Cuvintele generează emoții,emoțiile povești,poveștile, lumi.

Într-o lume a contrariilor, a

ideilor dezordonate, a face din cuvinte un mod de a exista înseamna a te re-interpreta, a te
„povesti”, a fi oameni cuvinte, „îmbrăcați în sensuri” și interpretați în toate formele trăitului.

Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.) a fost cel mai de seamă orator al Romei antice și
chiar al lumii, un titan al promovării și afirmării retoricii. Niciun studiu nu poate face abstracție
de activitatea și opera sa. (Guțu, 1973). Cicero a fost un cel mai mare orator al antichității,
construind lumi si trăind în cuvinte, întelegând sensul acestora și dozându-le în funcție de toate
formele pe care le poate lua verbul celuilalt. Scrierile sale au continuat sa fie de interes pentru
mulți oameni de-a lungul veacurilor și până în prezent, mulți savanți și experti au scris și scriu
despre el, urmând încă o generație, pe urmele altor generașii sa-i studieze discursurile și celelate
lucrări ale sale ca modele de persuasiune verbală. Scrisorile sale, discursurile și tratatele retorice
și filosofice sunt adevărate mine de informații despre una din perioadele cele mai interesante și
intrigate din istoria romană. Forte mulți cercetători ar spune, pur și simplu că a fost „bun la ce a
făcut” (May, 2002), într-adevăr nu a fost un domeniu al culturii de care Cicero să nu se fi ocupat,
de aceea el a fost considerat „cel mai cultivat dintre roâmi”. Cicero se va dedica intru totul
filozofiei dupa ce va iesi din viața politica, fiind dezamăgit de situașia politică și căutând un rost
al existenței sale în scris, propunându-și să dea Romei o literatura filozofică proprie.

Apariţia filozofiei romane datează încă din secolele II-I î.e.n. odată cu apusul filozofiei
antice greceşti-eclectismul.Cel care a făcut accesibilă cititorilor latini filozofia grecească a fost
Marcus Tullius Cicero,eminent om de stat,celebru orator,talent jurist,renumit prozator,om de
cultură,bun cunoscător al filozofiei.
Cicero îl cunoştea pe filozoful Panaitios,a studiat prelegerile filozofului Philon,conducatorul
Noii Academii,făcând astfel cunoştinţă nu numai cu doctrina şcolii neacademice,dar şi cu operele
lui Platon şi Aristotel, traducând în limba latină unele din ele. Despre aceasta el scria în „Brutis”:
„După ce şeful Academiei, Philo, a venit la Roma, fugind în timpul războiului mitridatic din ţară
împreună cu cei mai de frunte atenieni,m-am dedicat în întregime lui, cuprins de un zel uimitor
pentru filozofie.”
Pentru a-şi desăvârşi cunoştinţele Cicero se află doi ani în Grecia, Asia Mică şi în Rodos. La
Atena audiază prelegerile filozofilor stoici. În Rodos devine elevul retorului Apolonius Molon,
însuşind arta oratorică a „şcolii rodoziene”, care era mai temperată decât elocvenţa înflacărată
„asitică” de care Cicero fusese preocupat mai devreme. Întors la Roma el continuă cariera de om de
stat, începută încă din anul 63 î.e.n. executând respectiv următoarele funcţii:edil, preot, și consul.
Despre Cicero om de mare erudiţie şi personalitate polivalentă nu poţi vorbi numai referitor la o
preferinţă, numai la o performanţă, se impune a-l analiza în sinteză după cum îi erau cunoştinţele şi
activitatea sa. Aşa de exemplu, el îmbină în teorie şi în practică cunoştinţele filozofice şi activitatea
politică, considerând aceasta drept principiu.
Dacă filozofii posedă virtutea înţelepciunii, ei tre