofiei greceti la
spiritualitatea i mentalitatea roman i,
mai ales, pentru impunerea unui limbaj
filosofic latin, la crearea cruia Cicero
are un merit incontestabil. Cicero are i
o vast coresponden (peste 800 de
scrisori) scris ntre anii 68 si 43 i.Hr.,
care este n acelai timp un dosar intim
al scriitorului i o adevarat fresc a
vieii Romei din vremea sa. Omul
Cicero ni se descoper aici cu o
surprinztoare sinceritate prin atitudinile
politice i civice, prin viaa zilnic din
for sau din familie.
Cicero ne-a lasat un numar relativ
mare de opere pur filosofice, in
realitate un autentic corpus de
lucrari de filosofie. Altele s-au
pierdut. Multe dintre operele
conservate apar ca rezultat al
discutiilor pe care Cicero le purta
cu Brutus. La inceputul anului 46
i.e.n., Cicero scrie un opuscul, care
se refera la doctrina Porticului,
adica a stoicismului, intitulat
'Paradoxele stoicilor'.
Cicero, care ironizase aceste aprecieri socante,
devenit acum indulgent fata de stoicism, se
amuza sa le transforme in locuri comune. Este
vorba de sapte paradoxuri, dintre care doar sase
sunt tratate in textul conservat. In plus,
demostratia celui de al patrulea paradox este si
ea amputata partial in ceea ce ni s-a pastrat din
Paradoxele stoicilor.
Care sunt cele sapte paradoxuri? Le vom
enumera si prezenta pe scurt : 1)numai binele
moral constituie un adevarat bun;
2)cel ce poseda virtutea nu mai are nevoie de
nimic altceva pentru a fi fericit;
3)toate greselile si virtutile sunt egale, intrucat
au aceeasi valoare;
4)orice 'prost' este nebun, adica orice nefilosof
este nebun;
5)doar inteleptul este autentic cetatean, pe cand
ceilalti oameni sunt niste exilati;
6)numai inteleptul e liber, 'prostul' fiind sclav;
7)doar inteleptul este bogat.

Cicero a fost interpretul admirabil,
foarte sensibil, al exigentelor, al problematicii
culturii romane, al unui orizont de asteptare,
care devenise complex si pretentios. El
considera ca cele patru virtuti cardinale apartin
moralei comune tuturor oamenilor, ca
practicarea lor asigura pacea si justitia in
univers. Totodata Cicero a militat pentru
urbanitas si euritmie. Tihna literara
echivaleaza, in conceptia ciceroniana, cu
activitatea concreta, cu negotium. Cicero
elogiaza filosofia intoarsa spre practica sociala,
intrucat o considera utila oratorului. Daca n-ar
fi existat Cicero, lumea romana, nu ar fi
acceptat atat de masiv intruziunea gandirii
Estului in universul sau mental. Cicero a largit
considerabil deschiderea romanilor spre
elenism, in unele privinte traditionalist, stiind
totusi sa se manifeste ca un novator in gandire.
Ezitant in viata cotidiana, cateodata chiar
timorat, desi orgolios, a luptat cu
fermitate si consecventa pentru libertatile
traditionale si a murit pentru ele. Cicero a
intuit criza sistemului politic republican,
dar a sperat activ, pana la ultima suflare,
intr-un 'nou stat republican', intr-o noua
republica, inspirata de modelul ameliorat
al structurilor scipionice.
Dar motenirea sa a dinuit, iar puterea
exemplului su a rmas n amintirea
posteritii. Cuvintele sale sunt i astzi citite i
comentate n ntreaga lume. De finibus
bonorum et malorum, De natura deorum,
De re publica sau De legibus sunt doar
cteva lucrri care au supravieuit pn n zilele
noastre
Cicero, dei recunotea existena unor lideri
carismatici care pot juca rolul de conductori ai
unei naiuni, considera c mai multe mini pot
s judece mai bine dect una singur. Marcus
Tullius Cicero a fost un lider urmat de mulimi,
a fost vocea cetenilor Romei i vocea raiunii
n vremuri dintre cele mai nepotrivite pentru
svrirea unor astfel de fapte.
Citate
Mai multe legi, mai putina dreptate.
Ce sa ascult vorbe, cand vad fapte?
Cat traiesc, sper.
Orice om poate gresi; dar numai cel fara minte staruie in greseala.
Prefer sa par fricos decat imprudent.
Inceputurile tuturor lucrurilor sunt mici.
Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.
Cine se teme de ceea ce nu poate fi evitat, acela e imposibil sa traiasca
linistit.
Norocul este orb.
Cand armele vorbesc, legile tac.
Spiritul este adevarata fiinta.
Nimic nu poate fi vesnic, odata ce s-a nascut

Bibliografie
1. Marcus Tullius Cicero, Despre supremul
bine i supremul ru/Despre stat, Editura
tiinific i Enciclopedic, 1983;
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Cicero,
3. http://sites.la.utexas.edu/cicero/,
http://www.scribd.com/doc/88582819/Marc
us-Tullius-Cicero