Ascultarea

Exista mai multe de stiluri de ascultare si deasemeni exista diverse tipuri de ascultare care se

potrivesc unor situatii diferite. Persoanele care lucreaza cu copii mici admit ca au invatat sa

asculte cu jumatate de ureche. Uneori conversatii precum cele din cafenele, de la petreceri si

din situatii similare nu necesita toata atentia celui care asculta. Ceea ce trebuie sa

constientizam este faptul ca in special persoanele carora le e greu sa inteleaga si exprima

propriile sentimente se folosesc de astfel de ocazii pentru a purta discutii serioase. Important

este sa ascultam si cu o ureche secundara, adica in timp ce ascultam continutul sa percepem

si sentimentele si sa ne punem intrebarea: „Aceasta persoana oare incerca sa-mi spuna cu

totul alceva?”.

Modurile de variatie a ascultarii se pot clasifica astfel:

 ascultare in timpul liber de tipul unei conversatii la o cafea

 ascultare informationala, atentia concentrata pe fapte, figuri si specificatii

 ascultare stilistica, atentia concentrata la modul de exprimare mai degraba decat la

cuvinte

 ascultare tehnica - discutie interactiva din campul propriu de expertiza

 ascultare empatica - ascultarea si intelegerea persoanei care vorbeste ca si cum am fi

in locul ei

 ignorare sau simulare a interesului interesat

Toate aceste forme de ascultare au rolul lor, dar in general exista tendinta de a pica in

anumite tipare. Cand apare un astfel de stereotip, stilul de ascultare poate fi inadecvat

anumitor situatii. Destul de des reusim sa nu fim suficient de empatici precum cere

conjunctura.

„EMPATIE” vine din cuvantul german „einfulling” care literar inseamna „simtire interioara”.

Empatia este abilitatea de a simti sentimentele cuiva, de a vedea lumea prin ochii lui si de a

comunica aceasta intelegere persoanei la acelasi nivel. Empatie inseamna a asculta atat cu

inima cat si cu capul si implica experimentarea sentimentelor celorlalti pastrandu-se distanta si

identitatea fiecaruia. O persoana empatica va raspunde corect la durerea sufleteasca a celui de

alaturi fara a fi afectata sau deranjata de aceasta. Emotiile celeilalte persoane sunt simtite si
intelese, dar nu se pierde abilitatea de a face distinctia intre sentimentele proprii si cele ale

partenerului de conversatie.

Apatia

Apatia poate fi descrisa ca lipsa de interes pentru sentimentele altei persoane. Persoana

apatica nu se implica, nici nu-si doreste sa devina implicat sau sa imparta succesele cu alte

persoane. In societatea moderna, un anumit grad de apatie este necesar pentru

supravietuirea fizica si mentala. Daca relationam cu toate persoanele empatic circuitele

noastre inter-personale se vor supra-incarca si energia acumulata va refula. Aceasta poate

afecta relatiile in mod nedorit.

Neutralitatea

Neutralitatea este lipsa de interes si grija pentru o alta persoana. O atitudine de lipsa de grija

poate face pe cealalta persoana sa intre in defensiva si sa devina necomunicativa. O atitudine

neutra si o lipsa de interes din partea unui manager este transmisa de multe ori angajatilor,

datorita tendintei generale de a ne feri de emotii. Multi manageri se simt amenintati de

propriile emotii si de sentimentele altora, solutia pe care au gasit-o fiind aceea de a le ignora.

Aceasta ii determina pe angajati sa devina confuzi, incerti si tensionati. Intr-o astfel de

situatie, atitudinea neutra face dificila comunicarea.

Empatia

Empatia este un concept dificil de descris deoarece unele din aceste componente sale par sa

se contrazica intre ele. Empatia implica o identificare indeaproape cu cealalta persoana, dar

care nu duce la afectarea identitatii. Identificarea excesiva implica simpatie si nu empatie.

Empatia poate fi descrisa ca o implicare detasata un raport cu o alta persoana si sentimentele

acesteia.

Empatia poate fi descrisa prin:

 Mentinerea unui grad de separare fata de cealalta persoana. Persoana empatica

trebuia sa simta sentimentele celeilalte persoane si sa dezvolte o intelegere aprofundata a

sentimentelor acesteia

 Empatia inseamna intelegerea situatiei care duce la exprimarea sentimentelor si

acceptarea sentimentelor, chiar daca s-ar raspunde diferit intr-o situatie similara
 Facilitatea verbala a comunicarii printr-un limbaj in rezonanta cu sentimentele celeilate

persoane. Persoana empatica raspunde sentimentelor celeilalte persoane cu acceasi

intensitate

Simpatia

Simpatia poate fi descrisa ca o implicare mai profunda fata de cealalta persoana. Ea este

definita ca manifestandu-se prin „sentimente pentru cealalta persoana” si nu prin „sentimente

alaturi de cealalta persoana” ca in cazul empatiei. Prin super-identificarea cu cealalta

persoana, persoana isi pierde propria identitate si nu mai poate sa acorde asistenta. O

persoana caracterizata de simpatie poate deveni complesita de compasiune, iar persoana care

trebuie sustinuta poate fi cuprinsa de un sentiment de disconfort.

Simpatia poate avea un efect contrar celui scontat, cealalta persoana fiind minimizata sau i se

plange de mila in momentele in care ar trebui sa fie incurajata si sustinuta cu putere.

Ascultarea Empatica

Empatia este o atitudine apropiata celei cu care experimentam si ii acceptam pe ceilalti. Modul

in care empatizam se realizeaza cu ajutorul limbajului non-verbal si prin modul in care noi

ascultam si raspundem. Stephen Covey spune ca o persoana empatica este „translatorul

credincios”. Translatorul nu poate sa-si puna propriile idei, nu poate spune ceea ce crede el ca

ar trebui sa se spuna, el trebuie sa spuna exact ceea ce cealalta persoana a spus in alta limba.

Ascultator empatic trebuie sa se concentreze asupra vorbitorului si sa exprime gandurile lui in

cuvinte care sa reflecte starea acestuia.